Sese excruciat , qui beatis invidet

Cine invidiază pe cei fericiți , se chinuie el singur

Fericirea este temelia unui suflet clădit prin seninătate

și puritate. Fericirea este universală , poate fi atinsă ,
îmbrățișată și transmisă din persoană în persoană ; întrucât
este o sclipire , o clipă infinită , o atingere edenic ă asupra
interiorului.
Citatul nuanțează astfel , faptul că , adesea , fericirea
umană poate fi invidiată , întrucât cei ce nu o cunosc
datorită negurii lor sufletești , nu o pot atinge pe a
celorlalți , ce prin frumusețea sufletească o trăiesc . Îns ă ,
adevărul este amplu ilustrat într-un singur enunț ce
însușește o intensitate absolută . Sunt ființe ce se înv ăluie
în nefericire permanentă , tocmai din necesitatea neîncetată
de a asupri bucuriile celorlalți , în acest fel , pierzându-și
propria fericire . Ce se află de fapt în sufeltele oamenilor ?
De ce invidia este oportunitatea de a-ți arăta slăbiciunea ,
pe când în lume există atât de multă iubire , simplitate și
bucurii ce se pot trăi din plin ? De ce ar prefera un om s ă
se zbuciume sufletește din cauza unor realizări frumoase
ale altora ? Atât de multe întrebări fără răspunsuri concrete
și atât de puține rezolvări...Revenind însă la pecetluirea
sufletească , putem afirma cu ușurință faptul că a fi
însuflețit de ucigătoarea ură , conduce spre eșec , spre
pierzanie .
Omul pierde ce are mai prețios în lăuntrul s ău când
decide să se ancoreze în suferința unor nefericiri absurde .
Fiecare ființă este predestinată propriei fericiri sau invers ,
fericirea apare sub forme diferite în viața tuturor , dar cert
este că apare , întrucât omul ar fi mort fără această
chintesență .
Astfel , consider că fiecare se poate bucura de propria
împlinire , căci până la urmă contează să trăiești acest
sentiment înălțător , nu contează cum și în ce fel de
circumstanțe ; iar faptul că uneori nu apare atât de ușor pe
calea ta , nu înseamnă că nu se ivi vreodată , și din nou ,
țin să menționez că invidia este pierzanie și slăbiciune
sufletească .