Roman realist – obiectiv – critic – balzacian – interbelic

Enigma Otiliei
George Calinescu

Istoric al literaturii, critic, eseist, poet si romancier, George Calinescu reprezinta scriitorul care
ilustreaza prin creatia lui formula estetica a romanului realist, obiectiv, critic-balzacian.

Romanul ,,Enigma Otiliei” aparut in anul 1938 evidentiaza o structura baroca prin impletirea
elementelor clasice cu cele moderniste, romantice si realist-balzaciene. Realismul balzacian se remarca
prin incadrarea personajelor in tipologii realist-veridice, precum: tipul avarului, tipul fetei batrane,
tipul parvenitului, tipul senilului, prin descrierile care apeleaza la tehnica detaliului semnificativ, prin
aspectele tematice, precum: mostenirea, paternitatea, casatoria si parvenitismul.

Initial, titlul cartii ar fi trebuit sa fie ,,Parintii Otilie”, insa editorul l-a inlocuit cu cel de
,,Enigma Otiliei” crezand ca sugerarea unui mister al fetei ar face ca romanul sa fie vandut mai bine.

Tema romanului realista infatiseaza viata societatii bucurestene la inceput de secol XX,
avand drept aspecte simnificative: mostenirea, paternitatea, casatoria si parvenitismul.

Compozitia este clasica, echilibrata punand in evidenta o relatie de simetrie intre incipit si
final. Astfel , incipitul este marcat de vorbele batranului Costache Giurgiuveanu: ,,Aici, aici nu sta
nimeni” si finalul reia replica, insa din perspectiva personajului Felix, reintors peste ani pe strada
Antim.

Incipitul fixeaza reperele spatio-temporale realist-veridice ,,intr-o seara de iulie a anului 1909
in Bucuresti, pe strada Antim”

Perspectiva narativa obiectiva a naratorului omnistient si omniprezent surprinde venirea la

Bucuresti a personajului Felix Sima. El vine sub tutela unchiului sau, Costache Giurgiuveanu, cu
ambitia de a deveni un medic celebru, cunoscut. Pauza descriptiva releva in mod obiectiv caracterul
balzacian al cartii, prin tehnica detaliului semnificativ.

Aspectul casei lui Costache Giurgiuveanu arata zgarcenia, prostul gust si parvenitismul celor
care locuiesc acolo. Intampinat de unchiul sau, Costache Giurgiuveanu cu replica: ,,Aici-aici nu sta
nimeni!” salvat de aparitia verisoarei Otilia, care il introduce in atmosfera jocului de carti. Aceasta
secventa narativa are rolul de a ilustra incadrarea tuturor personajelor care vor marca existenta lui
Felix pana la majorat in tipologii realist-veridice. Astfel, Costache Giurgiuveanu aste tipul avarului,
sora acestuia Aglae Tulea reprezinta ,,baba absolut fara cusur in rau” , Aurica-fiica acesteia
reprezinta tipul fetei batrane, Titi Tulea este tipul retardatului, Simion Tulea este tipul senilului,
Stanica Ratiu este tipul parvenitului. Singurele personaje care scapa incadrarii intr-o tipologie
balzaciana sunt: Felix, Otilia si Pascalopol. Ele evolueaza ca niste individualitati. Intre Felix si Otilia,
treptat se infiripa o idila adolescentina.

1
Roman realist – obiectiv – critic – balzacian – interbelic

Pentru inceput, Felix este gazduit in camera fetei, prilej cu care remarca o complexitate a
personalitatii acestuia, amestec de copilarie si maturitate, de rafinament si neglijenta, de gusturi elevate
si inocenta, semnificative fiind cartile de poezie in franceza, partiturile de pian, bucatile de ciocolata
rupta amestecate cu pantofi aruncati cu neglijenta. Toaleta cu trei oglinzi rotative semnifica
perspectivele diferite pe care persoanjele masculine ale cartii le au asupra personalitatii fetei.

Episodul in care Pascalopol ii invita la mosia sa din Baragan, ilustreaza dezvaluirea

sentimentelor lui Felix. Idila adolescentina precum si descrierea grandioasa a Baraganului proiectat pe
un fundal fabulos dezvaluie caracterul romantic al cartii. Sentimentele lui Felix pentru fata sunt
tulburate de discutia purtata cu mosierul Pascalopol care ii dezvaluie ca Felix ,, nu stie ce este patern si
ce este viril” in iubirea lui pentru Otilia. Totodata, il sfatuieste sa se indeparteze de ea, deoarece o
astfel de iubire ar impiedica asccensiunea sa profesionala.

