Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi De Camil Petrescu

Teoretician al "noului roman"(roman modern, de analiza/roman al experientei), Camil Petrescu este scriitorul care a introdus o noua structura a operei si un nou stil. Problematica fundamentala a operei lui Camil Petrescu fiind cea a cunoasterii, cei mai multi dintre eroii sai se incadreaza intr-o tipologie a inteligentei: spirite lucide, neliniste, clocotitoare de idei - eroii camilpetrescieni sunt intelectuali aflati in cautarea absolutului. De-a lungul vietii, Camil Petrescu a realizat o diversitate de opera literare, printre care se numara: "Jocul ielelor", "Suflete tari", "Act venetian" (dramaturgie), "Patul lui Procust" (roman). In "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini , care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii angrenate in tragismul unui razboi absurd, vazut ca iminenta a mortii. Ca orice roman, "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni mari, cu actiune complexa, cu puternice conflicte si o intriga complicata la care participa numeroase personaje construite modern de Camil Petrescu. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect din propriile fapte, ganduri, sentimente, realizate prin dialog, monolog interior, introspectie. Tema romanului o constituie dragostea si razboiul ca experiente ale cautatorului de absolut. Titlul romanului ar putea sugera ratacirea tanarului Stefan Gheorghidiu prin noaptea incertitudinilor si a intrebarilor fara raspuns legate de iubire. Cuvantul "noapte", repetat in titlu reda simbolic incertitudinea, indoiala, irationalul, nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele firii umane. Cele doua "nopti" sugereaza si doua etape din evolutia protagonistului: iubirea si razboiul. Naratorul-personaj, subiectiv si naratiunea la persoana I definesc perspectiv narativa. Perspectiva psihologica este realizata prin mijloace de analiza a constiintei, naratorul apeland la dialog, monolog interior, flashback(fluxul memoriei) si cuvinte cu valoare de simbol. Toate acestea argumenteaza caracterul subiectiv al romanului. Modalitatea narativa se remarca prin prezenta marcilor formale ale naratorului(verbe si pronume la persoana I), de unde reiese implicarea acestuia in evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj. Mai mult, notele de subsol scrise tot la persoana I sg (o inovatie absoluta a romancierului, adept al autenticitatii) sugereaza o identitate autor-narator-personaj. Timpul este discontinuu, bazat pe alternanta temporala a evenimentelor sub forma de flashback. Perspectiva spatiala reflecta un spatiu real, frontul si un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajului. Conflictele romanului au in vedere raporturile lui Gheorghidiu cu sine, in cuplu (cu Ela) si cu lumea insasi (in razboi), fiind, deci, interioare. Incipitul romanului il reprezinta pe Stefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului de front al acestuia, ca proaspat sublocotenent rezervist in primavara anului 1916, contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei. Romanul incepe printr-o discutie de la popota, cand Gheorghidiu aduce in prezent (timpul subiectiv) experienta sa erotica fundamentala, pe care o noteaza in jurnalul de campanie: "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala". Casnicia sa cu Ela este linistita o vreme, mai ales ca tinerii duc o viata modesta, aproape de saracie, iubirea fiind singura lor avere.

Moartea unui unchi de-ai lui Gheorghidiu, pe nume Tache, ii aduce lui Stefan o mostenire substantiala, fapt care schimba radical viata tanarului cuplu, societatea mondena capata pentru Ela importanta primordiala. Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, Ela este atrasa intr-o lume mondena, lipsita de griji, dar si de adevarate orizonturi, preocupata numai de moda, distractii nocturne sau escapade, lume in care ea se simtea uimitor de bine. In casa acestei verisoare cei doi cunosc "un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei", domnul G. Stefan observa ca Ela pare foarte fericita in preajma lui, ba mai mult, se straduia sa se afle mereu alaturi de el. Stefan incepe sa fie din ce in ce mai suspicios ca Ela l-ar putea insela. Excursia de la Odobesti pune sub semnul indoielii fidelitatea sotiei. Alta data, sosind pe neasteptate intr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrat de doua saptamani, nu-si gaseste sotia acasa. Ela ajunge pe la opt dimineata. Stefan o alunga, fiind convins ca "niciodata femeia asta nu ma iubise" si-i cere sa divorteze. Dupa un timp, cei doi se impaca si sublocotenentul Gheorghidiu, fiind concentrat in armata pe Valea Prahovei, aranjeaza ca Ela sa petreaca vara la Campulung. Il zareste in oras pe domnul G. si atunci nu se mai indoieste ca acesta "venise pentru ea aici, ii era deci sigur amant". Planuieste sa-i omoare pe amandoi, dar se intalneste cu locotenent-colonelul care il sileste sa mearga impreuna la regiment. Cartea a doua incepe cu capitolul "Intaia noapte de razboi", care ilustreaza o imagine de groaza a frontului, cu o armata dezorganizata, ofiteri incompetenti si ostasi cu totul dezorientati. Desprinderea eroului din drama torturanta a incertitudinii se face prin trairea unei experiente cruciale, mult mai dramatice, aceea a razboiului la care Gheorghidu participa efectiv, luptand pentru libertatea Ardealului de sub ocupatia trupelor austro-ungare. Pe front, Stefan Gheorghidiu este ranit. Se intoarce in Bucuresti, in convalescenta. Acum Ela ii pare o straina. Isi da seama, cu luciditate, ca oricand ar fi putut "gasi alta la fel". Ii daruieste casele de la Constanta, bani, "absolut tot ce era in casa, de la obiecte de pret la carti [...] Adica tot trecutul", ramanand singur. Romanul este structurat in doua carti, cu titluri semnificative "Ultima noapte de dragoste", care exprima aspiratia catre sentimentul de iubire absoluta, si "Intaia noapte de razboi", care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta a mortii. Daca prima parte a romanului este o fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traise o drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul Primului Razboi Mondial. Este un roman modern deoarece: Stefan Gheorghidiu este intelectual, foloseste mijloace moderne de analiza psihologica (introspectia, monologul interior), demitizari (iubirea, razboiul, statul). "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este un roman subiectiv deoarece evenimentele sunt relatate la persoana I, naratorul relateaza propriile trairi, ganduri, sentimente si se implica in evenimentele pe care le nareaza. Este un romanu al experientei deoarece valorifica trairea cat mai intensa, in plan interior, de catre personaje, a unor experiente definitorii Este un roman erotic intrucat sunt prezente mitul iubirii si motivul cuplului. Stefan Gheorghiu vede in Ela idealul de femeie (se casatoreste cu ea din orgoliu, deoarece era cea mai frumoasa fata din Universitate), apoi ca pe o Madona falsa (este uimit cand observa ca Elei ii placea sa discute politica, sa intervina in discutiile barbatilor). Nu o mai recunoaste (in ochii lui Stefan, Ela decade, devine o femeie oarecare), isi da seama ca e indragostit de o iluzie (in capitotlul "Diagonalele unui testament", viata celor doi se schimba radical), intr-un final iubirea dintre cei doi esueaza. Protagonistul romanului "Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi", Stefan Gheorghidiu, este personajul-narator al evenimentelor si personaj "rotund" prin complexitatea si profunzimea psihologica. El traieste in doua realitati temporale, cea a timpului cronologic (obiectiv), in care povesteste intamplarile de pe front si una a timpului psihologic (subiectiv), in care analizeaza drama iubirii. Toate faptele, reale sau psihologice, sunt consemnate in jurnalul de front, in care Gheoghidiu investigheaza cu luciditate atat experienta subiectiva a iubirii, cat si pe cea obiectiva, traita, a razboiului.

