Sunteți pe pagina 1din 24

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

De Camil Petrescu

Teoretician al "noului roman"(roman modern, de analiza/roman al experientei),


Camil Petrescu este scriitorul care a introdus o noua structura a operei si un nou stil.
Problematica fundamentala a operei lui Camil Petrescu fiind cea a cunoasterii, cei mai
multi dintre eroii sai se incadreaza intr-o tipologie a inteligentei: spirite lucide, neliniste,
clocotitoare de idei - eroii camilpetrescieni sunt intelectuali aflati in cautarea
absolutului.
De-a lungul vietii, Camil Petrescu a realizat o diversitate de opera literare, printre
care se numara: "Jocul ielelor", "Suflete tari", "Act venetian" (dramaturgie), "Patul lui
Procust" (roman).
In "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", Camil Petrescu
surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire,
dominat de incertitudini , care se salveaza prin constientizarea unei drame mai
puternice, aceea a omenirii angrenate in tragismul unui razboi absurd, vazut ca
iminenta a mortii.
Ca orice roman, "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este o
specie a genului epic, in proza, de dimensiuni mari, cu actiune complexa, cu puternice
conflicte si o intriga complicata la care participa numeroase personaje construite modern
de Camil Petrescu.
Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin
descriere si indirect din propriile fapte, ganduri, sentimente, realizate prin dialog,
monolog interior, introspectie.
Tema romanului o constituie dragostea si razboiul ca experiente ale
cautatorului de absolut.
Titlul romanului ar putea sugera ratacirea tanarului Stefan Gheorghidiu prin
noaptea incertitudinilor si a intrebarilor fara raspuns legate de iubire. Cuvantul "noapte",
repetat in titlu reda simbolic incertitudinea, indoiala, irationalul, nesiguranta si absurdul,
necunoscutul si tainele firii umane. Cele doua "nopti" sugereaza si doua etape din
evolutia protagonistului: iubirea si razboiul.
Naratorul-personaj, subiectiv si naratiunea la persoana I definesc perspectiv
narativa.
Perspectiva psihologica este realizata prin mijloace de analiza a constiintei,
naratorul apeland la dialog, monolog interior, flashback(fluxul memoriei) si cuvinte cu
valoare de simbol. Toate acestea argumenteaza caracterul subiectiv al romanului.
Modalitatea narativa se remarca prin prezenta marcilor formale ale
naratorului(verbe si pronume la persoana I), de unde reiese implicarea acestuia in
evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj. Mai mult, notele de subsol scrise
tot la persoana I sg (o inovatie absoluta a romancierului, adept al autenticitatii)
sugereaza o identitate autor-narator-personaj.
Timpul este discontinuu, bazat pe alternanta temporala a evenimentelor sub
forma de flashback.
Perspectiva spatiala reflecta un spatiu real, frontul si un spatiu
imaginarinchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajului.
Conflictele romanului au in vedere raporturile lui Gheorghidiu cu sine, in cuplu
(cu Ela) si cu lumea insasi (in razboi), fiind, deci, interioare.
Incipitul romanului il reprezinta pe Stefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului de front
al acestuia, ca proaspat sublocotenent rezervist in primavara anului 1916, contribuind la
amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei.
Romanul incepe printr-o discutie de la popota, cand Gheorghidiu aduce in prezent
(timpul subiectiv) experienta sa erotica fundamentala, pe care o noteaza in jurnalul de
campanie: "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam
ca ma inseala".
Casnicia sa cu Ela este linistita o vreme, mai ales ca tinerii duc o viata modesta,
aproape de saracie, iubirea fiind singura lor avere.
Moartea unui unchi de-ai lui Gheorghidiu, pe nume Tache, ii aduce lui Stefan o
mostenire substantiala, fapt care schimba radical viata tanarului cuplu, societatea
mondena capata pentru Ela importanta primordiala.
Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, Ela este atrasa intr-o lume mondena, lipsita de
griji, dar si de adevarate orizonturi, preocupata numai de moda, distractii nocturne sau
escapade, lume in care ea se simtea uimitor de bine. In casa acestei verisoare cei doi
cunosc "un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei", domnul G. Stefan observa ca
Ela pare foarte fericita in preajma lui, ba mai mult, se straduia sa se afle mereu alaturi de
el. Stefan incepe sa fie din ce in ce mai suspicios ca Ela l-ar putea insela.
Excursia de la Odobesti pune sub semnul indoielii fidelitatea sotiei. Alta data, sosind pe
neasteptate intr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrat de doua saptamani, nu-si
gaseste sotia acasa. Ela ajunge pe la opt dimineata. Stefan o alunga, fiind convins ca
"niciodata femeia asta nu ma iubise" si-i cere sa divorteze.
Dupa un timp, cei doi se impaca si sublocotenentul Gheorghidiu, fiind concentrat in
armata pe Valea Prahovei, aranjeaza ca Ela sa petreaca vara la Campulung. Il zareste
in oras pe domnul G. si atunci nu se mai indoieste ca acesta "venise pentru ea aici, ii era
deci sigur amant". Planuieste sa-i omoare pe amandoi, dar se intalneste cu locotenent-
colonelul care il sileste sa mearga impreuna la regiment.
Cartea a doua incepe cu capitolul "Intaia noapte de razboi", care ilustreaza o
imagine de groaza a frontului, cu o armata dezorganizata, ofiteri incompetenti si ostasi
cu totul dezorientati.
Desprinderea eroului din drama torturanta a incertitudinii se face prin trairea unei
experiente cruciale, mult mai dramatice, aceea a razboiului la care Gheorghidu participa
efectiv, luptand pentru libertatea Ardealului de sub ocupatia trupelor austro-ungare.
Pe front, Stefan Gheorghidiu este ranit. Se intoarce in Bucuresti, in convalescenta. Acum
Ela ii pare o straina. Isi da seama, cu luciditate, ca oricand ar fi putut "gasi alta la fel". Ii
daruieste casele de la Constanta, bani, "absolut tot ce era in casa, de la obiecte de pret
la carti [...] Adica tot trecutul", ramanand singur.
Romanul este structurat in doua carti, cu titluri semnificative "Ultima noapte de
dragoste", care exprima aspiratia catre sentimentul de iubire absoluta, si "Intaia noapte
de razboi", care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta a mortii.
Daca prima parte a romanului este o fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici
nu traise o drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o
experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul Primului Razboi
Mondial.
Este un roman modern deoarece: Stefan Gheorghidiu este intelectual, foloseste
mijloace moderne de analiza psihologica (introspectia, monologul interior), demitizari
(iubirea, razboiul, statul).
"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este un roman
subiectivdeoarece evenimentele sunt relatate la persoana I, naratorul relateaza
propriile trairi, ganduri, sentimente si se implica in evenimentele pe care le nareaza.
Este un romanu al experientei deoarece valorifica trairea cat mai intensa, in
plan interior, de catre personaje, a unor experiente definitorii
Este un roman erotic intrucat sunt prezente mitul iubirii si motivul cuplului.
Stefan Gheorghiu vede in Ela idealul de femeie (se casatoreste cu ea din orgoliu,
deoarece era cea mai frumoasa fata din Universitate), apoi ca pe o Madona falsa (este
uimit cand observa ca Elei ii placea sa discute politica, sa intervina in discutiile
barbatilor). Nu o mai recunoaste (in ochii lui Stefan, Ela decade, devine o femeie
oarecare), isi da seama ca e indragostit de o iluzie (in capitotlul "Diagonalele unui
testament", viata celor doi se schimba radical), intr-un final iubirea dintre cei doi
esueaza.
Protagonistul romanului "Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi",
Stefan Gheorghidiu, este personajul-narator al evenimentelor si personaj "rotund" prin
complexitatea si profunzimea psihologica. El traieste in doua realitati temporale, cea a
timpului cronologic (obiectiv), in care povesteste intamplarile de pe front si una a timpului
psihologic (subiectiv), in care analizeaza drama iubirii. Toate faptele, reale sau
psihologice, sunt consemnate in jurnalul de front, in care Gheoghidiu investigheaza cu
luciditate atat experienta subiectiva a iubirii, cat si pe cea obiectiva, traita, a razboiului.
Caracterizarea directa este realizata prin autocaracterizare: "ma chinuiam launtric ca sa
par vesel si eu ma simteam imbecil si ridicol si naiv"(inadaptat si inadaptabil)
Caracterizarea indirecta reiese indirect din faptele si trairile protagonistului.
Stefan Gheorghidiu este o natura reflexiv, care isi analizeaza in amanunt, cu
luciditate starile interioare, cu o constiinta unica, insetat de certitudini si adevar: "Cata
luciditate atata constiinta, cata constiinta atata pasiune si deci atata drama".
Fire pasionala, puternic reflexiva si hipersensibila, Stefan Gheorghidiu aduna progresiv
semne ale nelinistii, ale incertitudinii, ale indoielilor sale chinuitoare, pe care le
analizeaza minutios.
Conflictul interior al personajului-narator este de natura filozofica, el cauta cu
incapatanare adevarul, fiind un pasionat al certitudinii absolute.
Stefan spera sa gaseasca in Ela idealul sau de iubire si feminitate catre care aspira cu
toata fiinta, ideal care s-a prabusit dramatic si din cauza conceptiei sale absolutizante:
"cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt".
Nici in plan sentimental, nici in plan social el nu gaseste un punct de sprijin durabil si
traieste dureros drama omului singur, inflexibil moral, intransigent si moral, neputand sa
faca niciunul din compromisurile cerute de societatea in care traieste, afacerile in care
incercase sa se implice fiind in dezacord cu firea lui cinstita.
A doua experienta de viata fundamentala in planul cunoasterii existentiale este
razboiului, frontal, o experienta traita direct, care constituie polul terminus al dramei
intelectuale.
In conceptia lui George Calinescu, Stefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet
clocotitor de idei si pasiuni, un om inteligent".
Limbajul se caracterizeaza prin claritate, sobrietate, fraza scurta si nervoasa,
este analitic si intelectualizat.
In concluzie, originalitatea romanului subiectiv e data subtilitatea analitica a
propriei constiinte, de drama intelectualului complex si introvertit, declansata prin
memorie involuntara, de faptul ca autorul este in acelasi timp personaj si narator.

