3 Iubeşte-te!

Pentru ce și pentru cine această carte?

În ultimul timp, am auzit adesea, în cadrul unor cursuri
la care am participat, această întrebare: “ce înseamnă să mă
iubesc pe mine?”
În plus, dialogurile cu două bune prietene, Rodica și
Mălina, mi-au catalizat dorința de a scrie despre iubirea de
sine. Dorință pe care o văd împlinită acum. Dedic această
carte în mod special acestor două prietene dragi și tuturor
celor care aleg să se iubească, însă nu știu încă în ce moduri se
poate manifesta iubirea de sine, așa cum nici eu nu am știut
până de curând.
Am întâlnit si persoane care întrebau: “nu cumva a mă iubi
pe mine e o formă de egoism sau de narcisism?”
Au fost mulți ani din viața mea în care la rândul meu m-am
îndoit de faptul că a mă iubi pe mine însămi ar fi ceva benefic
sau potrivit mie și m-am concentrat mai ales pe a-i iubi pe
ceilalți. Apoi, în timp, mi-am dat seama că iubirea este o
stare a ființei mele și că din acea stare-resursă pot împărtăși
celorlați, însă am adăugat acestei alegeri înțelepciunea de a
deveni și eu beneficiar al propriei surse de iubire.
Iubirea, chiar dacă este o stare a ființei, o energie imaterială,
ea se manifestă, devine perceptibilă, vizibilă, tangibilă, atunci
când este pusă în gesturi, atitudini, cuvinte, comportamente.
Iubirea se manifestă în plan relațional, fie că e vorba de relația
noastră cu noi înșine, fie că e vorba de relația noastră cu cei
din jur, cu Lumea ori cu Divinitatea.
Atunci când în relația cu mine nu pun iubire, atunci când
nu mă iubesc, depind de ceilalți să îmi ofere iubire. Uneori,
această iubire venită de la ceilalți îmi este de ajuns. Uneori
însă asta nu se întâmplă și ajungem să ne simțim neiubiți.
În cele din urmă, căutând în cărți, în cursuri sau în alții,
moduri de a resimți iubirea, eu am descoperit că singura
sursă continuă de iubire pe care pot conta este iubirea din
mine însămi, pe care o pot direcționa prioritar către mine,
ea multiplicându-se și regenerându-se, pentru a o putea apoi,
din preaplin, să o dăruiesc și oamenilor dragi din viața mea.
Clara Toma 4

Fiecare din noi poate face acest lucru simplu, dar cu care
nu suntem obișnuiți: să ne iubim pe noi înșine. Să ne iubim
așa cum ne-am dori ca cei din jur să ne iubească.
Această carte pe care o ții în mâini acum, am creat-o pentru
a pune la dispoziție, pentru cei care au nevoie de el, un mic
ghid care conține câteva moduri prin care eu însămi caut să
îmi manifest iubirea față de mine.
Am inserat și un așa numit “Decalog al iubirii de sine”, care,
după părerea mea, cuprinde modele generale, universale ale
manifestării iubirii pentru propria persoană și te poți inspira
din el.
Îți recomand si cartea-agendă
„Astăzi mă iubesc pe mine”, în
paginile căreia te invit să scrii în
fiecare zi, un mod simplu și plăcut,
prin care să îți arăți că te iubești.
Această carte-agendă, concepută
de mine, a fost publicată și este
disponibilă la Editura Ascendent,
www.edituraascendent.ro

Iubește-te în Fiecare aZi!

Vei vedea, cum în timp, iubirea
față de tine îți va transforma viața
și vei trăi din ce în ce mai mult în
vibrația stării de Bine.
M-aș bucura, dacă simți să împărtășești cu mine
cum te iubești pe tine, să îmi scrii la adresa de e-mail:
traindclaritatea@gmail.com

Cu drag,
Clara Toma
5 Iubeşte-te!

Decalogul Iubirii de Sine

1. I ubindu-mă, îmi exprim Recunoștința și
bucuria față de Miracolul Existenței Mele.
2. Caut să mă iubesc în oricare mod și în orice ritm
mă face să resimt Starea de Bine, de Armonie,
de Împlinire.
3. Accept că fără să mă iubesc pe mine în primul
rând, nu pot oferi celorlalți iubire liberă,
necondiționată, deplină.
4. Dacă nu știu cum să mă iubesc, învăț de la cei
care știu deja. Și iubirea se poate învăța.
5. Caut să descopăr, în Fiecare Zi, în gesturi și
cuvinte simple, Sensul Iubirii de Sine.
6. Mă înțeleg și mă iert pentru toate momentele,
oricât de multe ar fi, în care nu am vrut, nu am
putut, nu am știut mă iubesc.
7. Aleg să mă iubesc așa cum Sunt, cu lumini și
cu umbre, cu limite și cu resurse, cu bune și cu
rele.
8. Iubesc ceea ce nu sunt încă, iubesc ceea ce visez
să Devin, iubesc Fluturele ce-l voi scoate la
Lumină din omidă.
9. Conștientizez că atunci când eu mă iubesc,
răspândesc raze de Iubire spre Lumea în care
trăiesc.
10. Trăind, în fiecare Clipă, Iubirea pentru Mine,
ea se transformă în... Steaua Polară a Iubirii
pentru Tine.
Clara Toma 6

1. onștientizează ce faci cu plăcere și cu

C
ușurință și ce nu
Sunt activități, acțiuni, treburi pe care le facem de obicei
în mod natural, cu ușurință și cu plăcere. Ne simțim de parcă
„am fi făcuți pentru asta”. Sau ca și când totul „e floare la
ureche”. Pentru că suntem diferiți, aceste activități diferă,
desigur, de la persoană la persoană. O formă de iubire pentru
noi înșine este să observăm, să conștientizăm care sunt
aceste activități pe care le facem cu multă ușurință și chiar cu
multă plăcere. Pentru mine, de pildă, este natural și ușor să
scriu. Articole, poezii, texte motivaționale, scene de roman.
Însă cu o condiție: să nu fiu presată de un termen sau de o
condiție. De asemenea, îmi este ușor și plăcut să gătesc tot
felul de răsfățuri culinare. Dar cu o condiție: să nu fiu obligată
să respect cu strictețe o rețetă. Îmi place, cu alte cuvinte, să
gătesc creativ și spontan.
Sunt alte activități care îmi displac cu totul, în orice condiții
le-aș face, cum ar fi spălatul vaselor sau călcatul rufelor. Este
important să aflăm ce ne place și ce nu, pentru că, atunci când
decidem să ne acordăm iubire, grijă și respect, este necesar
să avem un punct de plecare cu privire la ce activități alegem
să facem și pe care să le evităm, în măsura în care acest lucru
este posibil.

Ia-ți un răgaz de câteva minute, reflectează la câteva

activități pe care îți face plăcere să le faci și pe care simți că
le faci cu ușurință și apoi scrie-le în agenda ta, sau pe o foaie
de hârtie.
Apoi reflectează la câteva activități care îți sunt total
dezagreabile sau care le faci cu greutate și notează-le pe hârtie.
 7 Iubeşte-te!

2. Delegă cuiva activitățile neplăcute

ție sau găsește o cale diferită de a le
aborda
Când o activitate nu ne place vom avea tendința să o
evităm, să o amânăm, să „uităm” de ea sau să căutăm să o
lăsăm în grija altora. După ce ai identificat activitățile care
nu îți fac deloc plăcere, urmează să vezi în ce măsură poți
alege să renunți la a le face, fără ca efectul acestei alegeri să
te afecteze în mod negativ. Îți voi da un exemplu, plecând tot
de la experiența mea. Cum spuneam, detest să spăl vasele.
Mult timp din viața mea am crezut că dacă las vasele să zacă
în chiuvetă câteva zile sau chiar o săptămână, până venea o
menajeră să le spele, mă protejez de ceva care nu-mi place.
Doar că, târziu, am realizat că pe de o parte mă protejam, într-
adevăr, de o activitate care mă indispunea foarte tare, însă
ca și efect secundar, în mod subliminal, peisajul dezolant pe
care îl vedeam în fiecare zi în bucătăria mea, cu un munte de
vase murdare în chiuvetă, mă afecta negativ. Nu mai vorbesc
de faptul că evitam tot timpul să-mi invit prietenii acasă, deși
îmi doream asta foarte mult, pentru că îmi era pur și simplu
rușine să îi expun și pe ei peisajului „mirific” din bucătăria
mea.
Am realizat într-un final că prejudiciile pe care le am
protejându-mă de spălatul vaselor sunt prea mari și, practic,
am realizat că de fapt nu era deloc o formă de respect și de
iubire față de mine să mă privez de vizitele prietenilor și de
bucuria de a găti și de a savura o masă bună într-o bucătărie
curată. Așa că am luat o decizie care mi s-a părut că vine cu
mai multe beneficii pentru mine și oamenii dragi din viața
mea decât cea de a evita spălatul vaselor ca formă de respect:
am ales să plătesc serviciile unei doamne care vine să îmi spele
vasele de trei ori pe săptămână și din când în când, mă mai
„delectez” și eu spălându-mi măcar ceașca de cafea sau câte o
farfurie care nu e prea murdară. De ce nu îmi cumpăr mașină
de spălat vase? Pentru că mi se pare că acest mod de curățare
Clara Toma 8

implică folosirea unei cantități mari de apă și de detergenți,

iar una din deciziile mele este să poluez cât mai puțin planeta
și să caut să previn, atât cât pot, risipa inutilă de apă.
Îți propun să reflectezi și tu care din activitățile care nu-ți
plac și le eviți sau le amâni sau chiar le faci împotriva voinței
tale, ar putea fi delegate altcuiva, contra unei sume de bani,
contra unui schimb de servicii sau ar putea fi făcute într-un
mod care te afectează în mod negativ cât mai puțin. Scopul
este să găsești calea cea mai potrivită prin care tu să simți că
îți acorzi respect, grijă și iubire.

3. Acordă-ți păsuire, îngăduință,

indulgență
Dacă o activitate care nu îți face plăcere nu poate fi totuși
nici evitată, nici delegată altei persoane, acceptă realitatea
faptului că este necesar să o faci, pentru binele tău, chiar dacă
îți displace sau o faci cu greutate, fără elan. De multe ori,
pastilele sau ceaiurile cele mai amare, pe care le înghițim greu
și cu silă, au efect benefic asupra noastră. Acordă-ți păsuire și
nu te certa dacă vezi că amâni repetat o treabă dezagreabilă.
Conștientizează că ai dreptul să amâni sau să nu faci ceva
anume însă în același timp conștientizează consecințele
amânării. Să nu ieși din casă pe o vreme foarte geroasă ca să
plătești o factură poate fi o formă de protecție, de grijă sau de
răsfăț pe care ți-l acorzi. Dar dacă prin neplata facturii riști să
ți se deconecteze internetul sau electricitate, de pildă, iar apoi
să pierzi timp și energie semnificativă ca să reconectezi, plus
plata unor penalități, asta nu pare să fie cea mai călduroasă
dovadă de iubire față de propria persoană.
Adevărata iubire este aceea pe care o arătăm, de pildă,
copiilor noștri. Putem fi indulgenți cu ei și să le permitem,
fără critici și pedeapsă, să nu își facă temele când și când. Dar
dacă tolerăm frecvent sau tot timpul acest demers de a evita
activitatea de a face teme, este clar că efectele asupra lui vor fi
 9 Iubeşte-te!

neplăcute – note foarte scăzute, riscul de a nu trece clasa. Și

care părinte poate spune că-și iubește copilul dacă nu îi pasă
de consecințele pe termen mediu sau lung ale evitării unei
activități necesare pentru dezvoltarea și viitorul copilului,
chiar dacă activitatea respectivă displace copilului?
Acordă-ți, deci, îngăduință și păsuire cu înțelepciune, cu
conștiență și cu iubire.

4. Recompensează-te și valorizează-te!
Avem tendința să ne recompensăm pe noi, pe copiii noștri,
pe partenerii sau pe angajații noștri mai ales pentru treburile
și activitățile care au necesitat mult efort, mult timp, multă
străduință sau multe sacrificii. Într-o lume concurențială,
suntem înclinați să alergăm după trofee, să ne zbatem din
ce în ce mai mult pentru a atinge diverse obiective. Și când
ajungem la o realizare în care am investit enorm efort, mult
timp, multă energie, mult consum emoțional și nervos, uneori,
doar uneori, ne recompensăm pentru această realizare. Cel
mai adesea îi recompensăm pe cei din jur și cel mai adesea ne
așteptăm să fim recompensați pentru „sacrificiile” făcute. Este
firesc și important să valorizăm efortul și reușita în realizarea
unui obiectiv. Doar că la fel de important, dacă nu chiar mult
mai important, este să valorizăm și să recompensăm și ceea
ce facem cu ușurință și cu bucurie. Activitățile pe care le
facem natural, ca și când respirăm, iar mai ales cele pe care
le facem cu plăcere, ca și când am savura o prăjitură, avem
tendința să le lăsăm nerăsplătite, necelebrate, nevalorizate.
Eu scriu de ani și ani, de când mă știu. Dar pentru că scrisul în
sine îmi provoacă bucurie, nu am considerat niciodată că ar
trebui să mă răsfăț cu o prăjitură după ce am scris un articol.
Așa cum, de pildă, mă răsfăț cu o prăjitură după ce fac niște
inventare la cărți sau raportări de vânzări, activități care mă
plictisesc foarte tare și sunt mândră când reușesc să le termin
la timp. Este un adevărat balsam pentru sufletul nostru și
pentru ființa noastră să ne recunoaștem talentele, abilitățile
Clara Toma 10

native și activitățile pe care le facem ușor, cu energia harului.

Și este un dar minunat de iubire de sine și de recunoștință
pentru darurile cu care am fost înzestrați, să ne valorizăm
pentru tot ce facem cu plăcere, din inimă, dintr-o suflare. Să
ne valorizăm, să ne recompensăm, să ne celebrăm reușitele.
Alege, din iubire pentru tine, să te recompensezi cumva, fie și
simbolic, atât pentru ceea ce faci cu greutate și cu investiție
mare de efort, voință și mai ales pentru activitățile pe care le
faci, în fiecare zi, cu bucurie, cu plăcere, cu ușurință.

5. Caută, pe cât posibil, ca pasiunea ta,

menirea ta, să devină profesia ta
Cu cât facem mai multe activități care ne bucură și care
ne fac să simțim că timpul trece ca vântul și ca gândul, cu
atât practicăm mai mult iubirea față de noi. Idealul este ca
profesia pe care o facem să includă în ea cât mai multe din
activitățile care ne plac, cât mai multe din pasiunile noastre.
Din păcate, mulți dintre oameni, din teamă și din nesiguranță
financiară, aleg profesii cu care ei nu rezonează, profesii în care
activitățile par grele, neplăcute, plictisitoare. Uneori, pentru
un timp, lucrurile nu pot fi schimbate și e necesar să profesăm
ceva care ne displace pentru a ne asigura traiul zilnic, nouă
și familiei noastre. Mulți ani am practicat profesia de jurist,
profesie care deși mă onora și mă făcea să mă simt respectată
de cei din jur, totuși, nu-mi aducea bucurie interioară.
Câștigam mulți bani, situația mea financiară era mai mult
decât satisfăcătoare, însă sufletul meu ajunsese în întristare
și în insatisfacție. Alegând siguranța financiară credeam că
mă protejez de alte riscuri și neplăceri. Credeam, cândva,
că siguranța financiară și un trai satisfăcător sunt forme de
grijă și de iubire față de mine și de familia mea. Și într-adevăr
erau. Doar că atunci când simțim că dincolo de satisfacția
financiară, sufletul nostru mai are nevoie și de altceva ca să
râdă, ca să cânte; este important să ne acordăm această formă
11 Iubeşte-te!

de iubire manifestată prin a căuta să ne transformăm pe noi

așa încât să ne simțim în acord și cu nevoile sufletului nostru.
Dacă sufletul plânge iar trupul este prea obosit, făcând ceva
ce nu-i place sau e prea greu pentru el, înseamnă că nu ne
iubim pe deplin. Chiar dacă pentru moment este nevoie să
rămâi într-un loc de muncă ce nu corespunde firii și menirii
tale, acceptă cu iubire acest fapt, în timp ce tinzi, cu gândul și
cu mici pași conștienți, către a-ți găsi sau crea un loc unde să
profesezi cât mai multe din activitățile care îți bucură ființa,
care te implinesc pe interior și care te fac să zâmbești în timp
ce „muncești”. Am pus ghilimele, pentru că, practic, atunci
când facem ce iubim, nu mai e muncă, e...joc divin.

