Sunteți pe pagina 1din 3

Citate 1.

Baltagul Gheorghita Lipan: numele adevarat si tainic al lui Nechifor Lipan ; incepuse sa-i infireze mustacioara ; mama asta trebuie sa fie fermecatoare ;cunoaste gandurile omului ; bondita inflorita Vitoria Lipan: avea ochii caprui, aprigi si inca tineri, ce cautau zari necunoscute ; toate pe lumea asta arata ceva ; 2. Ion Secventa drumului: podul batran de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita ; Pripasul pitit intr-o scrantitura de coline ; zapuseala ; drum batatorit ; cruce stramba pe care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi si o cununita de flori vestede agatata de picioare Prima scena a sarutarii pamantului: Pamantul ii era drag ca ochii din cap Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului, coplesindu-l. Se simtea mic si slab cat un vierme pe care il calci in picioare -Cat pamant, Doamne! A doua scena a sarutarii pamantului: Cu o privire setoasa, Ion cusprinse tot locul, cantarindu-l. Tintea o placere atat de mare vazandu-si pamantul, incat ii venea sa cada in genunchi si sa-l imbratiseze. I se parea mai frumos pentru ca era al lui Se simtea atat de puternic incat sa domneasca peste tot cuprinsul lutul cleios ca niste manusi de doliu fior ametitor, rece Caracterizarea lui Ion: Era iute si harnic, ca ma-sa Pamantul ii era drag ca ohcii din cap becisnicul asta Ion e fatalitatea noastra Patima din glasul lui il infiora pe Titu. Indarjirea, egoismul si cruzimea cu care omul acesta a urmarit o tinta, fara sa se uite in dreapta sau in stanga, il infricosau, dar il si miscau Se vedea acum mare si puternic ca un urias din basme care a biruit, in lupte grele, o ceata de balauri ingrozitori feciorul Glanetasului era mai destept decat toti flacaii din Pripas nu-i fusese draga Ana si nici acum nu-si dadea seama bine daca i-e draga. Iubise pe Florica 3. Enigma Otiliei Otilia: un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle cazand pana pe umeri fata parea sa aiba optsprezece-nouasprezece ani Pentru mine ai fost o enigma Costache Giurgiuveanu: O iubeste mult pe Otilia si se gandeste mult la ea (Felix) e un om bun, cu ciudateniile lui (Otilia) e cam avar (Otilia) omulet subtire si putin incovoiat omul span 4. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi Camil Petrescu: In fata iubirii si in fata mortii omul se dezvaluie in autenticitatea lui structurala Camil Petrescu: Trebuie sa ai ca mediu o societate in care problemele de constiinta sunt posibile

Stefan Gheorghidiu: Incepusem totusi sa fiu magulit de admiratia pe care p avea mai toata lumea pentru mine, fiindca eram atat de patimas iuit de una dintre cele mai frumoase studente, si cred ca acest orgoliu a constiuit baza viitoarei mele iubiri un tip imposibil care complica absolut orice intamplare (autocaracterizare) Esti de o sensibilitate imposibila (o doamna) Sunt obosit si mi-e indiferent chiar daca e nevinovata Ela Gheorghidiu: Era atata tinerete, atata frangere, atata nesocotinta in trupul balai si atata generozitate in ohcii inlacrimati, albastri una din cele mai frumoase studente Ochii mari, albastri, vii ca niste intrebari de clestar femeia mea , nevasta mea , fata asta , ea si e mereu copilaroasa, ca o cadana zi de zi, femeia mea se instraina in preocuparile si administratiile ei de mine ceva uscat, fara viata 5. Morometii Incipit: In Campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare Final: Trei ani mai tarziu, izbucnea cel de-al doilea razboi mondial. Timpul nu mai avea rabdare Marin Preda: Omul nu are decat o viata de trait, in timp ce istoria e inceata si nepasatoare Ilie Moromete: Moromete statea parca deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odai, de pe care el stapanea cu privirea pe fiecare Alta treaba n-avem noi acuma! Ne-apucam sa studiem! 6. Alexandru Lapusneanul Alexandru Lapusneanul: Era galben la fata Ochii ii scanteiara ca un fulger Purta coroana Paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea stacojie avea cabanita turceasca. Nicio arma nu avea alta decat un mic junghi cu plasele din aur, iar printre bumbii dulamii se zarea o zea de sarma Spune facea la gura dintii ii scrasneau, ochii sai sangerati de holbasera Motoc: marsavul curtean ticalosul nenorocitul Motoc ca sa se poata lipi de Lapusneanul 7. Moara cu noroc Lica Samadaul: inalt , mustata lunga , ochi mici si verzi , sprancene dese si impreunate la mijloc , uscativ si supt la fata , camasa alba cu floricele Lica e un om rau si primejdios (Ana) Mie nu mi s-a mai pus om in cale fara sa-l fi curatit din drum Tu nu esti om, Lica, ci diavol! Tu esti om, Lica, ori Ghita nu e decat o miuere imbracata in haine barbatesti El are o signura slabiciune, una singura: sa faca si sa se laude (Pintea) 8. Harap-Alb

Oralitate - paremiologie: La placinte, inainte, la razboi, inapoi Omul sfinteste locul Frica pazeste bostanaria Rau cu rau, da mai rau e fara rau Harap-Alb: Ai sa ajungi imparat! (Sf. Duminica) Luminate craisor Esti asa bun (furnici si albine) Stapane (cal) Stapane , drumetule , voinice , pui de vipera , sluga , sluga netrebnica (spanul) 9. Mesterul Manole Launtric, un demon striga: cladeste! Pamantul se-mpotriveste si-mi striga: jertfeste! Intre voi doua nicio deosebire nu fac, pentru mine sunteti una Frica, Mira. Frica de drumul pe care ma gasesc. Ca nu stiu unde sunt si unde duce. Si nu stiu daca suie sau coboara. Si nu stiu daca m-apropiu sau ma departez. Ce bine ca esti aici. Tu inceput si sfarsit, totul . suntem vesnic la inceput de drum Doamne, ce stralucire aici si ce pustietate in noi 10. Iona Marin Sorescu: Imi vine pe limba ca Iona sunt eu. Cel care traieste in tara de foc e tot Iona. Omenirea intreaga este Iona, daca-mi permite. Iona este omul in conditia lui umana, in fata vietii si in fata mortii. Iona repeta destinul uman de la inceputul vremurilor pana la sfarsitul acestora Gata Iona? (isi spinteca burta) razbim noi cumva la lumina! Cum se numea dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa, formata de ani, pe care am trait-o eu? Cum ma numeam eu? De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii? Ne scapa mereu cate ceva din viata, de aceea trebuie sa ne nastem mereu