Sunteți pe pagina 1din 3

Iubireainliteraturaeseuargumentativ

Eseu argumentativ

Ce este iubirea? Iubirea este un sentiment care ne face viata mai frumoasa, mai
interesanta, practic ne face sa uitam tot ce se intampla in jurul nostru si ne face sa ne
indreptam atentia catre un singur lucru, mai bine spus Iubirea e ca un val, te face sa nu
mai fii stapan pe tine, ai un alt stapan, nu mai esti tu. Ea apare in diferite forme, nu
neaparat intre oameni. Si animalele prezinta o forma de iubire, chiar daca noi o vedem asta
doar ca pe o diviziune si ele au sentimente. Iubirea este necesara in literatura pentru ca
astfel, scriitorii ofera iubirii mai multe puncte de vedere asupra ei, fiecare vazand-o in alt
mod. Ea poate fi considerata si un mod de cunoastere, explorand propriul suflet.
In opinia mea, iubirea in literatura este prezenta in mai multe ipostaze pentru ca si ea,
totodata exista in sufletele noastre in diferite moduri. Fiecare om are anumite sentimente cu
o anumita profunzime. Aceasta profunzime poate fi atinsa doar in unele momente, astfel
scriitorii surprind iubirea la diferite varste ale vietii. Exista mai multe tipuri de iubire, dar
nu pot explica care ar putea fi cea mai profunda.
Iubirea din carti este pura, o traiesti cu tot sufletul, te face sa simti ce inseamna cu
adevarat atasamentul dintre doua persoane, faptul ca nu doar iubirea carnala este
importanta ci trebuie sa iubesti sufletul omului intai. Te pui in locul personajului, incercand
sa simti ce simte el. In poezii, iubirea de obicei este neimplinita pentru poet, acesta
manifestandu-si melancolia si tristetea. El isi inchipuie fata perfecta, viseaza la ea, dar la
sfarsit se trezeste din nou la realitate. In proza, iubirea este traita, dar esueaza de cele mai
multe ori, nascandu-se o poveste frumoasa intre cei doi, aflandu-se in suferinta.
Astfel, in opera literara Maitreyi scrisa de Mircea Eliade se surpinde iubirea
imposibila dintre Mircea Eliade si indianca Maitreyi. Cei doi se intalnesc pe furis,
trimitandu-si scrisori de dragoste in limba franceza pentru a nu trezi suspiciuni familiei
lui Maitreyi. Eliade se hotaraste sa o ceara in casatorie, astfel familia fetei afla de relatia lor si
este nevoit sa plece, nefiind acceptat de ei datorita religiei. El, dezamagit, se intoarce in
Romania, strangand toate scrisorile si notitele, hotarandu-se sa scrie un roman despre ea.
(Citat din carte Maitreyi e nenchipuit de senzual, dei pur ca o sfnt. De fapt, acesta e
miracolul femeii indiene: o fecioar care ajunge amanta perfect n cea dinti noapte.
(Fragment din romanul Maitreyi). Mai tarziu, fata ii raspunde prin cartea Dragostea nu
moare, explicand dezamagirea ei. (Citat din carte Zac ntrebndu-m de ce a distrus el
aceast iubire, un dar al lui Dumnezeu. i ce, dac el trebuia s plece? Dac am fi izbutit ca,
n zece ani, s ne scriem cte o singur scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu aceast unic
scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele i continentele care ne despreau. Cele dou euri

ale noastre ar fi redobndit desvrirea. Dar pot oare occidentalii s neleag toate astea?
Pentru ei, desvrirea iubirii are loc n pat. Totui, el tia, cu siguran tia. M pot vedea
din nou pe mine nsmi, n braele lui, n chenarul uii. El mi optete: Nu trupul tu,
Amrita. Eu vreau s-i ating sufletul.) Maitreyi este un roman exotic si in acelasi timp
erotic, un roman al autenticitatii in care se imbina mai multe specii literare: jurnalul, eseul,
reportajul si naratiunea la persoana I. Romanul este marturisirea unei iubiri devastatoare,
imprejmuite de tragic deoarece ei nu reusesc sa ramana impreuna, dar isi jura credinta si
iubire pentru tot restul vietii. Cum a mentionat si in cartea scrisa de ea, era de ajuns sa-si
poata scrie macar o scrisoare, demonstreaza cat de puternic era sentimentul care o cuprindea
cand se gandea la el.
A doua opera analizata este Enigma Otiliei scrisa de George Calinescu, unde este surprinsa
o iubire egoista din partea Otiliei. Tema iubirii nu ocupa un prim plan in aceasta opera, dar
creeaza aceasta impresie deoarece dragostea este un sentiment definitoriu pentru orice
fiinta. Cuplul Otilia-Felix se impune in categoria esecului provocat din interior. Femeia,
surprinzator de matura, se considera prea frivola si inferioara barbatului. Ea se opune
casatoriei, desi mostenirile ar fi asigurat un trai decent, pe motiv ca i-ar frana cariera lui
Felix, dar defapt Otilia, egoista fiind, stia ca daca se casatoreste cu Pascalopol o sa aiba o
viata mai bogata decat daca il urmeaza pe Felix, astfel ea doar isi apara libertatea si isi
urmeaza natura. Ea il iubeste pe Felix, dar egoismul sau depaseste si acest sentiment uman
complex, care pentru alte persoane ar fi insemnat depasirea oricaror limite pentru persoana
draga. Felix si Otilia sunt prezentati in perioada adolescentei, care simbolizeaza o perioada
de puritate, de naturalete si de fascinatie. Adolescenta reprezinta una dintre minunatele
perioade din viata unui om atunci vrei sa cunosti lucruri noi, interesante, esti plin de viata
si simti ca toata lumea e a ta. In aceasta perioada unii adolescenti isi creeaza o lume proprie
in care toate lucrurile sunt asa cum vor ei, iar altii isi formeaza idei, conceptii despre viata si
nu numai. Felix simte pentru Otilia o dragoste pura, specifica varstei, uneori chinuita de
incertitudini, Pascalopol, care o cunoaste de cand era mica, adopta o atitudine paterna, tarziu
schimbata in sentimente de dragoste autentica. Insa, Otilia nu doreste sa-l impovareze pe
Felix cu o casatorie prematura, nepotrivita carierei sale si il lasa in mediul provincial in care
se afla, sa-si gaseasca succesul, si, dupa moartea lui mos Costache, pleaca in strainatate cu
Pascalopol. Dupa cativa ani, Pascalopol ii reda libertatea deoarece diferenta de varsta dintre
cei doi era prea mare si, in plus, el constentizeaza ca Otilia nu-i impartasea aceleasi
sentimente profunde; ea isi gaseste fericirea pe alte taramuri, departe de tara. In finalul
romanului, Otilia va fi vazuta intr-o alta postura, pe un tarm al unei insule exotice, insa fara
farmecul de altadata: Dupa cateva vorbe banale, mosierul scoase din buzunar o fotografie
care infatisa o doamna foarte picanta, gen actrita intretinuta, si un barbat exotic, cu floare la
butoniera. Fotografia era facuta la Buenos Aires.

In concluzie, iubirea in literatura este foarte importanta, fiind abordata din diverse
unghiuri, de-a lungul vremii existand diferite idei sau curente de idei referitoare la iubire.

S-ar putea să vă placă și