Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

de Camil Petrescu
-roman interbelic, subiectiv modern, de analiza psihologică-

1. Context literar și specia literară

În perioada interbelică, Eugen Lovinescu iniţiază curentul literar numit
modernism, în care trasează noi direcţii pentru dezvoltarea literaturii române, printre
care trecerea de la tema rurală la tema urbană, de la personajele ţărăneşti la cele
intelectuale, precum şi crearea romanului de analiză psihologică.
Adept al modernismului, Camil Petrescu propune o creaţie literară autentică,
bazată pe experienţa trăită a autorului şi reflectată în propria conştiinţă: ,, Să nu scriu
decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce gândesc eu. Aceasta-i singura realitate pe care
o pot povesti eu. Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi.”
Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu a
apărut în anul 1930, încadrându-se în perioada interbelică.
Specie literară
Ca specie literară, este un roman interbelic, modern, de analiză psihologică prin
temă, conflict interior, personaj, tehnici ale analizei psihologice. Romanul se
caracterizează prin perspectiva narativă subiectivă prin narațiunea la persoana I,
timpul prezent și subectiv, raportul dintre timpul cronologic și timpul psihologic,
memoria afectivă, autenticitatea trăirii și stilul anticalofil( lipsit de înfrumusețări
artistice.
2. Structura
Romanul este structurat pe două părţi, cu titluri semnificative: una psihologică,
,, ultima noapte de dragoste’’, şi alta socială, ,,întâia noapte de război’’.
3. Teme
Este cartea unui cuplu cu accentul pus pe iubire, în prima parte, iar în a doua parte
accentul stă pe moarte, pe război. Aşadar, eroul e obligat să trăiască întâi o dramă a
incertitudinii în iubire, apoi pe cea a războiului.
Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu
surprinde drama intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire,
dominat de incertitudini. Eroul se salvează printr-o dramă mult mai puternică, a
războiului tragic, văzut ca o moarte iminentă.
Prima parte reprezintă rememorarea iubirii matrimoniale eșuate dintre Ștefan Gheorghidiu
și Ela. Primul capitol ,, La Piatra Craiului, în munte, scoate în evidență cele două planuri
temporale, timpul narării, prezentul frontului, și timpul narat, trecutul poveștii de iubire. O
scenă semnificativă o reprezintă discuția de la popota ofițerilor despre dragoste și fidelitate
la care sistă Ștefan, pornind de la un fapt divers din presă. Un bărbat din înalta societate și-a
ucis soția infidelă și a fost achitat de către judecător. Această discuție declanșează memoria
afectivă a lui Ștefan, amintindu-și de scurta căsnicie cu Ela.
 A doua parte e construită sub forma jurnalului de campanie al lui Gheorghidiu,
urmărind experiența de pe front, în timpul Primului Război Mondial. Prima parte este
în întregime ficțională, în timp ce a doua valorifică jurnalul de campanie al autorului,
articole și documente din epocă, oferind astfel autenticitate romanului.
4. Perspectiva narativă
Folosind persoana I, naratorul personaj se identifică în partea a doua cu autorul,
mărcile formale apropiindu-l de evenimente.Ultima noapte de dragoste, întâia noapte
de război este un roman subiectiv, deoarece sunt prezentate trăirile intense, prin
intermediul memoriei afective. Personajul se destăinuie şi se analizează cu luciditate,
zbuciumându-se între certitudine şi incertitudine. Ştefan Gheorghidiu este
intelectualul lucid, însetat de absolut, dornic de cunoaştere, de autenticitate, dominat
de incertitudini. ,, Eram însurat de doi ani cu o colegă de la universitate şi bănuiam că
mă înşală.”
5. Titlul
Cuvântul noapte repetat în titlu redă simbolic incertitudinea , îndoiala, iraţionalul,
nesiguranţa, necunoscutul şi tainele firii umane. Cele două nopţi sugerează două etape
din evoluţia personajului principal, dar nu şi ultimele, deoarece Ştefan Gheorghidiu
este dispus, în final, pentru o nouă experienţă de viaţă.
6. Incipitul romanului prezintă imaginea sublocotenentului Ştefan Gheorghidiu care
îşi rememorează viaţa, analizând-o, pentru a discerne adevărul iubirii lui.
7. Acţiunea
Ştefan, student la filozofie, este admirat de toţi pentru mintea lui strălucită. Se
