De Camil Petrescu

~roman modern, subiectiv, de analiză psihologică, al experienței~

—Tema și viziunea despre lume—
—Caracterizare Ștefan Gheorghidiu—
—Relația Ștefan - Ela—

1. Introducere (LA TOATE)

“Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu este
romanul unui spirit, intelectualul lucid Ștefan Gheorghidiu, care încearcă să se definească
prin raportare la două experienţe capitale: iubirea şi proximitatea morţii.

2.Încadrarea într-un curent literar(DOAR LA VIZIUNEA DESPRE LUME)

Creația lui Camil Petrescu se încadrează în romanul de tip modern, fiind
caracterizat prin unicitatea perspectivei narative, prin timpul subiectiv, memoria afectivă,
narațiunea la persoana I, prin identificarea actului de creație cu realitatea vieții. Pe lângă
acestea, autorul utilizează și tehnici existente în literatura europeană de atunci (urmărind
sincronizarea cu literatura europeană), adoptând în mod special de la Marcel Proust fluxul
conştiinţei (literatura înseamnă consemnarea propriilor gânduri) și crearea unui tip de
personaj, eroul intelectual,care este un căutător de valori absolute, de idealuri, fiind învins
de acestea, dar devenind un învingător moral, reușind să depășească criza de conștiință.
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este şi un roman
subiectiv prin naraţiunea care este la persoana I, naratorul fiind şi personaj al
acţiunii, literatura propusă de Camil Petrescu fiind una autentică, bazată pe sondarea
propriei conştiinţe, a propriului eu: „nu scriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce
înregistrează simţurile mele…. (…) Eu nu pot vorbi onest decât la persoana I.”
Romanul lui Camil Petrescu este o „monografie a îndoielii” (C. Ciopraga)
„monografia unui element psihic,...gelozia”(G.Călinescu) sau „povestea studentului în

pg. 1
filosofie Ștefan Gheorghidiu,care odată cu războiul trăiește agonia și moartea iubirii
lui”(Tudor Vianu),astfel proza devine un roman de analiză psihologică prin sondarea
propriei conștiințe ce se realizează prin tehnici moderne precum monologul interior,
introspecția,memoria afectivă voluntară și involuntară sau fluxul conștiinței unui erou
problematizant.Viziunea despre lume este transferată personajului-narator Ștefan
Gheorghidiu devenind viziunea unui spirit reflexiv,cu preocupări filosofice.Accentul cade
pe analiza psihologică,analiza consecințelor pe care le au evenimentele exterioare asupra
personajului.
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este şi un roman al
experienței,deoarece Camil Petrescu împrumută personajului său propriul jurnal de
campanie,precum și articole și documente din perioada Primului Război Mondial,ceea ce
conferă autenticitate textului.

2. Statutul social, moral, psihologic

(CARACTERIZAREA PERSONAJULUI + RELATIA DINTRE 2 PERSONAJE)
Din conținutul romanului, se desprinde mai întâi statutul social al
personajelor/personajului. Ștefan era student la Filosofie, un tip inteligent, preocupat de
studiu, dar sărac. Statutul lui se schimbă însă atunci când intră în posesia unei moșteniri
neașteptate și începe o viață mondenă. Din punct de vedere psihologic, reprezintă
intelectualul însetat de absolut, pentru el chiar iubirea însemnând dăruire totală,
sacrificiu, căci, spunea el ,,cei care se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra
celuilalt’’. Totodată, el este un inadaptat care duce o existență dramatică, dar trăiește o
experiență morală superioară, căci trece prin drama războiului. Din punct de vedere
moral, este o fire conflictuală și polemică, este măcinat de gelozie și are o înclinație
aproape maladivă spre introspecție, conștiința lui fiind obsedată de amănunte chinuitoare.

Ela este o fată săracă, rămasă orfană și crescută de o mătusă. Studentă la Litere,
fată deosebit de frumoasă, ea este admirată de cei din jur, fiind o fire înclinată spre
mondenitate, sociabilă. Din calcul, dintr-o interpretare greșită a realității, din
pg. 2
ipocrizie sau din cauza existenței unor principii opuse celor ale lui Ștefan, Ela nu-i
înțelege frământările, ceea ce îl derutează și mai mult pe acesta.

3. 2 secvențe semnificative (LA TOATE)

Principala trăsătură de caracter a protagonistului este orgoliul.

O scenă semnificativă pentru tema iubirii este ilustrată în primăvara lui 1916, când
în timpul unei concentrări pe Valea Prahovei, la popota ofițerilor ,Gheorghidiu asistă la o
discuție despre dragoste și fidelitate pornind de la un articol de ziar unde este comentat că
un soț gelos care și-a ucis soția,prinzând-o cu amatul ei a fost achitat.Unii ofițeri sunt de
părere că fidelitatea în căsnicie este sfântă,alții spun că unei femei,dacă nu-și mai iubește
soțul,trebuie să-i fie redată libertatea.Intervenția lui Ștefan este surprinzătoare ,el
spunând: „cei care se iubesc ,au drept de viață și de moarte unul asupra
celuilalt”.Această discuție declanșează memoria afectivă a eroului,amintindu-și de
căsnicia de doi ani și jumătate cu Ela: „Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă
de la Universitate și bănuiam că mă înșeală”

O altă scenă semnificatică pentru tema războiului este ilustrată în capitolul „Ne-
a acoperit pământul lui Dumnezeu”care ilustrează tragismul războiul și a confruntării cu
moartea.Viața soldaților ține de hazard,lupta nu înseamnă atacuri vitejești,strigăte
eroice,ci ordine date haotic,marșuri obositoare,lupte sângeroase.Eroismul este înlocuit de
spaima morții,totul devine o apocalipsă,o luptă instictuală pentru supraviețuire: „nu mai e
nimic omenesc în noi”.