6. Caută să găsești un gram de bucurie

chiar și în ce nu-ți place să faci
Este o realitate că nu de puține ori trebuie să facem și ce ne
displace. Chiar și când avem, să zicem, o afacere creată de noi
din pasiune, în cadrul acelei afaceri, pe lângă multe activități
făcute cu drag și plăcere, vom constata că sunt și activități
plictisitoare, de rutină, pe care nu totdeauna se justifică să
le delegăm cuiva. De pildă, dacă avem firi creative și avem o
afacere într-un domeniu artistic, niște rapoarte de activitate,
o ședință pe teme contabile sau niște acte juridice pe care
trebuie să le citim și să le semnăm, ne vor plictisi sau vom
simți că ne irosim timpul. Totuși, înțelegând că fructele dulci
nu trebuie aruncate doar pentru că trebuie să le curățăm de
coajă sau de sâmburi, vom accepta mai ușor și activitățile mai
puțin plăcute din profesia noastră. Putem, de pildă, în timp ce
facem o activitate ce ne plictisește, să ascultăm o muzică bună
sau să ne delectăm cu un ceai foarte aromat, ori, de ce nu, să
ne îndulcim cu un desert preferat, pe care nu ni-l permitem
prea des, fiecare din anumite motive. Sunt mici trucuri prin
care adăugăm un pic de „dulceață” unor activități care ne
„amărăsc” uneori.
Clara Toma 12

7. Iubește-ți toate trăirile

Suntem învățați de mici, de către familie sau chiar de
către educatorii noștri, să reprimăm, să bagatelizăm sau
să ascundem multe din emoțiile, sentimentele, trăirile
noastre. De regulă, suntem sfătuiți să nu plângem în public,
să nu râdem zgomotos, să nu ne manifestăm supărarea,
revolta,indignarea față de superiori sau față de autorități.
Cu timpul, când devenim adulți, dezvoltăm și mai mult
tendința de a ne masca anumite trăiri, din teama de a nu ne
îndepărta prietenii sau partenerul. Crezând că vom fi mai
apreciați și mai iubiți de ceilalți dacă arătăm mai mult emoții și
sentimente catalogate ca „pozitive”, ajungem să purtăm măști
peste măști, îngropând în adâncul ființei noastre o mulțime
de trăiri și de emoții pe care le considerăm nepotrivite pentru
a fi exprimate, cum ar fi tristețea, nostalgia, amărăciunea,
dezamăgirea, furia.
Nu pledez pentru a pune în relațiile cu cei dragi, mereu
și fără discernământ, tot balastul nostru emoțional. Pledez
însă pentru a deveni conștienți de fiecare trăire pe care o
avem, și de a o accepta ca făcând parte din realitatea noastră
într-un moment sau altul al existenței. Pledez pentru a deveni
mai deschiși către toată varietatea trăirilor noastre, fără a le
judeca sau a le cataloga ca fiind bune sau rele, negative sau
pozitive. Iubirea pentru noi înșine implică iubirea pentru
tot ce trăim și simțim. Dacă anumite sentimente sau emoții
vedem că ne aduc prejudicii, cu iubire față de noi, vom căuta
metode adecvate să transformăm acele trăiri în unele care ne
servesc cu adevărat ori vom căuta, ca încet-încet, cu blândețe
și înțelegere, să le diminuăm impactul asupra noastră,dacă
acest impact se dovedește a nu fi ceea ce ne dorim.
Caută, din când în când, să ai câteva momente de
introspecție și să descoperi ce fel de trăiri, de emoții, de
sentimente experimentezi și îmbrățișează cu un gând de
recunoștință tot ceea ce trăiești.
13 Iubeşte-te!

8. Fă pace cu trecutul tău

Trecutul nostru este parte integrantă din noi. Trecutul
nostru conține în solul lui rădăcinile noastre. Oricât de mult
ar fi pusă în lumină ideea să trăim doar în prezent și să nu
ne uităm prea des spre trecut ori spre viitor, eu cred că avem
nevoie să fim conectați deopotrivă cu trecutul, cu clipa de
acum și cu viitorul pe care ni-l proiectăm. A face pace cu un
trecut poate tulbure, poate cu multe lipsuri sau experiențe
traumatizante, este un prețios dar de iubire pe care ni-l
putem face nouă și celor dragi din viața noastră. Un trecut
cu care încă suntem în război, un trecut pe care îl negăm
sau îl renegăm, va avea efecte neplăcute, patologice, asupra
prezentului și viitorului nostru. Putem să ne împăcăm cu
trecutul uitându-ne către el cu ochii inimii și cu ochii minții
deopotrivă. Putem să cerem consiliere de specialitate dacă
simțim că ce am trăit în trecut este mult prea greu de digerat,
de integrat și de acceptat sau de iertat. Nu ne putem iubi
deplin pe noi cei din prezent fără să ne iubim pe noi cei care
am fost cândva, cu tot ce am experimentat în trecutul nostru.

9. Practică recunoștința
De când ne naștem și până în ultima clipă a vieții noi ne
intersectăm pașii cu diverse persoane. Fiecare din acestea
are rolul său, mai mult sau mai puțin vizibil, în existența
noastră. Tot ce suntem într-un moment sau altul al vieții,
este o sumă de acțiuni personale combinate cu acțiunile sau
cu non-acțiunile celor cu care ne-am intersectat. Părinții,
prietenii, profesorii, partenerii de cuplu, colegii de școală
sau de muncă, uneori chiar și trecătorii de pe stradă, au
asupra noastră diverse grade de influență. Fiecărui om cu
care ne intersectăm și fiecărei experiențe cu care am mai
învățat sau am mai transformmat ceva în noi merită să îi
purtăm recunoștință. Practicarea recunoștinței e un mod
de a conștientiza că suntem părți ale unui întreg, că nimeni
Clara Toma 14

dintre noi nu e separat de lume și că toată viața suntem într-

un continuu proces de interdependență și de interconectare
cu ceilalți. Îți propun ca în fiecare seară sau măcar o dată pe
săptămână să scrii în agenda ta câțiva oameni și/sau câteva
experiențe cărora să le acorzi un gând de mulțumire, de
recunoștință.

10. Răsfață-te!
În fiecare din noi, orice vârstă am avea, locuiește încă un
copil. Copilul interior, ca orice copil, are nevoie să fie răsfățat.
Răsfățul este o formă de manifestare a iubirii. Desigur, nu
răsfățul fără limite și fără discernământ, pentru că tot ce
este în exces provocă dizarmonii, dezechilibre. Ia-ți o zi pe
săptămână când își dai dreptul la capricii, la momente de
„dolce far niente” vorba italienilor. O zi în care să îți cumperi
ceva care îți place chiar dacă nu e util, ceva care are multe
calorii, dar are și gust dulce care-ți provoacă bucurie. Sau
mergi la un film, într-un parc sau la o petrecere cu prietenii,
chiar dacă ai încă agenda plină de treburi neterminate.
Momentele de răsfăț ne încarcă cu bucurie și bucuria ne
încarcă cu energie. Răsfață-te cu generozitate și cu iubire, așa
cum simți tu!

11. Călătorește!
Călătoriile sunt un dar prețios pe care ni-l putem oferi, o
dovadă de iubire față. Călătorind învățăm, ne bucurăm, ne
relaxăm, petrecem timp cu noi, timp de calitate. Nu e necesar
să călătorim până la capătul pământului sau să economisim
jumătate din viață pentru a face ocolul lumii. Putem alege să
călătorim chiar și în orașe din propria țară sau în țări ușor
accesibile. Mulți dintre noi călătorim doar în concediu și de
regulă cu familia. Își propun să călătorești tu cu tine, măcar
câteva zile pe an. Să savurezi în liniște propria prezență, în
timp ce descoperi un meleag nou sau vizitezi din nou un loc
15 Iubeşte-te!

care ți-a plăcut cândva. Fii chiar tu și turistul și ghidul în

propria călătorie a iubirii de sine.

12. Exprimă-ți creativitatea!

Este un mit că doar unii oameni au creativitate. Consider
că fiecare din noi avem, în măsură mai mare sau mai mică,
propriul grad de creativitate. Doar că, prinși în centrifuga
vieții și a urgențelor cotidiene, uităm că suntem ființe cu har,
ființe creatoare și creative. Oricare ar fi profesia ta, locul tău de
muncă, afacerea ta, dă-ți timp și spațiu pentru a-ți manifesta
creativitatea. Nu e musai să ne publicăm cu toții poemele sau
să ne vindem tablourile în expoziții la Paris. Dar este benefic
pentru ființa noastră să ne exprimăm creativitatea. Cântă,
dacă simți să cânți. Scrie versuri, dacă îți vine inspirație să
scrii versuri. Pictează sau desenează când ai acest impuls,
această chemare. Sau inventează o rețetă culinară fascinantă.
Ori decorează-ți casa în mod original, după cum simți tu. Nu
este absolut necesar să ai un public larg pentru creațiile tale.
Este de ajuns să împarți bucuria creativității cu familia sau
cu câțiva prieteni dragi. Bucuria că ai făcut ceva cu drag și cu
iubire este în sine un privilegiu și te va face să simți că viața
este cu adevărat frumoasă.

13. Dăruiește!
Omul, prin natura lui, are nevoie deopotrivă să primească
și să dăruiască. Atunci când dăruim simțim, cei mai mulți
dintre noi, o stare de bine, o stare pozitivă, ca și când ne hrănim
cu un nutrient de bună calitate. Atunci când dăruim altcuiva
ceva cu iubire, necondiționat, practic, ne dăruim nouă iubire.
Este necesar să învățăm să dăruim în mod altruist și înțelept,
cu inima deschisă și fără să ne așteptăm la răsplată de la cel
căruia îi dăruim. Răsplata este chiar bucuria de a dărui, pe
care noi o trăim, care ne umple inimile, ființa.
Clara Toma 16

14. Prețuiește-ți resursele

Fiecare din noi suntem deținătorii unor resurse specifice:
talente, abilități, haruri, cunoștințe, relații, studii, experiență
de viață, caracteristici fizice, psihologice sau emoționale,
detc. Resursele pe care le avem într-un moment sau altul al
existenței sunt capitalul nostru, peștera noastră cu comori. A
învăța să ne recunoaștem resursele, să le gestionăm eficient și
în favoarea noastră și a nevoilor, obiectivelor noastre, a evita
risipa, pierderile de resurse, a învăța să le multiplicăm, ori să
le economisim, toate acestea sunt forme prin care manifestăm
față de noi grijă, respect și iubire. Fă-ți, periodic, un bilanț al
resurselor pe care conștientizezi că le deții și reflectează cum
poți să le pui și mai bine în serviciul tău și al oamenilor dragi
din viața ta.

15. Respectă-ți limitele

Limitele sunt privite adesea ca fiind ceva „negativ”, de
nedorit, „rău”. Ne rușinăm adesea cu limitele noastre sau
căutăm să le ascundem în fața altora sau chiar în fața noastră.
Limitele sunt însă relative și cu potențial de transformare.
Limitele de azi pot deveni mâine etaloane pentru o reușită.
Ori,anumite limite pe care le avem sunt un mod prin care
Divinitatea interioară ne obligă să ne căutăm în noi resurse
prin care să descoperim rețete alchimice pentru o viață mai
bună. Limitele pot fi adesea moduri prin care suntem practic,
obligați să ne ajustăm comportamente sau decizii care poate
nu ne sunt benefice. Limitele pot fi o cale de a ne auto-motiva
să devenim mai buni, pentru a le atinge sau pentru a le depăși.
Conștientizează-ți limitele și, oricare ar fi ele, acceptă că într-
un anume moment al vieții tale, ele fac parte din realitatea
ta. Cunoscând limitele tale și renunțând să le mai negi sau să
te mai învinovățești pentru ele, cu înțelepciune și cu timpul,
le vei putea descoperi rostul, rolul pe care îl au în viața ta.
Pentru că nimic nu este întâmplător sau inutil.
17 Iubeşte-te!

16. Citește!
Cărțile sunt unul din cele mai vechi și mai prețioase daruri
ale existenței. Este o formă minunată de iubire față de tine să
îți dedici suficient timp pentru această hrană a sufletului și a
minții - cititul. Citește cărți care simți că îți bucură inima, cărți
care simți că îți înalță spiritul și care te ajută să te transformi
ori să zâmbești mai mult. Orice carte este o fereastră dinspre
lume spre tine. Deschide în fiecare zi, ori de mai multe ori pe
zi, către tine, ferestrele cărților dragi.

17. Scrie!
Scrisul are efect tămăduitor. Nu este nevoie să fim scriitori
cu talent înnăscut ca să scriem. Scrisul ne conectează cu noi
înșine. Scriind, de pildă, în fiecare zi, într-un jurnal, despre
ce am făcut, despre ce am simțit, despre ce ne dorim, despre
relațiile noastre, devenim mai conștienți de ce trăim, de ce
gândim, de ceea ce decidem. Simplul fapt de a scrie jumătate
de oră despre noi și despre viața noastră este un act de
prezență și de conștiență, este o întâlnire cu propria persoană,
este atenție dedicată nouă, este, implicit, o manifestare de
grijă și de iubire.

18. Joacă-te!
Ca și răsfățul, jocul este apanajul copiilor. Este un gest plin
de iubire față de copilul care ai fost și față de copilul interior
să îți reamintești de frumusețea și bogăția jocului. Într-o lume
în care seriozitatea este valorizată, uneori, când devenim prea
jucăuși, prea copilăroși în manifestări, suntem priviți critic
sau sceptic. Și treptat, evităm să ne mai jucăm sau o facem
din ce în ce mai rar și mai stângaci. Jocurile adulților devin
serioase, ceea ce este o contradicție. Jocul are rolul de a ne
bucura și de a ne încânta, de a ne elibera de tensiuni, de a ne
spori pofta de visață și energia. Dacă ai copii, ai privilegiul
Clara Toma 18

de a te bucura împreună cu ei de darul jocului. Jucându-vă

împreună, copilul se va simți iubit, iar tu vei simți iubirea
pe care ți-o dăruiești prin faptul de a lăsa deoparte treburi și
măști ale seriozității și te reconectezi cu copilul din tine, care
are atâta nevoie să se joace!
Dacă nu ai copii, adună-ți prietenii și propune-le să
redeveniți copii pentru câteva ore! Veți vedea, jucându-vă, cât
de multă bucurie și iubire veți simți!

19. Iartă!
Ideea de iertare este prezentă în toate textele sacre, în toate
culturile lumii, dintotdeauna. Deși fiecare persoană înțelege
și practică iertarea în felul său, actul iertării are pentru fiecare
din noii aceleași beneficii, general recunoscute: liniștește
sufletul, armonizează relațiile cu cei din jur și relația cu noi
înșine, ne aduce în inimi și în viață împăcarea, pacea. Oricât
de mult, ori de frecvent ne-a greșit cineva, faptul de a ierta
acea persoană nu este în primul rând un beneficiu pentru
persoana iertată (deși, desigur, iertarea îi va putea aduce și
acesteia liniște lăuntrică). Iertarea este în primul rând un
mod de a ne acorda nouă șansa la o viață fără resentimente
și fără trăiri lipsite de armonie. Iertarea este un dar plin de
iubire pe care este minunat să ni-l facem nouă.

20. Practică arta ascultării

Cei mai mulți dintre noi, cel mai adesea, simțim nevoia să
ne exprimăm, să spunem celor din jurul nostru ce gândim, să
povestim ce facem sau ce păreri avem despre lume și viață. Să
vorbim celorlalți, căutând, prin ceea ce vorbim, să ne facem
utili sau să ne facem înțeleși, este, desigur, un dar al vieții și
este benefic să ne bucurăm de el. Doar că un alt dar de care
ar fi minunat să nu uităm este darul ascultării. Atunci când
învățăm să ascultăm atent, deopotrivă cu urechile, dar și cu
mintea și cu inima, practic, ne dăm șansa de a primi de la cei
19 Iubeşte-te!

din jurul nostru o bogăție de idei, de sugestii, de informații,

de sfaturi poate, o paletă întreagă de lecții și de stropi de
înțelepciune, care ne vor umple ființa și care, mai devreme
sau mai târziu, ne vor face să fim mai bogați în interior decât
dacă ne concentrăm doar pe a vorbi noi înșine. Ascultă cu
prezență și cu atenție, căci deși pare că acesta e un dar ce-l
faci doar interlocutorului, este, în esență, un dar care ți-l faci
deopotrivă și ție.

21. Practică arta non-atașamentului de

bunuri materiale
Suntem, datorită multor frici, conștientizate sau nu, ori
datorită educației și factorilor culturali sau economici, tentați
către a ne atașa de posesiunile sau de proprietățile noastre:
case, mașini, obiecte de valoare mai mică sau mai mare.
Atașamentul vine la pachet adesea cu dorința de acumulare a
și mai multe posesiuni și proprietăți. Până când, la un moment
dat, mulți dintre noi simțim că nu mai avem timp pentru ce
ne place cu adevărat pentru că trebuie să muncim mai mult
pentru a plăti dobânzi la creditele cu care am cumpărat
bunuri nu întotdeauna necesare, ori că nu mai avem spațiu să
ne mișcăm în voie prin propria locuință pentru că aceasta este
suprasaturată de obiecte vechi, inutile, de care ne mai agățăm
doar emoțional. „Fotoliul de la bunica”, „hăinuțele de la botez
ale copilului”, „serviciul de cafea de la nuntă” sau „colecția
de CD-uri de la primul meu iubit” toate astea sunt adesea
obiecte de care ne împiedicăm prin casă și ne ocupă timpul
pentru a le șterge de praf sau a le muta dintr-un colț în altul,
în loc să ne investim timpul și energia în ceva mai bun pentru
noi în clipa prezentă. A ne atașa de lucruri din trecutul nostru
ne răpește bucuria de a ne dedica cât mai plenar prezentului.
Cel puțin o dată pe lună, dedică-ți câteva ore pentru a tria și
arunca din casă lucruri care simți că nu-ți mai sunt de folos, ci
le ții doar prin puterea unui atașament emoțional.
Clara Toma 20

22. Alege-ți cu grijă prietenii și anturajul

Se spune că părinții și copiii nu ni-i putem alege (desigur,
cu excepția cazurilor de adopție), însă prietenii și oamenii care
fac parte din anturajul nostru țin 100% de puterea noastră
de alegere. Când te hotărăști să practici iubirea de sine, vei
proceda așa cum ai proceda cu propriul copil. L-ai lăsa cu
inima împăcată pe copilul tău să facă parte dintr-un anturaj
unde ceilalți se droghează, abuzează de alcool sau comit acte
de vandalism? Cu siguranță nu. Ai căuta, pentru că îl iubești,
să faci tot posibilul de a-l îndepărta de acel mediu toxic,
periculos, chiar dacă el, copilul, se va opune și va încerca să
te convingă că are nevoie de prieteni și de grupuri din care să
facă parte. Îl vei învăța pe copil să caute să creeze prietenii
sănătoase. La fel și tu, poți alege să păstrezi doar prietenii care
cu adevărat te onorează și te respectă prin prisma valorilor și
atitudinilor tale. La orice vârstă, dacă vedem că unii prieteni
sau amici tind să ne critice excesiv, să ne pună bețe în roate
ori chiar să ne pună în pericol sănătatea fizică sau psiho-
emoțională, este un gest de auto-protecție și de iubire față
de noi să renunțăm la relații ce ne aduc prejudicii, oricât de
mult am ține la anumite persoane. Iubirea de sine presupune,
printre altele, și să te respecți suficient de mult încât să alegi
să ții în preajma ta oameni care rezonează cu tine și care te
stimulează să crești pe interior, să evoluezi.