Caracterizarea directa este realizata prin autocaracterizare: "ma chinuiam launtric ca sa par vesel si eu ma simteam imbecil si ridicol si naiv"(inadaptat si inadaptabil) Caracterizarea indirecta reiese indirect din faptele si trairile protagonistului. Stefan Gheorghidiu este o natura reflexiv, care isi analizeaza in amanunt, cu luciditate starile interioare, cu o constiinta unica, insetat de certitudini si adevar: "Cata luciditate atata constiinta, cata constiinta atata pasiune si deci atata drama". Fire pasionala, puternic reflexiva si hipersensibila, Stefan Gheorghidiu aduna progresiv semne ale nelinistii, ale incertitudinii, ale indoielilor sale chinuitoare, pe care le analizeaza minutios. Conflictul interior al personajului-narator este de natura filozofica, el cauta cu incapatanare adevarul, fiind un pasionat al certitudinii absolute. Stefan spera sa gaseasca in Ela idealul sau de iubire si feminitate catre care aspira cu toata fiinta, ideal care s-a prabusit dramatic si din cauza conceptiei sale absolutizante: "cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt". Nici in plan sentimental, nici in plan social el nu gaseste un punct de sprijin durabil si traieste dureros drama omului singur, inflexibil moral, intransigent si moral, neputand sa faca niciunul din compromisurile cerute de societatea in care traieste, afacerile in care incercase sa se implice fiind in dezacord cu firea lui cinstita. A doua experienta de viata fundamentala in planul cunoasterii existentiale este razboiului, frontal, o experienta traita direct, care constituie polul terminus al dramei intelectuale. In conceptia lui George Calinescu, Stefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor de idei si pasiuni, un om inteligent". Limbajul se caracterizeaza prin claritate, sobrietate, fraza scurta si nervoasa, este analitic si intelectualizat. In concluzie, originalitatea romanului subiectiv e data subtilitatea analitica a propriei constiinte, de drama intelectualului complex si introvertit, declansata prin memorie involuntara, de faptul ca autorul este in acelasi timp personaj si narator.

ADAUGARI TEORETICE Romanul experientei valorifica trairea cat mai intensa, in plan interior, de catre personaje, a unor experiente definitorii. Proza experientei se bazeaza pe crearea impresiei de autenticitate prin utilizarea unor elemente care tin de realitate (jurnal, elemente autobiografice, scrisori) Estetica autenticitatii (care sta, deci, la baza romanului experientei) are in vedere confesiunea personajului-narator la persoana I, introspectia, autoanaliza lucida, tehnica narativa moderna a "punerii in abis"(de ex, introducerea in naratiune a fragmentelor de jurnal), stilul anticalofil, (si numai la Camil Petrescu, notele de subsol tot la persoana I, care sustin chiar identitatea autor-narator!!!) Romanul psihologic/de analiza are drept obiect investigarea detaliata a vietii interioare, observarea psihologica, iar drept subiect are cazurile de constiinta.Este scris de obicei la persoana I (perspectiva narativa subiectiva), pentru ca pune accent pe descrierea starilor sufletesti, a problemelor de constiinta sau chiar patrunderea in zonele obscure ale inconstientului. Proza de factura subiectiva are drept caracteristici: perspectiva narativa "faramitata", relativizata, timpul subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea autoanalizei, anticalofilismul, introspectia (utilizata nu numai ca mijloc de autocunoastere, ci si ca mijloc de cunoastere a celuilalat!), constructia personajelor a caror identitate se construieste treptat, prin alcatuirea unor "dosare de existenta", dar si autenticitatea definita ca identificare a actului de creatie cu realitatea vietii, cu experienta nepervertita, cu trairea febrila)

Enigma Otiliei de George Calinescu

ROMANUL MODERN, REALIST-BALZACIAN - "ENIGMA OTILIEI" de George Clinescu

In 1932, George Clinescu (1899- 1965) susinea necesitatea apariiei n literatura romn a unui roman de atmosfer modern, dei respingea teoria sincronizrii obligatorii a literaturii cu filozofia i psihologia epocii, argumentnd c literatura trebuie s fie n legtur direct cu "sufletul uman". Prin romanele lui, Clinescu depete realismul clasic, creeaz caractere dominate de o singur trstur definitorie, realiznd tipologii (avarul, arivistul), modernizeaz tehnica narativ, folosete detaliul n descrieri arhitecturale i n analiza personajelor, nscriindu-se astfel n realismul secolului al XX-Iea, cu trimitere cert ctre creaia lui Balzac. Realismul de tip balzacian este prezent n "Enigma Otiliei" prin tema romanului, care ilustreaz viaa burgheziei bucuretene de la nceputul secolului al XX-lea, societate degradat sub puterea mistificatoare a banului, ntreaga aciune a romanului construindu-se n jurul averii lui mo Costache Giurgiuveanu, care concentreaz faptele i reaciile tuturor celorlalte personaje, interesate mai mult sau mai puin de motenire. Tot aici se nscrie i motivul literar al motenirii, majoritatea personajelor pzind cu strnicie integritatea averii lui Costache Giurgiuveanu. Aglae Tulea se opune cu vehemen nfierii Otiliei de ctre Costache, iar cnd acesta moare, instituie o adevrat paz militar pentru a nu fi nstrinat nici un obiect din casa fratelui: "... s fii cu ochii n patru, s nu ia cineva vreo hrtie, vreun lucru, nici un cap de a, aici eu raspund, ca unica rud mai de aproape". Tema paternitii, tot de influenta balzaciana, este nucleul epic al romanului, fapt confirmat Clinescu nsui, carei intitulase iniial romanul "Prinii Otiliei". Relaiile interfamiliale sunt conflictuale i degradate i n romanul lui Clinescu. Sentimentele paterne ale lui Costache Giurgiuveanu pentru Otilia sunt nvinse de avaritia personajului, el neputnd asigura "fe-fe-fetiei" lui traiul n viitor, tnra fiind nevoit s se mrite cu Pascalopol. Acesta, la rndul lui, nu-i definete foarte bine sentimentele fa de Otilia, nu tie ct o iubete ca un tat i ct ine la ea ca la o iubit, nu poate distinge "ce e patern i ce e viril" n relaia sa cu tnra Otilia. Relaia familial a Aglaei cu fratele ei, Costache, se degradeaz profund din cauza averii acestuia, distrugnd orice sentimente fraterne ntre cei doi. Relaia familiei Olimpia - Stanic Raiu se rezum la discursuri fade despre familie i societate, tema dizertaiilor sale fiind paternitatea, o teorie demagogic prin care Stanic stoarce bani de la oricine. Aurica i-ar dori o familie, dar deoarece concepia sa este complet fals, alergnd disperat dup brbai, nu reuete s-i ntemeieze un cmin. De asemenea, relaiile din cadrul familiei Tulea sunt total degradate, Aglae stpnete cu autoritate distrugtoare destinele copiilor ei, iar Simion, ca tat i ca so, este total incapabil i dezinteresat de a fi un "cap de familie". Tipologia personajelor este construit in acelasi spirit realist, de tip balzacian, de catre de Clinescu, prin aceea c fiecare erou al romanului este dominat de o trstur de caracter puternic, definindu-1 n esena sa moral : Costache Giurgiuveanu este ntruchiparea avarului, Stanic Raiu este tipul parvenitului, al arivistului, descendent al lui Dinu Pturic, iar demagogia lui se nscrie n descendena lui Nae Caavencu; Aglae este "baba absolut fr cusur n ru", Titi - tipul retardatului, Felix este definit de autor ca "martor i actor", iar Otilia, eternul feminin enigmatic. Tehnica detaliului este o modalitate epic realista, de tip balzacian, a romancierului, prin care acesta ncadreaz cu precizie aciunea n timp i spaiu ("ntr-o sear, de la nceputul lui iulie 1909, cu puin nainte de orele zece, [...] n strada Antim, venind dinspre strada Sfinii Apostoli..."), descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu ("zidria era crpat i scorojit [...] un grilaj nalt i greoi ruginit i czut puin pe spate...") creeaz atmosfera n care se vor derula destinele personajelor, dar are i implicaii caracterologice pentru proprietar. Conturarea personajelor se bazeaz, de asemenea pe folosirea detaliului att pentru descrierea fizionomiei acestora ct i pentru descrierea coafurii, a mbrcmintei, a gesturilor, a timbrului vocii, construind personajul in totalitate, fizic, moral i n micare: "Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totui evitnd impresia de exces, crnos la fa i rumen ca un negustor, ns elegant prin fineea pielii i tietura englezeasc a mustii crunte. Prul rar dar bine ales ntr-o crare care mergea din mijlocul frunii pn la ceafa, lanul greu de aur cu breloc la vest, hainele de stof fin, parfumul discret n care intra i o nuan de tabac, toate acestea reparau cu desvrire, n apropiere, neajunsurile vrstei i ale corpolenei" (descrierea Iui Pascalopol, prin ochii lui Felix). Elementele romantice se adaug celor balzaciene, prin cteva trsturi evidente: folosirea antiteze in caracterizarea unor personaje (Felix cu Titi, Otilia cu Aurica, mo Costache cu Pascalopol, se opun prin trsturile eseniale: inteligen, ambiie, frumusee, delicatee, farmec, generozitate, n antitez cu debilitatea mintal, apatia, urenia, acreala, rutatea, invidia, avariia ); descrierea naturiiBrganului ntr-un registru fantastic, descrierea casei vechi, prginite, cu scri care scrie, cu giurgiuvele scorojite amintind de casa lui Dionis din nuvela eminescian; motivul orfanului , evideniat n roman prin Felix i Otilia, supui din aceast cauz - rutilor nveninate ale clanului Tulea. Elemente ale clasicismului reies mai ales din: simetria romanului, care ncepe cu o imagine dezolant a casei lui Costache Giurgiuveanu i se termin cu aceeai imagine lugubr: "Aici nu st nimeni"; personajele sunt caractere construite pe o dominant psihic: Costache Giurgiuveanu - avariia, Leonida Pascalopol - nobleea sufleteasc, Stanic Raiu - arivismul i demagogia, Aglae - rutatea i invidia etc.

