Ce trăim?

Ce trăim?

Trăim vremuri ignorante, secetoase, bolnăvicioase și pustii. Trăim

pentru a asupri și a nimici tot ceea ce ne înconjoară, dar avem însă
impresia că facem ceea ce e bine.

Iubesc oamenii, chiar dacă de multe ori, din bunătatea și aprecierea

mea ajung rănită, îi iubesc și tot ceea ce îmi doresc este să ne
schimbăm puțin, să ne deschidem puțin sufletele și ochii pentru a
vedea cum trebuie să procedăm, să ne trăim viața. Așa că voi accentua
ideea singurătății în care ne-am obișnuit să trăim, nu ca pe o critică, ci
ca pe o motivație spre a ne apropia unul de celălalt. Dragă cititorule,
uite cum vom proceda: ieși afară, în mijlocul orașului în care locuiești
sau dute într-un loc unde poți observa oamenii din jurul tău. Ai ajuns
acolo? Dacă ai ajuns, pregătește-te de următorul pas al
experimentului. Privește, fii atent, trăiește odată cu cei pe care îi
privești. Pretutindeni s-ar putea să vezi oameni grăbiți, care se agită
pentru a ajunge undeva sau pentru a nu rata mijlocul de transport cu
care urmează să se deplaseze; dar, pe cât îi vei vedea pe cei prea
grăbiți pentru a-și trage suflul, pe atât vei vedea oameni vorbind la
telefon, agățându-se de tristețe, întrucât le-o vei putea observa pe
chipurile lor, dar și oameni fericiți, ținându-se de mână, zâmbindu-și
unul altuia. Deci, ce vezi? Te regăsești în ipostazele celor pe care îi
privești, le simți emoțiile, le citești gândurile sau vezi doar oameni
făcând lucruri obișnuite și specifice vieții de zi cu zi? Acum că i-ai
privit, întrebarea mea este următoarea: l-ai văzut pe omul suferind din
stația de autobuz, ai văzut fata ce plângea în timp ce citea mesajele de
pe telefon, l-ai văzut pe omul fără casă ce dormea pe banca din
dreapta ta, dar pe copilul mohorât ce lovea cu vârful pantofului în
pietricele de pe asfalt sau ai văzut doar suprafața, ignorând esențialul?
Acum că s-a terminat cu experimentul, te-aș chema să discutăm puțin
pe acest subiect. Poate am exagerat, poate ai simțit și trăit la unison cu
oamenii pe care i-ai observat azi, însă ai făcut ceva în sensul acesta
pentru a-i bucura, a-i ajuta?

Uite, din cauza aceasta am ținut să realizez un mic experiment,

tocmai pentru a te face conștient atât pe tine cititorule, cât și pe mine
de modul în care trebuie să procedăm. Indiferența doare, tocmai de
aceea trebuie să ne distanțăm de ea, să oferim atenție și lucrurilor ce
ne înconjoară, doar așa putem înțelege ce este important și în noi
înșine.

Dacă trăim vremuri inutile și mohorâte, hai să le facem frumoase

și importante. Să ne imbrățișăm mai des nu mi se pare greu, iar să ne
ajutăm nu mi se pare tragic. Să zâmbim și să râdem cu poftă, nu ne
îngrașă pe cum credem; iar să fim recunoscători nu înseamnă că ne
este luat ceea ce deținem, pentru că ceea ce deținem înlăuntrul nostru,
nu ne poate lua nimeni decât noi înșine, și mă gândesc că nu dorește
nimeni să devină sărac sufletește, chiar dacă deține toată averea din
lume.

Așa că ceea ce trăim ține în special de ceea ce suntem, iar pentru a

trăi frumos, trebuie să fim făuritori de frumos…