23. Cultivă frumosul, admiră frumusețea

„Frumusețea va salva lumea” spunea Dostoievski
prin vocea unui cunoscut personaj din operele sale. Să ne
înconjurăm de frumos și de frumusețe, sub toate formele, este
o alegere ca toate celelalte. Să trăim înconjurați de frumusețe
nu înseamnă nicidecum să ajungem să ne transformăm
locuințele în muzee, achiziționând zeci sau sute de tablouri,
vase de cristal sau porțelanuri scumpe. Nu înseamnă neapărat
să ne dăm peste cap să avem vitralii ori mobilier de înaltă
21 Iubeşte-te!

clasă. Frumusețea înseamnă bun gust, rafinament, armonie,

simplitate cel mai adesea. Frumusețea este o latură a ființei
noastre pe care o putem reflecta în afara noastră, în modul
în care ne decorăm casa, în modul în care ne îmbrăcăm, în
modul în care aranjăm masa sau în care ambalăm un cadou.
Frumusețea este o stare de spirit, o lentilă luminoasă și
pastelată prin care putem privi, în fiecare zi, Viața, Natura,
Oamenii, Tot ce Există. Frumusețea exterioară este o
reflectare a frumuseții interioare. Iar frumusețea interioară
este o reflectare a iubirii față de noi în primul rând.

24. Economisește și investește!

Într-o lume dominată de consumerism, într-o lume în
care auzim din ce în ce mai des dictonul: „trăiește clipa!”
ajungem fără să vrem, să exagerăm investiția în prezent
și să uităm că și mâine este o zi. O zi care nu știm ce aduce
cu sine. Sentimentul de siguranță pentru ziua de mâine
este important pentru echilibrul nostru psiho-emoțional,
pentru liniștea noastră. Iar când nu reușim să ne ancorăm
în acest sentiment de siguranță prin decizii sănătoase și
prin acțiuni la fel de sănătoase, practic, ne sabotăm. Iubirea
față de noi implică să ne asigurăm o stare de confort și de
bunăstare pentru ziua de Astăzi, dar să punem, totodată,
precum furnicuța prevăzătoare din poveste, și ceva deoparte,
pentru eventualitatea unui viitor în care poate trecem prin
circumstanțe mai puțin satisfăcătoare din punct de vedere
material. Îți propun să îți faci un obicei de a pune într-un
cont, lunar, 10% minim din veniturile tale. Iar acele economii
să rămână în cont minim un an. După un an, în funcție de
suma strânsă, poți investi economiile în ceva - în acțiuni, în
cumpărarea unui imobil sau într-un fond de investiții. Oricât
de mici ar fi economiile, ele îți vor crea un sentiment de
siguranță care are multe beneficii asupra psihicului tău.
Clara Toma 22

25. Fă mișcare!
De când suntem mici știm acest dicton simplu : „Mens Sana
in Corpore Sano”. Un corp sănătos nu înseamnă doar o minte
sănătoasă, ci și o inimă sănătoasă. Și un chip zâmbitor. Și o
existență plină de energie și bucurie. Mișcarea este un simbol
al vieții. Să faci mișcare, să îți îmbunătățești zilnic condiția
fizică, să acorzi corpului tău timp și spațiu de a se mișca,
este un mod de a te iubi, poate unul din cele mai prețioase,
pe lângă celelalte moduri. Nu îți recomand să faci activități
fizice, sport, de orice fel ar fi, trăgând de tine, forțându-te,
chinuindu-te, așa cum văd că fac multe persoane. Scopul este
să faci mișcare cu grijă și cu iubire față de corpul tău. Un mod
plăcut și eficient de mișcare este plimbarea. Sau alergarea
ușoară. Dansul sau poate yoga sunt și acestea moduri de a
face mișcare într-un mod plăcut, care bucură nu doar corpul,
ci întreaga ta ființă.

26. Meditează!
Meditația este poate una din cele mai profunde forme de
conectare cu ființa ta, cu sufletul tău, cu Sinele tău. Asociată
de multe ori cu ideea de spiritualitate, meditația a fost
considerată de mulți ca fiind o practică pe care o pot realiza
doar cei cu preocupări profund spirituale, cei care au ales
exclusiv calea căutării esenței vieții și a divinității. Meditația
este însă o modalitate accesibilă oricărui om care acceptă că
spiritualitatea nu este un vârf de munte, o destinație, ci un
mod de a fi, de a trăi în contact cu esența noastră umană și
divină în același timp. Meditația nu înseamnă neapărat să
stăm ore în șir în poziția lotusului, izolați de lume, într-un vîrf
de munte ca să avem liniște absolută. Meditația o poți face
acasă, dimineața, câteva minute, înainte să pleci la lucru. Sau
seara, după ce te întorci de la lucru, ori înainte de culcare. Stai
în stare de prezență, de observare și de conștiență, căutând
să te conectezi cu partea cea mai profundă și mai autentică
23 Iubeşte-te!

din tine. Nu te forța să nu gândești, nu te forța să faci nimic.

Pur și simplu, fii așa cum ești și observă cine și cum ești, pe
durata acelui răstimp în care te conectezi cu tine. E cea mai
simplă și mai naturală cale de meditație, însă, desigur, poți
căuta, dacă dorești, și metode mai ample, mai sofisticate, mai
adaptate unor nevoi specifice pe care le ai sau unor obiective
mai sociale pe care ți le propui. Oricum ar fi, prin meditație te
apropii încet și sigur de tine și de esența divină pe care o porți
în interiorul tău.

27. Respiră conștient!

Respirația este, ca și mișcarea, un simbol al vieții. Nu e
nimic mai natural, mai firesc și mai necesar vieții decât
respirația. Ea se întâmplă de la sine, fără să facem nimic.
Respirația e un act reflex și de aceea cei mai mulți dintre
noi nu-i dăm nicio importanță decât poate atunci când
suntem grav răciți, când avem nasul și sinusurile înfundate
și pricepem cât de rău ne este când nu putem respira în voie.
Eu am fost una dintre persoanele care nu au dat nicio atenție
respirației, până acum ceva timp când am început să practic
yoga. La cursurile de yoga am făcut și exerciții de respirație
conștientă și am realizat că toată viața am respirat superficial
și neatent, așa cum am făcut multe alte lucruri, de altfel.
Când mi-am dat seama ce capacitate au plămânii mei și că nu
foloseam nici jumătate din capacitatea lor pentru a mă hrăni
cu aer, am plâns. Am plâns și apoi am zâmbit, bucuroasă
că măcar acum, într-un târziu, am avut șansa să aflu cât de
prețioasă este pentru corp, pentru minte și pentru suflet o
respirație conștientă, o respirație profundă, o respirație care
să mă relaxeze sau dimpotrivă, să mă energizeze, în funcție
de scopul meu dintr-un moment sau altul. Măcar o dată pe
zi, câteva minute, devino conștient(ă) de darul respirației, de
darul vieții. Respiră în felul și în ritmul tău, dar în timp ce
respiri, observă-ți respirația. Treptat, observând respirația și
punând o intenție asupra ei, ea se va transforma în beneficiul
Clara Toma 24

tău, va deveni mai lentă sau mai rapidă, mai profundă sau
mai puțin profundă, fără neapărat să mergi la cursuri care
te învață cum să respiri. Desigur, dacă vrei să aprofundezi
știința de a respira, că este, da, o știintă, poți căuta cărți sau
cursuri care să-ți dezvolte abilitatea de a face din respirație
un adevărat instrument al transformării de sine.

28. Dormi suficient!

Ce înseamnă „suficient”? Unii specialiști spun că minim
8 ore de somn este timpul ideal pentru a ne reface energia.
Alții spun că sunt de ajuns și 5-6 ore. Iar în unele cărți
suntem îndemnați să dormim 9-10 ore, mai ales când avem
o activitate intensă peste zi. Adevărul e că nu e niciun etalon
mai bun decât propriul corp. Caută să dormi, o lună, exact așa
cum simți - să te culci când ți-e somn, indiferent de obligațiile
familiale sau de la lucru. Și trezește-te la ce oră simți că te
poți ridica din pat fără alarmă, fără să tragi de tine. Notează-ți
într-o agendă, timp de o lună de zile, câte ore de somn și de
ce interval de somn ai nevoie ca să te simți în largul tău, cu
energie și cu senzația că ești pe deplin odihnit(ă) pe durata
întregii zile. Apoi caută să ai ca etalon propriu acest ritm și
durată de somn. Viața ta este despre tine. Și somnul la fel.
Dormi când și oricât ai nevoie, fără să te simți vinovat(ă) că
poate obiceiurile tale de somn diferă de ale majorității.

29. Dă-ți dreptul să te răzgândești!

De multe ori, ceea ce am promis cuiva sau nouă înșine
la un anumit moment, poate să nu mai corespundă cu
ce ne dorim sau cu ce avem nevoie în alt moment al vieții
noastre. Uneori, ce am promis azi, mâine ni se poate părea o
idee proastă, greșită sau în defavoarea noastră. Totuși, deși
mai devreme sau mai târziu realizăm că respectarea unei
promisiuni nu (mai ) este în beneficiul nostru, continuăm să
păstrăm promisiunea, din frică. Din frica pe care o avem mulți
25 Iubeşte-te!

că atunci când nu ne ținem cuvântul dat, vom fi considerați

neserioși, imaturi, mincinoși, de neîncredere și alte astfel de
judecăți pe care adesea le primim de la cei din jurul nostru.
Nu sugerez și nu recomand să ajungem să ne schimbăm
planurile tot timpul sau să zicem una și alta să facem în mod
frecvent. Nu sugerez să ajungem să facem din promisiunile și
din angajamentele noastre niște vorbe în vânt, pe care nimeni
să nu le mai ia în seamă. Încurajez însă ca, din respect și din
iubire pentru propria persoană, să ne răzgândim atunci când
un angajament sau o promisiune ce am făcut-o în anumite
circumstanțe care s-au schimbat între timp. Încurajez să
renunțăm la angajamente care au ajuns să devină pentru
noi împovărătoare sau care nu ne mai reprezintă. Firește,
pentru toate deciziile există consecințe. Uneori putem pierde
încrederea unor oameni dragi atunci când ne răzgândim sau
nu mai onorăm o promisiune. Important este însă să facem
această alegere cu intenția clară de a avea grijă de noi și de a
ne acorda iubire, dându-ne dreptul la răzgândire când simțim
că asta ne e benefic.

30. Alimentează-te gustos și sănătos

A ne hrăni sănătos și gustos deopotrivă este adeseori
considerată o misiune nu tocmai simplă. Pentru că știm cu
toții zicala : „ce este bun îngrașă” sau zicala : „ce e gustos, nu
e sănătos”. De multe ori, aceste zicale se potrivesc realității,
alteori nu. Să căutăm să ne hrănim cu alimente care sunt
benefice pentru noi, sănătoase, ecologice, dietetice și totodată
să fie și savuroase, pline de gust și arome apetisante, necesită
atenție. Dar când învățăm să ne iubim, învățăm și să ne
procurăm ori să ne gătim felurile de mâncare preferate, care
să aibă capacitatea de a ne asigura nutrienți de calitate, care
ne dau tonus și energie vitală cât și capacitatea să ne încânte
simțurile, să ne bucure papilele gustative.
Clara Toma 26

31. Evită dietele și regimurile prea stricte

Oricât de multă promovare se face în vremurile noastre
unei alimentații bazată pe abțineri, diete stricte și regimuri
uneori draconice, iubirea pentru noi înșine nu se împacă prea
bine cu acest trend. Este o invazie de regimuri de slăbit, o
invazie de suplimente alimentare care să ne transforme în
bombe de energie, o invazie de sfaturi prin care să consumăm
un „minim” sau un „maxim” dintr-un aliment ca să ne fie
„bine”. Ideal este să ne cunoaștem corpul și nevoile lui atât de
bine încât să nu fim nevoiți să apelăm la rețete și diete-etalon.
Noi știm mai bine ce avem nevoie și cum ne simțim cel mai
bine. Dezechilibrele în alimentație sunt datorate inclusiv unor
perioade de regim strict. Corpul este supus unor schimbări
bruște și efectele pe termen lung nu sunt benefice, chiar dacă
pe moment dăm câteva kilograme jos sau ne simțim mai plini
de energie. Înțelepciunea cu care ne tratăm pe noi înșine prin
alimentație se reflectă nu doar într-o greutate „ideală” -pentru
că nu există așa ceva- ci se reflectă mai ales în vitalitatea
noastră, în tonus și într-o imunitate optimă. Cu cât tindem
spre echilibru, spre armonie și spre natural în alimentație-ca
și în celelalte aspecte ale vieții- cu atât ne dovedim mai multă
iubire.

32. Cere ajutorul când este necesar

să o faci
Oricât am fi de puternici sau de plini de resurse interioare
și nu doar interioare, sunt momente în existența noastră în
care simțim că ne scufundăm, că suntem sleiți de putere,
de inspirație sau cu moralul la pământ. Din teama că îi
vom deranja pe cei dragi, din teama că poate ne vom pierde
imaginea de super-eroi pe care am cultivat-o în timp, din
teama că ne vom îndatora sau din teama că vom fi refuzați,
adesea evităm să cerem ajutorul în situații sau momente când
e imperios necesar să o facem pentru a ne proteja ori pentru
27 Iubeşte-te!

a ne salva. A cere ajutorul când nu mai poți să te bazezi doar

pe tine nu este un act de lașitate sau de slăbiciune, este un act
de curaj și o dovadă de înțelepciune. „Cere și ți se va da, bate
și ți se va deschide” se spune într-o pildă biblică. Uneori se
întâmplă ca ușa la care batem să nu se deschidă iar ajutorul
să ne fie refuzat de unele persoane. Însă avem datoria față
de noi, din iubire pentru noi, să continuăm să cerem ajutor
până când îl primim. Pentru că îl vom primi, cu siguranță, la
timpul potrivit, în modul potrivit, de la persoana potrivită.

33. Privește-te cu drag(oste)!

Privește-te în ochi, în oglindă! Este un sfat pe care-l
întâlnim des în cărțile acestor vremuri sau la cursuri și
seminarii care ne învață despre a ne conecta cu noi, de a ne
descoperi și redescoperi. E un sfat pe care mulți îl consideră
pueril sau bizar. Sau inutil. „De ce să nu ne facem un selfie și să
ne admirăm și mai bine așa, decât în oglindă?!” spun unii. Din
punctul meu de vedere, exagerarea în a ne privi pe noi într-un
ecran de telefon după ce ne-am făcut selfie-uri este un mod de
a ne înstrăina de noi, de a ne privi și admira superficial, poate
chiar narcisic, și nu de a ne conecta cu sinele nostru profund,
cu ființa noastră. A ne privi în oglindă, atent, cu dragoste, în
ochi, câteva minute pe zi, este o întâlnire intimă și specială
cu noi. A ne privi corpul și chipul, așa cum sunt ele, exact
așa cum sunt ele, fără a ne judeca, fără a vrea să fim altfel
decât suntem, sunt dovezi de afecțiune și de tandrețe față
de noi. Privește-te în fiecare zi, de cât mai multe ori pe zi, în
oglinda de acasă, sau în vreo vitrină de pe stradă, cu drag, cu
admirație și cu bucuria de a fi așa cum ești! Nu ai cum să te
iubești fără să te privești astfel.
Clara Toma 28

34. Cântă și încântă-te!

Lasă rușinea, timiditatea sau gândul că ești ridicol(ă)
dacă te auzi cântând sau, Doamne ferește, te mai aud și alții.
Vocea noastră este o parte importantă din noi. Și o folosim
în majoritatea timpului ca să vorbim, ca să comunicăm, ca să
transmitem informații utile. Dăm vocii noastre mai ales un
rol funcțional. Și credem că doar câțiva oameni de pe pământ,
înzestrați cu harul divin al unei voci de privighetoare, au
dreptul să își folosească vocea cântând, nu doar vorbind. Mai
sunt printre noi câțiva semeni nonșalanți și lipsiți de orice
timiditate, care se distrează de minune pe la unele petreceri
cu apropiații, ori în spectacole de karaoke, făcând din vocea
lor un instrument de amuzament pentru ei și pentru cei din
jur. Dar de ce să nu învățăm fiecare din noi să ne iubim vocea
atât de mult încât să ne simțim atât de încântați de ea încât să
o încurajăm să se transforme într-un instrument al iubirii de
sine? De ce să nu învățăm să cântăm, în felul nostru, autentic,
fără rețineri, așa cum cântam când eram copii, și pur și
simplu să ne bucurăm de sunetele vocii noastre? Nu e musai
să facem asta la scenă deschisă. Dar să cântăm măcar pentru
noi, din când în cânt, câte o cântare, cu încântare...