ADAUGARI TEORETICE
Romanul experientei valorifica trairea cat mai intensa, in plan interior, de catre
personaje, a unor experiente definitorii. Proza experientei se bazeaza pe crearea
impresiei de autenticitate prin utilizarea unor elemente care tin de realitate (jurnal,
elemente autobiografice, scrisori)
Estetica autenticitatii (care sta, deci, la baza romanului experientei) are in vedere
confesiunea personajului-narator la persoana I, introspectia, autoanaliza lucida, tehnica
narativa moderna a "punerii in abis"(de ex, introducerea in naratiune a fragmentelor de
jurnal), stilul anticalofil, (si numai la Camil Petrescu, notele de subsol tot la persoana I,
care sustin chiar identitatea autor-narator!!!)

Romanul psihologic/de analiza are drept obiect investigarea detaliata a vietii


interioare, observarea psihologica, iar drept subiect are cazurile de constiinta.Este scris
de obicei la persoana I (perspectiva narativa subiectiva), pentru ca pune accent pe
descrierea starilor sufletesti, a problemelor de constiinta sau chiar patrunderea in zonele
obscure ale inconstientului.

Proza de factura subiectiva are drept caracteristici: perspectiva narativa


"faramitata", relativizata, timpul subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea
la persoana I, luciditatea autoanalizei, anticalofilismul, introspectia (utilizata nu numai ca
mijloc de autocunoastere, ci si ca mijloc de cunoastere a celuilalat!), constructia
personajelor a caror identitate se construieste treptat, prin alcatuirea unor "dosare de
existenta", dar si autenticitatea definita ca identificare a actului de creatie cu realitatea
vietii, cu experienta nepervertita, cu trairea febrila)

C.Petrescu constientizeaza sincronizarea literaturiii cu filozofia si cu stiinta.


Este ca convins ca scriitorul descrie realitatea propriei constiinte, actul de
creatie fiind un act de cunoastere, de descoperire si nu de inventie. Camil
Petrescu spune: "cunoastem doar rasfrangandu-ne in noi insine"

Crezul literar al lui Camil Petrescu este exprimat in mod sugestiv in volumul
de "Versuri. Ideea. Ciclul Mortii", care are ca moto: "Jocul ideilor e jocul
ideilor"

"Dar eu,

Eu am vazut idei.

(.)

Eu sunt dintre acei

Cu ochi halucinati si mistuiti launtric,

Cu sufletul marit

Caci am vazut idei"


Concepte estetice

Autenticitatea este esenta noului in creatia literara a lui Camil


Petrescu, carui inspiratie catre autenticitate confera originalitate poeziei,
vitalitatea teatrului si "momente autentice de simtire" in roman.
Autenticitatea consta in ilustrarea realitatii prin propria constiinta, scriitorul
insusi marturisea: "Singura realitate pe care o po 727g69h t povesti este
realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic"

Substantialitatea (substantialismul) este conceptia conform careia


literatura trebuie sa reflecte esenta concreta a vietii: iubirea, gelozia, mandria
ranita, orgoliul umilit, cunoasterea, dreptatea, adevarul, demnitatea, acele
categorii morale absolute.

Sincronizarea in conceptia lui Camil Petrescu este armonizarea


desavarsita a literaturii cu filozofia si psihologia epocii, intrucat actul de
creatie este un act de cunoastere, de descoperire nu de inventie: "nu putem
cunoaste nimic absoult, decat rasfrangandu-ne in noi insine".

Luciditatea este trasatura dominanta a personajelor lui Camil Petrescu,


intelectuali analitici si autointrospectivi, hipersensibili, intransigenti si
inflexibili moral. Luciditatea "nu omoara voluptatea reala, ci o sporeste".

Naratiunea la persoana I foloseste timpul subiectiv, care aduca in


prezent ganduri, indoieli, fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei
involuntare; romanul inseamna asadar experienta interioara: simturile mele,
ceea ce gandesc eu, . din mine insumi nu pot iesi (.), eu nu pot vorbi onest
decat la persoana I"

Relativismul reiese din multitudinea punctelor de vedere in jurul


aceluiasi obiect, aceluiasi concept, aceleiasi norme morale.

Anticalofilismul (impotriva scrisului frumos) este o adevarata batalie


estetica pe care o duce scriitorul care sustine formula literara a jurnalului, a
confesiunii, ce se noteaza precis, exact, "ca intr-un proces verbal".

Personajele lui Camil Petrescu (Trasaturi generale)

Nascuti din framantari, scepticism, tensiune intelectuala, etica umana,


eroii lui Camil Petrescu sunt in cautare de certitudini pentru un
sentiment puternic ("singura existenta reala este cea a constiintei")

Sunt hipersensibili, amplificand semnificatia cu un gest, a unei priviri, a


unui cuvant la proportiile unei catastrofe;

Inadaptati superior, intelectuali intransigenti intr-o lupta continua cu


ordinea sociala, afacerismul, politicianismul, mondenitatea.
Intelectuali lucizi, ei traiesc draa inflexibilitatii constiintei, a pasiunii
analizate cu lucidate: "Cata luciditatea atata constiinta, cata constiinta
atat pasiune si deci atata drama."

Sunt incatusati ai absolutului, spirite absolutizante, intelectuali ce


traiesc drame de constiinta, fiind insetati de absolut.

Eroii lui Camil Petrescu sunt invinsi de propriul lor ideal, traiesc drama
destinului tragic, singurul supravietuitor fiind Stefan Gheorghidiu.

Semnificatia titlurilor reflecta starea interioara a personajelor,


sugerand esenta dramatica a constiintei, a aspiratiei spre absolut.

Autorul se identifica cu personajul principal (naratiunea la persoana I)


si, deseori, replicile altor personaje exprima conceptia si opinia lui
C.Petrescu.

Desavarsit echilibru si simetrie a compozitiei;

Maniera proustiana a fluxului memoriei, constiinta selectionand acele


fapet care vor duce la optiunea finala;

Monologul interior, ca mod de exprimare al trairilor launtrice, de


reflectare asupra existentei lui individuale (afectul si intelectul sunt
intr-o lupta permanenta);

Limbajul este remarcabil prin imaginile intelectuale, aprofundarea


nuantelor sufletesti, claritiatea limbajul analitic;

Figurile de stil se rezuma la comparatii si epitete, dar "fara ortografie,


fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie" (C.Petrescu)

Scriitorul considera scrisul ca un act de eliberare existentiala, prin care


spiritul se descopera si se marturiseste: "Un roman de adancire a
sentimentelor metafizice se lucreaza cu atentia si rabdarea unui covor
de pret" (Camil Petrescu - "Teze si antiteze").

- comentariu literar-

Romanul subiectiv de analiza psihologica

Definitie: Romanul este o scriere epica in proza, cu actiune complexa, de mare intindere,
desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si cu o intriga complicata. Romanul are
o structura narativa ampla, organizata pe mai multe planuri paralele sau intersectate, in care se
prezinta un numar mare de personaje, cu pondere diferita in structura epica. (personajele
principale, secundare, episodice).

Inscriindu-se in modernismul lovinescian al epocii, al carui noi directii isi


propuneau sincronizarea literaturii romane cu literaura europeana" (principiul
sincronismului), recomandand scriitorilor trecerea de la tema rurala, la tema urbana, de la
personajele taranesti la cele intelectuale, Camil Petrescu se va inspira din mediul citadin si va crea
eroul intelectual lucid, analitic si introspectiv.

Tema romanului "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" (1930) surprinde
drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini,
care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce traieste
tragismul unui razboi absurd, vazut ca iminenta a mortii.

Structura romanului: Romanul este strucurat in doua parti, cu titluri semnificative,


surprinzand doua ipostaza existentiale: "Ultima noapte de dragostte", care exprima aspiratia catr
sentimentul de iubire absoluta si "Intaia noapte de razboi", care ilustreaza imaginea razboiului
tragic si absurd, ca iminenta a mortii. Daca prima parte este o fictiune, deoarece prozatorul nu era
casatorit si nici nu traise o drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o
experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul primului razboi mondial.