Elementele de modernitate sunt: dezvoltarea personajelor inspre noi tipologii (femeia independenta, intelectualul), limitarea omniscientei naratorului prin introducerea personajului-narator, Felix; amestecul genurilor si speciilor in constructia romanului; trasaturile caricaturale, de farsa tragica, date unor personaje; valorificarea grotescului in conturarea personajelor; folosirea unor tehnici literare noi, precum cea a punctelor diferite de vedere, in conturarea Otiliei (relativizarea perspectivei narrative). Romanul "Enigma Otiliei" de George Clinescu ntrunete aadar spiritul clasic balzacian, cu elemente de factur romantic i cu trsturi puternice ale romanului modern, realist i obiectiv , constituindu-se ntr-o creaie fundamental a literaturii romne. In ce priveste titlul romanului- iniial, Prinii Otiliei reflecta ideea balzacian a paternitatii, pt. c fiecare personaj determin cumva soarta orfanei Otilia, ca nite prini. Autorul schimb titlul din motive editoriale i deplaseaz accentul de la un aspect realist, tradiional, la tehnica modern a reflectrii poliedrice, prin care este realizat personajul titular. O enigm a Otiliei se nate mai ales n mintea lui Felix, care nu poate da explicaii plauzibile pentru comportamentul fetei, ce rmne pn la sfritul romanului o tulburtoare ntruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin. Pascalopol , ndrgostit de Otilia, o admir i o nelege, dar nici el nu poate descifra n profunzime reaciile i gndurile fetei, confirmndu-i lui Felix n finalul romanului A fost o fat delicioas, dar ciudat. Pentru mine e o enigm. Structura romanului: contine 20 de capitole si este construit pe mai multe planuri narative care urmresc destinele unor personaje, prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului Tulea pt. obinerea motenirii lui mos Costache Giurgiuveanu i nlturarea Otiliei Mrculescu. Al doilea plan prezint destinul tnrului Felix Sima care, rmas orfan, vine la Bucuresti pt. a studia medicina, locuiete la tutorele lui, mos Costache, i triete iubirea adolescentin pt. Otilia. Autorul acord atentie i planurilor secundare, pt. susinerea imaginii ample a societii citadine. Succesiunea secvenelor narative este redat prin nlnuire (respectarea cronologiei faptelor), completat prin inseria unor micronaraiuni n structura romanului. Unele secvene narative se realizeaz scenic (de ex.cap. I i 18) prin dispunerea personajelor, prin spontaneitatea dialogului, prin notarea gesturilor i vestimentaiei ca n didascalii. Dialogul confer veridicitate i concentrare epic. n proza realist, descrierea spaiilor (strada, arhitectura, decorul interior) i a vestimentaiei susine impresia de univers autentic , iar prin observaie i notarea detaliului semnificativ devine mijloc de caracterizare indirect, pt. conturarea caracterelor. Imaginea Brganului este redat ntr-o descriere de tip romantic: proiecia realitii n plan fantastic. Incipitul romanului realist fixeaz veridic cadrul temporal (ntr-o sear de la nceputul lui iulie 1909) i spaial (descrierea strazii Antim, a arhitecturii casei lui mo Costache, a interioarelor), prezint principalele personaje, sugereaz conflictul i traseaz principalele planuri epice. Finalul este nchis prin rezolvarea conflictului i este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se realizeaz prin descrierea strzii i a casei lui mo Costache, din perspectiva lui Felix, intrusul/ strinul, din familia Giurgiuveanu, n momente diferite ale existenei sale (adolescen i aproximativ 10 ani mai trziu: dup rzboi). Aciunea debuteaza cu venirea tnrului Felix, orfan, la Bucuresti, n casa unchiului i tutorelui su legal, pt. a urma Facultateade Medicin. Costache Giurgiuveanu este un rentier avar , care o crete n casa lui pe Otilia Mrculescu, fiica sa vitreg, cu intenia de a o nfia. Aglae o consider un pericol pt. motenitorii fratelui ei. Expoziiunea contine, n metoda realistbalzacian, situarea exact a aciunii n timp i n spaiu, veridicitatea susinut prin detaliile topografice, descrierea strzii n manier realist, fineea observaiei i notarea detaliului semnificativ. Caracteristicile arhitectonice ale strzii i ale casei lui mo Costache sunt surprinse de ochiul unui estet, din perspectiva naratorului specializat, dei observaia i este atribuit personajului intrus, care caut o anumit cas. Familiarizarea cu mediul, prin procedeul restrngerii treptate a cadrului, de la strad la cas, la interioare, la fizionomia i la gesturile locatarilor (tehnica focalizrii) este o modalitate de ptrundere a psihologiei personajelor din acest spaiu, prin reconstituirea atmosferei. Pentru Balzac, o cas este un document social i moral. Strada i casa lui mo Costache sugereaz, prin detaliile surprinse, contrastul dintre pretenia de confort i bun gust a unor locatari bogai, burghezi mbogaii cndva, i realitate: inculi (aspectul de kitsch, amestecul de stiluri arhitectonice incompatibile), zgrcii (case mici cu ornamente din materiale ieftine), snobi (imitarea arhitecturii clasice), delstori (urme vizibile ale umezelii, impresia de paragin). Arhitectura reflecta imaginea unei lumi n declin, care a avut cndva energia necesar pt. a dobndi avere, dar nu i fondul cultural. Intrat n locuin, Felix l cunoate pe unchiul su, un omule straniu care i rspunde blbit nu-nu st nimeni aici, nu cunosc, pe verioara Otilia i asist la o scen de familie: jocul de table. Naratorul i atribuie lui Felix observarea obiectiv a personajelor prezente. Sunt realizate portretele fizice ale personajelor, cu detalii vestimentare i fiziologice care sugereaz n manier clasic, trsturile de caracter i este prezentat n mod direct, starea civil, statutul n familie, elemente de biografie. Toate aceste aspecte configureaz atmosfera neprimitoare, imaginea mediului n care ptrunde tnrul i prefigureaz cele dou planuri narative i conflictul. Replicile Aglaei anticipeaz conflictul succesoral, iar atitudinea protectoare a Otiliei motiveaz ataamentul lui Felix. Intriga se dezvluie pe 2 planuri care se ntreptrund: istoria motenirii lui Costache Giurgiuveanu si destinul tnrului Felix Sima 1. Competiia pt. motenirea btrnului avar devine un prilej pt. observarea efectelor, n plan moral, ale obsesiei banului. Btrnul avar, proprietar de imobile, restaurante, aciuni, nutrete iluzia longevitii i nu pune n practic nici un proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei, pt. a nu cheltui. Clanul Tulea urmrete succesiunea total a averii lui, plan periclitat ipotetic de nfierea Otiliei. Dei are o afeciune sincer pt. fat, btrnul amn nfierea ei, de dragul banilor i din teama de Aglae. Iniial ntr-un plan secundar, Stanica Ratiu urmrete s parvin, vizeaz averea clanului Tulea, dar smulge in final banii lui mo Costache. Pretutindeni prezent, divers informat, amestecndu-se oriunde crede c poate obine ceva bani sau poate da lovitura vieii lui, personajul susine n fond intriga romanului, pn la rezolvarea n deznodmnt: Olimpia e prsit de Stnic, Aurica nu-i poate face o situaie, Felix o pierde pe Otilia.