35. Dă-ți dreptul să greșești

fără să te învinovățești
„Errare humanum est” spune un străvechi dicton latin.
Nu ai cum să fii în viață și să nu fii predispus la erori, la greșeli
de toate felurile. Avem un cult al auto-învinovățirii și un cult
și mai dureros, al absorbirii, precum un burete, al acuzelor și
judecăților cu care ceilalți ne inundă atunci când se întâmplă
să greșim. Greșelile noastre pot fi cei mai buni profesori ai
noștri, pot fi cele mai eficiente lecții, dacă acceptăm să le
privim în acest fel. Așadar, în loc să ne punem cenușă în cap
ori de câte ori greșim, în fața noastră sau în fața altora, să
învățăm să ne privim greșelile cu conștiență, cu luciditate
29 Iubeşte-te!

și cu detașare. Să luăm din fiecare greșeală sâmburele de

înțelepciune care ne va ajuta pe viitor să evităm repetarea
greșelii. Iubindu-ne pe noi este important să învățăm să
privim greșelile cu mai multă îngăduință și pe cât posibil,
să renunțăm la a ne mai învinovăți și pedepsi pentru ceea ce
considerăm că este „greșit”. De fapt, nu există greșeli, există
doar experiențe prin care creștem pe interior, prin care ne
transformăm.

36. Caută să repari, dacă poți,

ce se poate repara
Uneori, un cuvânt sau o acțiune a noastră, o decizie ce
am luat-o și o credeam bună, pozitivă, poate avea asupra
noastră sau asupra celor din jurul nostru, efecte neplăcute,
consecințe ce prejudiciază într-un fel sau altul. Regretul și
culpabilizarea sunt inutile și toxice în esență, dacă nu sunt
urmate sau înlocuite chiar de o acțiune reparatorie. A „drege
busuiocul” cum spune cu umor o vorbă din popor este o cale
firească și simplă prin care omul a simțit, dintotdeauna, că
poate contracara efectele unui act prin care „a dat cu nuca în
perete”. Privind lucrurile cu detașare și umor, să învățăm din
înțelepciunea ce a călăuzit oamenii de când lumea și pământul
și să înlocuim regretele neputincioase cu acțiuni concrete prin
care căutăm să reparăm ce am stricat, din neglijență sau din
neștiință. Iar dacă ceva nu se mai poate repara, să căutăm să
facem o acțiune de compensare, de acoperire cât mai corectă a
prejudiciului pe care l-am adus cuiva sau nouă înșine, printr-
un cuvânt sau prin vreun gest nepotrivit. A avea conștiința
împăcată că am căutat să reparăm ce am stricat este și aceasta
o expresie a iubirii pentru noi. Și nu doar pentru noi.
Clara Toma 30

37. Poartă încălțăminte și haine

deopotrivă de bun gust și comode
Pare un sfat pueril. Dar mă uit în jurul meu câte persoane,
femeile mai ales, se chinuie pur și simplu, de dragul de a arăta
bine sau de a fi la modă. Se chinuie ore în șir mergând cu
pantofi cu toc foarte înalt sau cu pantofi foarte eleganți dar care
le rănesc picioarele. Ori poartă îmbrăcăminte foarte strâmtă,
care să le sublinieze silueta, deși abia pot să respire. Acest
mod de a ne îmbrăca - elegant dar inconfortabil- nu îl pot privi
nicidecum ca pe o dovadă de iubire față de propria persoană.
Ideal este să căutăm să îmbinăm confortabilul cu esteticul și
când vine vorba de încălțămintea sau îmbrăcămintea pe care
o purtăm. Hainele sunt, cumva, „a doua noastră piele” și,
desigur, ideea este să ne simțim cât mai bine în pielea noastră.

38. Călătorește către tine

Ce poate fi mai frumos decât să călătorim? Să călătorim nu
doar peste mările și peste țările lumii în care trăim. Dar de ce
să nu călătorim și către tărâmurile minunate care se află în
interiorul nostru? Să călătorim către noi înșine înseamnă să
ne cunoaștem până în cel mai ascuns colțișor, să străbatem
cât mai multe din aleile minții noastre, să escaladăm munții
viselor noastre cele mai înalte, să ne scufundăm în oceanul
vast și plin de comori al sufletului nostru. Călătoria interioară
este un dar continuu pe care ni-l putem face până la capătul
vieții, în fiecare zi, descoperind mereu și mereu locuri pline de
frumusețe, de originalitate, locuri care fac parte din noi. Fii tu
cea mai fascinantă destinație către care ai mers vreodată!

39. Ai încredere în tine!

Iubirea față de noi implică, printre altele, să avem
încredere în noi. Încredere în capacitatea noastră de a ne crea
viața dorită, în capacitatea noastră de a deveni cea mai bună
31 Iubeşte-te!

versiune a noastră, în timpul, în ritmul, în modul potrivit

fiecăruia dintre noi. Uneori, avem nevoie să ne construim
încrederea în noi, pentru că nu am avut-o niciodată, sau să
o reconstruim, dacă am pierdut-o în copilărie, în adolescență
sau la vârsta maturității, în anumite circumstanțe. Niciodată
nu e prea târziu pentru a deveni creatori ai unei vieți mai bune,
iar încrederea în propria persoană este una din condițiile
necesare pentru o viață frumoasă și armonioasă.

40. Ai credință în Divinitate!

Oricât de multe diferențe de viziune există cu privire
la Creație, la existența lui Dumnezeu sau chiar la existența
mai multor zei, oricare ar fi ei, cred că nouă, ca oameni,
ne este benefic să credem și să păstrăm o relație strânsă
cu Forța creatoare. Indiferent cum ne raportăm fiecare la
această forță, indiferent ce nume îi dăm sau sub ce înfățișare
ne-o imaginăm, important este să ne cultivăm Credința în
Divinitate. Divinitate care, deși nu se lasă văzută cu ochii,
Prezența Sa o putem simți în noi înșine, în fiecare clipă a vieții,
dacă alegem să ne deschidem inima. Credința în Divinitate ne
dă putere, forță, încredere și curaj pentru a depăși momentele
mai dificile ale existenței, credința într-un plan divin ne
scutește de angoasele rătăcirii în haos, ne dă o altă viziune
asupra vieții, o viziune în care ne simțim mai protejați, în
siguranță și iubiți necondiționat. Credința în Divinitate și
în iubirea divină este o cale de a învăța să ne iubim pe noi
necondiționat, deplin, fără rezerve sau îndoieli.

41. Practică starea de prezență

Pare abstract. Ni se pare că dacă suntem undeva, ori facem
ceva, este firesc că suntem prezenți. Dar mintea noastră,
cel mai adesea, o ia la goană din locul unde e corpul nostru.
De câte ori nu realizăm că ne uităm la cineva care e în fața
noastră și ne vorbește dar gândurile noastre sunt la ce am
Clara Toma 32

făcut aseară sau la ce treburi mai avem de făcut, ori la ce vrem

să mâncăm la prânz... A fi în starea de prezență înseamnă a
fi 100% într-un spațiu și într-un timp, cu trupul, cu mintea și
cu sufletul deopotrivă. Cu fiecare simț al nostru. Să privim, să
ascultăm, să mirosim, să simțim textura hainelor de pe noi,
să recepționăm semnalele subtile pe care persoana de lângă
noi ni le trimite, să percepem chiar și vibrația unui om sau
energia unui loc. Nu este o sarcină deloc ușoară, uneori avem
nevoie de luni sau ani de antrenament, de exercițiu pentru
a ne desăvârși arta și știința de a trăi în stare de continuă și
deplină prezență. Este o investiție în răbdare și în atenție dar
merită tot efortul. Când începem să fim prezenți în propria
viață, viața este mai prezentă în noi.

42. Cultivă arta răbdării

Răbdarea este o virtute, este un har. Prea puțini ne
naștem cu o fire răbdătoare. Majoritatea vrem ca totul să se
întâmple chiar acum, uneori batem iritat din picioare și ne
supărăm, precum copiii, că ceea ce ne dorim repede-repede
se lasă uneori așteptat chiar și cu anii. Starea de nerăbdare
este consumatoare de energie, ne agită la nivelul minții și
al emoțiilor, ne răpește adesea bucuria și pacea interioară.
Cum să ne lăsăm pradă, dacă ne iubim, unor stări care ne
destabilizează? Iubindu-ne din ce în ce mai mult, vom alege să
sădim în ființa noastră semințele răbdării. Semințele încolțesc
la vremea lor, nici mai devreme, nici mai târziu. Totul are un
timp potrivit, un timp natural, iar nerăbdarea noastră nu va
schimba cronologia ori ordinea lucrurilor. Ba mai mult, prin
acțiunile noastre încărcate cu energia nerăbdării, putem chiar
împiedica mersul firesc al lucrurilor. Căci se știe doar: graba
strică treaba. Să fim, să devenim cu răbdare... fiecare.
33 Iubeşte-te!

43. Lasă-i așa cum sunt...

Fiecare om este așa cum poate și așa cum vrea să fie. Chiar
dacă cineva, forțat de împrejurări sau forțat de cicăleala
noastră, ori de nevinovatele noastre manipulări cu intenție
bună, se schimbă la suprafață sau pentru un timp foarte scurt,
în esența sa, va rămâne la fel și, mai devreme sau mai târziu
își va reveni la comportamentele ce stau în firea sa. Lupul își
schimbă părul, dar năravul ba. Dacă îți place un om așa cum
e, e minunat. Dacă ceva nu îți place la un om, nu căuta să
îl schimbi. Vei irosi energie și resurse de timp prețioase. Pe
oameni ia-i așa cum sunt sau lasă-i așa cum sunt. Fă asta din
iubire pentru tine.

44. Fii așa cum ești!

Nu te strădui să te schimbi de dragul altcuiva, oricât de
drag ți-ar fi acest om. Nu fi un personaj care joacă rolurile
preferate de partenerul de viață, de copiii tăi, de șeful tău sau
de colegii tăi. Nu te preface și nu purta măști. Cu cât mai mult
timp vei purta măști și vei juca roluri, cu atât mai mult vei
uita cine ești tu cu adevărat. Fii cine ești, așa cum ești! Nimeni
niciodată nu a reușit și nu va reuși să placă tuturor. Avem cu
toții simpatii și antipatii. Așa suntem croiți. Fiind așa cum ești,
este o formă de a recunoaște, de a te valoriza, de a te respecta,
de a te iubi. Avem nevoie să fim iubiți și respectați pentru
ce suntem cu adevărat. Și primul pas pentru asta este să ne
dezbrăcăm de identități false și să ne dăm deoparte măștile.
Fiind autentici, vom atrage către noi oameni autentici. Iar
iubirea între oameni autentici este și ea autentică.
Clara Toma 34

45. Ia lucrurile așa cum sunt

Sunt acele vorbe atribuite de unii lui Friedrich Oetinger,
de alții lui Reinhold Niebuhr si de cei mai mulți lui Toma de
Aquino: “Doamne, dă-mi seninătatea să accept lucrurile pe
care nu le pot schimba, curajul să le schimb pe ele pe care le
pot schimba şi înţelepciunea să le deosebesc între ele.”
A lua lucrurile așa cum sunt nu înseamnă nici resemnare,
nici pasivitate, nici lașitate sau exprimarea lipsei de putere
personală. A lua lucrurile așa cum sunt este o atitudine de
ieșire din reacțional, o atitudine prin care alegem să nu
investim energie în a ne lupta cu morile de vânt sau de a
încerca să controlăm incontrolabilul. Uneori putem, în mod
înțelept, doar să observăm că nu e nimic de schimbat ori că e
mai bine să nu schimbăm noi, cu un preț prea mare, o situație
dată. Uneori „tot răul spre bine”. Uneori, totul e perfect așa
cum este, chiar dacă nouă ni se pare că mai e câte un șurub de
schimbat pe ici, pe colo. Important e să avem înțelepciunea de
a vedea când merită să schimbăm lucrurile și când e cazul să
le luăm așa cum sunt sau să le lăsăm... în voia lui Dumnezeu.

46. Nu-ți trăi viața după părerile celorlați

Viața noastră ne aparține, e un dar de care avem dreptul
și libertatea de a ne bucura așa cum ne dorim noi, desigur,
singurele limitări fiind acelea prin care este preferabil să
avem grijă să nu încălcăm libertatea celorlalți de a se bucura
nestingheriți de propria viață. De multe ori, datorită presiunii
pe care mediul exterior, anturajul sau familia noastră,
prietenii, colegii sau societatea, lumea în general, ajungem să
nu ne trăim viața după gustul nostru sau după nevoile noastre.
Ajungem să ne conformăm, mai mult sau mai puțin, unor
standarde exterioare, unor etaloane care nu ne reprezintă.
Ajungem să acționăm și să funcționăm după prejudecățile
altora, pentru a evita judecățile și critica sau chiar izolarea de
cercul de prieteni. Ajungem să uităm care ne sunt propriile
35 Iubeşte-te!

opinii despre lume și viață și adesea ne trezim că am integrat,

fără să ne dăm seama cum, mentalitățile altora, opiniile
altora, valorile altora, ajungând, astfel, să ne înstrăinăm de
noi și, într-un târziu, chiar să nu ne mai recunoaștem. Iubirea
de sine înseamnă să-ți iubești modul de a trăi, alegerile,
drumul, greșelile, înseamnă să îți croiești viața după propriile
valori, principii și credințe, chiar dacă ele sunt diferite sau vin
în contradicție cu ale celorlați.

47. Fii discret(ă)!

Discreția nu este doar o chestiune de politețe, nu este doar
un sfat potrivit unei cărți cu bune maniere. Discreția este,
da, și o formă a eleganței interioare reflectată în relațiile cu
ceilalți. Dar mai mult decât atât, discreția este un mod de a ne
arăta nouă înșine respect, protecție, grijă, iubire. A fi discret
nu înseamnă a deveni ascuns, secretos sau neautentic. A fi
discret înseamnă să alegi cu multă grijă și înțelepciune ce spui
și ce nu spui, când spui și cui spui. Discreția este o dovadă
a iubirii de sine pentru că sunt oameni care cu adevărat nu
știu să prețuiască faptul că le încredințezi o parte prețioasă
din sufletul tău, din gândurile tale. Sunt, din păcate, printre
noi, și oameni care, după ce ți-ai pus sufletul pe tavă în fața
lor, ți-l iau și ți-l sfărâmă în bucăți ori merg în piața publică
și expun cu nonșalanță ceva care poate tu le-ai încredințat,
cu încredere, ca fiind un secret. E o dovadă de iubire să te
protejezi de cei care nu știu să valorizeze, să prețuiască ce le
dăruiești ca informație despre tine. Oricâtă deschidere ai să te
arăți lumii așa cum ești, păstrează o Grădină secretă a ființei
tale doar pentru tine sau, eventual, și pentru câteva persoane
care au trecut testul încrederii. Repet, nu îți recomand să te
ascunzi ori să devii evitant(ă) în a împărtăși despre tine lucruri
profunde, intime. Îți recomand însă să selectezi cu multă
prudență oamenii cărora te confesezi, modul și momentul în
care îți pui sufletul cu totul pe tavă.
Clara Toma 36

48. Vindecă-ți rănile sufletești și

emoționale
Fiecare din noi, oricât de fericită sau de lipsită de griji ori
traume ne-a fost copilăria, purtăm cu noi, fără să ne dăm
seama, amintirea unor experiențe trăite în anii de copilărie,
experiențe care au lăsat în noi răni emoționale, răni sufletești.
Aceste răni, oricât de superficiale sau de adânci sunt, cât timp
nu le conștientizăm și nu le vindecăm, ajung să ne influențeze
în mod nefavorabil viața, anii adolescenței și ai maturității.
Auzim adesea că „ea se poartă ca o fetiță, deși are copii” sau că
el „are atitudini și reacții de băiețel, deși este managerul unei
companii de succes”. Astfel de incongruențe apar adesea, așa
cum se explică în multe cărți, datorită unor răni emoționale
din copilărie, care nu au fost niciodată luate în considerare,
răni ce se manifestă în anumite condiții.
Întrucât aceste răni au fost formate în perioada copilăriei,
reacțiile prin care ele se manifestă sunt și ele copilărești.
Vindecarea rănilor nu este doar binevenită ca și etapă în
practicarea iubirii de sine, ci este și posibilă.
Vă recomand din toată inima cărțile: „Cele 5 răni care ne
împiedică să fim noi înșine” și „Vindecarea celor 5 răni” scrise
de autoarea Lise Bourbeau și publicate în România la Editura
Ascendent. A ne vindeca rănile interioare și cele din trecutul
nostru înseamnă să ne dăm șansa la o viață armonioasă în
prezent și la relații pline de frumusețe, satisfacții și înțelegere
cu cei din jurul nostru.

49. După pierderi și separări, dă-ți timp

pentru doliu
Nu există viață fără moarte. Moarte reală sau simbolică.
Sunt experiențe din vața noastră care ne fac să trăim durere
și suferință exact ca atunci când experimentăm moartea cuiva
drag. Există, desigur și experiența morții cuiva drag, experiență
pe care fiecare din noi o trăim. Există și alte pierderi, care deși
37 Iubeşte-te!

par mai puțin drastice și mai puțin radicale ca moartea, totuși

ne afectează enorm, la nivel profund, fizic, mental, emoțional.
Pierderea unui loc de muncă, plecarea dintr-o locuință dragă,
separarea de un partener sau de un prieten, toate acestea
sunt pierderi care aduc tristețe în inimile și în viețile noastre.
Un mod eficient de a integra mai ușor pierderile și separările
este să dăm timpului răgazul de a vindeca rana pierderii. Să
ajutăm timpul să ne ajute. Să nu ne grăbim să ne refacem
imediat viața după ce ne-am pierdut soțul sau soția, să nu
bagatelizăm pierderea unui loc de muncă pe care îl iubeam,
spunând că „nu are nimic, voi găsi alt loc și mai bun”. Să nu
negăm pierderile refuzând să ne gândim la ele. Să ne alocăm
timp și spațiu să plângem, să evocăm amintirea omului sau
lucrului pierdut, să ne dăm răgaz pentru a ne reveni. Fiecare
avem ritmul propriu. Totuși, a trăi în doliu un timp exagerat,
ani în șir, sau a continua să ținem doliu o viață întreagă după
ceva sau după cineva, asta este o dovadă de neiubire față de
noi.
Ne iubim și după pierderi ne refacem, apoi ne continuăm
viața în modul cel mai frumos și mai armonios cu putință.