Compozitia romanului: Romanul este scris la persoana I, fiind un monolog liric, deoarece
eroul se destainuie, se analizeaza cu luciditate, zbuciumandu-se intre certitudine si incertitudine,
atat in plan erotic, cat si in planul tragediei razboiului, cand omenirea se afla intre viata si moarte.
Eroul, Stefan Gheorghidiu, este intelectualul lucid, insetat de absolut, dornic de cunoastere,
de autenticitate, dominat de incertitudini si care se confeseaza introspectand cele mai adanci
zone ale constiintei, in cautarea permanenta a iubirii absolute, ca sentiment al existentei
umane superioare.

Romanul este alcatuit pe baza unui jurnal de campanie, in care timpul obiectiv evolueaza
paralel cu timpul subiectiv, acestea fiind cele doua planuri compozitionale ce-l motiveaza pe
Camil Petrescu drept novator al esteticii romanului romanesc. In plan subiectiv, memoria
involuntara aduce in timpul obiectiv experienta ulterioara a eroului, aflat in permanenta in cautare
de certitudini privind sentimentul profund de iubire, care se dilueaza in fata unei drame mai
complexe, aceea a iubirii.

Jurnalul de campanie, pe care sublocotenentul Stefan Gheorghidiu il incepe odata cu


experienta frontului, consemneaza drama iubirii adusa in memoria eroului de o discutie pe aceasta
tema, purtata de ofiteri la popota regimentului. Astfel, Gheorghidiu isi aminteste inceputul iubirii
sale cu Ela, sentiment ce parea absolut, deoarece eroul considera ca "cei ce se iubesc au dreptul
de viata si de moarte unul asupra celuilalt". In jurnalul ce consemneaza evenimentele traite de
erou in timp obiectiv sunt rememorate, aduse in timp subiectiv, deoarece ele se petrecusera cu doi
ani inainte de a fi relatate

Ideea literara este adoptata de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust, iar
conferinta sa despre "Noua structura si opera lui Marcel Proust" constituie un adevarat manifest
literar de credinta. O apropiere vizibila este si intre eroii lui Stendhal si aceia ai lui Camil
Petrescu, in special in inzestrarea lor cu energie, forta interioara si loialitate: "A trai, in sensul de
a simti ca traiesti, inseamna a incerca senzatii puternice". Calitatile fizice si trasaturile intelectuale
care individualizeaza in societate personajele celor doi scriitori trebuie sa-i situeze pe o treapta
ierarhic superioara celorlalti. La ambii scriitori eroii sfarsesc tragic, fiind invinsi de propria
pasiune, de propriul ideal. Insa personajele lui Camil Petrescu dobandesc energii uriase prin
capacitatea lor de a trai idei.
Semnificatia titlului: Cuvantul "noapte" repetat in titlu reda simbolic incertitudinea,
indoiala, irationalul, nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele firii umane. Cele doua
"nopti" din titlu sugereaza si doua etape din evolutia personajului principal, dar nu si ultimele,
intrucat - final - Stefan este disponibil sufleteste pentru o noua experienta existentiala.

Stefan Gheorghidiu - drama intelectualului lucid (caracterizarea personajului)

Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi",
Stefan Gheorghidiu, sublocotenent intr-un regiment de infanterie, trimis pentru fortificarea vaii
Prahovei, este concentrat de curand, ceea ce constituie pentru el "o lunga deznadejede".

Discutia de la popota despre iubire provoaca o reactie violenta a eroului care considera ca
"cei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt" si declanseaza amintirea
propriei povesti de dragoste, aducand-o in realitate (memorie involuntara).

Eroul traieste in doua realitati temporale, ce a timpului cronologic (obiectiv), in care


povesteste intamplarile de pe front si una a timpului psihologic (subiectiv), drama iubirii.

Stefan G. este o natura reflexiva, care analizeaza in amanunt, cu luciditate starile interioare,
cu o constiinta unica, insetat de certitudini si de adevar.

Prima experienta de cunoastere, iubirea, e traita sub semnul incertitudinii, e un zbucium


permanent in cautarea adevarului. Stefan primeste o mostenire pe neasteptate o mostenire de la
unchiul sau, Tache si, ca urmare, sotia sa, Ela, se lasa in voia tentatiilor mondene, devenind din ce
in ce mai preocupata de lux, petreceri si escapade, fapt ce intra in totala contradictie cu conceptia
lui despre iubire, despre idealul sau de feminitate. Student la filozofie, inzestrat intelectual, Stefan
traieste in lumea cartilor, o lume in totala contradictie cu lumea unchiului Tache, cu care eroul nu
are nici o legatura spirituala.

Fire pasionala, puternic reflexiva, constient de chinul launtric, Stefan Gheorghidiu aduna
progresiv semne ale nelinistii, ale incertitudinii, ale indoielilor sale interioare, pe care le diseca cu
minutiozitate. Viata sa devine curand o tortura.

Autoanalizandu-si starile cu luciditatea caracteristica, disecand fiecare reactie pe care o are,


respinge ideea geloziei: "Nu, n-am fost niciodata gelos, desi a suferit atat din cauza iubirii".

Vede in Ela idealul sau de iubire si feminitate catre care aspira cu toata fiinta lui, ideal
care s-a prabusit si pentru ca, in conceptia lui, cei care se iubesc "au drept de viata si de moarte
unul asupra celuilalt"

Hipersensibil si orgolios, personajul isi amplifica drama, pentru ca el isi exagereaza


suferinta, ridicand-o la proportii cosmice, ceea ce semnifica nevoia eroului de absolut.

Eroul traieste in lumea ideilor pure, aspirand la dragostea absoluta, cautand in permanenta
certitudini care sa-i confirme profunzimea sentimentului de iubire si, neputand gasi certitudinea
linistitoare, se simte obosit si se hotaraste sa se desparta definitiv de Ela, incredintandu-i
"trecutul" (valorile materiale) sau.
A doua experienta de viata fundamentala in planul cunoasterii existentiale este razboiul,
frontul, o experienta traita direct, care constituie polul terminus al dramei intelectuale. Imaginea
razboiului este demitizata, nimic eroic, nimi inaltator, razboiul este tragic si absurd, inseamna
noroi, frica, arsita, frig, foamete, umezeala si mai ales spaima, frica, disperare, moarte. Faptele
sunt expuse cu precizia calendaristica a jurnalului de front, fiind inregistrate cu scrupulozitate de
Gheorghidiu.

Notatiile lui C.Petrescu despre razboi sunt de o mare autenticitate si luciditate, viata
oamenilor fiind la cheremul hazardului: "cadem cu sufletele rupte in genunchi, apoi alergam,
coboram speriati (.) nu mai e nimic omenesc in noi". Toti camarazii lui simt frica, panica,
lasitatea, groaza, nicidecum n-au sentimentul eroismului si al vitejiei, al luptei cu dusmanul. Ca
un blestem, unul din soldati silabiseste intruna, obsesiv: "Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu".

Gandindu-se la suferintele care-l chinuisera din cauza Elei, Gheorghidiu se simte detasat
parca de sine si de tot ceea ce a fost, "acum totul e parca din alt taram, iar intre noi abia daca e
firul de ata al gandului intamplator". Drama iubirii lui intra definitiv in umbra, experienta
dramatica a frontului fiind decisiva.

Stefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un invins, deorece reuseste sa depaseasca gelozia


care ameninta sa-l dezumanizeze, sa inalta deasupra societatii dominate de interese materiale,
meschine, traind o experienta morala superioara, aceea a dramei omenirii, silita sa indure un
razboi tragic si absurd. Este, de altfel, singurul supravietuitor intre toate personajele
camilpetrescian.

Originalitatea romanului este data de subtilitatea analitica a propriei constiinte, de


declansarea prin memorie involuntara a dramei suferite din iubire, de identificarea deplina a
timpului subiectiv cu cel obiectiv, de faptul ca scriitorul este in acelasi timp si personaj si narator.
(narator personaj).

In conceptia lui George Calinescu, Stefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor
de idei si de pasiuni, un om inteligent (.), plin de subtilitate de patrundere psihologica (.), si din
acest monolog nervos se desprinde (.) o viata sufleteasca (.), un soi de simfonie intelectuala"

Serban Cioculescu remarca - printre primii - ca "nimeni ca dansul (.) nu a izbutit sa redea
psihologia combatantului, teroarea perpetua a mortii, sentimentul insuportabil al necunoscutului
din fata, asteptarea luptei adevarate", iar Pompiliu Constantinescu apreciaza ca "dl.Camil
Petrescu este primul scriitor roman care descrie razboiul ca o experienta directa. Jurnalul de
campanie al lui Gheorghidiu e marturia unui combatant si inovatia unui artist care isi confeseaza
propria mutilare morala".

