Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

( roman modern psihologic)

Camil Petrescu

(incadrare in gen si specie)

Romanul este specia genului epic, în proza, de mare întindere, cu o acțiune complexa ce se
poate desfășura pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase a căror personalitate este
bine individualizata si cu o intriga complicata.

Opera literara „Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi” a aparut in 1930 si este
un roman modern de analiza psihologica, redactat la persoana I, din perspectiva subiectiva a
protagonistului.

Este un roman psihologic prin tema, conflict interior, protagonist si prin utilizarea unor
tehnici moderne ale analizei psihologice (introspectie, monolog interior, fluxul constiintei).

Este un roman modern de tip subiectiv, deoarece are drept caracteristici: unicitatea
perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea
la persoana I, luciditatea autoanalizei, anticalofilismul,etc.

(viziunea despre lume)

Viziunea despre lume a scriitorului este viziunea unui spirit reflexiv cu preocupari filosofice
si literare. Accentul cade pe factorul psihologic, pe inregistrarea si analiza ecoului pe care
evenimentele exterioare il au in constiinta personajului, epicul fiind diminuat.

(titlul operei)

Titlul romanului indica temele acestuia. Cuvântul "noapte" repetat în titlu redă simbolic
incertitudinea, îndoiala, iraţionalul, nesiguranţa şi absurdul, necunoscutul şi tainele firii umane.
Cele două "nopţi" din titlu sugerează şi două etape din evoluţia personajului principal, dar nu şi
ultimele, întrucât - în final - Ştefan Gheorghidiu este disponibil sufleteşte pentru o nouă experienţă
existenţială.

(tema operei)

Tema romanului o constituie drama intelectualului lucid care trece prin două experienţe
fundamentale, iubirea şi războiul, pe care le analizează în încercarea de a găsi semnificaţia
profundă a existenţei sale. Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate
dintre Stefan si Ela, partea a doua, construita sub forma jurnalului de campanie al lui Gheorghidiu,
urmareste experienta de pe front, in timpul Primului Razboi Mondial.

(Perspectiva narativa)

Romanul este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan
Gheorghidiu. Focalizarea exclusiv interna si viziunea „impreuna cu” presupun identitatea dintre
planul naratorului si al personajului, iar faptele si personajele sunt prezentate ca evenimente
interioare, interpretate, analizate. Punctul de vedere unic si subiectiv al personajului-narator il
determina pe cititor sa cunoasca despre ele atat cat stie si personajul principal.

(Relatia incipit-final)

Incipitul romanului constituie prezentarea lui stefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului de

front al acestuia, ca proaspat sublocotenent rezervist. La popota ofiterilor el asista la o discutie
despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers citit in presa: un barbat care si-a ucis sotia
infidela fusese achitat la tribunal. Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva a protagonistului,
trezindu-i amintiri legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela.

Finalul este unul deschis, iar dupa terminarea romanului, in mintea cititorului continua sa
planeze aceeasi intrebare, ca si pe parcursul lecturarii acestuia: „Si-a inselat sau nu Ela sotul?”

Daca incipitul este construit intr-o maniera realista, cu detalii de timp si spatiu, finalul
deschis lasa loc interpretarilor multiple. Astfel, Gheorghidiu, obosit sa mai caute certitudini si sa se
mai indoiasca, se simte detasat de tot ceea ce il legase de Ela, hotaraste sa o paraseasca si sa-i lase
„tot trecutul”.

(Repere temporale si spatiale)

Actiunea romanului se petrece atat in mediul citadin ( Bucuresti, Campulung), cat si pe

front si cuprinde evenimente traite de protagonist cu aproximativ doi ani si jumatate inainte de
1916, anul intrarii Romaniei in razboi, cat si din timpul desfasurarii acestuia.