4. Componente de structura: tema, titlul, perspective narativa, actiunea

(LA TOATE)
Cele două teme ale romanului, războiul şi iubirea, constituie două experienţe
decisive pentru devenirea personajului-narator. Suferinţa lui Ştefan este lucidă în detaliile
analizei, iar orgoliul este profund. Astfel, în final, după traversarea dramei colective a

pg. 3
războiului, pasiunea devoratoare şi iubirea pentru Ela sunt înlocuite cu indiferenţă rece.
Se produce astfel drama constatării distanţei dintre iluzie şi realitate, dintre ideal şi
banalitate.

Titlul romanului indică temele acestuia,dar poate fi considerat și metaforă a

timpului psihologic.Cuvântul „noapte”,repetat în titlu simbolizează
incertitudinea,nesiguranța,îndoiala lui Ștefan privind fidelitatea soției,respectiv
absurdul ,necunoscutul,tragismul războiului.Cele două „nopți” prezintă cele două etape
de evoluție a personajului,dar care nu sunt singurele,deoarece el este dispus sufletește a
trăi alte experiențe,reprezentate sugestiv prin cuvintele „ultima” și „întâia”.Conflictul
este ideal și realitate,fiind un conflict psihologic ce se desfășoară în conștiința
eroului,raportându-se la cele două experiențe:iubirea și războiul.

Perspectiva narativă este subiectivă, naraţiunea este la persoana I sub forma

unei confesiuni a lui Ştefan Gheorghidiu, personajul-naratorul care prezintă acţiunea prin
propriii săi ochi, având o cunoaştere limitată, incertă, aceasta conferind relativitate
romanului. Prezentarea faptelor se realizează prin declanşarea memoriei involuntare după
o discuţie de la popota ofiţerilor. Astfel, autorul începe să prezinte coordonatele vieţii
sale familiale din urmă cu doi ani și jumătate.Prin prezenţa naratorului intradiegetic
romanul capătă un caracter subiectiv.Situarea personajului narativ în centrul romanului
conferă autenticitate,iar faptele și personajele sunt prezentate ca evenimente
interioare,interpretate și analizate.

Acțiune.Construcţia discursului epic are un incipitul modern conţinând

mai multe intrări: Ştefan Gheorghidiu, proaspăt sublocotenent contribuie la
fortificarea Văii Prahovei ,iar finalul este deschis, surprinzând despărţirea eroului
de tot trecutul său. Secvenţele narative conturează două planuri narative diferite ca
timp de acţiune, dar care la un moment dat se interferează. Romanul începe cu
momentul cantonamentului de pe Valea Prahovei, unul al timpului prezent, înainte
de începutul războiului, urmat de începutul poveştii de dragoste proiectat undeva cu
doi ani în trecut.Ștefan student la Filosofie se îndrăgostește de Ela,cea mai frumoasă
studentă de la Litere.Iubirea lui se naște din admirație,din duioșie,din
orgoliu,deoarece cea mai frumoasă fată de la Universitate era iubita lui.Planul

pg. 4
iubirii surprinde secvenţa prezentării familiei ( soţie tânără, tată mort, mama
văduvă, relaţia problematică cu unchii, moştenirea).După moștenirea averii de la
unchiul Tache,Ela treptat se schimbă,este atrasă de lux,de bani,de petreceri,de viața
mondenă.Cu o verișoară ,Anișoara,merge la distracții de noapte,iar Ștefan este
chinuit de neliniști,bănuieli și gelozie.Gelozia lui atinge apogeul cu prilejul excursiei
la Odobeşti unde flirtul soției cu dansatorul și avocatul G. (Grigoriade) aprinde
jocul geloziei. Episodul este urmat de o succesiune de despărţiri, doruri și
împăcări.Pentru a se răzbuna Ștefan duce acasă o prostituată,motiv pentru care
Ela îl părăsește.O altă dezamăgire trăiește Ștefan când obține o permisiune să-și
viziteze soția aflată la Câmpulung,dar în oraș se întâlnește și cu domnul
G.Plănuiește să-i omoare pe amândoi,dar este obligat să se întoarcă pe front.În
partea a doua a romanului planul iubirii este pus în umbră de încordarea şi
disperarea fiinţei umane în apropierea morţii. Aceasta se descrie în episodul
primului asalt, apoi în momentul trecerii Oltului ,urmat de momentul obsesiv al
îmbolnăvirii de frig. Secvenţa ultimului atac provoacă rănirea lui Ștefan.

5.Concluzie (LA TOATE)

Romanul “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman

psihologic modern, având drept caracteristici unicitatea perspectivei narative,
relatarea la persoana I, la timpul prezent, subiectivitatea, apelul la memoria afectivă
şi autenticitatea trăirilor.

pg. 5