Alturi de avariie, lcomie, i parvenitism, aspecte sociale supuse observaiei i criticii n romanul realist, sunt nfiate aspecte ale familiei burgheze: relaia dintre prini i copii, dintre soi, cstoria, orfanul. Cstoria face parte dintre preocuprile unor personaje: Aurica, fata btrn are obsesia cstoriei; Titi se tulbur erotic i triete o scurt experien matrimonial; Pascalopol dorete s aib o familie i se castoreste cu Otilia; Stnic se nsoar cu Olimpia pt. zestrea niciodat primit; Felix se va cstori, ratnd prima iubire, dup ce i va face o carier. Banul pervertete relaia dintre soi. Stnic se nsoar pt. a-i face o situaie material, dar nu-i asum rolul de so sau de tat. n clanul Tulea rolurile sunt inversate: Aglae conduce autoritar, Simion brodeaz, iar mai trziu este abandonat n ospiciu. Motivul paternitii este nfiat difereniat- orfanii au 2 protectori:pe mos Costache i pe Pascalopol. Primul este zgrcit, dar i iubete sincer fiica, dei n-o adopt legal, n timp ce Aglae, adevratul avar al romanului strivete personalitatea copiilor si. 2. Planul formrii tnrului Felix, student la medicin, urmrete experienele trite n casa unchiului su, n special iubirea adolescentin pt. Otilia. Este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio decizie, fiindc primeaz dorina de a-i face o carier. Otilia. l iubete pe Felix, dar dup moartea lui mo Costache i las tnrului libertatea de a-i mplini visul i se cstorete cu Pascalopol, brbat matur, care i poate oferi nelegere i protecie. n epilog, aflm c Pascalopol i-a redat cu generozitate libertatea de a-i tri tinereea, iar Otilia a devenit soia unui conte exotic; ea rmne pt. Felix o imagine a eternului feminin, iar pt. Pascalopol o enigm. Conflictul romanului se bazeaz pe relaiile dintre 2 familii nrudite, care sugereaz universul social prin tipurile umane realizate. O familie este a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, i Otilia Mrculescu, adolescent orfan, fiica celei de-a doua soii decedate. Aici ptrunde Felix Sima, fiul surorii btrnului, care vine la Bucuresti. pt. a studia medicina. Un alt intrus este Leonida Pascalopol, prieten al btrnului, pe care l aduce n familia Giurgiuveanu afeciunea pt. Otilia, pe care o cunoate de mic. A doua familie, vecin i nrudit, care aspir la motenirea averii btrnului, este familia surorii lui, Aglae. Clanul Tulea este alctuit din soul Simion Tulea, cei 3 copii ai lor: Olimpia, Aurica i Titi. n aceast familie ptrunde Stanica Ratiu pt. a obine zestrea ca so al Olimpei. Istoria motenirii include 2 conflicte succesorale: primul este iscat n jurul averii lui mo Costache (adversitatea manifestat de Aglae mpotriva orfanei Otilia), al doilea destram familia Tulea (interesul lui Stanica pt. averea btrnului). Conflictul erotic privete rivalitatea adolescentului Felix i a maturului Pascalopol pt. mna Otiliei. Pornind de la teza ca obiectul romanului este omul ca fiin moral, George Calinescu distinge 2 feluri de indivizi, n funcie de capacitatea de adaptare la lume: cei care se adapteaz moral (au o concepie moral asupra vieii, sunt capabili de motivaia actelor proprii: Pascalopol i Felix) i cei care se adapteaz automatic/ instinctual (organizai aproape schematic i ilustrnd cte un chip uman: cocheta, fata btrn, avarul, baba absolut, dementul senil). n general caracterizarea personajelor este ca n romanul realist balzacian. Prin tehnica focalizrii, caracterul personajelor se dezvluie progresiv, pornind de la datele exterioare ale existenei lor: prezentarea mediului, descrierea locuinei, a camerei, a fizionomiei, a gesturilor i a obinuinelor. n mod direct, naratorul d lmuriri despre gradele de rudenie, starea civil, biografia personajelor reunite la nceputul romanului, la jocul de table. Caracterele dezvluite iniial nu evolueaz pe parcursul romanului, dar trsturile se ngroa prin acumularea detaliilor n caracterizarea indirect (prin fapte, gesturi, replici, vestimentaie, relaii ntre personaje). Excepie face portretul Otiliei, realizat prin tehnici moderne: comportamentismul i reflectarea poliedric. Pn n capitolul al 16lea, Otilia este prezentat exclusiv prin comportamentism (fapte, gesturi, replici), fr a-i cunoate gndurile din perspectiva unic a naratorului, cu excepia celor mrturisite chiar de personaj. Aceast tehnic este dublat, pe acelai spaiu narativ, de reflectarea poliedric a personalitii Otiliei n contiina celorlalte personaje, ceea ce confer ambiguitate personajului, iar n plan simbolic sugereaz enigma, misterul feminitii. Relativizarea imaginii prin reflectarea n mai multe oglinzi alctuiete un portret complex i contradictoriu: fe-fetia cuminte i iubitoare pt. mo Costache, fata exuberant, admirabil, superioar pt. Felix, femeia capricioas, cu un temperament de artist pt. Pascalopol, o dezmat, o stricat pt. Aglae, o fat deteapt, cu spirit practic, pt. Stanica Ratiu, o rival n cstorie pt. Aurica. Dei adopt un ton obiectiv, naratorul se ascunde n spatele mtilor sale, care sunt personajele, fapt dovedit de limbajul uniformizat. Amestecul de stiluri (juridic i colocvial) n discursul casnic al lui St.R. are efect comic i transform personajul ntrun Caavencu al ideii de paternitate. Se utilizeaz fraza ampl. Se observ preferina n descrieri pt. grupul nominal i pt. epitetul neologic (faa juvenil, aspect bizar). Descrierea se realizeaz prin aglomerarea detaliilor (principiul enumerativ) sau prin hiperbolizare (imaginea romantic a Brganului). Precizia notaiei are uneori rolul didascaliilor i susine mpreun cu dialogul sau monologul (discursul) caracterul scenic al secvenelor. PERSONAJELE Otilia Mrculescu este "eroina mea liric", proiecia autorului n afar, "tipizarea mea n ipostaz feminin" (G.Clinescu). Este cel mai modern personaj al romanului, att prin tehnicile de realizare, ct i prin problematica sa existenial, reprezentnd tipul feminitii. Otilia, o tnr de optsprezece ani, este fiica celei de a doua soii a lui Costache Giurgiuveanu, femeie frumoas i bogat, care murise "de suprare" i-i lsase lui toat averea, laolalt cu ndatorirea creterii Otiliei, rmas de mic fr mam. Costache o crete ca pe fiica lui, dar avariia l mpiedic s-o nfieze oficial sau s-i asigure, n mod concret, un viitor. Fascinant i imprevizibil, Otilia se difereniaz de celelalte personaje feminine din literatura romn - de Saa Comneteanu din "Viaa la ar" de Duiliu Zamfirescu i de Olgua din "La Medeleni" de Ionel Teodoreanu - prin aceea c ea se afl permanent ntr-un proces dinamic, n continu devenire. Portretul fizic, relatat direct, prin ochii lui Felix, sugereaz, indirect, trsturile sale morale de delicatee, tineree, farmec, cochetrie, distincie, inocen i maturitate: "... un cap prelung i tnr de fat, ncrcat de bucle, cznd pn la umeri. Fata, subiric, mbrcat intr-o rochie foarte larg pe poale, dar strns tare la mijloc i cu o mare coleret de dantel pe umeri, i ntinse cu franchee un bra gol i delicat...".