50. Evită extremele și exagerările!

Știm cu toții, încă de mici, din cărți sau de la părinți și
bunici, că „ce-i prea mult strică”. Indiferent că este vorba
de alimentație, de sport, de orice altă activitate, excesele de
orice natură dezechilibrează întreaga ființă, atât la nivel fizic
cât și emoțional și mental. Acum mulți ani am cunoscut un
specialist în homeopatice și terapii complementare care mi-a
spus că până și cele mai sănătoase alimente, cum ar fi de
pildă, mierea, pot produce efecte negative pentru organism,
dacă o consumăm în exces. Sportul, care, din nou, se spune
că nu are decât efecte benefice, făcut în mod excesiv, forțând
limitele naturale ale corpului, ne poate aduce prejudicii. Calea
de mijloc, spun înțelepții, este calea care aduce echilibru și
armonie în ființa și în viața fiecăruia dintre noi. Este, de aceea,
Clara Toma 38

o modalitate de a ne acorda iubire, atunci când evităm să

ajungem în extreme, în diverse aspecte ale existenței noastre.

51. Onorează-ți părinții!

Nu fiecare om își respectă părinții deși pare un lucru simplu
și firesc să facem asta. Mulți dintre noi am simțit în copilărie
că nu ne mândrim cu părinții noștri. Unii părinți poate au fost
extrem de săraci, alții neînvățați, alții dependenți de alcool
sau poate chiar părinți care ne-au neglijat sau abandonat din
punct de vedere emoțional ori chiar fizic. Chiar dacă părinții
pe care i-am avut nu au fost așa cum ne-am fi dorit noi să fie,
chiar dacă aceștia nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor sau
dorințelor noastre, noi le datorăm totuși respect. Ei merită să
fie onorați în primul rând pentru că ne-au dat cel mai prețios
dar cu putință: Viața.
Onorându-ți părinții onorezi viața și te onorezi, practic, pe
tine.

52. Râsul este molipsitor. Molipsește-te și

tu!
Este o dovadă de iubire față de ființa noastră să căutăm
sau să facem posibile cât mai multe situații în care să râdem
cu poftă. Râsul ne însuflețește, ne aduce energie în corp, ne
crește nivelul de endorfine, deci contribuie fără doar și poate
la starea noastră de bine! Mergi la piese de teatru care stârnesc
râsul, vizionează comedii mai degrabă decât drame, caută să
citești sau să asculți și bancuri nu doar informații „serioase”,
găsește partea plină de umor din multe situații care par să fie
grave, însă nu sunt atât de grave pe cât par.
39 Iubeşte-te!

53. Ascultă-ți corpul!

Corpul nostru este locuința care găzduiește sufletul nostru
pe durata călătoriei numită viața. De aceea, în multe culturi
deschise spre spiritualitate se spune că trupul este ca un lăcaș
sfânt, ca un templu, ca un altar, pe care trebuie să îl onorăm,
să îl prețuim și să avem multă grijă de el. Relația cu corpul
nostru nu trebuie să se reducă doar la a-l înfrumuseța sau a-l
hrăni cât mai sănătos. Corpul nostru are nevoie să fie ascultat,
căci are foarte multe mesaje de transmis, mesaje prin care
noi putem să ne îmbunătățim viața. Sunt autori care spun că
prin boli, prin afecțiuni, corpul nu face altceva decât să ne
spună că undeva, în emoționalul nostru, în mentalul nostru
sau în stilul nostru de viață există dezechilibre, dizarmonii.
Corpul ne transmite ce are întreaga ființă de înțeles. A ne
asculta corpul cu atenție, cu înțelegere, cu deschidere, este o
manifestare a iubirii pentru noi. O carte specială pe care eu o
recomand pentru a învăța să decodificăm mesajele corpului,
este cartea „Ascultă-ți corpul, prietenul tău cel mai bun de pe
pământ” scrisă de autoarea Lise Bourbeau.

54. Ai încredere în intuiție și în vocea ta

interioară
Când nu știm ce să facem, când suntem în dileme
existențiale, când mintea vine cu argumente și
contraargumente la întrebările noastre, când am întrebat în
stânga și în dreapta și prietenii ne-au dat 1001 de sfaturi
ce par toate extraordinar de bune sau de juste și noi tot nu
știm în ce direcție să o luăm, o idee care funcționează cel
mai adesea de minune este să ne ascultăm vocea interioară.
Vocea interioară este o voce a intuiției noastre, iar intuiția
este manifestarea unei cunoașteri profunde a Sinelui nostru
superior, conectat cu Sursa Divină. Intuiția este glasul
Divinității, a Dumnezeului nostru interior, este vocea
nealterată de paraziții mentali ai convingerilor limitative, ai
Clara Toma 40

fricilor, ai prejudecăților preluate de la alții în mod neselectiv.

Cu cât ne iubim mai mult, vocea noastră interioară se va face
din ce în ce mai clar auzită și noi vom avea din ce în ce mai
multă încredere în șoaptele ei înțelepte, care ne călăuzesc
mereu pe drumul potrivit nouă.

55. Fii precaut(ă) cu privire la profețiile

și sfaturile „clarvăzătorilor”
neprofesioniști
Dintotdeauna oamenii au avut această dorință de a merge
la clarvăzători, de a consulta oracole, de a citi în stele, pentru
a trage cortina dintre prezent și viitor, dintre cunoscut și
necunoscut, dorind să anticipeze, să cunoască de dinainte
ce va să fie și să încerce să evite pericolele sau ceea ce e de
rău augur. Într-adevăr, de-a lungul timpului s-a dovedit că
există oameni rari, cu capacități extraordinare, de a penetra
cortina invizibilă dintre prezent și viitor și de a privi cu ochi
clarvăzători dincolo de ceea ce ochii noștri obișnuiți pot vedea.
Totuși, printre acești adevărați clarvăzători există și unii mai
puțin inițiați, ca să nu spun și de adevărați escroci care ajung
să facă profeții false, ce induc grav în eroare, sperie sau chiar,
prin puterea sugestiei, ajung să canalizeze înaintarea unor
oameni mai creduli într-o direcție greșită, poate chiar opusă
cu drumul lor potrivit. Un astfel de exemplu l-am trăit chiar
eu. La 16 ani o femeie mi-a ghicit că voi muri la 40 de ani.
Toată viața mi-am trăit-o pe repede înainte, căutând să fac cât
mai multe lucruri înainte de vremea lor, din teama că nu voi
avea îndeajuns de trăit pentru a le face la timpul natural. De
asemenea, de frica morții premature, nu mi-am făcut planuri
de viitor, am trăit de pe o zi pe alta, de pe un an pe altul,
într-un teribil sentiment al provizoratului și al iminenței unui
sfârșit înainte de vreme. Nu mi-am proiectat nici-o relație
pentru a trăi „până la adânci bătrâneți” și toate relațiile mele
de cuplu au fost subminate, inconștient, de acest virus al
„cunoașterii finalului„ care pentru mine „trebuia” să fie, după
41 Iubeşte-te!

cum îmi spusese ghicitoarea, la 40 de ani.

Am povestit acest lucru pentru că trăim într-o lume în
care mulți dintre noi tindem încă, în mod exagerat, să dăm
crezare horoscoapelor și altor modalități de profeție, în loc să
alegem să înaintăm prin viață alegând, pas cu pas, conștient,
ce e mai bine pentru noi. Dacă e să fie un destin, dacă e să
existe un drum predestinat, de la care nu avem puterea să ne
abatem, atunci să cunoaștem acel drum de dinainte, nu are
rost, oricum. E mai plăcut să ne bucurăm parcurgându-l și
descoperindu-i surprizele pe parcurs. Dacă, totuși, nu există
predestinare și totul e liber arbitru, atunci, din nou, de ce să
căutăm profeți și profeții despre viitorul nostru ori al celor
dragi nouă? Oricum ar fi, eu cred că ne ajută mai mult să
devenim noi clarvăzătorii și clar-creatorii propriei vieți. A ne
iubi înseamnă a ne da șansa să ne trăim viața construind-o
clipă de clipă și bucurându-ne de ea la scenă deschisă, fără să
mai tragem cu ochiul după cortină.

56. Alege-ți cu grijă mentorii, modelele de

viață, ghizii și/sau maeștrii spirituali
Dintotdeaua oamenii au căutat să fie ghidați de minți
iluminate, au căutat să evolueze sub îndrumarea unui maestru
sau a unui guru, au căutat să învețe sub supravegherea
unui profesor, au căutat să călătorească în lumea interioară
călăuziți de un ghid spiritual. Nu este absolut nimic în
neregulă cu acest lucru, dimpotrivă. Este benefic să ne
lăsăm inspirați sau îndrumați de oameni mai evoluați ca noi,
oameni pe care îi vom considera modele de urmat. Ceea ce
este periculos însă este să ajungem sub îndrumarea unor falși
maeștri, a unor oameni care au doar o spoială de cunoaștere
sau care teoretizează și promovează o mulțime de concepte
ale binelui, ale iluminării, ale evoluției spirituale, în timp
ce ei înșiși, în interiorul lor, sunt plini de răni, de frici, de
mentalități înguste, de convingeri ce le limitează accesul real
la adevărata înțelepciune. Este un act de responsabilitate și
Clara Toma 42

de iubire să își cauți cu multă grijă și atenție oamenii cărora

le încredințezi rolul de a-ți fi mentor, modele de viață, călăuze
în drumul spre evoluție.

57. Plângi, dacă simți nevoia să plângi!

Plânsul este benefic, el eliberează tensiuni acumulate în
noi, exprimă emoții ce vor să fie scoase la lumină. Știu că
am fost cu toții învățați și încurajați de mici să „fim tari”, să
nu plângem „că ne facem de râs”. Nu doar copii plâng, ci și
adulții, nu doar cei slabi plâng, ci și cei puternici, nu doar
femeile plâng, ci și bărbații. Lasă prejudecățile deoparte și dă
drumul lacrimilor atunci când le simți că vor să iasă. Soarele
iese întotdeauna și parcă strălucește și mai tare după furtună
sau după o ploaie binefăcătoare, care curăță atmosfera.

58. Dacă nu ai deja unul, dăruiește-ți un

animal de companie!
Nu toți am avut ocazia în copilărie sau în viața de adult
să simțim cât de benefică este prezența unui animal de
companie în existența noastră. Cei care am avut sau avem
un câine, o pisică sau orice alt animal de companie știm atât
de bine cu câtă afecțiune, cu câtă iubire și cu câtă energie
pozitivă suntem dăruiți prin prezența alături de noi, a unei
ființe necuvântătoare. Ființele necuvântătoare ne învață lecții
importante despre dăruire, atenție, tandrețe, devotament,
loialitate și despre iubirea totală și necondiționată. Despre
a fi prezent 100%. Despre comunicarea dincolo de cuvinte,
comunicarea de la suflet la suflet, chiar dacă unul din suflete
este întrupat ca om, iar celălalt ca animal. Este, cred eu, o
binecuvântare și un cadou ce ți-l poți face, împărțindu-ți, la
un moment dat, când te vei simți pregătit(ă), timpul, spațiul
și energia cu o ființă necuvântătoare ce-ți va dărui o iubire
cu totul specială, diferită de cea pe care o putem primi de la
semenii noștri.
43 Iubeşte-te!

59. Comunică ecologic

Știm cu toții că cel mai adesea, nu ceea ce spunem, ci
modul în care spunem are impactul cel mai puternic asupra
celor cărora le transmitem un mesaj. ”Tonul face muzica”,
iar cuvintele pot să rănească sau pot să vindece, în funcție
de modul în care alegem să le folosim. A comunica ecologic
presupune să ne concentrăm atenția pentru a selecta cel mai
sănătos și benefic mod, dintr-o varietate mare de moduri
în care putem transmite ceva cuiva. Când comunicăm
selectându-ne cu grijă, înțelepciune și bunăvoință cuvintele,
ne asigurăm nouă în primul rând privilegiul de a avea relații
funcționale, relații benefice, ceea ce ne hrănește, ne energizează,
ne împlinește. Desigur, atunci când noi comunicăm într-o
manieră elegantă și ecologică, devenim un model pentru cei
din jur, iar cei care nu vor să ne urmeze modelul sau cei care
tind să păstreze o comunicare toxică, se vor retrage într-un
final din relația cu noi, ceea ce în ultimă instanță este benefic
pentru noi. Căci a ne iubi înseamnă a alege să comunicăm în
felul care ne reprezintă și a evita persoanele care au un mod
de comunicare ce ne încarcă negativ, ne devalorizează sau
ne face să ne simțim nerespectați. Comunicarea sănătoasă,
benefică și potrivită nouă se învață, ca orice altceva.

60. Ai grijă de grădina ta!

Când ajungi să nu te mai uiţi făţiş sau pe furiş în curtea
altuia, să nu te mai preocupe să judeci paiul din ochiul
celuilalt, să nu te mai agiţi să-i smulgi cu forţa cuiva cuiul
din talpă, realizezi câtă economie de timp şi de energie faci…
atâta economie încât resursele rămase le poţi investi în a-ţi
admira florile din grădina ta, în a-ţi aprecia calităţile tale, în a
te îngriji pe tine, în a-ţi crea o viaţă aşa cum ţi-o doreşti.
Clara Toma 44

61. Renunță la credința: „eu nu merit”

Mulți dintre noi simțim, adesea, că nu merităm să fim
iubiți dacă nu facem anumite lucruri pentru noi sau pentru
alții, ori dacă nu spunem sau nu acționăm așa cum „se face”
ori cum se așteaptă ceilalți. Iubirea de sine înseamnă, printre
multe altele, faptul de a integra, la nivelul profund al ființei
tale, că este de ajuns să exiști pentru a „merita” iubire, fie
că este vorba de iubirea celorlalți sau de iubirea pe care o
manifești tu pentru tine și ți-o dăruiești.

62. Fii sigur(ă) că nu rămâi singur(ă)!

Teama de singurătate este una din cele mai frecvente
temeri trăite de oamenii zilelor noastre și nu doar din zilele
noastre. Am trăit și eu mulți ani în această frică ce mi-a
măcinat sufletul și existența. Însă într-o bună zi am constatat
că, practic, într-o lume atât de plină de oameni cărora le e frică
să rămână singuri...este imposibil să rămâi singur! Rămân
singuri doar cei care, în mod conștient sau inconștient își
doresc singurătatea, cei care își sabotează șansa la compania
altcuiva din prea multe frici sau convingeri nesănătoase.
Poate că nu rămânem „până când moartea ne va despărți” cu
ființa dragă, din diverse motive, însă de aici până la a ne lăsa
în capcana fricii de singurătate e drum lung. Lumea este plină
de oameni care doresc să relaționeze, este de ajuns doar să
ieși în întâmpinarea acestor oameni, ori să mergi în mijlocul
lor, dacă nu dorești să fii singur(ă).

63. Nu forța lucrurile, lasă-te în ritmul lor

Totul se petrece la timpul potrivit, nici mai devreme
nici mai târziu. Chiar dacă noi dorim ca unele lucruri să se
întâmple chiar acum sau dorim ca unele să nu se întâmple
niciodată, sunt situații care nu cad în puterea noastră de a
le influența, își au propriul curs, propria evoluție și cel mai
45 Iubeşte-te!

înțelept e să le lăsăm să se desfășoare în ritmul lor natural.

A ne forța să schimbăm sau să accelerăm întâmplări necesită
uneori un consum nejustificat de mare de resurse, un preț
exorbitant. Iar a plăti cât nu face este mai degrabă o formă de
autosabotare decât de iubire față de noi.

64. Nu te lăsa definit(ă) de cei din jurul tău

Uneori, pentru a ne devaloriza iar de multe ori cu bune
intenții, cei din anturaj sau din familie ajung să ne spună, mai
subtil sau mai evident, cum suntem sau ce ar trebui să facem.
Unii ne spun că suntem „prea” înceți, ori „foarte” tăcuți, ori
„tare” încăpățânați. Sau ni se sugerează să ne lăsăm de o
pasiune care e „inutilă” sau de un sport care ne consumă prea
mult timp și nu ne folosește la nimic. Oricare ar fi intențiilor
oamenilor din jurul nostru este benefic și e un gest de iubire și
respect față de noi să nu ne „împovărăm” cu părerile celorlați
cu privire la noi, să nu începem să ne privim viața sau pe noi
înșine prin lentilele celor care sunt în jurul nostru, oricâtă
dragoste am avea pentru ei. Când părerea cuiva simți că nu
este în acord cu cine ești sau cu ce faci, ai curajul să spui,
politicos, persoanei respective: „aud părerea ta despre mine
sau despre situația mea, însă nu sunt în acord cu ea, întrucât
eu sunt de cu totul altă părere.” E important pentru sănătatea
noastră psiho-emoțională să nu „înghițim” tot ceea ce vine de
la ceilalți ca păreri, idei, opinii cu privire la noi, este important
să nu ne lăsăm etichetați și definiți.