(Conflict)

Spre deosebire de romanele traditionale, in romanul lui C. Petrescu, conflictul este interior
si se produce in constiinta personajului-narator, care traieste stari si sentimente contradictorii in
ceea ce o priveste pe sotia sa, Ella. Implicarea Elei in lumea mondena pe care eroul o dispretuieste
reprezinta principalul motiv al rupturii dintre Stefan si sotia sa. Conflictul exterior pune in evidenta
relatia personajului cu societatea, plasandu-l in categoria inadaptatilor sociali.

(Constructia discursului narativ)

Romanul este structurat în două părți, cu titluri semnificative, surprinzând două ipostaze
existențiale: „Ultima noapte de dragoste”, care exprimă aspirația către sentimentul de iubire
absolută și „întâia noapte de război”, care ilustrează imaginea războiului tragic și absurd.

Capitolul I si VI din prima parte a romanului cuprind evenimente contemporane cu

momentul nararii. Capitolele II, III, IV, V constituie o retrospectiva, reprezentand aproximativ doi
ani si jumatate din viata protagonistului. Capitolul al VI-lea reia firul cronologic intrerupt si
cuprinde doua zile pline de intamplari chinuitoare pentru gelozia lui Stefan Gheorghidiu (drumul la
Campulung, cearta cu sotia, intoarcerea pe front). Capitolele VII – XII cuprind relatari de pe front,
trairea in constiinta a terorii razboiului. In ultimul capitol al romanului se revine la povestea de
dragoste.

(Actiunea – Momentele Subiectului)

 Iubirea - Stefan Gheorghidiu, student la Filozofie, se casatoreste din dragoste cu Ela,
studenta la Litere, orfana crescuta de o matusa. Dupa casatorie, cei doi soti traiesc modest, dar
sunt fericiti. Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste
la moartea unchiului sau avar, Tache. Ela se implica in discutiile despre bani, lucru care ii displace
lui Gheorghidiu profund. Mai mult, spre deosebire de sotul sau, Ela este atrasa de viata mondena,
la care noul statut al familiei ii ofera acces. Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala,
al carei moment culminant are loc cu ocazia excursiei la Odobesti, prilejuita de sarbatoarea
Sfintilor Constantin si Elena. In timpul acestei excursii se pare ca Ela ii acorda o atentie exagerata
unui anumit domn G, „vag avocat” si dansator monden, care, dupa opinia personajului-narator, ii
va deveni mai tarziu amant.

Dupa excursia de la Odobesti, legatura, ce parea pana atunci indestructibila, incepe sa fie
serios pusa sub semnul indoielii, mai ales de catre Stefan. Relatia lor devine o succesiune de
separari si impacari. Pentru a se razbuna pe Ela, Stefan aduce acasa o prostituata, motiv pentru
care sotia il paraseste. Dupa o despartire temporara, cei doi soti se impaca. Urmeaza o alta
despartire cand Stefan vine pe neasteptate acasa de la Azuga, de unde era concentrat, si nu o
gaseste pe Ela, care isi face aparitia abia dimineata. Impacarea survine dupa ce Gheorghidiu
descopera un bilet ratacit printre lucrurile Elei, bilet prin care Anisoara, verisoara lui, o invita pe Ela
sa doarma la ea exact in seara in care el nu o gasise acasa.

Concentrat pe Valea Prahovei, Gheorghidiu primeste o scrisoare de la Ela prin care aceasta
il cheama urgent la Campulung prin care aceasta vrea sa-l convinga sa treaca o suma de bani pe
numele ei pentru a fi asigurata din punct de vedere financiar in cazul mortii lui pe front. Afland ce-
si doreste sotia sa, S. Gheorghidiu este convins ca aceasta planuise divortul, pentru a ramane cu
domnul G, pe care Stefan il intalneste pe strada in oras. Din cauza izbucnirii razboiului, Stefan nu
mai apuca sa verifice daca sotia il insela sau nu.