Definit indirect, de fapte, aciuni, gesturi, vorbe i gnduri, Otilia este un personaj complex, cu un comportament derutant, fiind capabil de emoii puternice, apoi trecnd brusc de la o stare la alta, imprtiat i vistoare uneori, dovedind alteori, n mod surprinztor, luciditate i tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilroas si matur n acelai timp: alearg descul prin iarba din curte, se urc pe stogurile de fn n Brgan, st ca un copil pe genunchii lui Pascalopol, dar este profund lucid i matur atunci cnd i explic lui Felix motivele pentru care ei doi nu se pot cstori, dovedind o autocunoatere desvrit a propriei firi: "Eu am un temperament nefericit: m plictisesc repede, sufr cnd sunt contrariat". Descrierea detaliat a camerei sale sugereaz, indirect, firea enigmatic a Otiliei: "o mas de toalet cu trei oglinzi mobile i cu multe sertare, [...] un scaun rotativ pentru pian", ar putea simboliza firea ei imprevizibil (motivul oglinzilor). Dezordinea tinereasc a lucrurilor aruncate amestecat peste tot (rochii, plrii, pantofi, jurnale de mod franuzeti, cri, note muzicale, ppui) trimit ctre exuberana juvenil, ctre un univers spiritual al "ascunziului feminin", cum spune naratorul. Finalul romanului este deschis n privina destinului Otiliei, modernismul personajului constnd i n faptul c nimeni nu poate dezlega misterul ce se esuse n jurul ei, Pascalopol nsui conchiznd c, dup atia ani, pentru el Otilia rmsese "o enigm". Fotografia pe care o privete Felix dezvluie o "femeie frumoas, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatic", ci avea un aer de platitudine feminin, care nu mai semna cu imaginea din contiina lui. Este cel mai controversat personajal romanului, aprnd n opinia celorlalte personajen mod diferit, strnind contradicii surprinztoare: Mo Costache o iubete pe "Otilica", "pe fe-fetia mea", el fiind "papa" care primete de la ea un strop de tineree, lumin i vioiciune. Raionalul Felix vede n Otilia "o fat admirabil, superioar, pe care n-o neleg". Pascalopol o privete pe Otilia ca pe femeia n devenire, are rbdare cu ea, dar nu distinge "ce e patern i ce e viril" n dragostea lui pentru tnra, pe care o consider "o artist" i care l ncnt i l emoioneaz, "e ca o rndunic". Pentru Stanic Raiu, Otilia este o femeie cu "spirit practic", care tie ce vrea i cum s se descurce n via: "deteapt fat!". Aglae o consider "o znatic", "o dezmat", "o stricat", care sucete capul bieilor de familie, deoarece chiar i pe Titi reuise s-1 cucereasc, iar Aurica o urte i o invidiaz pentru c are succes la brbai. Otilia triete drama singurtii, a viitorului ei ambiguu, departe de mult visata fericire, deoarece - se destinuie ea lui Felix - o femeie se bucur de via adevrat doar civa ani: "Ct crezi tu c mai am de trit, n nelesul adevrat al cuvntului? Cinci, ase ani!" Otilia ntruchipeaz, aadar, eternul feminin plin de mister, tainic i cuceritor, care fascineaza prin amestecul de sensibilitate candid i profund maturitate.

Alexandru Lapusneanul
de Costache Negruzzi Alexandru Lpuneanul de C. Negruzzi este prima nuvel istoric din literatura romn, o capodoper a speciei i un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior (de exemplu: Al. Odobescu). Publicat n perioada paoptist, n primul numr al Daciei literare (1840), nuvela ilustreaz dou dintre cele patru idei formulate de Mihail Koglniceanu, conductorul revistei, n articolul-program intitulat Introducie, care constituie i manifestul literar al romantismului romnesc: promovarea unei literaturi originale si inspiraia din istoria naional.Ulterior, Alexandru Lpuneanul a fost inclus n ciclul Fragmente istorice, din volumul alctuit chiar de autor n 1857, Pcatele tinereilor, alturi de alte texte narative de inspiraie istoric: Aprodul Purice, Sobieski i romanii, Regele Poloniei i domnul Moldovei. Aceasta opera literar este o nuvel istoric de factur romantic.Ca nuvel , este o specie epic n proz, cu o construcie riguroas, avnd un fir narativ central. Se observ concizia intrigii, tendina de obiectivare a perspectivei narative i aparena verosimilitii faptelor prezentate. Personajele sunt relativ puine, caracterizate succint i graviteaz n jurul personajului principal.Este o nuvel istoric pentru c este inspirat din trecutul istoric: tema, subiectul, personajele i culoarea epocii (mentaliti, comportamente, relaii sociale, obiceiuri, vestimentaie, limbaj). In ce priveste sursele de inspiratie ale operei,scriitorul declar ca izvor al nuvelei Letopiseul rii Moldovei de Miron Costin, de unde ntr-adevr prelucreaz, pentru episodul omorrii lui Motoc din nuvel, scena uciderii lui Batiste Veveli n timpul domniei lui Alexandru Ilia. n schimb, imaginea personalitii domnitorului Alexandru Lpuneanul este conturat din

