Opera literară "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" este un

roman modern psihologic, al experientei de tip subiectiv publicat in anul

1930.
Romanul este specia genului epic in proza de mare întindere, cu o acțiune
complexa desfășurată pe mai multe planuri narative, are conflicte puternice
și un număr mare de personaje.
Creația lui Camil Petrescu se încadrează in romanul de tip modern prin
faptul ca trece de la tema rurală abordată pana atunci de ceilalți scriitori la
o literatura citadina. Camil Petrescu creează eroi intelectuali cărora le
realizează o sondare interioară utilizând procedeul de analiza psihologică.
Opera se încadrează și in sfera romanului subiectiv, datorită perspectivei
narative subiective (la persoana întâi), a trairilor interioare ale epicului, a
monologului interior și introspecției: „ nu scriu decât ceea ce vad, ceea ce
aud, ceea ce înregistrează simțurile mele...(…) Eu nu pot vorbi onest decât
la persoana întâi…” .

Tema principala a romanului este condiția intelectualului, oferită de cele

doua mari problematici, iubirea și războiul. Încă din titlu sunt prezentate
cele doua teme: dragostea, regăsită in prima parte a romanului și ce-a de-a
doua, războiul, in a doua parte, prin experiența de pe front.

Titlul este compus din doua antiteze, „ultima-întâia” și „dragoste-război”.

Substantivul noapte este folosit cu sens metaforic pentru a exprima timpul
și trăirea, care au loc in plan psihologic. Numeralele „întâia" și „ultima"
exprima și ele timpul și sunt asociate celor doua trăiri ale personajului.

In acest roman au loc atât conflicte de natura interioară cât și de natura

exterioara. Conflictele exterioare: Ștefan-Ela, Ștefan și rudele sale,
camarazii de la popota și Gheoghidiu. Conflictul interior are loc in
conștiința personajului-narator și este de natură modernă. Acest conflict
pornește din cauza modului in care Ștefan o privește pe Ela.

Acțiunea se petrece in București, Câmpulung, Azuga dar și pe front,

respectiv pe Valea Prahovei între Bușteni și Predeal. Timpul prezentat
cuprinde atât cu doi ani și jumătate înainte de intrarea României in război
cât și din timpul războiului. Timpul este atât subiectiv in memoria
protagonistului, care este in căutarea iubirii, cât și obiectiv, reprezentând
experiența războiului.
Naratorul este si personajul principal (Stefan Gheorghidiu), naratiunea
fiind la persoana I, iar perspectiva narativa subiectiva si unica cu focalizare
interna. Situarea eului narativ in centrul romanului, confera operei
autencitate.

Din punct de vedere social, Stefan este la inceput student la filozofie cu o

situație materiala modesta. Acesta se casatoreste cu Ela, considerata cea
mai frumoasa si cea mai populara fata de la Universitate. După un timp
primește moștenire de la unchiul sau bogat, ajungand in acest fel sa isi
schimbe poziția sociala. In vremea primului război mondial, Stefan se
înrolează in armata, devine intre timp subofițer si in cele din urma
divorțează de Ela. Moral, este un individ cu principii bine conturate, crede
in valori si refuza orice forma de compromis, punând accentul pe
certitudine. Pe de o alta parte, este extrem de gelos si suspicios in relația sa
cu Ela si nu in ultimul rând, orgolios. Psihologic, Stefan este o fire
analitica si este tipul inadaptatului superior, având o hipersensibilitate in
relația sa de cuplu.

O scena reprezentativa pentru tema romanului este cea din primăvara

anului 1916, când în timpul unei concentrări pe Valea Prahovei,
Gheorghidiu asistă la o discuție despre dragoste și fidelitate. Povestea unui
bărbat care își ucisese nevasta pe motiv de infidelitate și fusese achitat
stârnește în mintea lui amintirea ultimilor doi ani din viață- căsătoria cu
Ela.
O alta secventa sugestiva pentru evidentierea temei romanului este aceia a
excursiei de la Odobești, ce surprinde trăirile interioare ale lui Ștefan,
măcinat de gelozie datorită flirtului soției cu carismaticul domn G. Din
aceasta secventa reiese faptul ca intre cei doi exista o lipsa de comunicare,
Stefan fiind caracterizat indirect ca fiind gelos si hipersensibil, lucru care
amplifica neintelegerile dintre ei.

In concluzie, datorita transformărilor la care au fost supuși cei doi

protagoniști, Ștefan și Ela, pot afirma cu certitudine ca dragostea nu
invinge intotdeauna, iar razboiul poate lasa in urma traume ireparabile. In
primul roman modern-subiectiv din literatura romana prin personajul
Stefan Gheorghidiu, scriitorul impune in literatura romana o noua
tipologie: intelectualul inadaptat, aspirand spre absolut in iubire si
cunoastere.