65. Prețuiește ceea ce ai!

Se spune că „mai binele este dușmanul binelui”. Tâlcul
acestor vorbe stă în faptul că de multe ori, căutând cu
disperare să avem, mai mult, să fie și mai bine, să fim și mai și
decât suntem, uităm să remarcăm ce avem și ce suntem deja,
uităm binele existent în clipa prezentă. Pentru că, oricare ar fi
situația, mereu lucrurile au și o parte bună, o lecție în spate,
Clara Toma 46

un dar ascuns, chiar dacă noi uneori nu le recunoaștem pentru

moment. A ne bucura de tot ce este și de tot ce avem, ne dă
liniște sufletească, ne aduce zâmbetul pe chip și în întreaga
ființă. Să ne bucurăm de darurile fiecăre clipe este un cadou
de iubire pe care ni-l putem face în fiecare zi dacă alegem
asta, în beneficiul nostru și al celor din jur. Cu cât ne bucurăm
mai mult de ce avem, cu atât atragem mai multe motive de
bucurie și cu atât devenim motiv de bucurie în viețile celor
dragi nouă.

66. Timpul dedicat ție să fie o prioritate în

agenda vieții tale
Avem obiceiul de a ne investi timpul într-un mod care nu
ne este mereu benefic, într-un mod care de multe ori ajunge
să ne poziționeze pe unul din ultimele locuri în viața noastră,
la „coada listei” agendei personale.
Punem de multe ori pe primele locuri copilul, partenerul,
părinții, orele suplimentare pentru un câștig suplimentar. Și
credem că dacă facem asta, e un mod de a arăta lumii iubire,
sau un mod de a ne face respectați pentru că ne facem datoria
într-un mod exemplar. Doar că atunci când din bune intenții
sau din considerente materiale, financiare, profesionale,
ajungem să nu mai avem timp pentru noi, asta produce un
dezechilibru cu prejudicii semnificative pe termen lung
pentru noi.
Ajungem adesea să nu mai avem timp pentru a ne odihni
cât trebuie, pentru a ne distra sau pentru a ne dedica unor
activități care ne satisfac la nivel emoțional ori spiritual. Iar
a ne uita pe noi, a ne lăsa la urmă, după alte treburi și alte
activități, este o formă de neiubire față de persoana noastră.
Dacă ne începem ziua asigurându-ne că măcar o oră din
timpul zilei este dedicată exclusiv nouă, vom avea mai mult
chef de viață, mai mult spor în treburi, mai multă energie. Fie
că e o oră la un curs de canto sau de pictură, un ceai aromat,
47 Iubeşte-te!

băut în liniște sau ascultând o muzică bună, o întâlnire cu

prietenii, ori o ședință de masaj, important este să îți dedici
timp pentru tine, timp de calitate, timp corespunzător
nevoilor ori dorințelor tale.

67. Recitește-ți jurnalele din trecut

Dacă ai avut sau ai încă obiceiul să scrii jurnale, știi bine
că acolo, în paginile scrise, practic, tezaurizezi toată istoria
ta, toate clipele trăite și importante pentru tine. Recitind
jurnalele la interval de un an, doi sau mai mulți, vei constata
multe lucruri despre tine, vei observa cum te-ai transformat,
ce ai schimbat dar și ce nu ai schimbat la tine, vei vedea
lucrurile dintr-o perspectivă diferită sau nuanțată. Recitind
jurnalele e ca și când te întâlnești cu tine, persoana care ai
fost, și îți „povestești” despre tine ca și când ai fi cu un bun
prieten. Te vei conecta cu tine într-un mod special, profund
și complex, te vei cunoaște și mai bine, te vei recunoaște ori
redescoperi, îți vei aminti poate lucruri uitate despre tine sau
despre viața ta. Și asta este un cadou simplu și frumos de la
tine, pentru tine.

68. Din timp în timp,

uită-te prin fotografiile tale
făcute cu mai mulți ani în urmă
Ca și recititul jurnalelor, timpul pentru a te uita la fotografii
cu tine, fotografii din altă perioadă a vieții - din copilărie, din
adolescență, din studenție, etc., este un timp de intimitate cu
tine, un timp al regăsirii și al conștientizării miracolului vieții
pe care ai străbătut-o până în prezent și pe care o vei străbate
de acum înainte. Mai ales în perioade de sărbători, în vacanțe,
când ai mai mult timp liber sau în preajma aniversării tale,
fă-ți acest cadou și zâmbește-ți ție și prezentului uitându-te la
cum zâmbeai în fotografiile făcute cu niște ani în urmă.
Clara Toma 48

69. Fă-ți, măcar o dată pe an, un bilanț al

vieții tale, cu tot ce a conținut ea
Din când în când, măcar la final de an, dă-ți timp, dă-ți
răgaz să stai cu tine o oră, două, să reflectezi la ceea ce ai
făcut, la reușite, dar și la planurile pe care nu le-ai finalizat.
Scrie pe o foaie un bilanț al momentelor pe care le-ai apreciat
într-un an, dar și pe cele mai puțin plăcute și reflectează ce
lecții ți-au adus experiențele nedorite.

70. Iubeşte-te pe tine aşa cum ţi-ai dori ca

ceilalţi să te iubească
“Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” spune o pildă
biblică. Şi aşa îl şi iubim pe cel de lângă noi – întocmai cum
ne iubim pe noi înşine.
Mă uit în jur şi mă uit şi la mine şi văd acest adevăr din
ce în ce mai clar: cine are grijă de el, are grijă şi de cine-i e
aproape- copil, iubit, părinte, coleg sau trecător de pe stradă.
Cine uită să mănânce el însuşi cum ar putea întreba pe
celălalt- “ai mâncat?”. Cui nu-i pasă de corpul lui, ori de
sufletul lui, de ce s-ar strădui să nu-l lovească pe altul ori
să nu-l rănească sufleteşte? Cine nu îşi respectă valorile,
convingerile, promisiunile, cum oare ar putea să le respecte pe
ale altcuiva? Cine nu-şi urmează propriile vise cum s-ar putea
alătura visului altcuiva? Cine nu are încredere în el însuşi cât
curaj ar avea să se încreadă în altcineva? Cine nu pune preţ
pe timpul lui, de ce-ar preţui timpul cuiva? Cine nu-i capabil
să vadă înlăuntrul său, ar avea cum oare să pătrundă vreodată
în lumea interioară a celui de lângă? Cine se trădează pe el,
cum ar putea să înţeleagă sensul loialităţii faţă de cei ce-l
înconjoară? Cine se înlănţuie singur cum ar putea să dea, să
redea sau să preţuiască libertatea altui om? Cine se urăşte pe
sine cum ar putea iubi lumea sau pe oricine din ea?
49 Iubeşte-te!

Să-l iubim pe celălalt ca pe noi înşine… O pildă pe care

omenirea o urmează îndeajuns pentru ca lumea să fie exact
aşa cum este…
“Iubeşte-te pe tine aşa cum ţi-ai dori ca ceilalţi să te
iubească” – poate că dacă am învăţa o astfel de iubire, lumea
nu ar mai avea nevoie de atâtea pilde biblice, de atâtea legi,
de atâtea coduri etice, de atâtea norme morale, de atâtea
închisori, de atâtea spitale…

71. Alege optimismul

Optimismul este o stare a ființei noastre în care ne bazăm
mai degrabă pe resurse decât pe limite, mai mult pe credințe
și convingeri pozitive decât pe cele negative, mai mult pe
o atitudine proactivă decât pe una reactivă. Optimismul
sporește energia, încrederea în noi, în ceilalți și în viață.
Optimismul este o alegere conștientă, o alegere pe care dacă
o facem zi de zi, clipă de clipă, ea ne va spori starea de bine
și ne va reîncărca cu energie suficientă pentru a rezolva orice
situație, orice problemă existențială, oricât de dificilă ar părea
ea la prima vedere.

72. Reînnoiește-te!
Nu mă refer aici doar la a ne reînnoi garderoba cu alte
haine, alte genți sau alte perechi de pantofi, deși și aceasta
este o formă de reînnoire care ne bucură și ne face pe mulți
dintre noi să ne simțim bine. Mă refer la a evita stagnarea,
la a rămâne în aceeași situație existențială prea mult timp.
Deși stabilitatea este o valoare importantă, din când în
când, este benefic pentru ființa noastră să ne schimbăm
profesia, anturajul, chiar locuința. A învăța mereu ceva nou,
a experimenta ceva nou, a călători în locuri noi, a purta haine
noi, a ne face prieteni sau relații noi, sunt exemple de reînnoire
care aduc în viața noastră un aer proaspăt, mai multă savoare
fiecărei zile, mai mult zâmbet pe chip și în inimi.
Clara Toma 50

73. Nu te minți
Minciuna este bazată de multe ori pe frică, iar frica este
opusul iubirii. Deși credem că minciuna este practicată mai
ales în relațiile cu alții, de fapt, cel mai adesea ne mințim pe
noi și, cel mai grav, o facem, de cele mai multe ori, fără să ne
dăm seama.
Adevărul este adesea dureros, dar știm cu toții că ne
eliberează. Și ce altă formă mai deplină de iubire față de noi
poate fi decât să fim liberi de carcera minciunilor în care ne
închidem singuri? Creează-ți o viață lipsită de minciună și vei
resimți toată bucuria și liniștea pe care le aduce în ființa ta
adevărul practicat zi de zi, clipă de clipă.

74. Învață când să spui „da” și când să spui

„nu”
Uneori, spunem cu prea mare ușurință „da” sau „nu”.
Spunem fără să ne gândim la consecințe, spunem în virtutea
inerției, pe pilot automat, fără să fim conștienți dacă acel „da”
sau „nu” ne va ajuta de fapt sau mai degrabă ne va sabota.
Una din lecțiile iubirii de sine este să reflectăm cu atenție
și cu mult discernământ în momentele în care suntem puși
în situația de a alege dacă acceptăm sau refuzăm ceva sau pe
cineva.

75. Învață să primești

Suntem învățați de mici să dăruim, multe religii și sisteme
educaționale ne ajută să integrăm încă din copilărie lecția de
a dărui celorlalți – timp, bunuri, atenție, bani, bunăvoință,
iertare etc. Este minunat să știm să dăruim și să practicăm
dăruirea necondiționată, căci actul de a dărui are multiple
beneficii asupra ființei noastre. Însă, dacă nu știm să
contrabalansăm, cu înțelepciune, actul de a dărui cu actul de
a primi, în viața noastră se va produce un dezechilibru pe mai
51 Iubeşte-te!

multe planuri, dezechilibru pe care adesea îl conștientizăm

prea târziu, când consecințele sunt deja foarte păgubitoare
pentru noi. Atunci când ne iubim știm să și primim. A primi
este o artă, este o binecuvântare. Când nu știm să primim, de
multe ori ajungem să producem disfuncționalități în relațiile
cu cei dragi. A dărui și a primi este benefic să fie dozate într-o
manieră care ne face să resimțim armonie în relația cu noi și
în relațiile cu ceilalți

76. Visează!
”Dacă îţi arunci visele în spaţiu, asemenea unui zmeu,
niciodată nu vei şti ce îţi vor aduce înapoi o viaţă nouă, un
prieten nou, o dragoste nouă, o ţară nouă.” ne spune, atât de
frumos, Anais Nin
Capacitatea de a visa este un Dar. Să îl valorificăm. Este
adevărat, nu chiar toate visele noastre se materializează, însă
eu cred că fiecare vis neîmplinit se transformă, alchemic,
într-o treaptă care ne duce către realizarea unui alt vis.

Să visăm ne îmbogăţeşte sufletul şi mintea, ne aduce pe

chip zâmbet. Să visăm îndrăzneţ, să visăm extravagant,
să visăm abundant, să visăm luminos şi frumos! Să visăm,
oricum, oricând, orice ar fi!

Scrie-ţi visele, dă-le loc, dă-le timp.

Seamănă-ţi visele în cuvinte, pe solul filelor albe…
Reciteşte-le când şi când, stropeşte-le cu credinţă,
imaginează-ţi cum vor răsări, cum vor înflori, cum vor rodi.
Şi apoi rămâi în aşteptare.
Orice sămânţă are timpul ei de a germina.
Visează, visează, visează!
Clara Toma 52

77. Poartă în fiecare zi cele mai bune și

mai frumoase haine pe care le ai
Respectă-te și poartă-te cu tine în fiecare zi ca și când ar fi
ziua ta, ca și când ar fi o zi de sărbătoare. Nu păstra „hainele
bune” pentru „zile importante” sau „speciale”. Fiecare zi este
specială și importantă, iar atunci când ne iubim viața și pe noi
înșine, este firesc să ne tratăm cu grijă, cu atenție și de ce nu,
cu răsfăț... Îmbracă-te de sărbătoare în fiecare zi, celebrând și
în acest mod, existența și fiecare clipă.

78. Îndrăznește să Fii Fericit(ă)!

Citeam într-o carte scrisă de Bert Helinger despre faptul
că a primi o mare fericire în viaţa noastră este un act de mare
curaj…
E o idee care merită atenţie; într-adevăr, câţi dintre noi nu
ajungem să ne simţim atât de copleşiţi de prea-plinul fericirii
ce ni se întâmplă adesea să ne fie dăruită, încât facem ce
facem şi reuşim să o alungăm ?!
A primi necondiţionat şi a da necondiţionat sunt strâns
legate una de alta; pentru a accepta deschis darul Fericirii,
al Iubirii, sau orice alt Dar, este nevoie mai întâi să integrezi
faptul că ideea de a da ori a primi necondiţionat este dincolo
de ceea ce merităm sau nu. Necondiţionat, din această
perspectivă, înseamnă şi nelimitat. Iar în faţă nelimitarii nu
este chiar atât de uşor să stai fără nicio urmă de teamă.
Cu sau fără teamă însă, este important să îndrăznim să
primim şi să dăruim Fericire ca întreg ori măcar câte un
ingredient miraculos din reţeta ei.
53 Iubeşte-te!

79. Răsfață-ți simțurile!

Așa cum, atunci când vrem să răsfățăm un copil sau o
persoană dragă, vrem, de fapt, să ne manifestăm dragostea
față de această persoană, la fel, atunci când vrem să ne arătăm
iubire, a ne răsfăța este un mod foarte potrivit. Răsfățul prin
intermediul simțurilor este o cale accesibilă și simplă, la
îndemâna oricui. Să ne răsfățăm ochii cu priveliști minunate,
sau admirând o sculptură sau o pictură. Să ne răsfățăm
simțul olfactiv mirosind o floare, ori purtând un parfum de
calitate, ori făcând o ședință de aromaterapie, sau, pur și
simplu, bucurându-ne de mirosul ploii căzute pe asfalt sau
de mirosul unei păduri de conifere. Să ne răsfățăm papilele
gustative cu o mâncare delicioasă și sănătoasă sau cu gustul
unui fruct aromat. Să ne răsfățăm simțul tactil cu un masaj
sau purtând o haină plăcută la atingere. Și, nu în ultimul
rând, să ne încântăm ființa ascultând o muzică de calitate, o
muzică ce ne umple ființa cu acordurile ei. Cu cât reușim să
ne dăruim noi înșine, în fiecare zi, măcar câteva momente de
răsfăț pentru simțurile noastre, cu atât mai mult ne vom simți
trăind în vibrația iubirii, vibrație care ne aduce mulțumire,
stare de plenitudine și liniște interioară.

80. Hrănește-ți spiritul!

Oamenii, pentru o viață împlinită, nu au nevoie doar să-și
hrănească trupul, au nevoie să-și hrănească și spiritul. Atunci
când ne hrănim doar trupul și mai ales atunci când trăim în
principal să ne satisfacem nevoile primare, spiritul nostru
este înfometat. A ne îngriji doar de hrana trupului și doar de
nevoile materiale este mai degrabă o formă de supraviețuire,
un fel de a ne asigura traiul doar pe nivel de bază. A ne iubi
pe noi implică nu doar a ne asigura traiul din punct de vedere
material, ci a tinde spre a ne trăi existența pe planuri cât mai
înalte. A ne oferi hrană spirituală, în orice formă considerăm
noi că putem face asta, este un act de generozitate și de noblețe
Clara Toma 54

față de existența noastră, față de noi, față de spiritul nostru.

Să citim cărți de calitate, să ne cultivăm simțul artistic, să ne
dezvoltăm gustul pentru estetic, să ne diversificăm zonele
de cunoaștere, să ne amplificăm dorința de a crea și trăi
experiențe cât mai plăcute și cât mai diferite, sunt doar câteva
modalități de a a ne ocupa de grana noastră spirituală.

81. Prețuiește-te la adevărata ta valoare!

Fiecare om e valoros prin unicitatea lui, prin ceea ce îi
aparține lui și numai lui. Deși fiecare din noi avem cel puțin
un dar unic, mulți dintre noi fie nu ni-l descoperim din timp,
fie îl descoperim dar nu ni-l punem în valoare sau poate chiar
îl bagatelizăm. Societatea tinde să ne uniformizeze, cumva,
modul de a gândi despre noi, despre lume și despre viață, așa
că începem să uităm de ce suntem cu adevărat și ajungem să
ne dorim să facem lucruri mărețe, glorioase, răsunătoare. Ne
acordăm valorizare doar dacă avem succese recunoscute de
un număr cât mai mare de oameni ori succese catalogate ca
excepționale. Și totuși, ciar dacă ajungem la aceste succese
ne simțim, cumva, goi pe dinăuntru și nefericiți. Poate că
cineva cu talente artistice ajunge, sub influența dorințelor
părinților, un avocat de prestigiu sau un bancher recunoscut.
Dar adevăratul său talent a rămas îngropat de viu, îngropat
fără să fie folosit, exprimat, valorizat. Așa că acel om, deși
considerat de succes de către societate sau de către familie, el
nu își acordă valorizare pentru că simte că mina sa de aur stă
în darul artistic neexploatat. Când ne descoperim un dar, un
talent, un har, este benefic pentru noi să îl punem în valoare,
chiar dacă un timp facem și o altă activitate care ne aduce
bani sau faimă. Este un act de iubire să ne prețuim tot ce este
în noi, fiecare caracteristică, fiecare semn de unicitate, fiecare
talent, oricât de neimportant îl considerăm comparându-l cu
„marile succese” supra-mediatizate. Dcă noi nu ne acordăm
valoare pentru ce suntem, pentru ce facem, pentru ce gândim,
este puțin probabil ca ceilalți să o facă în locul nostru la nivelul
și în modul pe care îl merităm.
55 Iubeşte-te!