Letopiseul rii Moldovei de Grigore Ureche. Tot din cronica lui Ureche Negruzzi preia scene, fapte i replici (de exemplu: motoul capitolului I i al IV-lea), dar se distaneaz de realitatea istoric prin apelul la ficiune i prin viziunea romantic asupra istoriei, influenat de ideologia paoptist. Concepia autorului nu este subordonat concepiei cronicarilor asupra istoriei. Dintre principalele evenimente consemnate de cronicar, autorul preia urmtoarele: mprejurrile venirii lui Lpuneanul la a doua domnie, solia boierilor trimis de Toma pentru a-i mpiedica ntoarcerea, uciderea celor 47 de boieri la curte, arderea cetilor Moldovei, boala, clugrirea i moartea prin otrvire a domnitorului. Negruzzi comprim, omite sau modific unele fapte istorice (de exemplu: decapitarea lui Motoc la Liov). Scriitorul transform evenimentele menionate de cronicar n scene ample/ episoade (de exemplu: uciderea boierilor), crora le confer o desfurare narativ impus de evoluia conflictului.Transfigurarea artistic a faptelor istorice este motivat estetic: gradarea tensiunii narative, reliefarea caracterelor personajelor n relaie cu spectaculosul aciunii, mesajul textului narativ. Negruzzi a neles spiritul cronicii romne i a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealiti"(George Clinescu, Istoria literaturii romane de la origini pn n prezent). Autorul modific realitatea istoric, dar aciunea nuvelei se pstreaz n limitele verosimilului. n mod eronat, cititorii pot suprapune/ confunda persoana/ personalitatea istoric i personajul literar. Personajul ilustreaz un tip uman, iar existena sa se datoreaz unei elaborri n conformitate cu viziunea autorului i cu ideologia paoptist, spre deosebire de persoana/ personalitatea istoric a crei existen este consemnat n cronici sau n lucrri tiinifice. De pild, ca persoane, vornicul Motoc, postelnicul Veveri i sptarul Spancioc fugiser la Liov, n Polonia, i nu mai triau n a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul; ca personaje, ele sunt prezente pentru a ilustra tipuri umane (boierul trdtor i linguitor, boierii cu iubire de moie"), iar autorul le atribuie alte destine i profiluri psihologice. Nuvela are ca tem evocarea artistic a unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei, la mijlocul secolului al XVI-lea; cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul (1564-1569), lupta pentru impunerea autoritii domneti i consecinele deinerii puterii de un domnitor crud, tiran. Naratorul este omniscient, sobru, detaat, predominant obiectiv, dar subiectiveaz uor naraiunea prin epitetele de caracterizare (de exemplu: tiran", curtezan", mielul boier", denat cuvntare"). Naraiunea (la persoana a IlI-a) este cu focalizare zero, viziunea dindrt". Naraiunea se desfoar linear, cronologic, prin nlnuirea secvenelor narative i a episoadelor. Respectnd criteriul succesiunii temporale, procedeul face ca ritmul naraiunii s devin alert. Caracterul dramatic al textului este dat si de rolul capitolelor n ansamblul textului (asemenea actelor dintr-o piesa de teatru), de realizarea scenic a secvenelor narative, de utilizarea predominant a dialogului i de minima intervenie a naratorului prin consideraii personale. Pauza descriptiv este o descriere static inclus n naraiune, avnd ca efect crearea suspansului printr-un moment de ateptare. Este cazul portretului fizic al doamnei Ruxanda, realizat naintea discuiei cu domnitorul (n capitolul al II-lea). Alte funcii ale descrierii sunt: funcia anticipativ a descrierii vestimentaiei domnitorului i funcia simbolic, realizat prin descrierea romantic a cetii Hotinului: Cetatea era mut i pustie ca un mormnt de urie. Nu se auzea dect murmura valurilor Nistrului, ce izbea regulat stncoasele ei coaste, sure i goale, i strigtul monoton a ostailor de straj, carii ntru lumina crepusculului se zreau rzmai pe lungile lor lance."

Incipitul i finalul se remarc prin sobrietate, iar stilul lapidar se aseamn cu cel cronicresc. Paragraful iniial rezum evenimentele care motiveaz revenirea la tron a lui Lpuneanul i atitudinea lui vindicativ. Sunt frecvent utilizate substantivele proprii, nume de domnitori, orae, ri, prin care este evocat contextul istoric i politic: se nturna acum s izgoneasc pre rpitorul Toma i s-i ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vndut de boieri". Frazele finale consemneaz sfritul tiranului n mod concis, lapidar i obiectiv, amintind de stilul cronicarului, iar menionarea portretului votiv susine verosimilitatea: Acest fel fu sfritul lui Alexandru Lpuneanul, care ls o pat de snge n istoria Moldaviei. La monastirea Slatina, zidit de el, unde e ngropat, se vede i astzi portretul lui i al Familiei sale". Echilibrul compoziional este realizat prin segmentarea textului narativ n cele patru capitole, care fixeaz momentele subiectului. Capitolele poart cte un moto semnificativ, care le rezum i care constituie replici rostite de anumite personaje: capitolul I - Dac voi nu m vrei, eu v vreu..." (rspunsul dat de Lpuneanu soliei de boieri care i ceruse s se ntoarc de unde a venit pentru c norodul" nu l vrea); capitolul al II-lea - Ai s dai sam, Doamn.!" (avertismentul pe care vduva unui boier decapitat l adreseaz doamnei Ruxanda, pentru c nu ia atitudine fa de crimele soului su); capitolul al III-lea - Capul lui Motoc vrem..." (cererea vindicativ a norodului care gsete n Motoc un vinovat pentru toate nemulumirile); capitolul al IV-lea - De m voi scula, pre muli am s popesc i eu..." (ameninarea rostit de Lpuneanu care, bolnav, fusese clugrit potrivit obiceiului, dar pierduse astfel puterea domneasc). Capitolul I cuprinde expoziiunea (ntoarcerea lui Alexandru Lpuneanu la tronul Moldovei, n 1564, n fruntea unei armate turceti i ntlnirea cu solia format din cei patru boieri trimii de Toma: Veveri, Motoc, Spancioc, Stroici) i intriga (hotrrea domnitorului de a-i relua tronul i dorina sa de rzbunare fa de boierii trdtori). Capitolul al II-lea corespunde, ca moment al subiectului, desfurrii aciunii i cuprinde o serie de evenimente declanate la reluarea tronului de ctre Alexandru Lpuneanul: fuga lui Toma n Muntenia, incendierea cetilor, desfiinarea armatei pmntene, confiscarea averilor boiereti, uciderea unor boieri, intervenia doamnei Ruxanda pe lng domnitor pentru a nceta cu omorurile i promisiunea pe care acesta i-o face. Capitolul al III-lea conine mai multe scene: participarea i discursul domitorului la slujba duminical de la mitropolie, ospul de la palat i uciderea celor 47 de boieri, omorrea lui Motoc de mulimea revoltat i leacul de fric" pentru doamna Ruxanda. Capitolul cuprinde punctul culminant. n capitolul al IV-lea, este nfiat deznodmntul, moartea tiranului prin otrvire. Dup patru ani de la cumplitele evenimente, Lpuneanul se retrage n cetatea Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este clugrit, dup obiceiul vremii. Deoarece cnd i revine amenin s-i ucid pe toi (inclusiv pe propriul fiu, urmaul la tron), doamna Ruxanda accept sfatul boierilor de a-1 otrvi. Cruzimea actelor sale este motivat psihologic prin dorina de rzbunare pentru trdarea boierilor n prima domnie. Conflictul nuvelei este complex i pune n lumin personalitatea puternic a personajului principal. Conflictul exterior, principal este de ordin social: lupta pentru putere ntre domnitor i boieri. Impunerea autoritii centrale/ domneti n faa oligarhiei boiereti a constituit n secolul al XVIlea o necesitate. Dar intenia, bun n aparen, este dublat de setea de rzbunare a domnitorului (sursa conflictului interior) care i schimb comportamentul n a doua domnie i devine un tiran.