CAMIL PETRESCU - "Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi"

"ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, NTIA NOAPTE DE RZBOI"


roman subiectiv de analiz psihologic -
de Camil Petrescu

Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu (1894-1957), este cel care, prin
opera lui, fundamenteaz principiul sincronismului, contribuind la sincronizarea
literaturii romne cu literatura european. n romanul "Ultima noapte de dragoste, ntia
noapte de rzboi" (1930), autorul surprinde drama intelectualului lucid, nsetat de
absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini.
Structura romanului:
Romanul este structurat n dou pri, cu titluri semnificative, surprinznd dou
ipostaze existeniale: "Ultima noapte de dragoste", care exprim aspiraia ctre
sentimentul de iubire absolut i "ntia noapte de rzboi", care ilustreaz imaginea
rzboiului tragic i absurd, ca iminen a morii.
Dac prima parte este o ficiune, deoarece prozatorul nu era cstorit i nici nu trise o
dram de iubire pn la scrierea romanului, partea a doua este ns o experien trit,
scriitorul fiind ofier al armatei romne, n timpul primului rzboi mondial.
Compoziia romanului
Romanul este scris la persoana I, naratorul-personaj identificndu-se n partea a doua cu
autorul. Modalitatea narativ se remarc, aadar, prin prezena mrcilor formale ale
naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, pn la substituirea lui de
ctre personaj. Perspectiva spaial reflect un spaiu real, frontul, Bucureti, Odobeti,
Cmpulung, dar mai ales un spaiu imaginar nchis, al frmntrilor, chinurilor i
zbuciumului din contiina personajului.
Romanul este un monolog liric, deoarece eroul se destinuie, se analizeaz cu
luciditate, zbuciumndu-se ntre certitudine i incertitudine, att n plan erotic, ct i n
planul tragediei rzboiului, cnd omenirea se afl ntre via i moarte
Jurnalul de campanie, pe care sublocotenentul tefan Gheorghidiu l ncepe o dat cu
experiena frontului, consemneaz drama iubirii adus n memoria eroului de o discuie
pe aceast tem, purtat de ofieri la popota regimentului. n jurnalul ce consemneaz
evenimentele trite de erou n timp obiectiv (imaginea frontului), sunt rememorate
episoadele csniciei lui cu Ela, aduse n timp subiectiv, deoarece ele se petrecuser cu doi
ani nainte de a fi consemnate n jurnal.
Semnificaia titlului:
Cuvntul "noapte" repetat n titlu red simbolic incertitudinea, ndoiala, iraionalul,
nesigurana i absurdul, necunoscutul i tainele firii umane. Cele dou "nopi" din titlu
sugereaz i dou etape din evoluia personajului principal, dar nu i ultimele, ntruct -
n final - tefan Gheorghidiu este disponibil sufletete pentru o nou experien
existenial.
Construcia subiectului:
Incipitul romanului l constituie prezentarea lui tefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului
de front al acestuia, ca proaspt sublocotenent rezervist n primvara anului 1916,
contribuind la amenajarea fortificaiilor de pe Valea Prahovei i din apropierea
Dmbovicioarei.
Scris la persoana I, naratorul-personaj incrimineaz cu ironie usturtoare incompetena
sistemului de aprare militar a rii, n preajma primului rzboi mondial. Dei frontul se
ntindea pe zece-cincisprezece kilometri de frontier, armata romn "fortificase" trei sute
de metri cu "nite nulee ca pentru scurgere de ap", pe care "zece porci igneti, cu
boturi puternice" le-ar fi rmat ntr-o jumtate de zi.
Discuia ofierilor la popot se poart n jurul unui fapt divers comentat de pres
privind achitarea - de ctre tribunal - a unui brbat care i ucisese soia surprins n
flagrant de adulter. Intervenia Iui tefan Gheorghidiu este exploziv, agresiv i
surprinztoare pentru ceilali: "Cei care se iubesc au drept de via i de moarte unul
asupra celuilalt". Discuiile strnite minimalizeaz superioritatea sentimentului de
dragoste n concepia eroului i-i declaneaz acestuia prima experien a cunoaterii,
iubirea, simit cu for i dominat de incertitudini.
Memoria involuntar, declanat de discuia de la popot, Gheorghidiu aduce n
prezent experiena erotic, pe care o noteaz n jurnalul de campanie: "Eram nsurat de
doi ani i jumtate cu o coleg de la Universitate i bnuiam c m nal". Iubirea lor
fusese alimentat i de orgoliul tnrului, ntruct Ela era cea mai frumoas student de la
litere i tefan, student la filozofie, era "mgulit de admiraia pe care o avea mai toat
lumea pentru mine". Cstoria lor este linitit o vreme, mai ales c duc o existen
modest, aproape de srcie, iubirea fiind singura lor avere. Fiind invitai la mas la
unchiul Tache, tefan i nfrunt pe btrnul avar i pe Nae Gheorghidiu. Moartea
unchiului i aduce lui tefan Gheorghidiu o motenire substanial, fapt care surprinde pe
toat lumea i schimb radical viaa tnrului cuplu, societatea monden cptnd pentru
Ela importan primordial. tefan descoper c soia sa este subjugat de problemele
pragmatice, amestecndu-se n certurile iscate de testament, n afaceri, dei el ar fi vrut-o
"mereu feminin, deasupra discuiilor acestea vulgare".
Gheorghidiu este incapabil s se descurce n pienjeniul afacerilor, i d seama c nu
face parte din aceast lume i se rentoarce cu sete nepotolit la studiul filozofiei i la
cursurile de la Universitate.
Sub influena unei verioare a lui tefan, aprut nu se tie de unde, Ela este atras
ntr-o lume monden, lipsit de griji, dar i de adevrate orizonturi, preocupat numai de
mod, de distracii nocturne sau escapade, urne n care ea se simea uimitor de bine. n
casa Anioarei, cunoscuser un vag avocat, dansator, foarte cutat de femei", domnul G.,
i Ela pare foarte fericit n preajma lui, ba mai mult, se strduia s se afle mereu alturi
de el.
Fire reflexiv i pasional, tefan Gheorghidiu disec i analizeaz cu luciditate noua
comportare a Elei, acumulnd progresiv neliniti i ndoieli interioare, care devin
sfietoare. tefan se chinuie ngrozitor la petrecerile mondene, cntrind fiecare vorb,
fiecare gest al Elei.
Excursia la Odobeti declaneaz criza de gelozie a personajului, care pune sub
semnul ndoielii fidelitatea soiei. Compania insistent a domnului G., aezarea Elei la
mas lng el, gesturile familiare (mnnc din farfuria lui) sunt tot attea prilejuri de
observaie atent i frmntare interioar care provoac eroului o chinuitoare suferin.
Sosind pe neateptate ntr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrat de dou
sptmni, nu-i gsete soia acas, drama se amplific, iar casa goal i se pare "ca un
mormnt fr nevast-mea". Servitoarea nu poate oferi nici o informaie, el o caut cu
disperare pe la rude, este nnebunit de dezndejde, iar cnd Ela sosete acas pe la opt
dimineaa, o gonete fr s-i asculte explicaiile.
Fiind concentrat n armat ca sublocotenent, aranjeaz ca Ela s petreac vara la
Cmpulung, aproape de regimentul su. Capitolul intitulat "Ultima noapte de dragoste"
ncheie "cartea nti" a romanului, tefan Gheorghidiu consemnnd ntlnirea cu Ela, care
se arat ngrijorat c ar rmne srac n caz c el va muri n rzboi i i cere s treac pe
numele ei "o parte din lirele englezeti de la Banca General". Totul se ntunec definitiv
cnd l vede n ora pe domnul G. i, din acest moment, tefan nu se mai ndoiete c
"venise pentru ea aici, i era deci sigur amant". Plnuiete s-i omoare de amndoi, dar se
ntlnete cu locotenent-colonelul care l silete s mearg n aceeai zi la regiment,
nedndu-i astfel posibilitatea s-i duc la ndeplinire planul de rzbunare.
"Cartea a doua" a romanului ncepe cu capitolul "ntia noapte de rzboi", care
ilustreaz o imagine de groaz a frontului, cu o armat dezorganizat, ofieri incompeteni
i ostai cu totul dezorientai.
Adevrata desprindere din drama torturant a incertitudinii se face prin trirea unei
experiene cruciale, mult mai dramatice, aceea a rzboiului la care Gheorghidiu particip
efectiv, luptnd pentru eliberarea Ardealului de sub ocupaia trupelor austro-ungare.
Ofierul tefan Gheorghidiu descoper o realitate dramatic, nu atacuri vitejeti, nu
strigte nenfricate i entuziaste de eroism, ci ordine date anapoda de ctre conductorii
militari, maruri istovitoare, foamete i mai ales iminena permanent a morii. Notaiile
din jurnalul de campanie reflect acum o experien trit direct, n timpul obiectiv al
petrecerii faptelor.
Autenticitatea specific naratorului-personaj red momente reale din rzboi, episodul
surorilor Mria i Ana Mnciulea, n capitolul intitulat "ntmplri pe apa Oltului", fiind
sugestiv. Dup ce sunt arestate sub acuzaia de spionaj, Mria Mnciulea este decorat cu
"Virtutea militar", deoarece cluzise armata romn s treac Oltul i s nving
inamicul.
Camil Petrescu creeaz pagini antologice prin imaginile de apocalips, ca acelea din
capitolul "Ne-a acoperit pmntul lui Dumnezeu". Un soldat, Marin Tuchei, optete
ntruna: "Ne-a acoperit pmntul lui Dumnezeu..."; altul este ocat pentru c a vzut cum
un obuz i-a retezat capul lui A Mriei, care "fugea, aa fr cap, dup dumneavoastr,
domnule locotenent. Rnit i spitalizat, tefan Gheorghidiu se ntoarce n Bucureti i
este primit de Ela cu drglenie, dar el o simte ca pe o strin i-i propune s se
despart, gndind nepstor: "sunt obosit, mi-e indiferent chiar dac e nevinovat", dei
cndva "a fi putut ucide pentru femeia asta". El i druiete Elei casele de la Constana,
bani, "absolut tot ce e n cas, de la obiecte de pre la cri... de la lucruri personale, la
amintiri. Adic tot trecutul".
tefan Gheorghidiu este intelectualul inadaptat superior, care nu se potrivete n nici un
fel cu societatea mediocr, necinstit la care ncearc s se adapteze, fr succes,
deoarece nu se aseamn cu firea lui onest, inflexibil, hipersensibil, fiind
impresionabil numai de bine, frumos i adevr.
tefan Gheorghidiu triete drama singurtii intelectualului lucid, analitic i reflexiv,
care devine contient c "o iubire mare e mai curnd un proces de autosugestie".
Stilul lui Camil Petrescu:
Se caracterizeaz prin claritate, sobrietate, fraz scurt i nervoas, este analitic i
intelectualizat. Stilul este anticalofil, iar autorul consider c ntr-o oper literar relatarea
subiectului trebuie s fie precis i concis, "ca ntr-un proces verbal".