82. Dedică-ți un spațiu

care să fie doar al tău
Este benefic, este de dorit să ne îngrijim în a ne dedica nu
doar un timp al nostru, ci și un spațiu personal. Un spațiu pe
care să ne lăsăm amprenta, un spațiu în care dacă nu dorim,
să nu permitem nimănui să intre sau dacă permitem, să o
facem în condițiile noastre, când și dacă simțim că ne dorim
asta. Nu toți oamenii au posibilitatea să aibă o cameră doar
a lor, în care să nu intre nimeni și ei să petreacă acolo câteva
minute sau câteva ore pe zi. Ideea nu stă în a avea neapărat
o cameră sau o casă numai a noastră. Poate fi un colț al unei
case, un dulap, o canapea, un birou cu sertare, unde, de
pildă, putem păstra jurnalele sau notițele intime, unde putem
păstra fotografii dragi, care nu ținem sau nu este potrivit să
le arătăm și altora, ca de pildă fotografii cu momente din alte
relații. A ne îngriji să avem un mic spațiu personal ne ajută
să ne delimităm, nu doar fizic, ci și emoțional, mental sau
simbolic de ceilalți, atunci când ne dorim asta și să rămânem
în propria companie atunci când simțim să o facem, fără să
riscăm intruziunea altor persoane.

83. Conștientizează-ți fricile, dar nu te

lăsa pradă lor
Frica are și ea rolul ei. Are rolul de a ne ține la distanță de
anumite pericole reale, cărora nu le-am putea face față. Eu am
convingerea că absolut tot ceea ce există în noi, tot ce trăim,
are un rost. Dacă ne-a fost dat să resimțim frica, înseamnă
că ea are o menire în existența noastră. În lipsa acestui mod
de alertă care este frica, probabil că specia noastră ar fi fost
într-un risc major de extincție. Resimțind frica, omul ajunge
să-și declanșeze mecanismele de autoprotecție, să-și pună
în funcțiune sistemul de autoconservare, ceea ce nu este,
în definitiv, decât spre binele său. În ultimul timp, trăirea
fricii este descalificată și desconsiderată. „Fricoșii” sunt puși
Clara Toma 56

la zid și „fricile” sunt catalogate în mod excesiv ca frâne ale

dezvoltării individuale și, de ce nu, la nivel de masă. Da, frica
devine blocantă și toxică atunci când preia controlul asupra
noastră. Este rolul nostru, atunci când suntem în fața unui
frici, să o privim, să înțelegem ce anume vrea acea frică să
facă pentru noi. Este un pericol real care ne paște și frica
este justificată? Sau este doar o închipuire a minții noastre,
o anxietate pronunțată sau o oboseală sau surescitare psihică
ce ne face să exagerăm pericolele și să dăm fricii controlul?
Eu nu sunt de principiul eliminării în totalitate a fricilor
sau a evitării compulsive a trăirii fricii. Sunt pentru a fi în
permanență conștienți de rolul fricilor noastre. Iar când,
în unele situații considerăm că o frică nu este justificată de
un pericol real, propun să ne asumăm să nu urmăm „calea”
arătată de acea frică, ci să ne urmăm drumul dorit. Fricile ne
pot fi aliați sau dușmani, în funcție de modul și de gradul în
care învățăm să le gestionăm, să le ascultăm, să le dăm rolul
cuvenit în viața noastră. Iubește-ți chiar și fricile, acestea
sunt o formă uneori exagerată de auto-protecție, însă în
unele situații ele chiar te apără de pericole reale. Iar protecția
și auto-protecția, atunci când sunt în niște limite sănătoase,
sunt evidente semne de iubire.

84. Alege-ți un citat călăuzitor

Se spune că tot ceea ce ne place ne reprezintă și ne definește.
Mulți avem un cântec preferat, o rugăciune de suflet, un film
care ne-a marcat convingerile personale. Tot ce ne atinge, fie
că e vorba de experiențe sau de oameni, ne influențează, dacă
nu conștient, cu siguranță că subliminal, subtil, inconștient.
Atunci când însă alegem conștient să fim influențați de ceva
sau de cineva, această influență acționează cu putere asupra
noastră și o putem îndepărta dacă într-un anumit moment al
vieții ea devine desuetă, inutilă ori chiar nebenefică pentru
noi. Alege-ți un citat care simți că te inspiră, că produce asupra
ta stări mentale și emoționale pozitive, un citat care simți că
57 Iubeşte-te!

te întărește sau te incurajează în momente mai dificile. Nu

întotdeauna avem lângă noi un om puternic sau înțelept să ne
ghideze sau să ne sprijine cu un sfat când e nevoie. Alegând
un citat al unui om pe care îl admiri și îl prețuiești, atunci
când vei repeta în gând acel citat, sau îl vei citi dintr-o agendă
în care îl transcrii, vei simți cum parcă spiritul omului care l-a
scris ți se va alătura, ca un bun prieten, ca un bun sfătuitor.

85. Creează sau alege o mantra personală,

care ți se potrivește
Mantrele nu sunt altceva decât niște afirmații cu o
încărcătură pozitivă, cu o energie înaltă, care ne ajută, atunci
când le folosim, să ne reconectăm cu o vibrație armonioasă.
Deși poți alege să folosești mantre pe care le găsești prin cărți
sau pe internet, sau mantre recomandate la vreun curs sau
de către un prieten, eu optez și recomand să îți creezi propria
afirmație. Suntem ființe unice, cu nevoi, cu vise, cu aspirații
și cu rsurse care ne definesc. Atunci când te simți inspirat(ă),
ia o foaie de hârtie și caută să scrii câteva afirmații, pornite
din inima și din mintea ta, care simți și crezi că se potrivesc
cel mai bine ție și momentului existențial în care te afli. Apoi,
lasă să se așeze în tine aceste afirmații, iar peste o zi, două,
alege din acele afirmații una singură, cu care ființa ta întreagă
rezonează cel mai mult. Rescrie mantra, afirmația, ori de câte
ori simți nevoia să te reconectezi cu energia, cu vibrația ei, ori
doar spune-o în gând, ori de cîte ori simți nevoia. Ai încredere
în puterea cuvântului, fie el scris, rostit sau doar gândit. Căci,
știm cu toții, „la început a fost Cuvântul.”

86. Alege ce ți se Potrivește!

Un strop de pământ amestecat cu câţiva stropi de apă
limpede şi pură precum cristalul dă naştere unei pete de
noroi; o linguriţă de miere delicioasă amestecată cu un praf
din sarea ce dă gust tuturor bucatelor produce un alt gust
Clara Toma 58

pe care papilele noastre îl acceptă cu greu; ploaia cea fertilă

alăturată unui ger cumplit zămisleşte un polei periculos;
aromă unui praf de scorţişoară alăturată aromei cafelei îi
înzeceşte savoarea; vântul căldicel combinat cu razele tandre
ale soarelui înteţeşte bucuria primăverii; o piatră în compania
altei pietre nu se schimbă cu nimic; un măr sănătos aşezat
lângă unul stricat, se va strică şi el…
Un optimist trăind lângă un pesimist adesea îşi pierde
speranţa; un om rapid şi energic se va plictisi lângă un om
lent şi sedentar ori se va distanţă de el, ori, în timp, îşi va
încetini şi el ritmul; un om fericit va uită să zâmbească dacă
stă prea mult lângă un om deprimat; un om credincios alături
de un alt credincios vor zidi un templu; doi hoţi se vor alătură
că să-i fure pe alţii şi vor sfârşi furându-se unul pe altul; un
om care (se) iubeşte nu-l va putea împiedică pe altul să (se)
urască; un mincinos nu se va simţi în largul lui lângă cineva
atât de loial şi onest încât transcede orice noţiune de falsitate;
un bătrân poate deveni mai jucăuş alături de un copil iar un
copil poate deveni mai înţelept lângă un bătrân.
Cred că armonia, liniştea, savoarea, frumuseţea, rodnicia a
tot ce există în natură şi în relaţiile dintre oameni se nasc din
alăturările potrivite…
Din iubire și respect pentru tine, nu rămâne prea mult
timp în locuri sau situații nepotrivite pentru tine ori alături
de oameni în prezența cărora nu te simți bine

87. Nu amâna prea mult lucrurile

importante pentru tine
Mulţi dintre noi spunem, spre finalul anului: “de la anul o
să încep să…”.
Plănuim că de la 1 ianuarie anul viitor o să fim mai buni, o
să facem sport, o să ne lăsăm de fumat, o să urmăm o dietă,
o să ne depunem CV-ul pentru alt job, o să ţinem un jurnal,
o să…
59 Iubeşte-te!

Am încercat şi eu, ani la rând, reţeta “magică” a schimbărilor

de la răscruce de ani- fără prea mult succes…
Toate “începuturile” de la început de an au eşuat lamentabil
înainte de primul ghiocel…
Am încercat, deopotrivă, să amân marile schimbări pentru
un timp “potrivit”: după ziua copilului, după Crăciun, după
Paşte, după ziua mea, după ce trece canicula, după ce trec
gerurile…
Și am plătit cu un preţ prea mare tot răstimpul scurs între
clipa când am simţit că este nevoie de schimbare şi clipa când
am reuşit să fac primul pas ferm și evident în direcţia schimbării.
Singurul Timp potrivit unei schimbări pe care o vrei cu
adevărat este chiar Acum…

88. Conștientizează-ți valorile

„Nu este greu să iei decizii atunci când ştii care sunt
valorile tale” ne spune Roy E. Disney
Valorile de viaţă sunt, în punctul meu de vedere, o parte
semnificativă a identităţii mele. Valorile mele de viaţă sunt
însăşi fundaţia existenţei mele, sunt izvorul acţiunilor,
comportamentelor, atitudinilor mele. Se spune că „valorile
se pot schimba”. Nu, valorile nu se schimbă pur şi simplu,
eu mă schimb şi uneori, schimbarea mea necesită adoptarea
unor alte valori. Când mă îngraş sau când slăbesc, nu mi se
schimbă numărul la haine, ci voi alege alte haine în care mă
voi simţi confortabil, atunci când corpul meu îşi schimbă
dimensiunea, forma.
Suntem, sau ar fi indicat să fim creatorii, decidenţii valorilor
noastre. Când spun „valorile mele” exclude orice posibilitate
ca aceste valori să fie bruiate de valorile familiei, religiei,
şcolii, anturajului. Valorile mele le caut acolo, adânc, în fiinţa
mea, în rădăcinile sufletului meu, în rădăcinile copacului
vieţii mele; acolo le caut şi de acolo le aduc la suprafaţă.
Când mă simt Acasă, ştiu că respect Valorile mele. Când mă
simt rătăcită, pentru mine este un indiciu că am ieşit în axa
Clara Toma 60

valorilor mele, ştiu că undeva, cumva, coloana vertebrală a

fiinţei mele a suferit o fisură sau o ruptură care mă doare fizic,
mental, emoţional. Când nu mă bucur de un succes, ştiu că
succesul l-am realizat ignorând măcar o valoare personală;
când la capătul unui obiectiv descopăr de fapt un eşec, ştiu că
mi-am neglijat cel puţin una din valori. Când nu-mi pot ridica
zmeul până la cel mai colorat ideal al meu, ştiu că undeva, la
nivelul coloanei vertebrale a valorilor fiinţei mele s-a produs
o dislocare care nu-mi permite să creez ori să mă ridic fără
să mă doară. Eu simt şi cred că sunt, devin şi (mă) iubesc pe
măsura valorilor mele…
Care sunt Valorile tale?
Ce reprezintă ele pentru tine?

89. Conștientizează-ți idealurile

„Idealul este o realitate în devenire” Nicolae Titulescu
Idealurile, ca şi visele, ne ajută să tindem către versiunea
cea mai dezirabilă a fiinţei noastre, a existenţei noastre. Nu
există perfecţiune, ştim cu toţii asta. Însă să ne dăm dreptul de
a tinde asimptotic către ea. Călătoria către idealurile noastre
este în sine un demers de autocunoaştere, de cunoaştere a
lumii, un demers de transformare interioară, transformare
care va contura, implicit, într-o măsură mai mică sau mai are,
transformarea lumii în care trăim.
Îndrăzneşte să ai idealuri, să creezi cu mintea lumi ideale,
îndrăzneşte să faci în fiecare zi măcar un pas, măcar o acţiune
care te duce mai aproape de viaţa Ta ideală!
Aşadar… aşterne-ţi idealurile în cuvinte!
61 Iubeşte-te!

90. Descoperă ce te motivează

Suntem motivaţi, în acţiunile noastre, în mod diferit. Pe
unii dintre noi ne motivează bucuria de a fi utili altora, pe alţii
mândria de a lasă ceva în urma noastră, pe unii îi motivează
teama de sancţiune, pe alţii îi motivează recompensa
financiară. De cele mai multe ori, o acţiune a noastră are la
bază un cumul de factori motivatori.
Cred că este important să descoperim ceea ce ne motivează
în viaţă, în general, cât şi ceea ce ne motivează, specific, în
fiecare domeniu al vieţii sau chiar în ceea ce priveşte fiecare
acţiune pe care o facem.
Cine şi ce te motivează pe tine?

91. Lasă deoparte regretele!

Știm, cred, cu toții, de melodia acea celebră cântată de
Edith Piaf, care ne spune că ea nu regretă nimic. Nu este atât
de simplu pe cât pare să nu avem regrete. Ce puțin o dată în
viață am trecut, cred, fiecare din noi, prin tăvălugul de stări
care vin odată cu regretul. Regretul de a fi ales într-un fel și
nu în altul, regretul de a fi iubit un om și nu altul, regretul de
a fi luat-o într-o direcție și nu în cealaltă. Regretele însă, ca
și vinovăția, sunt toxice, otrăvitoare pentru mintea, sufletul
și trupul nostru. Ne împovărează și ne alterează starea de
bine. Odată ce ai ales ceva sau pe cineva, într-un moment
sau altul al existenței, respectă și onorează alegerea făcută,
a fost alegerea cea mai bună pe care ai considerat că o poți
face în acel moment, în acea conjunctură. Chiar dacă în timp
consecințele alegerii nu se dovedesc a fi cele mai inspirate,
bucură-te că ai rămas măcar cu o lecție, cu o experiență, cu
o învățătură în plus, care îți poate folosi cândva. Renunță la
orice formă de regret și iubește-ți fiecare alegere și decizie.
Este și aceasta o formă de iubire pentru propria persoană.
Clara Toma 62

92. Alege-ți o persoană, două, de încredere

cu care să te poți sfătui sau pe care să
te poți baza în momente de cumpănă
Știm, din popor, că „unde-s doi puterea crește”. Omul
este o ființă socială și, chiar dacă trendul actual este spre a
ne insufla ideea că suntem ființe complete, această idee nu
trebuie confundată cu ideea de auto-suficiență. Chiar dacă un
individ adult este firesc și de așteptat să se descurce de unul
singur în majoritatea situațiilor, în viață, sunt situații când
chiar și cel mai puternic om are nevoie de susținerea altcuiva,
de ajutorul sau de prezența unei alte persoane. Sunt perioade
de criză existențială, momente cu totul dificile, când resursele
personale, fie ele de timp, de energie sau materiale nu sunt de
ajuns pentru a trece cu bine de o situație nefericită. În această
situație, este un dar al vieții să avem în preajma noastră pe
cineva pe care să putem conta, deplin și necondiționat. Din
iubire pentru noi înșine, este înțelept să cultivăm relații
profunde și autentice, relații de angajament responsabil cu
anumite persoane, iar în cadrul acestor relații să ne acordăm
reciproc sprijin atunci când este nevoie.

93. Conștientizează-ți și recunoaște-ți

nevoile
Acum câţiva ani, la un grup de dezvoltare personală
moderat de Andre Moreau, am aflat pentru prima oară de un
exerciţiu de introspecţie de o forţă si de o eficacitate care au
fost greu egalate prin intermediul altor metode de acelaşi tip
pe care le-am cunoscut şi exersat de-a lungul timpului. Andre
Moreau spunea că acest exerciţiu este de fapt o meditaţie
tibetană, care se practică zilnic, pe o durată din ce în ce mai
mare, putând ajunge la câteva ore pe zi. Este un exerciţiu care
ajută enorm să îţi răspunzi cât mai adecvat la întrebarea „de
ce am eu nevoie?”. E o întrebare al cărei răspuns este la fel
de viu şi de dinamic şi de schimbător ca însăşi fiinţa noastră.
63 Iubeşte-te!

