Cartea intaia La piatra craiului in munte primavara anului 1916, fortificarea Vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal

Naratorul era un sublocotenent proaspat si se ocupa alaturi de camarazii sai de fortificarea locului unde se aflau. La o discutie despre dragoste si ce impune aceasta, el isi pierde controlul in fata sefului si uimeste p toti cei care il cunosteau. Ii declara amicului sau, ca fara obtinerea premisei de care are nevoie, se retrage. Diagonalele unui testament Dupa doi ani si jumatate el e insurat cu o colega de la Universitate. Sotia reprezinta pentru el o sursa de bucurie, mandrie si liniste. Acesta e invitat la sarbatorirea zilei de nume al unuia dintre unchii sai, unchiul Tache, unde vine si celalalt unchi al sau, Nae Gheorghidiu, personae cu care nu se avea foarte bine din cauza diferentelor de statut social. Domnul Tache moare lasand mostenire lui Stefan o casa mobilata la Paris si o treime din avere. Unchiul celalalt reuseste sa-l faca sa-si imparta averea in 3, el, unchiul si surorile, bani pe care ii investeste in diverse afaceri alaturi de unchiul, fratele si domnul Lumanaru. Dupa un timp se retrage. E tot filozofie Stefan poarta o discutie cu sotia sa despre filozofie. Acesta incearca sa ii explice de unde provine, ce reprezinta si ce urmareste. Sotia sa e nelamurita si considera explicatiile lui ridicule. Cei doi incep sa-si petreaca timpul cu Anisoara si prietenii ei. Intr-o excursie de 3 zile la Odobesti, Stefan observa o apropiere stranie intre sotia sa si un dansator G. In cele 3 zile acesta innebuneste de gelozie si durere si se hotaraste sa se desparta de ea. Nu se desparte de ea, dar nu ii mai vorbeste. Asta-i rochia albastra La o noua petrecere, Stefan este placut de o doamna care se poarta ca si cum ar fi amanta lui. Sotia lui are si ea o criza de gelozie. Stefan a plecat de la petrecere singur, iar pentru a se razbuna aduce in patul sau o femeie de pe strada. Ajunsa acasa, sotia se cearta cu el si pleaca. In zilele urmatoare Stefan se duce in cat mai multe locuri sperand sa se intalneasca cu sotia sa. Intr-o zi o intalneste intr-o rochie albastra de care nu-si mai amintea, si petrece ceva timp cu ea discutand despre ce au mai facut. Se impaca si petrec o luna la Constanta. Ea face un avort. El pleaca la Curtea de Arges pentru o mostenire. In tren au loc discutii despre razboi. Intre oglinzi paralele El se intoarce pe neasteptate acasa seara, gasind casa goala. Noaptea pentru el trece foarte greu, amintindu-si de chinurile de la Odobesti. Cand vine acasa, se cearta si se despart fara formalitati. El sufera foarte mult din cauza ei. Incepe sa cutreiere localurile in speranta ca o va intalni. Afla ca ea s-a imbolnavit si ii trimite flori si carti. La curse se intalneste cu prietena lui protectoare, o doamna in varsta si cu sotia sa. Conform unor calcule de-ale lui pariaza pe caii castigatori surprinzandu-le placut

pe cele doua dame. Ajuns acasa descopera ca seara din cauza careia s-au despartit a petrecut-o la Anisoara. Cartea a doua Intaia noapte de razboi Naratorul descrie primul asalt al armatei romane asupra granitei cu AustroUngaria. Inca de acum, invalmaseala care precede atacul, spaima si apropierea mortii, aduc razboiul in limitele omenescului. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu: E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii, niciodata". Convins ca va muri, personajul ignora pericolul, indemnandu-si oamenii sleiti sa inainteze. Acum, de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor, Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui trecuta: De sotia mea, de amantul ei, de tot zbuciumul de atunci, mi-aduc aminte cu adevarat, ca de o intamplare din copilarie." Fata cu obraz verde, la Vulcan Actiunea se petrece in satul cu acelasi nume, in afara campului de lupta. Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani, Gheorghidiu este trimis in cercetare pentru a potoli protestele tiganimii Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul. Luptele se aseamana intre ele si se dau, mai ales, noaptea; comenzile trec din gura in gura, iar inaintarea este inceata. Intamplari pe apa Oltului In peisajul sublunar, intamplarile apar stranii, rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume, ordinele contradictorii produc haos, doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate. Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator, cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare, iar obuzele scurma pamantul, aruncandu-1 peste oameni. Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange, amplificat, in suflet, provocand spaima; corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii,si apare gestul instinctiv de aparare. Frica i-a intors pe oameni in preistorie (Animalic, oamenii se strang unii langa altii"), iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui (iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: Nu mai e nimic omenesc in noi". Comnuicat apocrif Ranit si spitalizat, tanarul va veni apoi acasa. Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza, convingerea lui fiind formata.Cei doi se despart, barbatul lasandu-i Elei tot trecutul" .