Conflictul secundar, ntre domnitor i Motoc (boierul care l trdase), este anunat n primul capitol i ncheiat n capitolul al III-lea. Timpul i spaiul aciunii sunt precizate i confer verosimilitate naraiunii: ntoarcerea lui Lpuneanu, la a doua sa domnie. In primele trei capitole, evenimentele se desfoar ndat dup revenirea la tron, iar n ultimul capitol se trece, prin rezumare, patru ani mai trziu, la secvena morii domnitorului. n desfurarea narativ, Alexandru Lpuneanu este principalul element constitutiv, celelalte personaje gravitnd n jurul personalitii sale. Alexandru Lpuneanu este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, excepional, care acioneaz n situaii excepionale (de exemplu: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc, scena morii domnitorului otrvit). ntruchipeaz tipul domnitorului tiran i crud. El este construit din contraste i are o psihologie complex, caliti i defecte puternice, un damnat" romantic (G. Clinescu). Echilibrul dintre convenia romantic i realitatea individului se realizeaz prin modul de construire a personajului: subordonarea celorlalte nsuiri unei trsturi principale, voina de putere, care i cluzete aciunile. Crud, hotrt, viclean, disimulat, inteligent, bun cunosctor al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat i memorabil. Este caracterizat direct (de ctre narator, de alte personaje, autocaracterizarea) i indirect (prin fapte, limbaj, comportament, relaii cu alte personaje, gesturi, atitudine, vestimentaie). Fora excepional a personajului domin relaiile cu celelalte personaje, care, n general, sunt manipulate de domnitor. Avnd capacitatea de a ne surprinde, ntr-un mod convingtor", Lpuneanul este un personaj rotund", spre deosebire de celelalte personaje individuale din nuvel, personaje plate", construite n jurul unei singure idei sau caliti" (E.M. Forster). Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit n antitez cu Lpuneanul: blndee - cruzime, caracter slab -caracter tare. Ea nu acioneaz din voin proprie nici cnd i cere soului su s nceteze cu omorurile, nici cnd l otrvete. Dei n evul mediu femeia -chiar soie de domn - nu avea prea multe drepturi, doamna Ruxanda nfieaz n nuvel un caracter slab, care pune n lumin, prin contrast, voina personajului principal. Alt personaj secundar, Boierul Motoc reprezint tipul boierului trdtor, viclean, la, intrigant. Nu urmrete dect propriile interese. De aceea l trdase pe Lpuneanu n prima domnie, iar la ntoarcerea acestuia, dup refuzul de a renuna la tron, l linguete asemenea cinelui care n loc s muce, linge mna care-l bate". Este la n faa primejdiei, comportndu-se grotesc n timp ce ncearc s-1 determine pe domn s nu-1 dea mulimii. Personajele episodice Spancioc i Stroici reprezint boierimea tnr, pre buni patrioi", cu spiritul mai treaz dect al marilor boieri, prevztori, capabili s anticipeze micrile adversarului. Ei rostesc replica premonitorie: Spunei celui ce v-au trimis, strig ctre ei Spancioc, c ne vom vedea pn-a nu muri!". Sunt personaje cu rol justiiar. O sftuiesc pe doamna Ruxanda s-1 otrveasc pe tiran i asist cu cruzime la ultimele clipe ale acestuia, adresndu-i o alt replic sugestiv: nva a muri, tu care tiai numai a omor." Personajul colectiv, mulimea revoltat de trgovei, apare pentru prima dat n literatura noastr. Psihologia mulimii este surprins cu finee, n mod realist: strngerea norodului la porile curii domneti din cauza unor veti nelmurite, descumpnirea gloatei care venise fr s tie pentru ce au venit i ce vrea" n faa ntrebrii armaului, glasurile izolate care exprim nemulumirile, n sfrit, rostirea numelui Motoc, n care toi vd un vinovat pentru toate suferinele: - Motoc s moar! ~ Capul lui Motoc vrem!". Se observ capacitatea

lui Lpuneanu de manipulare i de dominare a gloatei. El orienteaz micarea haotic a mulimii spre exprimarea unei singure dorine, n acelai timp rzbunndu-se pentru trdarea de odinioar a vornicului Motoc i mplinindu-i promisiunea. Odat cererea satisfcut, mulimea mulmindu-se de ast jertf, se mprtie", ca i cnd ar fi venit anume pentru acest lucru. Arta naratorului este de a surprinde gradat strile psihologice ale mulimii prin notaii scurte, care separ replicile personajelor asemenea indicaiilor scenice dintr-o dram: Prostimea rmas cu gura cscat." ;Acest din urm cuvnt gsnd un eho n toate inimile, fii ca o schinteie electric. Toate glasurile se fcur un glas, i acest glas striga: Capul lui Motoc vrem!" ; Ticlosul boier czu n braele idrei acestei cu multe capete, care ntr-o clipal l fcu buci". Limbajul conine expresii populare (rmas cu gura cscat"), regionalisme fonetice (clipal", gsnd"), dar for de sugestie au neologismele care conserv forma de secol XIX, unele fiind integrate n figuri de stil: eho", comparaia Acest din urm cuvnt [...] fu ca o schinteie electric", metafora n braele idrei acestei cu multe capete". Modalitile narrii realizate n nuvel sunt: relatarea (modalitate de a nfia evenimentele rezumativ sau panoramic; de exemplu, biografia doamnei Ruxanda sau aciunile domnitorului la reluarea tronului) i prezentarea (asemntoare unei reprezentri scenice; de exemplu, scena uciderii celor 47 de boieri). Mrcile prezenei naratorului sunt: topica afectiv (antepunerea adjectivelor, de exemplu: aceast denat cuvntare", ticlosul boier", nenorocitul domn") utilizat n caracterizarea directa sau pentru notarea gesturilor/ a detaliilor semnificative, lexicul combinat (arhaisme i regionalisme pentru a conferi culoarea local; neologisme cu forme de secol XIX). Limbajul personajelor este unul dintre principalele mijloace de caracterizare i concentreaz atitudini, red trsturi n mod indirect, prin replicile memorabile (de exemplu: Dac voi nu m vrei, eu v vreau, rspunse Lpuneanul, a crui ochi scntier ca un fulger, i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge ori cu voia, ori fr voia voastr. S m ntorc? Mai degrab-i va ntoarce Dunrea cursul ndrpt"). Stilul narativ se remarc prin concizie, sobrietate, claritate, echilibru ntre termenii arhaici i neologici, frecvena gerunziului, simplitatea topicii. Stilul indirect alterneaz cu stilul direct, realizat prin dialog i intervenie izolat. Valori stilistice generate de folosirea registrelor limbii: regionalismele (de exemplu: pan", epte") i arhaismele sunt utilizate pentru culoarea local (arhaisme lexicale: spahii", hanul tatarilor, vomicul", sptarul'; arhaisme semantice: proti" cu sensul oameni simpli, a mplini" cu sensul a obliga la plata drilor, arhaisme fonetice: mprotivire", pre", junghi"; arhaisme gramaticale - folosirea formelor de plural cu sens de singular: Venise fr s tie pentru ce au venit"). Puinele neologisme nu influeneaz claritatea stilului, ci exprim concis ideea: curtezan", regent", schinteie electric", eho". In concluzie, prima nuvel istoric din literatura romn nu aduce n faa contemporanilor un model de patriotism, ci un antimodel de conductor (ca un avertisment adresat contemporanilor ntr-o perioad de efervescen revoluionar) i reconstituie culoarea de epoc, n aspectul ei documentar. Coexistena elementelor romantice cu elemente clasice ntr-o oper literar este o trstur a literaturii paoptiste. Fiind o nuvel istoric n contextul literaturii paoptiste, Alexandru Lpuneanul este i o nuvel de factur romantic, prin respectarea principiului romantic enunat n Introducie la Dacia literar - inspiraia din istoria naional, prin specie, tem, personaje

excepionale n situaii excepionale, personajul principal alctuit din contraste, antiteza angelicdemonic, culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al replicilor i al scenelor. Elementele romantice se mpletesc cu elemente clasice: echilibrul compoziiei, construcia simetric, aspectul verosimil, credibil al faptelor, caracterul obiectiv al naraiunii. Interesul romantic pentru specific i culoare local deschide drumul observaiei realiste a cadrului prin tehnica detaliului semnificativ, caracterul pictural al unor scene, revolta mulimii. Valoarea nuvelei este exprimat prin afirmaia criticului G. Clinescu: nuvela istoric Alexandru Lpuneanul ar fi devenit o scriere celebr ca i Hamlet dac ar fi avut n ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate nchipui o mai perfect sintez de gesturi patetice adnci, de cuvinte memorabile, de observaie psihologic i sociologic acut, de atitudini romantice i intuiie realist"(G.Clinescu).