La scurt timp de la intoarcerea din Baragan, Otilia pleaca la Paris la invitatia mosierului. ramas
singur, Felix primeste sprijinul lui Stanica Ratiu, ginerele Aglaei Tulea, ,,un avocat fara procese,
demagog cu dorinte de parvenire”. Acesta se erijeaza ( se da drept) un mentor spiritual al tanarului,
introducandu-l in diferite medii sociale. Cu aceasta ocazie, Felix o cunoaste pe Georgeta, amanta unui
general batran, in bratele careia se va refugia pana la intoarcerea Otiliei.

In absenta fetei, sentimentele de iubire si gelozie sunt potentate, astfel ca, atunci cand ea se
intoarce de la Paris, el isi va marturisi iubirea lucida, pragmatica, Otilia ii explica cu diplomatie ca
,,noi femeile traim doar cativa ani si ca o astfel de iubire i-ar impiedica ascensiunea profesionala”.

Costache Giurgiuveanu ilustreaza tipologia avarului. La sfatul lui Pascalopol, el ar fi trebuit sa

o infieze pe Otilia, insa actele ar fi necesitat bani, de aceea amana de la o zi la alta. Zgarcit, el vinde un
restaurant, dar mananca la masa cumparatorului sau. Dovedind afectiunea pentru Otilia, depunde o
suma destul de mica pe numele acesteia, iar cu restul începe să-i construiesca o casă, chiar in curtea
imobilului sau folosind materiale de la case demolate. In ce scop, angajează cea mai ieftina echipă de
muncitori, iar când acesta dorește să fie plătită, ii concediază. Începe să construiască cu propriile forțe,
si ca o consecință, are un prim accident cerebral. Astfel pe patul de suferință, din zgârcenie refuză
venirea doctorului, iar când acesta ajunge, fiind plătit de Pascalopol, îi vinde seringa cu care urma sa i
se faca injectii.

Portretul fizic și vestimentar ale avarului este grotesc: are pantaloni de stanuba înflorată,
legati cu sfoara, ghete de cauciuc, pe umeri poartă ca o mantie regală o pătură și are ca accesorii
obligatorii, rânduri de chei și cutii de tinichea cu maruntis. Ca orice avar, îndrăgostit de propria avere,
Costache Giurgiuveanu își revine, începe să se îngrijească, își ia medicamentele, chiar dacă pentru a
face economie trebuie să mearga la cele mai îndepărtate farmacii.

Într-o zi, rămas singur primește vizita lui Stanica Rațiu. Acesta îl bruschează pentru a afla
ascunzătoarea banilor, provocându-i un al doilea accident cerebral, care de data aceasta îi va fi fatal.
După ce fură tot, Stanica anunță familia căreia nu-i mai rămâne decât să-l îngroape pe bătrân cu
destulă fală pentru a nu știrbi cu nimic prestigiul social .

Deznodământul este ilustrat într-un epilog după câți ani, Felix îl întâlnește lui Pascalopol în
tren. De la aceste află că se căsătorise cu Otilia, însă la scurt timp ii preda să libertatea,iar acum acesta

2
Roman realist – obiectiv – critic – balzacian – interbelic

era căsătorita cu un conte spaniol. Îi arată, totodată și o fotografie cu acesteia care îi înfățișează ,,O
femeie frumoasă gen actrita întreținută, căreia un aer de platitudine feminina ii stingea orice mister".
Se adeveresc, asftel vorbele fetei, cărora ,,noi femeile trăim doar câțiva ani". De asemenea , află că
Stanica divorțase de Olimpia, se căsătorise cu Georgeta și folosind banii furați doreste, să ajungă
deputat.

Finalul înfățișează intoarcerea lui Felix pe strada Antim, pentru a constata că fiind adevărate
vorbele bătrânului ,, Aici-aici nu sta nimeni''.

In opinia mea, romanul ,,Enigma Otiliei” prezintă o viziunea realistă cu aspecte balzacine
asupra societății bucureștene la început de secol XX. Personajele sunt încadrate în tipologii realist
veridice precum: tipul avarului, tipul senilului, tipul retardatului, tipul fetei bătrâne. De asemenea,
aspectele tematice precum moștenirea, paternitate, căsătoria, parvenitismul dezvăluie această opțiune a
scriitorului pentru formula realismului critic-balzacian.

In concluzie romanul “Enigma Otiliei” reprezintă formula estetică a realismului critic balzacian
prin tipologiile veridice, prin aspectele tematice: moștenire paternitate și căsătorie, precum și prin
descrierile verifice care apelează la tehnica detaliului semnificativ.