tefan Gheorghidiu - drama intelectualului lucid

Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi",
tefan Gheorghidiu este un personaj-narator, deoarece relateaz la persoana I i
analizeaz cu luciditate toate evenimentele i strile interioare prin care trece.
Eroul triete n dou realiti temporale, cea a timpului cronologic (obiectiv), n care
povestete ntmplrile de pe front i una a timpului psihologic (subiectiv), drama iubirii.
Toate faptele, reale sau psihologice, sunt consemnate n jurnalul de front, n care
Gheorghidiu analizeaz cu luciditate att experiena subiectiv a iubirii, ct i cea
obiectiv, trit, a rzboiului.
Student la filozofie, intelectual lucid, tefan triete n lumea crilor i nu se poate
adapta lumii afacerilor, reprezentat de unchiul Tache, Nae Gheorghidiu i Tnase
Lumnraru, cu care eroul nu are nici o legtur spiritual.
Dialogul de la popot despre iubire provoac o reacie violent a eroului, care
consider c "cei care se iubesc au dreptul de via i de moarte unul asupra celuilalt".
Astfel, prin memorie involuntar, se declaneaz amintirea propriei poveti de dragoste,
pe care o consemneaz n jurnalul de front. Eroul este o natur reflexiv, care analizeaz
n amnunt strile interioare, cu o contiin unic, nsetat de certitudini i adevr.
Prima experien de cunoatere, iubirea, e trit sub semnul incertitudinii, a unui
zbucium permanent n cutarea absolutului. tefan primete pe neateptate o motenire de
la unchiul su, Tache i, ca urmare, soia sa, Ela, se las n voia tentaiilor mondene,
devenind din ce n ce mai preocupat de lux, fapt ce intr n total contradicie cu idealul
su de feminitate. Plimbarea la Odobeti ntr-un grup mai mare declaneaz criza de
gelozie, de incertitudine a iubirii, punnd sub semnul ndoielii fidelitatea Elei. Faptele,
gesturile, privirile i cuvintele Elei se reflect n contiina eroului, care sufer la modul
sublim drama iubirii. Mici incidente, gesturi fr importan, priviri schimbate de ea cu
domnul G. se amplificau, cptnd dimensiuni catastrofale n contiina eroului: "era o
suferin de nenchipuit". Principala modalitate de caracterizare pentru a ilustra
zbuciumul su interior este introspecia prin monolog interior.
Fire pasional, puternic reflexiv, contient de chinul su luntric, tefan Gheorghidiu
adun progresiv semne ale nelinitii, ale ndoielilor sale interioare, pe care le disec
minuios. Atenia insistent acordat Elei de domnul G., avocat obscur dar brbat
monden, i sporete suspiciunile: "Nevast-mea avea o voce uor emoionat".
Incertitudinea iubirii devine n curnd "o tortur", nu mai putea citi nicio carte, aa c
tefan se desparte de soia sa, dei respinge ideea geloziei: "Nu, n-am fost nici o secund
gelos, dei am suferit atta din cauza iubirii." Vzuse n Ela idealul su de iubire i de
feminitate ctre care aspira cu toat fiina lui i a crui prbuire i provoac ntreaga
dram.
Hipersensibil i orgolios, personajul i amplific suferina, ridicnd-o la proporii
cosmice, ceea ce semnific nevoia eroului de absolut. Eroul triete n lumea ideilor pure,
aspirnd la dragostea absolut, cutnd n permanen certitudini care s-i confirme
profunzimea sentimentului de iubire.
A doua experien de via fundamental n planul cunoaterii existeniale este
rzboiul, frontul, o experien trit direct, care constituie polul terminus al dramei
intelectuale. Imaginea rzboiului este demitizat, nimic eroic, nimic nltor, rzboiul
este tragic i absurd, nseamn noroi, ari, frig, foame, umezeal, pduchi, murdrie,
diaree i mai ales fric, spaim, disperare, moarte. Faptele sunt expuse cu precizia
calendaristic a jurnalului de front, fiind nregistrate cu scrupulozitate de Gheorghidiu.
Spiritul polemic al personajului-narator evideniaz discuiile demagogice din Parlament,
incontiena i cinismul politicienilor, falsul patriotism i iresponsabilitatea celor
rspunztori de soarta rii.
Notaiile personajului despre rzboi sunt de o mare autenticitate i luciditate, viaa
oamenilor fiind la cheremul hazardului: "cdem cu sufletele rupte n genunchi". tefan
Gheorghidiu se nal deasupra societii meschine, trind o experien moral superioar,
aceea a dramei omenirii, silit s ndure un rzboi tragic i absurd.
Ela este personajul feminin al romanului, simboliznd idealul de iubire ctre care
aspir cu atta sete tefan Gheorghidiu. Femeia este construit numai prin ochii
brbatului nsetat de absolutul iubirii, al crui crez nu fcea concesii sentimentului: "Cei
care se iubesc au dreptul de via i de moarte unul asupra celuilalt." Iubirea lor se
nscuse din orgoliul lui tefan Gheorghidiu, ntruct Ela, era cea mai frumoas student
de la litere. Trsturile fizice sunt puine, dar sugestive pentru frumuseea tinerei: "ochii
mari, albatri, vii ca nite ntrebri de cletar". Averea motenit de soul ei d la iveal
firea pragmatic a Elei, pasiunea ei pentru viaa monden, ceea ce-l uimete pe tefan,
care ar fi vrut-o "mereu feminin, deasupra discuiilor acestea vulgare".
Trsturile morale reies, indirect, din referirile lui tefan, care disec i analizeaz cu
luciditate fiecare vorb, fiecare gest, dorind s aib certitudinea iubirii Elei, care flirta
evident cu domnul G. n plimbarea la Odobeti, Ela se comport ca o cochet, devenind
din ce n ce mai superficial. Ela are o expresie dezndjduit atunci cnd acesta st de
vorb cu alt femeie. ntre cei doi soi intervine o tensiune stnjenitoare care se amplific,
Ela acceptnd s divoreze dei se consider nevinovat i jignit de bnuielile lui.
tefan Gheorghidiu vede n Ela idealul de femeie, n care el poate gsi iubirea
reciproc perfect. n susinerea acestei concepii sugestiv este i faptul c el i spune pe
nume o singur dat, prilej cu care cititorul i afl numele femeii. n restul romanului o
numete: "femeia mea", "nevast-mea", "fata asta", "ea" n contiina lui tefan
Gheorghidiu, Ela se transform dintr-un ideal de femeie ntr-o femeie oarecare, semnnd
cu oricare alta.

Roman subiectiv/modern/ de analiza psihologica/interbelic

Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi

(Camil Petrescu)

I.ncadrarea autorului n context:

Camil Petrescu = romancier interbelic Ultima(1930) si Patul lui Procust(1933), creator


al romanului modern alaturi de L. Rebreanu, dramaturg prin piese precum Act venetian ,
Suflete tari, Jocul ielelor.

Teoretician prin studii precum Noua structur i opera lui Marcel Proust, Camil Petrescu
predeaz pentru romanul subiectiv de analiz psihologic, pentru o literatur care s
evidenieze principiul autenticitii i anticalofilismul.