căsătoreşte cu una dintre cele mai frumoase studente, Ela, faţă de care, la început,
arătase destul de multă nepăsare. Cu timpul, ea va stârni interesul lui Ştefan din ce în
ce mai mult, până când ajunge să-i fie indispensabilă acestuia.
Săraci la început, cei doi scapă de grijile materiale datorită moştenirii neaşteptate,
lăsată lui Ştefan de unchiul său, Tache. Doritor să se dedice studiilor, Ştefan
încredinţează banii spre administrare celuilalt unchi, avocat şi om politic, Nae
Gheorghidiu, un personaj de tip balzacian.
Atrasă de lumea marii burghezii la care are acum acces prin moştenire, Ela se
adaptează foarte repede, silindu-şi soţul să frecventeze un mediu plat, inferior,
mediocru, preocupat doar de modernităţi.
Anumite manifestări ale Elei îi dau motive să o considere o femeie uşuratică, altele
îi infirmă bănuielile. Personajul suferă pentru că nu ştie dacă e înşelat sau nu, pentru
că nu e în stare să descopere adevărul, să găsească certitudini. ,, Nu vreau decât
certitudini.”Filozoful îşi închipuie că Ela trebuie să îl aibă în centrul preocupărilor
doar pe el, însă descoperă cu uimire că în societate ea discută şi cu alţi bărbaţi.
Nu ştie dacă moştenirea o schimbă cu adevărat pe Ela sau doar în ochii lui e alta,
căci cititorul nu o cunoaşte decât prin intermediul lui Ştefan.
 La început, ea încearcă prin toate mijloacele să-şi păstreze soţul, simulând interes
şi chiar pasiune pentru preocupările filozofoce ale lui Ştefan. Îl însoţeşte la cursurile
de matematici speciale, cu toate că nu înţelege nimic.
După căsătorie, Ştefan descoperă că Ela e doar o femeie frumoasă, copliăroasă,
alintată, cochetă. El are impresia că moştenirea trezise în Ela ,, porniri care dormitau
latent, din strămoşi ,în ea. “ Astfel, Ela devine o femeie mondenă,cu înclinaţii pentru
viaţa luxoasă, plină de plăceri, excursii, flirturi, bătaie cu flori la şosea.
Viaţa lui Ştefan ia proporţiile unui adevărat calvar, simţindu-se tot mai străin şi mai
singur în noul său mediu, neputându-se acomoda cu aceşti oameni atât de departe de
lumea ideilor. Îşi spionează nevasta, iar orice surâs sau schimb de priviri cu vreun
partener îl chinuie şi îi provoacă ,, o suferinţă de neînchipuit, care se hrănea din
propria-i suferinţă”. El aspiră la iubirea absolută, dorind-o pe Ela un exemplar unic, cu
care să refacă perechea primordială.
A doua experienţă în planul cunoaşterii existenţiale o reprezintă războiul, regăsit şi în
titlul romanului, Întâia noapte de război.Frontul înseamnă haos, mizerie, dezordine,
măsuri absurde şi învălmăseală. Ordinele ofiţerilor superiori sunt contradictorii, iar
din cauza informaţiilor grşite, armata română îşi fixează tunurile asupra propriilor
batalioane. La confruntarea cu inamicul se adaugă frigul şi ploaia. Experienţele
dramatice de pe front modifică atitudinea personajului narator faţă de celelalte
evenimente din viaţa sa.
Capitolul ,, Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu “ ilustrează absurdul războiului şi
tragismul confruntării cu moartea. Viaţa ostaşilor ţine de hazard, iar eroismul este
înlocuit cu spaima de moarte. ,, Nimic nu mai e omenesc în noi. “
Drama colectivă a războiului pune în umbră drama individuală a iubirii.
Rănit şi spitalizat, Gheorghidiu se întoarce acasă, la Bucureşti, dar se simte detaşat de
tot ce îl legase de Ela. Obosit să mai caute certitudini, o priveşte acum cu indiferenţa ,,
cu care priveşti un tablou “ şi se hotărăşte să o părăsească. ,, Îi las absolut tot ce este
în casă, de la lucruri personale, la amintiri. Adică tot trecutul.”
8. Tehnici ale analizei psihologice-Prin introspecţie, autoobservare, analizare a vieţii
psihice proprii, prin monolog interior, tehnici specifice analizei psihologice, Ştefan
Gheorghidiu înţelege aspectele conştiinţei sale. Relatarea şi povestirea sunt
înlocuite în proza modernă cu analiza şi interpretarea, lăsând impresia de epic
sărac, în favoarea analizei. Romancierul optează pentru un stil anticalofil, lipsit de
înfrumuseţări artistice, obţinând astfel autenticitatea limbajului.
10. În concluzie, consider că Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este
un roman modern psihologic, având drept caracteristici unicitatea prozei narative,
timpul prezent şi subiectiv, memoria afectivă, naraţiunea la persoana I şi autenticitatea
trăirii.