NICHITA STANESCU - LECTIA DESPRE CUB

Aici puteti gasi date bibliografice:http://www.romanianvoice.com/poezii/biblio/bib_stanescu.php Aici, gasiti diverse poezii, inclusiv recitate!!! http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/stanescu.php Neomodernismul nichitastanescian Incepand cu 1960, lirica romaneasca abandoneaza subordonarea fata de politic revenind treptat la principiile estetice . In acest context apare o noua generatie de poeti ,ale caror versuri abordeaza o noua forma de modernism , in lipsa altor modele . Dintre acestia se pot mentiona nume remarcabile precum Nicolae Labis , Nichita Stanescu , Marin Sorescu . Dupa Mihai Eminescu si Tudor Arghezi , Nichita Stanescu este al treilea inovator al limbajului poetic in literatura romana . Etapele creatiei : 1) Prima etapa cuprinde volumele de tinerete Sensul iubirii si O viziune a sentimentelor . Versurile exprima exuberanta specifica adolescentei . Eul se afla in armonie cu sine si cu lumea,care devine treptat singura certitudine ; teme si motive folosite : trezirea din somn , lumina , rasaritul , zborul , transparenta . 2) A doua etapa: lirismul devine interiorizat si reflexiv : Dreptul la timp , 11 Elegii , Oul si sfera , Rosu vertical , Necuvintele , In dulcele stil clasic . Constiinta lirica se scindeaza , timpul este perceput in mod dureros . Se creaza un cuplu simbolic creator opera . Poetul incepe sa abordeze miturile, in versiuni originale . Eul incepe cautarea tragica a sinelui . Apare si tema necuvintelor considerate de poet ca unicul limbaj propriu creatiei lirice . 3) A treia etapa contine volumele Maretia frigului , Epica magna , Operele imperfecte , Noduri si semne . In aceasta etapa se poate vorbi despre afrimarea unei orientari lirice proprii (nichitastanescianismul) . Poezia devine profund metaforica si simbolica . Pentru poet, liricul este singura realitate acceptabila . Poezia nu se scrie cu cuvinte, ci cu sine insusi .

Trasaturi generale ale lirismului nichitastanescian : versuri care contrariaza permanent cititorul ; eul liric se afla intr-o permanenta confruntare cu sinele ganditor si creator ; poeticul este redefinit , luand nastere un nou limbaj liric , necuvintele ; poezia este singurul mod de cunoastere deplina a lumii si de participare la creatie ; sunt abordate toare marile teme ale liricii in viziune filozofica ; deseori ofera o perspectiva ironica , ludica a realului ; elementele abstracte sunt exprimate foarte concret , disparand limita dintre cele doua , astfel ca poezia are mai multe nivele de semnificatie ; limbajul liric este ambiguu pana la nefiresc si ermetic .

Lecia despre cub Se ia o bucat de piatr, se cioplete cu o dalt de snge, se lustruiete cu ochiul lui Homer, se rzuiete cu raze pn cubul iese perfect. Dup aceea se srut de numrate ori cubul cu gura ta, cu gura altora i mai ales cu gura infantei. Dup aceea se ia un ciocan i brusc se frm un col de-al cubului. Toi, dar absolut toi zice-vor: - Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un col sfrmat!

Introducere: vezi mai sus Cuprins: Versurile deschid volumul Operele imperfecte aparut in 1979 si reprezinta o arta poetica deoarece pun accentul pe relatia dintre creator opera si publicul receptor . Pe de alta parte, poezia este si o meditatie in stil neomodernist despre miracolul frumosului vazut ca forma de perfectiune . In acest sens poezia isi justifica pozitia initiala in cadrul volumului ,care are ca problematica esentiala drumul catre perfectiune . Nu intamplator, el se incheie in mod simetric cu Lectia despre cerc , o alta metafora a creatiei si receptarii absolutului prin arta . Tema poeziei este conceptia despre perfectiunea artistica dintr-o dubla perspectiva , cea a creatorului ( poet ) si cea a publicului receptor . Totodata este prezenta si tema creatiei surprinsa in procesul realizarii ei . De asemenea, poetul abordeaza tema moderna a imperfectiunii in arta vazuta ca o replica la estetica uratului . Titlul contine substantivul lectie , care alaturi de verbele impersonale din text ilustreaza un punct de vedere didactic prin care artistul considera ca poate sa dezvaluie celorlalti calea de urmat pentru atingerea perfectiunii . In acest fel, interesul autorului se concentreaza de la inceput pe creatie vazuta ca o relatie dintre creator si publicul sau ( lumea ) . Titlul mai contine si metafora centrala a poeziei cu valoare de simbol , cubul . Acesta este un corp geometric ce sugereaza perfectiunea, dar totodata si o

creatie a omului , deci , imperfecta si artificiala . Prin el , poetul neomodernist surprinde paradoxul creatiei umane, perfecta si imperfecta totodata . La nivelul versificatiei, cele 13 versuri formeaza o singura strofa care nu respecta regulile prozodiei clasice ( vers liber ) . Totusi, ritmul interior sustinut si prin repetitii da versurilor o muzicalitate aparte, ce transmite intensitatea actului creator . Textul poetic este stucturat in 2 parti . Prima parte este formata din versurile 1-9 si exprima figurat, prin metafore, etapele muncii artistului in incercarea de a obtine desavarsirea . Dintre gesturile necesare crearii obiectului perfect fac parte : participarea organica la actul creatiei ( se ciopleste cu o dalta de sange ) , atingerea magica a creatiei cu vederea interioara a esentei lucrurilor ( se lustruieste cu ochiul lui Homer ) , transmiterea scanteii divine , iluminarii necesare operei de arta ( se razuieste cu raze ). A doua etapa este manifestarea iubirii fata de creatie in toate formele ei , progresiv : iubirea creatorului fata de opera sa , iubirea celor din jur fata de aceasta dar si iubirea care inobileaza a infantei , care flateaza orgoliul artistului : dupa aceea se saruta de nenumarate ori cubul / cu gura ta , cu gura altora / si mai ales cu gura infantei . In partea a doua a poeziei, perspectiva se schimba total si surprinzator , fapt exprimat si prin adverbul brusc . Gestul sfaramarii unui colt al cubului exprima printr-o metafora faptul paradoxal ca perfectiunea creatiei poate fi perceputa numai prin imaginea imperfectiunii: Dupa aceea se ia un ciocan/si brusc se sfarama un colt de-al cubului. In ultimele 3 versuri , poetul ironizeaza viziunea majoritatii care , la unison, apreciaza artificialul , imperfectul multumindu-se doar sa viseze la perfectiune :Toti, dar absolut toti, zice-vor: <- Ce cub perfect ar fi fost acesta,/de n-ar fi avut un colt sfaramat!> Repetitia pronumelui toti subliniaza antiteza dintre creator si ceilalti in ceea ce priveste receptarea creatiei . Expresivitatea textului provine in primul rand din metaforizarea limbajului simplu . Imaginile artistice devin semnificative prin asocierea neobisnuita de cuvinte (a se da exemple diverse !) In concluzie , in aceasta creatie de maturitate poetul modern Nichita Stanescu reuseste sa exprime foarte sugestiv problema creatiei artistului pe care o situeaza dilematic intre creator si publicul receptor . Note 1. Concluzia se poate dezvolta in functie de cerinta eseului 2. Introducerea trebuie sa contina: referiri la autor, la etapele creatiei, integrarea poeziei in etapa corespunzatoare, eventual chiar sublinierea unor trasaturi ale lirismului nichitastanescian.