Razboiul - În ciuda așteptărilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este mobilizat

când țara intră în război. Batalionul lui luptă la Magura, unde acesta este aproape omorât de un
soldat, din neatenție. Pe măsură ce Ștefan se implică tot mai mult în zbuciumul războiului, acesta
reflectă la cât de străin se simte de drama lui cu Ela. Ironic, acesta se gândește că aceasta l-a înșelat
numai după ce a devenit bogat. La sfârșitul luptei, acesta scrie o scrisoare prin care îi lasă suma de
bani cerută la Câmpulung.
În zilele următoare prinde un grup de copii de țigani care furaseră din sat. O tânără de 15 ani îi
atrage atenția și o arestează ca să o sperie, dar îi dă drumul. Un țăran pârăște două fete că ar fi
spioane, dar nimeni nu știe ce să facă cu ele. Gheorghidiu și batalionul lui trec Oltul și se opresc în
Cohalm. Sunt atacați de unguri. Rănit, este trimis la Bucuresti, unde toată familia îl copleșește cu
ceea ce consideră falsă afecțiune. Mama lui, odată foarte ostilă la citirea testamentului, acuma
vine să-i aducă cele trebuincioase la spital. Acasă la soție acesta observă detașat cât de puțin îl
afectează situatia și se desparte de ea, lăsându-i restul banilor și posesiunilor sale.

( Constructia personajului principal – caracterizare )

Personajul principal, S. Gheorghidiu, reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul

superior, care traieste drama indragostitului de absolut. Personajul-narator e caracterizat direct de
catre alte personaje, dar portretul moral e completat si de caracterizarea indirect ce rezulta din
propriile actiuni, simtiri, ganduri. Gheorghidiu este filozof, un spirit lucid care analizează totul,
interpretează totul, fiecare gest al soţiei este un chin pentru el, este interpretat ca un gest de
trădare. Relatia dintre Stefan si Ela se bazeaza pe orgoliu, atat in construirea, cat si in destramarea
ei. Stefan incepe sa tina la Ela din orgoliul de a fi iubit, gelozia se naste din acelasi motiv, iar
orgoliul ii impiedica pe amandoi sa se impace. În capitolul „Diagonalele unui
testament”, personajul dă dovadă de alte calităţi, cum ar fi tăria de caracter, indiferenţa faţă de
partea materială a existenţei, dar şi onestitateaşi inteligenţa, calităţi care îl determină pe unchiul
Tache să îi lase o mare parte din avere.

Primirea moştenirii are efecte într-un plan mult mai profund, deoarece generează criza
matrimonială. Dintr-un orgoliu exagerat refuză să intre în competiţie cu ceilalţi, fiindcă i se pare
sub demnitatea lui de intelectual să-şi schimbe garderoba şi să adopte comportamentul superficial
al dansatorilor mondeni apreciaţi de Ela. De aceea nici nu întreprinde nimic pentru a recâştiga
preţuirea pierdută a soţiei. Cu ocazia excursiei la Odobeşti gelozia sa este amplificată. Mici
incidente, gesturi fără importanţă, privirile pe care Ela le schimbă cu domnul G., se amplfică în
conştiinţa personajului.

O ultimă încercare de a junge la acea cunoaştere absolută este participarea la război.

Ştefan se înrolează voluntar din dorinţa de a trăi această experienţă existenţială. Imaginea
razboiului e demitizata, frontul inseamna haos, mizerie, masuri absurde, invalmaseala, dezordine.
Ordinele ofiterilor superiori sunt contradictorii, din cauza informatiilor eronate, artileria romana isi
fixeaza tunurile asupra propriilor batalioane. Experientele dramatice de pe front modifica
atitudinea personajului-narator fata de restul existentei sale. Capitolul „Ne-a acoperit pamantul lui
Dumnezeu” ilustreaza absurdul razboiului si tragismul confruntarii cu moartea. Astfel, drama
războiului anulează drama iubirii.