Chiriţa în provinţie ,Vasile Alecsandri

Cultura romana moderna incepe prin receptarea modelelor culturale apusene si,concomitent
,prin optiunea pentru construirea identitatii nationale.

Etapele influentei oocidentale

Infuzia de europenism si contemporaneizarea cu paradigma culturala europeana s-a produs

prin contactul direct al oamenilor de cultura din epoca,care au facut studii in Occident (intai
in Franta si apoi in Germania).

Influenta culturii si a spiritualitatii occidentale cunoaste 3 etape.Primul moment,cel al

pasoptismului ,sta sub semnul culturii franceze si germane (Herder) ,prin
promovarea etnicului ca valoare de diferentiere si ca semn al identitatii culturale.A doua
perioada –cea clasica,a junismului-sta sub semnul predominant al culturii germane(Hegel-
estetica).A treia perioada,interbelica,sta sub semnul interferentei intre traditionalism si
modernism ,dar trebuie notat faptul ca traditionalismul acestei perioade este
preponderent spiritualizat si se manifesta ca o revigorare a ortodoxismului.

Despre mentalitatile epocii si despre receptarea culturii si civilizatiei apusene scrie tot
Vasile Alecsandri, in teatrul sau. Comedia “Chirita in provintie”, reprezentata pe scena in
1852, infatiseaza modul in care sunt receptate influentele Occidentului intr’o familie de boieri
din provincie.

Chirita, personajul principal al piesei, este sotia boierului Grigore Barzoi. Visul ei este
sa introduca ideile progresiste in Barzoieni, sa-l casatoreasca pe Gulita, fiul ei cam prostanac,
cu Luluta pentru avere si sa-l faca pe sotul ei ispravnic, pentru a parvenu. Conflictul piesei
pune in evidenta diferite conceptii de viata: conceptia conservatoare a boierului de tara,
reprezentat de Barzoi, falsul progres – atitudinea femeii care imita moda timpului,
reprezentata de Chirita si ideile noi, progresiste, ale tinerei generatii, reprezentate de Leonas,
un tanar istet si cinstit, indragostit de orfana Luluta.

Atitudinea autorului este ironica si critica la adresa unor moravuri din epoca: falsa
cultura, imitarea cu orice prêt a modei, snobismul, cosmopolitismul, negarea traditiei. Chirita
reprezinta, in piesa, parvenitismul, ridicolul, discrepanta majora intre ceea ce este si ceea ce
vrea sa para.

Privita insa din perspectiva schimbarilor din societatea in care traieste, Chirita ofera
imaginea adoptarii stangace, dar sincere a influentelor apusene, deschiderea catre noua moda,
care contrasteaza cu conservatorismul retrograde al lui Barzoi.

De altfel, receptivitatea femeilor la noutatile civilizatiei occidentale, atitudinea lor

progresista in contextul epocii, reprezinta o constatare comuna in notele de calatorie ale unor
straini, asa cum sunt reproduce de Neagu Djuvara in capitolul Boierii, din lucrarea Intre
Orient si Occident. Tarile romane la inceputul epocii moderne. Prima marturie ii apartine lui
Saint-Marc Giradin ( literat si om politic francez ): “Dupa inegalitate, lucrul cel mai izbitor
pentru un strain, la Iasi si la Bucuresti, este amestecul si diversitatea hainelor. […] Femeile
insa, de multa vreme, se imbraca toate europeneste… Se stie bine ca femeile sunt intotdeauna
primele care pasesc pe calea civilizatiei…”
 A doua constatare face parte din jurnalul de campanie al contelui de Langeron,
emigrat francez, general in armata rusa, despre perioada 1806 – 1812: “ In 1806, am intalnit
inca multe femei purtand imbracaminte orientala, traind in casa fara mobile si cu barbati
gelosi nevoie mare. Insa revolutia care s-a petrecut atunci la Iasi, apoi la Bucuresti si in
provincie, a fost pe cat de rapid ape tot atat de completa: dupa un an, toate femeile din
Moldova si din Tara Romaneasca au luat portul European […] Casele s-au umplut de
servitori straini, de bucatari francezi si, prin saloane si iatacuri, nu s-a mai vorbit decat
frantuzeste. […] Moda apuseana accentueaza, la aceste doamne, gustul pentru lux mai mult
decat la barbatii lor. […] La barbate, schimbarea este intr-adevar mai inceata. Si, mai ales,
li se intampla sa se intoarca la ce fusese altadata.”

Aceste observatii sunt valabile si pentru Chirita. Ea aduce un profesor francez pentru
educarea lui Gulita (e adevarat ca rezultatele sunt de-a dreptul hilare), il obliga pe servitor sa
respecte eticheta, sa-I aduca scrisoarea pe tava (o scena de un comic savuros), cocheteaza cu
barbati mai tineri, face echitatie, adopta noua vestimentatie, obligandu-l si pe Barzoi sa poarte
haine “stramte”nemtesti, schimba meniul traditional (Barzoi ii reproseaza ca nu se ocupa de
gospodarie: “sa faca cozonaci, pasca, pastramuri, dulceti, vutci, visanapuri… ca la casa
omului… sau macar sa-mi faca la masa vreun cheschet, vro plachie, vro musaca, vro
capama, vro baklava… vro ciulama… bucate crestinesti… sanatoasa si usoare”), schimba
tabieturile sotului (ii serveste masa de pranz la ora 5, cand joaca boierii carti). Cum fiii de
boieri isi fac studiile la Paris, iar in saloane conversatiile se poarta in franceza, din dorinta de
a imita vorbirea la moda, Chirita utilizeaza cu volubilitate un jargon romano-francez. In
portretizarea Chiritei, comical de limbaj reda incultura, imitarea cu orice prêt a modei.

Chiriţa este o provincială de o mitocanie desăvârşită , dornică să-şi însuşească bunele

maniere din saloanele pariziene; de aceea ea „tage tiutiun” , e armaxoancă , impune obiceiuri
snoabe la moşie.

Chiriţa este o boieroaică de nivel mediu , se afla la o vârstă critică , ridicolă prin
faptul că e o mare amatoare de aventuri amoroase . Limbajul personajului este ilustrativ
pentru caracterul ei superficial . pentru spoială de cultura şi snobismul ei . Ea amestecă limba
neaoş moldovenească , plină de savoare (şasă, cumnăţâcă, roşâie) cu franţuzismul şi expresii
populare.

Chiriţa este un personaj caricatural dar simpatic prin firea volubilă , prin agitaţia ei
ridicolă de a părea pariziancă.

Dincolo de aspectul comic, Alecsandri surprinde o societate in schimbare, in care

coexista formele hibride ale civilizatiei romanesti. Efectele comice rezulta din contrastul
dintre intentia de schimbare, de adaptare la nou si mijloacele utilizate. Stangaciile hilare ale
Chiritei sunt oglinda unei societati polarizate: pe de-o parte, elita intelectuala care aduce
mentalitatea occidentala si, pe de alta parte, masa care adopta noutatile civilizatiei, intr-o
prima etapa, prin imitaţie.