II. Conceptia despre roman a lui Camil Petrescu se extrage din studiul Noua structura si
opera lui Marcel Proust si din notele de subsol la Patul lui Procust:

a) Arta are functie gnoseologica: arta inseamna cunoastere


b) Preferinta pentru proza psihologica

c) Interdependenta dintre literatura si stiintele unei epoci: n perioada internelic iau


avnt ca tiine psihologia i psihanaliza, iar n filozofie se dezvolt intuiionismul
bergsonian (care presupune ideea c realitatea nu poate fi cunoscuta integral obiectiv, ci
n funcie de propria intuiie i experien de via) i fenomenologia husserlian (punerea
ntre paranteze a lumii exterioare, deci interesul pentru viaa interioar)

d) Sustinator al teoriei AUTENTICITATII = preferinta pentru o confesiune


neliteraturizata, transcrierea nuda, cat mai fidela a starilor interioare ale naratorului

eu nu pot vorbi onest decat la persoana I

e) Pledoaria in favoarea ANTICALOFILISMULUI = refuzul conventiei stilului,


deoarece indeparteaza atentia scriitorului de la pariul autenticitatii

toti scriitorii mari nu au talent

stilul frumos e opus artei

f) Introducerea in text a documentelor intime ( jurnal, articole de ziar)

g) Elogiul luciditatii = garantia profunzimii dramelor personajelor

cata luciditatea, atata drama

III.Justificarea ncadrrii romanului ntr-un anumit current:

ultima roman modern prin eliminarea cronologiei evenimentelor, prin prezentarea vieii
interioare a personajului principal n manier subiectiv, din perspectiva unui narator
hiperlucid, hipersesnsibil i hiperanalitic.
Ultima.. roman al experientei: Autorul promoveaz introducerea n text a documentelor
intime ( jurnal, articole de ziar) i face elogiul luciditii prin garania profunzimii
dramelor personajelor: ct luciditate, atta dram. n acest context, opera poate fi
considerat roman al experienei, formul folosit pentru prima dat de Petru
Comarnescu ntr-un articol din presa vermii referitor la prozele unor scriitori precum
Anton Holban, Mircea Eliade, Octav uluiu, Constantin Fntneru sa Max Blecher.
Ulterior, formula apare n prefaa romanului antier, semnat de Mircea Eliade, pentru a
desemna proza subiectiv ce are n componena ei un document autentic i ai crei
protagoniti sunt intelectuali capabili de introspecie, hiperlucizi, capabili a transforma
orice eveniment aparent nesemnificativ ntr-o experien de (auto)cunoatere.
Autenticitatea este o trstur caracteristic prozei de analiz, care implic refuzul
schematismului psihologic i al problematicii exclusiv sociale. Ea presupune sinceritatea
absolut, interesul pentru banalitatea vieii, renunarea la stilul frumos (anticalofilism). Ea
reprezint, n concepia lui Camil Petrescu, condiia esenial a originalitii i pentru a
respecta acest principiu, autorul mrturisete c a mprumutat jurnalul su de front lui
tefan Gheorghidiu. n plus, notele de subsol ale paginilor sunt folosite n spijinul
autenticitii, reuind s suprapun personajul-narator (Gheorghidiu), autorul abstract i
autorul concret (Camil Petrescu).

IV. Teme:

conditia intelectualului aflat in cautarea absolutului in dragoste; se observa mutarea


accentului de pe tematica sociala pe aspectele legate de interioritatea personajului

descrierea, in maniera demitizata, a razboiului prezentat ca o experienta de cunoastere;

mostenirea (tema balzaciana)

imaginea Bucurestiului interberlic (cursele de cai, plimbrile la osea, lumea monden,


lumea politic prin Nae Gheorghidiu, mediul afacerilor prin Tnase Vasilescu
Lumnraru)

V. Componente ale textului:

A. Geneza/ Constructia:

a) La baza cartii sta experienta de pe front a autorului;

Initial(1929), Camil Petrescu anunta in presa vremii aparitia unui roman cu titlul Proces
verbal de dragoste si razboi sau a doua romane Ultima noapte de dragostesi
Romanul Capitanului Andreescu. In 1930 apare romanul propriu-zis, compus prin doua
tehnici:

tehnica tricotajului = definitivarea pe etape

tehnica arhitectului = adaugarea unor pasaje in urma corecturilor ( ca si Proust)

B. Structura :

a) 2 parti, 13 capitole (6+7) : romanul erotic (Diagonalele unui testament, E tot


filozofie, Asta-i rochia albastr, Ultima noapte de dragoste) si romanul de razboi
(ntia noapte de rzboi, Ne-a acoperit pmntul lui Dumnezeu)

b) formula este a romanului in roman (Manolescu), deoarece romanul erotic este inclus
in cel de razboi, prin procedeul analepsei ( intreruperea firului epic pentru a se relata un
eveniment din trecut) => ACRONIA (evenimentele nu mai sunt relatate in ordine
cronologica)

C. Indici spaio-temporali, incipit, final :


Incipitul acestui text renun la conveniile celui realist, n sensul c nu regsim
descrierile ample i detaliate ale spaiilor aciunii. n capitolul I, La Piatra Craiului, n
munte, naratorul este proaspt locotenent de 23 de ani, concentrat pe front deasupra
Dmbovicioarei deoarece urma intrarea Romniei n rzboi n 1916. Sunt precizai,
aadar, indicii spaio-temporali, iar pregtirile de pe front sunt surprinse ntr-o manier
stendhalian, ironic, rzboiul fiind cobort de pe scena istoriei.

Din capitolul urmtor, Diagonalele unui testament, aflm motivul strii de urgen
sufleteasc a lui Gheorghidiu din incipit: suspectndu-i soia de adulter, el vrea s obin
o permisie pentru a o vizita la Cmpulung, unde aceasta se retrsese n eventualitatea
izbucnirii rzboiului. Astfel, protagonistul vine la popota ofierilor pentru a-i rennoi
cererea, n ciuda faptului c superiorii i-o respinseser n repetate rnduri. Asist la o
discuie pe tema unui articol de ziar despre achitarea unui so care-i ucisese soia i pe
amantul acesteia din gelozie, articol care declaneaz expunerea prerilor despre iubire
ale sale i ale celorlai ofieri. Se contureaz astfel n incipit i statutul moral i intelectual
al lui Gheorghidiu, proaspt absolvent al Facultii de Filozofie, spirit hiperlucid,
hiperanalitic i hipersensibil, incapabil de compromis, pentru care nrolarea reprezint o
experien de cunoatere esenial n formarea individului.

Finalul este specific romanului modern prin caracterul deschis: venit de pe front ntr-o
permisie n urma unei rni, Gheorghidiu se ntlnete cu Ela cu totul schimbat. Primete
de la cunoscui o coresponden de ncurajare bogat, dar care cuprinde i o anonim
referitoare la adulterul Elei. Experiena de cunoatere pe care a reprezentat-o rzboiul se
observ n atitudinea fa de acest bilet: dac nainte de a pleca pe front Gheorghidiu ar fi
sacrificat totul pentru confirmarea adulterului Elei, acum aceast posibilitate l las
indiferent, deoarece abssurditatea morii aproapelui i-a provocat i suferin mult mai mare
dect posibila trdare n iubire a unei femei. Gheorghidiu se hotrte s divoreze,
lsndu-i Elei bani, casele de la Constana, obiectele i crile din cas, adic tot
trecutul, n sensul eliberrii. Totui, finalul experienei de cunoatere a personajului l
aflm din notele de subsol ale romanului Patul lui Procust, unde se precizeaz c tef
dezerteaz de pe front.

D. Tehnici narative :

a) romanul erotic (cap.2-5) este introdus prin tehnica MEMORIEI INVOLUNTARE =


procedeu proustian ce consta in rememorarea trecutului in mod neintentionat in urma
stimularii unui simt sau a producerii unui eveniment nesemnificativ: n roman discuia de
la popot, fapt nesemnificativ, declaneaz rememorarea de ctre naratorul personaj a
povetii de dragoste cu Ela, cu scopul autoeliberrii de povara sentimentelor confuze, de
durerea incertitudinii, de obsesia geloziei.

b) alternarea a 2 forme de descriere autobiografica /de document intim:

roman de razboi = confesiune de tip jurnal


roman erotic = confesiune retrospectiva de tip memorii, scrisa intr-o situatie limita, cu
scopul depasirii unei situatii de criza interioara

F. Conflicte: dac n romanele realiste eseniale sunt conflictele exterioare, n Ultima


conflictul interior al personajului vizeaz o constant contradicie ntre lumea ideilor sale
absolute, ntre formularea unor concepii utopice, care nu accept nici cel mai mic
compromis, i realitatea care infirm acest sistem axiologic. Spirit hiperlucid, el reface
prin retropspecia din capitolele II-V o radiografie a strilor contradictorii resimite n
timpul cstoriei. Prima carte nu este neaprat un roman erotic, ct o monografie a
ndoielii (Constantin Ciopraga), n care orice reacie a femeii i fiecare ieire a cuplului
devine prilej de introspecie. De exemplu, excursia la Odobeti reprezint una dintre
scenele ce evideniaz spiritul interogativ, hipersensibil i hiperanalitic al lui tefan.
Pentru acesta fiecare gest al soiei, poziia corpului, sursul afiat i familiaritatea cu G.
reprezint tot attea ocazii de autoanaliz, declannd revelaii asupra iubirii. Prin
alternarea strilor sufleteti ale personajului, se exprim efortul unei contiine de a
ordona lumea conform structutrii sale interioare, supuse relativismului.

