Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

-tema si viziune despre lume-

Camil Petrescu este considerat unul dintre prozatorii cei mai valorosi din literatura romana. El
a reusit sa faca trecerea de la proza traditionala la cea moderna, deoarece se inspira din mediul
citadin si creaza eroul intelectual. Scrierile lui Camil Petrescu au marcat inceptul secolului xx-lea
si se incadreaza in curentul modernist. Unul dintre cele mai cunoscute romane semnate de Camil
Petrescu este “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”. Acesta este un roman
interbelic, modern, subiectiv, de analiza psihologica.

,,Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi” se incadreaza in estetica modernistaprin

perspectiva moderna din care sunt infatisate temele iubirea si razboiul, experiente de viata ,
inspirate din biografia autorului, transformate in experiente de cunoastere si autocunoastere.
Nevoia de autenticitate este evidentiata de subiectivitatea perspective narrative, confesiunea
personajului narrator oferindu-i acestuia sansa de a se autoanaliza, introspectia sau retrospectia
fiind mijloace de sondare a universului interior, a conflictelor interioare irezolvabile.

Titlul, structura nominal extinsa, prefigureaza prin simetria sa si prin asezarea adjectivului ,,
ultima” in incipit complementaritatea celor doua experiente, erosul si thanatosul. Substantivul
,,noapte” asociat atat iubirii cat si temei razboiului, anticipeaza intentia de a studia trairile
interioare, intunericul din sufletul protagonistului.

Naratiunea homodiegetica, realizata din perspectiva unui narrator personaj, cu perspectiva ,

avec” si focalizare interna, imprima, specific romanelor subiective , subiectivitatea, dar si
autenticitatea prin sinceritata confesiunii. Roamnul debuteaza printr-un artificiu compozitional:
actiunea primului capitol, La Piatra Craiului, in munte, este posterioara intamplarilor relatate
in retul Cartii I.

     Chiar daca este vorba de un roman modern, in incipit sunt fixate cu precizie realista
coordonatele spatio-temporale: In primavara anului 1926, ca sublocotenet proaspat,
intaia data concentrate, luasem parte, cu un regiment de infanterie din capital, la fortificarea
vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal.

     Protagonistul si, in acelasi timp naratorul intamplarilor din roman, Stefan Gheorghidiu, este
concentrate pe Valea Prahovei si in asteptarea intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial. El
asista la popota ofiterilor la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers
aflat din presa: un barbat care si-a ucis nevasta fidela a fost ahitat de tribunal. Aceasta discutie
declanseaza memoria afectiva a protagonistului, trezindu-I amintirile legate de cei doi ani si
jumatate de casnicie cu Ela. Episodul discutiei de la popota, adica un eveniment exterior,
declanseaza, intocmai ca la Proust, rememorarea unor intamplari sau stari traite intr-un "timp
pierdut", un timp psihologic.

Din punct de vedere al problematicii, temele romanului sunt multiple: conditia intelectualului
aflat in cautarea absolutului in dragoste, descrierea in maniera demitizanta, a razboiului prezentat
ca o experienta de cunoastere, mostenirea si, tangential, imaginea Bucurestiului antebelic. Se
observa mutarea accentuluide pe tematica social ape aspect legate de interioritatea personajului.

La nivelul constructiei, textul este delimitat in doua parti si treisprezece capitol: romanul erotic
cuprinde capitol precum Diagonalele unui testament, E tot filozofie…, iar romanul de razboi
capitolele cu titlurile Intaia noapte de razboi, Ne-a acoperit pamantul Lui Dumnezeu. Formula
este a ,,romanului in roman”, deoarece romanul erotic este inclus in cel de razboi , prin
procedeul analepsei, ceea ce trimite la o tehnica moderna, acromia. Astfel, in text, cronologia
lineara este cuprinsa intre ziua de joi, cand are loc discutia de la popota cu care incepe romanul,
si ziua de duminica, cand se declanseaza rozboiul. Urmatoarele capitol prezinta retrospective
evenimentele casniciei lui Gheorghidiu. Romanul lui Camil Petrescu este, asadar, romanul unui
razboi pe doua fronturi.

Conflictul exterior pune in evidenta relatia personajului cu societatea, accentuand acelasi

orgoliu al respingerii si plasandu-l in categoria inadaptatilor social.

    Personajul-narator Stefan Gherghidiu reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul

superior, care traieste drama indragostitului de absolute. Filozof, el are impresia ca s-a izolat de
lumea esterioara, insa in realitate, evenimentele exterioare sunt filtrate prin constiinta sa.
Gandurile si sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscute de cititor, decat in masura in
care se reflecta in aceasta constiint. In acest sens, Ela, personajul feminin al romanului este
creatia integrala a mintii personajului masculin, prin faptul ca tot comportamentul ei este
mediat de viziunea lui Stefan. De aceea, cititorul nu se poate pronunta asupra fidelitatii ei si nici
nu poate decide daca e mai de graba superficiala, decat spiritualaa.

    Pe parcursul intregului roman, Ela ramane un mister pentru cititor, deoarece ea este prezentata
numai prin intermediul impresiilor lui Stefan. Relatia dintre cei doi soti se bazeaza pe orgoliu,
atat in construirea, cat si in destramarea ei. Stefan incepe sa tina la Ela din orgoliul de a fi iubit,
gelozia lui se produce din acelasi motiv, iar orgoliul ii impiedica pe amandoi sa se impace. Ea il
iubeste atata timp cat e mandra de valoarea lui intelectuala in lumea lor de studenti saraci si se
departeaza cand, in noul ei cerc, sotul nu-i mai trezeste admiratia.

    Prin introspectie si monolog interior, tehnici ale analizei psihologice, Stefan analizeaza cu
luciditate, alternand sau interferand, aspect ale planului interior, din fluxul constiintei si ale
planului esterior.

    Dintre modalitatile de caracterizare a personajului, portretul lui Gheroghidiu este realizat mai
ales prin caracterizare indirecta, care se desprinde din fapte, ganduri, limbaj, gesturi, atitudini
si relatiile cu celelalte personaje. La aceasta se adauga autocaracterizarea, dar si procedee
specific romanului psihologic modern: autoanaliza lucida, introspectia, monologul interior,
fluxul constiintei.

    Caracterizarea directa a lui Gheorghidiu facuta de catre celelalte personaje este realizata
prin replici scurte, precum aceea pe care i-o adreseaza Ela lui Stefan cand sotul ii reproseaza
comportamentul ei din timpul excursiei de la Odobesti ( Esti de o sensibilitate imposibila ).
    Celelalte personaje sunt caracterizate in mod direct de catre personajul-narrator. In acest sens,
Ela este personajul feminin misterios, prin faptul ca tot comportamentul ei este mediat de
viziunea lui Stefan.

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman modern, psihologic, avand
drept caracteristici: unicitatea perspective narative, timpul prezent si subiectiv, memoria afectiva,
naratiunea la persoana I, autenticitatea trairii si stilul anticalofil.