Aparuta intr-o perioada dificila pentru publicatiile

autohtone,revista Dacia Literara, lansata la Iasi in ianuarie 1840 sub

conducerea lui Mihail Kogalniceanu, a simbolizat un nou inceput pentru
literatura romana. Intr-o perioada in care putinele publicatii existente
prezentau preponderent fapte politice, Dacia Literara a fost pata de
culoare din presa romaneasca.
In primul numar al revistei, Kogalniceanu, in calitate de mentor al miscarii
pasoptiste si ca redactor responsabil al revistei publica articolul
,,Introductie,, , considerat programul teoretic al miscarii deoarece
sintetizeaza toate ideile si intentiile menite sa duca la dezvoltarea
literaturii romane originale si unitare.

Articolul ,,Introductie,, prezinta realitatile vremii in privinta publicatiilor

nationale.Sunt mentionate circumstantele politice anterioare ce au
impiedicat dezvoltarea presei pana la momentul respectiv. Acesta aduce in
discutie si celelalte ziare nationale, Curierul Romanesc(1829) ,Albina
Romaneasca(1829) si Foaia inimii (1838) s.a.

De asemenea, in articolul–program, intitulat „Introductie”,M.Kogălniceanu

sintetizează în patru puncte idealurile literare ale scriitorilor paşoptişti:
intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic
(,,critica noastra va fi nepartinitoare, vom critica cartea, iar nu
persoana’’), afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si literaturii
romane, combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre, precum si
promovarea unei literaturi originale, prin indicarea unor surse de inspiratie
in conformitate cu specificul national si cu estetica romaneasca
propunandu-se urmatoarele teme de inspiratie: istoria, natura, folclorul.

Tot in articolul ,,Introductie’’ ne este prezentata si structura revistei in

patru parti: in prima vor fi publicate compuneri originale ale membrilor
gazetei; a doua parte va cuprinde scrieri publicate in alte ziare romanesti;
partea a treia va fi dedicata criticii literare, iar in incheiere vor fi
prezentate stiri si noutati referitoare la viata culturala.

Astfel, Dacia Literara este prima revista care se angajeaza sa publice doar
lucrari literare si din toate zonele tarii ,realizandu-se o unificare a
romanilor in plan literar si promovandu-se in acest mod cultura
nationala si eliminandu-se treptat puternica influenta a operelor straine.

Cu toate acestea, revista „Dacia literară” a fost interzisa de domnitorul

Mihail Sturdza dupa numai 3 numere caci, prin chiar numele ei, revista se
adresa romanilor din toate cele trei tari intr-un moment politic dificil, in
care unirea nu era inca posibila. Dar chiar si asa, în paginile sale au apărut
scrieri valoroase şi au publicat scriitori ce vor intra în patrimoniul literaturii
române. În numărul I al revistei a apărut prima nuvelă istorică,
„Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi. Alţi scriitori au găsit aici
găzduire pentru operele lor, cum ar fi pagini de proză sub semnăturile lui
Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu, poezii de Grigore Alexandrescu,
fabule de Alecu Donici, precum şi articole despre frumuseţea poeziei
populare şi a obiceurilor folclorice româneşti.

In concluzie, Dacia Literara a fost publicatia care a redresat literatura

romana si care a oferit impulsul necesar pentru dezvoltarea unei
adevarate literaturi nationale, deschizand calea junimismului maiorescian
si a perioadei marilor clasici.