Astfel, la nivelul structurii i al firului epic, accentul se muta de pe relatarea faptelor pe


reflexul lor in constiinta personajului: firul epic mai restrans decat in romanele realiste,
evenimentele fiind doar pretextul ce declanseaza introspectia / autoscopia

VI. Nivelul personajelor:

a) Spre deosebire de estetica realista, care prefera personajul tipic in situatii tipice si
in stricta dependenta cu mediul social, eroii lui Camil Petrescu sunt intelectuali aflati in
cautarea absolutului in dragoste, spirite problematizante preocupate de clarificarea
propriilor trairi.

b) Statutul de intelectual rezida in calitatea lui Gheorghidiu de absolvent al facultatii


de Litere si Filozofie, in gustul sau pentru lectura, preferinta pentru studiile de filozofie,
spiritul interogativ si dilematic, folosirea unui limbaj neologistic si enuntarea unor fraze
cu caracter axiomatic.

c) El isi creeaza un sistem propriu de valori fiind un intelectual: hipersensibil,


hiperlucid, hiperanalitic

d) Doua experiente fundamentale de cunoastere i modeleaza spiritul

cea erotica,in care idealul iubirii absolute formulat in urma discutiei de la popota este
infirmat de realitate

cea legata de razboi in urma careia Gheorghidiu intelege ca posibila tradare in dragoste
a unei femei este incomparabila cu absurditatea mortii aproapelui cu durerea pierderii
celor dragi,cu ororile razboiului => razboiul il vindeca de esecul in dragoste.

e) Modalitatile de caracterizare:
autocaracterizare prin monolog interior

indirecte prin discutii, ganduri, atitudini evidentiate prin tehnici moderne precum
introspectia, fluxul constiintei (= prezentarea unor ganduri sau evenimente fara a avea o
ordine cronologica prestabilita)

f) Prinicipalele trasaturi de caracter:

spirit interogativ

insetat de cunoastere

pasionat de lectura

inadaptat social si incapabil de compromis

orgolios (vezi discutia de la popota)

dominat de indoiala si victima a geloziei, astfel incat romanul erotic este de fapt o
monografie a indoielii (Constantin Ciopraga)

ostentatia neologismului si refuzul cliseelor in exprimare

g) Este un narator-personaj, evenimentele fiind relatate dintr-o persepctiva subiectiva,


ceea ce face din Gheorghidiu un narator necreditabil; astfel, se preia de la Proust si
procedeul unitatii de perspectiva, care va fi inlocuit in Patul lui Procust de
pluriperspectivism

h) Conceptia despre iubire: Gheorghidiu rosteste fraze din care se deduce ca limbajul
colocvial si plin de clisee al ofiterilor de la popota l irita. El nu vede in iubire un set de
reguli, ci o traire intensa si refuza si formula superficiala a lui Corabu, adept al despartirii
fara regrete,fara resentimente. Gheorghidiu considera ca orice iubire rerprezinta o
comuniune a spiritului, o cristalizare in sens sthendalian ce presupune timp si
profunzime,devotament si purificare.

i) La sfarsitul romanului se pune intrebarea daca Stefan Gheorghidiu este un invins:

Da, in ceea ce priveste casnicia cu Ela

Nu, intrucat Stefan gaseste in sine forta de a depasi esecul in dragoste, reorganizandu-si
sistemul de valori (analogie cu Pietro Gralla).

VII. Viziunea asupra razboiului reprezinta o noutate in literatura romana : Camil Petrescu
inlocuieste viziunea exceptionala de tip romantic asupra razboiului ( din poeziile lui
Alecsandri) cu o viziune in descendenta tolstoiana (Razboi si pace) sau sthendaliana
(Manastirea din Parma) ce demitizeaza razboiul, coborandu-l de pe scena istoriei : sunt
prezentate lipsurile soldatilor si sentimentele dominante de teama, frica, incertitudine,
revolta impotriva absurditatii luptei, suferinta provocata de moartea aproapelui, pe
fundalul unor lupte in care curajul este de fapt o forma a instinctului de autoaparare

VII. La nivel naratologic: n centrul operei se afl naratorul personaj, relatnd la persoana
I, deci n manier subiectiv, evenimentele capitale pentru existena sa: tefan
Gheorghidiu, absolvent al Facultii de Filozofie, se afl concentrat la Piatra Craiului n
munte i este frmntat de bnuiala adulterului soiei sale, Ela. Provocat de un fapt banal
s-i rememoreze trecutul erotic, el va gsi fora interioar de a depi eecul n dragoste
n urma participrii la marea conflagraie, unde nelege c moartea absurd a semenilor
este mai grav dect posibila trdare n dragoste a unei femei. Naratorul relateaz n
calitate de actor al evenimentelor, astfel nct perspectiva narativ este actorial i i
corespunde o viziune naratologic mpreun cu.

naratiune la persoana I

narator personaj; subiectiv, necreditabil

perspectiva actoriala, viziune impreuna cu

raportul intre instantele narative:

Autor = Camil Petrscu (abstract, concret)

Narator= personaj = Stefan Gheorghidiu

Alte personaje = Ela, G(Gregoriade), Dimiu, Corabu, Unchiul Tache, Nae Gheorghidiu,
Tnase Vasilescu Lumnraru, Anioara

Cititorul (abstract, concret)

VIII. Viziunea despre lume a autorului:

n opinia mea, viziunea lui CP despre lume se suprapune peste viziunea persoanjului su,
un intelectual care i creeaz propriul sistem de valori, incapabil de compromise cu
ceilali sau cu sine nsui, vznd n iubire i rzboi dou experiene de autocunoatere i
de paradoxal regenerare interioar.

Prin folosirea introspeciei ca modalitate de sondare a strilor sufleteti pn la nuane


infinitezimale, prin relatarea la persoana I i monologul interior, prin tehnica fluxului
contiinei, identificat n a doua parte a romanului, cnd naratorul retranscrie ntregul
cadru al desfurrii razboiului, romanul lui Camil Petrescu este expresia autentic a
romanului de analiz, subiectiv, al experienei.
CUPLUL TEF-ELA

Prezentarea situaiei iniiale a celor dou personaje ce formeaz cuplul

Cuplul tefan Gheorghidiu-Ela domin mai ales prima parte a romanului, cu precdere
capitolele II-VI, iar din Cartea a doua ultimul capitol. Discuia de la popot reprezint un
fapt banal care declaneaz gestul rememorrii de ctre tef a iubirii cu Ela, cu scopul
reordonrii tririlor i al depirii crizei luntrice. Cei doi au fost colegi la Universitate, el
student la Facultatea de Filozofie, ea student la Litere, deci avnd formaie de
intelectuali. Preocuprile pentru lectur difer n intensitate: n timp ce pentru tef actul
lecturii reprezint un element indispensabil al formaiei sale, Ela merge la cursuri de
istoria filozofiei i de matematic superioar doar pentru a fi aproape de brbatul pe care
l iubete. Capitolul E tot filozofie prezint intimitatea celor doi i afiarea unei
superioriti a brbatului care i ine Elei o lecie despre relativismul kantian i
intuiionismul bergsonian. Totui, nici personajul feminin nu se complace n ignoran,
numai c sfera lecturilor sale vizeaz mai ales literatura, Anatole France fiind unul dintre
scriitorii ei preferai.

Cei doi se cstoresc din dragoste, n ciuda ironiilor familiei la adresa alegerii lor. Din
capitolul Diagonalele unui testament aflm c Nae i Tache Gheorghidiu, unchii lui tef,
l consider pe acesta la fel de lipsit de sim pragmatic ca i pe tatl lui, cstorit tot din
dragoste cu o fat srac.

Pe de alt parte, n evoluia vieii de familie se disting cel puin trei etape. Prima dintre
acestea o reprezint cea de dinaintea primirii motenirii de la unchiul Tache. Confesiunea
retrospectiv i subiectiv a protagonistului prezint viaa fericit a cuplului, consumat
n lecturi, petreceri intime cu prietenii, gesturi care le creeaz o aur de pereche
inseparabil. Odat cu primirea motenirii, apare o bre prin atitudinea diferit a celor
doi fa de noul lor statut material: tef este linitit n msura n care traiul lor este
asigurat, iar Ela, spirit pragmatic, se gndete ori s investeasc banii, ori s se bucure de
ei alturi de soul ei. De aceea ei se vor implica indirect n afaceri alturi de Nae
Gheorghidiu i Tnase Vasilescu Lumnraru, prin cumprarea unei metalurgii, care nu se
va dovedi profitabil. ntlnirea cu Anioara, o verioar a lui tef care face parte din
societatea bucuretean monden, reprezint pentru cuplul tef-Ela nceputul unei noi
etape. Ieirile devin din ce n ce mai numeroase: ei merg la premierele spectacolelor de
teatru sau cinematografice, cursele de cai le devin indispensabile, ca i ieirile n band.
La una din serate apare i Gregoriade, avocat i bun dansator, presupus amant al Elei.
Cochetria i intimitatea soiei sale cu acest intrus, pe de o parte, spiritul orgolios i
ndoiala continu a lui tef, pe de alt parte, macin treptat cuplul, astfel nct finalul
crii dechide cea de-a treia etap a vieii lor: ntors de pe front n Bucureti pentru o
permisie n vederea vindecrii unei rni, protagonistul cere divorul i se hotrte s-i
lase Elei toat motenirea, vznd n acest gest o eliberare de trecut.

Relevarea trsturilor fiecruia dintre cele dou personaje, prin raportare la scene
reprezentative pentru evoluia cuplului
n ciuda subiectivitii naratorului, care furnizeaz cititorului o imagine a personajului
feminin filtrat de propria perspectiv, cteva scene din roman scot n eviden trsturi
ale celor doi membri ai cuplului. Conceptia despre iubire a lui tef Gheorghidiu, expus
la nceputul romanului n scena de la popot, amintete de idealul lui Pietro Gralla din
Act veneian. El nu vede n iubire un set de reguli sau compromisuri, nici o nelegere
care se poate uor anula, ci o trire intens, o comuniune a spiritelor, o cristalizare n
sens stendhalian ce presupune timp si profunzime, devotament si purificare.

Odat ce viaa cuplului se suprapune pe cea social, succesiunea de ntmplri relatate


alimenteaz faptul c Ela-idee va fi infirmat de Ela-realitate. Excursia la Odobeti
reprezint una dintre scenele ce evideniaz spiritul interogativ, hipersensibil i
hiperanalitic al lui tefan. Pentru acesta, fiecare gest al soiei, poziia corpului, sursul
afiat i familiaritatea cu G. reprezint tot attea ocazii de autoanaliz, declannd
revelaii asupra iubirii. Prin alternarea strilor sufleteti ale personajului, se exprim
efortul unei contiine de a ordona lumea conform structurii sale interioare, supuse
relativismului. Orgolios, el va adopta un comportament similar cu al Elei la urmtoarea
ieire, ceea ce trezete gelozia i invidia soiei. Apoi, devine rzbuntor n urma refuzului
Elei de a pleca de la o anumit petrecere, aducnd n patul conjugal o femeie de strad,
doar pentru a-i satisface orgoliul rnit, ceea ce va duce la separarea temporar a cuplului.

n timp ce desprirea i provoac suferine greu de ndurat, Ela dovedete acelai orgoliu
n momentul cnd, bolnav fiind, refuz ajutorul lui tef i i creeaz acestuia impresia
unui confort spiritual i material, dei nimeni nu o viziteaz i este silit s amaneteze
bijuterii.

Dup mpcare, pe tef l caracterizeaz aceeai hipersensibilitate, iar romanul devine


monografia geloziei i a ndoielii. tef se dovedete a fi un inadaptat social, iar Ela
consider stngcia vestimentar a soului i netiina lui de a dansa forme ale
inferioritii. Spirit pragmatic, ea va cere soului clarificarea situaiei ei materiale n
eventualitatea pierderii lui pe front, cunoscnd atitudinea mamei lui tef fa de averea
motenit de la unchiul Tache. Pentru tef ns, toate aceste preocupri pentru lumea
exterioar fiinei, ndeprtate de afect i de intelect, accentueaz falia dintre el i Ela,
ducnd la decizia final a despririi. Participarea la rzboi, la drama colectiv a
umanitii este, prin urmare, o experien de cunoatere n urma creia el nelege c
durerea provocat de eventualul adulter al nevestei reprezint o form inferioar de
suferin n raport cu absurditatea rzboiului i a morii aproapelui.

Astfel, pentru tefan Gheorghidiu retrirea experienei erotice are rolul reordonrii
sistemului de valori, reliefnd trsturi ale personajului precum spiritul problematizant i
interogativ, luciditatea i hipersensibilitatea.

Din confesiunea protagonistului se poate reconstitui un portret fizic al personajului


feminin: Ela este o femeie frumoas, blond cu ochi albatri, elegant. Dei filtrat de
perspectiva subiectiv a naratorului-personaj, portretul ei moral nsumeaz trsturi
precum gustul pentru existena monden, spiritul pragmatic, cochetria, orgoliul,
intensitatea suferinei, puterea de adaptare.
Exprimarea unei opinii argumentate asupra relaiilor dintre cele dou personaje, din
perspectiva finalului conflictului

n concluzie, finalul deschis al romanului const n desprirea celor doi, Ela acceptnd
divorul propus de tef. Astfel, cuplul fericit care la nceputul romanului are un statut
social i material lipsit de pretenii evolueaz spre o existen monden, asigurat de
mbuntirea considerabil a statutului material, care va conduce, pe fundalul unor
diferene de structur interioar, la separare.

Raportul dintre timpul chronologic i cel psihologic:

Argument 1 : O prim observaie n discutarea raportului dintre cele dou timpuri o


reprezint faptul ca prozatorul romn preia de la scriitorul francez Marcel Proust nu
numai procedeul eului central, al unitii de perspectiv sau memoria involuntar, ci i
modificarea raportului dintre timpul cronologic i cel subiectiv, psihologic. Mario Vargas
Llosa disociaz, n afirmaia dat, ntre timpul obiectiv, mprit convenional n uniti
egale pentru toi (sptmni, zile, ore, minute) i durata subiectiv, timpul psihologic,
flux continuu, devenire nentrerupt imposibil de divizat n uniti egale, cci fiecare
minut difer de celelalte prin ncrctura emoional. Dac timpul convenional este
identic pentru toat lumea, trirea duratei difer de la o persoana la alta. Cele dou
dimensiuni temporale se regsesc n romanul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de
rzboi: timpul obiectiv corespunde realitilor exterioare, dintre care cea mai evident o
constituie experiena rzboiului descris n manier demitizat, iar timpul subiectiv const
n pasajele ce prezint reflexul faptelor n contiina protagonistului.

Argument 2: O alt deosebire ntre cele dou timpuri deriv din acronia observabil la
nivelul firului epic: romanul erotic este concentrat n capitolele II-V i reprezint o
analeps introdus prin procedeul memoriei involuntare, cci un fapt banal discuia de
la popot declaneaz retrospecia lui Gheorghidiu. Evenimentele romanului erotic sunt
relatate, totui, cronologic, iar n romanul de rzboi tehnica este cea a fluxului contiinei,
cci naratorul retranscrie ntregul cadru al desfurrii razboiului, fr a urmri o relaie
cauz-efect.

Arg 3: Un alt element important n discutarea relaiei dintre cele dou timpuri este
dilatarea anumitor secvene n funcie de ncrctura lor emoional. Excursia la Odobeti
reprezint, de exemplu, un prilej pentru narator de a interpreta fiecare gest al Elei, de a
prezenta revelaiile n planul cotiinei i strile contradictorii declanate de flirtul Elei cu
Gregoriade. O alt scen ilustrativ este descoperirea biletului scris de Anioara, pe care
ntr-o prim faz l consider proba nevinoviei Elei, dup care construiete un ntreg
edificiu de presupuneri care o incrimineaz ca fiind complice cu Anioara i menajera
casei n plasarea ulterioar a biletului printre hrtiile sale, cu scopul de a-i revoca
hotrrea de divor. Fapte banale sunt exacerbate de sensibiltatea nzdrvan, cum o
numete doamna cu pr argintiu, a potagonistului, astfel nct ele ocup substaniale
pagini din roman.
Arg 4: De asemenea, tensiunea vieii interioare a lui Gheorghidiu vine din jocul dintre
cele dou perspective temporale: timpul narrii/discursului din prezentul ordonat
cronologic din romanul de rzboi este dublat de timpul istoriei, al evenimentelor relatate.
Avem, aadar, o dubl perspectiv asupra evenimentelor timpului exterior: pe de o parte
cea care deriv din analizarea trecutului relaiei cu Ela, detaat de evenimente, lucid i
analitic, pe de alt parte perspectiva romanului de rzboi, imediat evenimentelor, o
stare de urgen sufleteasc ce se caracterizeaz prin transcrierea tuturor detaliilor care
coboar rzboiul de pe marea scen a isoriei, ndeprtndu-l de literatura romantic a
faptelor excepionale. tiind continuarea evenimentelor, tef sesizeaz anumite aspecte
ale vieii de cuplu n urma acestui examen retrospectiv, i explic anumite gesturi,
nelege anumite alegeri sau acte ale Elei. Pe front, ns, sub teroarea ameninrii cu
moartea, el transcrie, ca ntr-un jurnal, imagini halucinante (capete zdrobite, brae
amputate, moartea aproapelui) i confirm existena unui singur sentiment care
nlocuiete mitul curajului: frica de moarte.

Arg.5: Nu n ultimul rnd, aceast disociere ntre cele dou timpuri evideniaz trsturi
fundamental a lui tefan Gheorghidiu: hiperluciditatea i inadaptarea la societate. n
ciuda faptului c pare preocupat exclusiv de realiti sufleteti, suferina sa provine i din
nepotrivirea dintre propriul efort de a organiza lumea dup sistemul personal de valori i
lumea exterioar, capabil de compromisuri. Separarea celor doi n final este sfritul
unui proces declanat de evenimentele exterioare cuplului: vizita la unchiul Tache i
ispitele unei existene mondene.

Concluzii: Prin urmare, raportul dintre timpul cronologic i cel psihologic este esenial n
nelegerea caracterului modern al romanului, Camil Petrescu mnuind cu dexteritate
tehnici, convenii, procedee ce fac din publicul cititor un participant activ la actul
interpretrii.