Azi avem nişte nevoi, mâine altele… Totuşi, după ce practici

această meditaţie o vreme, realizezi că de fapt, există în fiecare
anumite nevoi atât de importante şi de profunde, care apar
mereu şi mereu, ne însoţesc, îşi strigă nevoia de a fi auzite,
ascultate, realizate. Sunt nevoile autentice şi esenţiale ale
fiinţei noastre. Sunt nevoile suficiente (şi absolut necesare)
ca să fim împliniţi şi fericiţi… Avem nevoie să le descoperim
şi să ne ocupăm de ele…
Această meditaţie eu o fac adesea în scris. Aşa, pot să
păstrez şi să mă folosesc de rezultatul conştientizărilor mele
din timpul meditaţiei… iată doar un mic fragment din zeci
de pagini umplute într-o seară în care am încercat să fac
cunoştinţă cu nevoile mele…
Am nevoie de linişte, Am nevoie de armonie, Am nevoie
de timp pentru mine, Am nevoie de recunoaştere, Am nevoie
de respect, Am nevoie de siguranţă, Am nevoie de sprijin, Am
nevoie de protecţie, Am nevoie de tandreţe, Am nevoie de
înţelegere, Am nevoie de sănătate, Am nevoie de timp liber,
Am nevoie de optimism, Am nevoie de iubire, Am nevoie de
îmbrăţişări, Am nevoie de atenţie, Am nevoie de oameni, Am
nevoie de celălalt.
Care sunt nevoile tale? Reflectează asupra acestei întrebări
şi apoi îndrăzneşte să aşterni pe hârtie răspunsul.

94. Stabilește-ți obiective

„Orice călătorie începe cu primul pas” afirma Confucius
Avem obiective pentru o zi, pentru un an, pentru viaţă.
Avem obiective care depind doar de noi şi obiective care
depind şi de ceilalţi. Obiective la care putem ajunge prin
inspiraţie şi creativitate sau obiective la care putem ajunge
doar prin strategii bine puse la punct şi prin muncă asiduă.
Obiectivele pot fi definite şi privite din multe perspective;
s-au scris mii, zeci de mii de cărţi despre setarea obiectivelor.
Ce ne ajută însă să ne transformăm viaţa şi pe noi este să
ne propunem obiective, chiar dacă pe parcurs le modificăm,
Clara Toma 64

le ajustăm sau renunţăm la ele. Obiectivele dau o directivă

paşilor noştri, acţiunilor noastre.
Direcţia pe care o dorim noi.
Primul pas în călătoria spre cine vrei să devii, spre cum
doreşti să fie viaţa ta, este să iei decizia de a-ţi propune
obiective.
Care sunt obiectivele tale cele mai importante, în acest
moment?

95. Caută să descoperi ce te definește și ce

te reprezintă
Dacă aş concentra toate lucrurile care le ştiu despre mine
în doar câteva cuvinte, care ar fi acelea?
Misiune şi Crez : …Să creez cu Bucuria faptului de a aduce
ceva nou pe lume, cu Pasiunea care însufleţeşte tot ce este
viu cu adevărat, cu Entuziasmul de a putea exprima o parte
din mine prin ceea ce fac, cu Dragostea pe care o am pentru
tot ce este Frumos, cu Inspirația primită de la tot ce este în
jurul meu, cu Armonia pe care o simţi lucrând cu plăcere, cu
Credinţa că nimic din ce fac(em) nu este fără rost…
Eu Sunt cine Devin, Devin cine Sunt. Mă iubesc aşa cum
sunt, te iubesc aşa cum eşti, iubesc Viaţa aşa cum este.
Ce te defineşte pe Tine?
Ce te reprezintă cu adevărat?
Care este esenţa ta?
În cât mai puţine cuvinte, ori poate într-un desen, schiţează
un fel de portret al fiinţei tale. Inspiraţie să ai!

96. Nu te lăsa închis(ă) în șabloane de

gândire sau de acțiune
Evoluția noastră ca specie, atât la nivel global cât și la nivel
individual, a fost posibilă prin tendința naturală a omului
de a experimenta, de a încerca, de a gândi creativ. Tiparele
65 Iubeşte-te!

de gândire, convingerile de tip șablon, credințele fixe, nu

fac altceva decât să încetinească sau să ne obstrucționeze
evoluția, progresul, dezvoltarea pe toate planurile. Așa cum,
iubindu-ne copiii, îi îndemnăm să citească, să experimenteze,
să încerce lucruri noi pentru a crește inclusiv pe interior,
la fel și noi, adulții, practicând iubirea de sine, este nevoie
să ne detașăm mai întâi, treptat, de convingerile limitative,
de credințele vechi care nu ne mai ajută în prezent, de
prejudecățile preluate cândva din familie sau de la educatori.

97. Renunță la control

Controlul are cel mai adesea rădăcinile în frică, în
anxietate, în lipsa de încredere în resursele tale sau lipsa de
credință în Divinitate. Controlul este, din păcate, un virus
extins pe scară largă printre oameni, mai ales în vremurile
noastre când ne-am îndepărtat destul de mult de noii înșine
și de conexiunea cu Natura, cu Universul, cu Divinul din
noi. Controlul ne împiedică să trăim cu bucurie și cu pace
interioară, ne tensionează la nivel mental, emoțional și fizic,
ne blochează curgerea energiei creatoare. Cu cât învățăm
mai mult să renunțăm la controlul asupra altor persoane
și asupra situațiilor care oricum nu sunt, în mod real sub
controlul nostru, cu atât mai mult vom avea deschiderea de a
primi iubirea în viața noastră, iubirea sub toate formele ei de
manifestare.

98. Când faci sau spui ceva, fă-o cu toată

ființa
Jumătățile de măsură, după cum știm, nu au capacitatea
de a mulțumi pe nimeni cu adevărat. Când facem ceva „cu
inima strânsă”, ori când spunem ceva cu îndoială, ori când
pornim un demers și pe drum ne oprim pentru că ni se pare
că nu e ceea ce vrem cu adevărat, înseamnă că nu suntem cu
Clara Toma 66

toată ființa acolo, în ce gândim, în ce spune sau în ce facem.

Aceste acțiuni făcute fără să simțim că suntem în ele „trup și
suflet” cum se spune în popor, sunt, pe termen lung, acțiuni
care nu ne vor împlini cu adevărat, de ale căror roade nu ne
vom bucura deplin. Când facem lucrurile „pe jumătate” sau
doar cu o parte din noi, este o manieră de a ne auto-sabota,
într-o măsură mai mare sau mai mică, iar auto-sabotarea
reflectă faptul că nu ne iubim îndeajuns. Alege, din iubire
pentru tine, să faci, să creezi, să te investești în proiecte,
relații sau profesii în care simți entuziasmul și bucuria de a fi
acolo cu toată ființa ta, trup, minte, suflet.

99. Caută să ieși din conflictele interioare,

atunci când ele se manifestă
Conflictele din interiorul nostru sunt uneori chiar mai
numeroase și mai profunde decât cele pe care le avem cu
cei din jurul nostru. Conflictele interioare apar atunci când
ne aflăm în fața situației de a decide ceva și decizia este
obstrucționată de prezența concomitentă a două convingeri
diametral opuse, sau de prezența a două valori personale
la care ținem la fel de mult, dar care se neagă una pe alta.
Adeseori, conflictele interioare se nasc din lupta dintre minte
și inimă sau din lupta între dorința noastră de a face ceva bun
pentru noi și dorința de a face ceva bun pentru cineva drag,
însă aceste dorințe se „bat cap în cap” sau se sabotează una pe
alta. Oricare ar fi cauza conflictului interior, atunci când ne
iubim, ideal este să ieșim cât mai degrabă din acest conflict
care ne macină și ne obosește. Când nu reușim singuri să
rezolvăm conflictul, este benefic să cerem ajutor specializat,
unui psiholog, unui consilier, unui coach.
67 Iubeşte-te!

100. Evită conflictele cu cei din jur

Conflictele au fost și sunt pentru majoritatea oamenilor
mari devoratoare de energie și de resurse, atât conflictele care
ne par „mărunte” cum ar fi o ceartă între partenerii de afacere
sau între doi soți cât și marile conflicte cum sunt cele la nivel
social, între grupuri cu mari diferențe de opinii și convingeri.
Atunci când ne iubim pe noi înșine, în mod natural vom
căuta să trăim în armonie și în liniște cu toți oamenii din
jurul nostru. De multe ori, evitarea unui conflict cu cei din jur
este un demers complex, deloc simplu, însă atunci când avem
posibilitatea și puterea să ocolim un conflict, este benefic
să o facem. Mulți oameni consideră că evitarea conflictelor
înseamnă lașitate sau chiar slăbiciune interioară. Da, uneori
poate însemna și asta. Doar că, atunci când acționăm cu
iubire față de noi, este firesc să ne luăm în considerare și
fragilitatea, vulnerabilitatea. Când știm că un conflict ne-ar
crea prejudicii la nivel emoțional, fizic ori mental, este firesc,
din iubire față de noi, să ne îndepărtăm cât putem de mult
de zona conflictuală și să ne dăm dreptul la pace și armonie
existențială.

101. Călăuzește-te după sfaturi din

înțelepciunea străveche dacă simți că
rezonezi cu acestea
Uneori, oricât de culți sau de inteligenți am fi, oricâtă
cunoaștere am adunat sau câte experiențe am acumulat,
se întâmplă să fim în situații de viață în care să simțim că
nu știm cum să procedăm, că nu știm care e calea cea mai
bună sau cea mai potrivită pentru noi. Ajungem să cerem
sfatul cunoscuților noștri, ba chiar să mergem la consilieri
specializați pentru a ne sfătui cum să procedăm, însă simțim
că nici aceste soluții nu ne mulțumesc pe deplin. Acesta este
un semn că ființa noastră profundă nu a primit încă răspunsul
potrivit sau că nu am pășit pe drumul care ne este menit. În
Clara Toma 68

multe din aceste situații ne pot ajuta parabolele de care sunt

pline Cărțile Sfinte, ori sfaturile înțelepților din vechime,
ori vorbele unor mari Maeștri Spirituali. Este un demers
binevenit să ne îndreptăm atenția spre a căuta răspunsurile
în aceste Surse valoroase de înțelepciune, atunci când nu
găsim în interiorul nostru răspunsurile căutate.

102. Dă atenție și respect Legilor Naturii și

ale Universului
Oamenii, dintotdeauna, au căutat să descopere misterele
naturii, au căutat, instinctiv, să intre în rezonanță cu ciclurile
naturale, să descifreze tainele astrelor și să pătrundă în miezul
Pământului. Învățații din cele mai vechi timpuri știau că Natura
și Universul au legi proprii, legi care, dacă sunt ignorate sau
încălcate de oameni, consecințele nu sunt totdeauna cele mai
bune. Din păcate, omul din zilele noastre s-a îndepărtat în mod
periculos de „legislația” divină și de principiile universale,
ceea ce aduce mult haos și multe dezechilibre în existența
noastră. Acordarea cu legile și principiile universului și ale
naturii aduce armonie în viețile noastre, aduce o ordine și un
surplus de energie, energie care poate fi folosită pentru a ne
crea o viață mai aproape de echilibru și de liniște interioară.
Respectarea legilor și ritmurilor naturii este o formă de a ne
respecta propria natură interioară, de a ne acorda și conecta
cu partea divină din noi.

103. Caută mereu și mereu noi moduri de a

descoperi cum să îți oferi iubire
Pentru că energia iubirii este infinită, nelimitată, și formele
de manifestare ale iubirii sunt nelimitate. Indiferent cât de
numeroase și de diferite sunt „rețetele” iubirii de sine pe care
le vezi la semenii tăi, oricâte sfaturi, idei despre iubirea de
sine vei primi, oricâte cărți despre cum să te iubești pe tine
69 Iubeşte-te!

vei citi, adevărata iubire pentru tine o descoperi treptat, clipă

de clipă, zi de zi, experiență cu experiență. Iubirea pentru
tine poate răsări uneori din cel mai adânc hău al urii de
sine. Iubirea pentru tine o poți găsi într-o zi, din nou, după
ce o rătăciseși în vreun colț umbrit al istoriei tale sau într-
un sertar demult închis al inimii tale. Iubirea pentru tine
poate îmbrăca multe haine, poate apărea în multe forme,
unele poate greu de recunoscut. Iubirea pentru tine este o
călătorie interioară, o călătorie multidimensională, complexă
și profund transformatoare. O călătorie care începe odată cu
nașterea ta și se termină odată cu ultima suflare. Din iubire
pentru tine, caută mereu și mereu să descoperi și să creezi
cât mai multe, mai ample și mai profunde feluri de a-ți aduce
iubire în propria viață, în propria ființă.

104. Împărtășește cu ceilalți din

cunoștințele și din darurile tale
interioare
Darul cunoașterii și harurile pe care le avem de la naștere
sunt bogățiile noastre cele mai de preț. Cât trăim învățam,
descoperim, experimentăm. Și prin ceea ce experimentăm
și învățăm devenim, continuu, din ce în ce mai bogați pe
interior. A dărui celorlalți din știința noastră, a împărți cu
lumea din rodul experiențelor noastre, a împărtăși cu semenii
noștri farmecul talentelor și pasiunilor noastre, toate acestea
sunt printre cele mai nobile forme de generozitate sufletească.
Desigur, a da bani unui cerșetor, a adăposti în casa ta pe
cineva care nu are unde înnopta sau a hrăni cu o masă caldă
un om înfometat sunt și ele forme minunate de a dărui din
ce avem spre binele altcuiva. Dar a ne pune pe tava lumii
giuvaerurile spiritului și ale minții noastre, mi se pare una
din formele cele mai frumoase și mai prețioase de a ne dărui
pe noi și ce avem mai valoros în noi. Dăruirea către ceilalți a
unor părți minunate din noi este o formă specială și nobilă a
Clara Toma 70

manifestării iubirii și prețuirii față de noi înșine. Dăruind, ne

recunoaștem abundența interioară și recunoaștem, implicit,
abundența nelimitată a Universului care ne conține și a
Divinității creatoare care se manifestă prin noi.

105. Caută să îți descoperi

pasiunile, bucuriile, hobby-uri-le
și să le dai cât mai mult timp
din viața ta
Într-un târziu binevenit, în mod miraculos, uitându-mă la
mine, în mine şi în juru-mi, am priceput că Sunt.
De-atunci, am renăscut în bucuria de a fi, pe care-o simt
şi o trăiesc ca şi când aş primi în fiecare clipă a vieţii mele
nepreţuite daruri, în faţa cărora mă minunez şi rostesc: Da!
Sunt da(r)urile din Fiecare (A)zi...
Spun Da! Bucuriei de a fi, care apare zilnic sub felurite
chipuri, cum ar fi: bucuria unui nou început, bucuria de a citi,
bucuria de a crea, bucuria unui surâs, bucuria unei încurajări,
bucuria reînnoirii, bucuria de a te îndrăgosti, bucuria de
a-ţi putea ţine promisiunile, bucuria de a afla că… încă nu
s-a terminat… , bucuria puterii de a visa, bucuria de a face
proiecte cu cineva drag, bucuria de a te simţi util, bucuria de
a regăsi copilul din tine, bucuria de a privi stelele, bucuria
schimbării..
De ce mai multe ori, bucuria ia forme mărunte, invizibile,
impalpabile, iar de multe ori de-abia o recunoşti, micuţa
nestemată pierdută într-o mare de tristeţe sau rătăcită într-
un cufăr de comori, iar alte ori, bucuria ia forma unui „DA!”
rostit şi primit cu toată inima…
Tu, ce bucurii, ce pasiuni trăieşti în fiecare (a)Zi?
71 Iubeşte-te!

106. Fă cunoștință cu dorințele tale!

„Ai grijă ce-ţi doreşti căci s-ar putea să se întâmple”
spune o vorbă, al cărei înţeles mi s-a ascuns mult timp. Timp,
energie, resurse măsurate sau nu, investim în a ne dori una sau
alta, iar mai devreme sau mai târziu, dorinţa ni se împlineşte.
Adesea preţul e prea mare, timpul împlinirii e prea târziu,
efortul prea intens ca să mai putem savura bucuria împlinirii.
Dar cel mai adesea, dorinţele ni se împlinesc. Iar când ni se
împlinesc, mulţi dintre noi nu doar că nu ne bucurăm, dar
ajungem să fim încurcaţi de propria dorinţa devenită realitate.
E un film de desene animate în care un personaj-vrăjitoare îi
spune cuiva venit să-i îndeplinească o dorinţa arzătoare : „eu
ţi-o îndeplinesc, dar nu ai nevoie de asta”.
Cel mai adesea, ceea ce ne dorim nu-i ceea ce avem nevoie,
iar ceea ce avem nevoie adesea este ceva indezirabil…
De curând, am început să le urez celor din jur, timid, şi
cu teamă că nu voi fi înţeleasă: fie să ai parte de ce ai nevoie.
E drept, mie însămi mi-e la fel de greu să-mi urez asta,
deşi constat, pe zi ce trece, că multe din dorinţele ce mi se
îndeplinesc nu reprezintă neapărat ceva potrivit pentru
mine…
Nu ştiu întotdeauna ce am cu adevărat nevoie, dar încep să
am din ce în ce mai multă grijă la ceea ce-mi doresc.
Tu ce îţi doreşti?

107. Acordă-ți atenție atât cât simți și

atât cât știi că ai nevoie!
Să primim atenție este una din nevoile de bază ale omului.
Atenția este acordată și primită sub diverse forme, în funcție
de fiecare din noi. Unii oameni preferă să li se acorde atenție
fiind ascultați în timp ce vorbesc, alții simt că primesc atenție
atunci când petreci timp cu ei, alții consideră că sunt în centrul
atenției tale când le faci servicii, îi ajuți cu ceva sau măcar îi
întrebi dacă au nevoie de vreun ajutor. Alte persoane simt că
Clara Toma 72

primesc atenție atunci când le dăruiești cadouri ori le faci mici

surprize. Indiferent de modul în care se manifestă atenția,
oamenii în general o interpretează ca fiind o formă de iubire.
Ne simțim adesea iubiți când primim „dovezi”, iar atunci
când ni se dă atenție în modul dorit de noi, ne simțim iubiți.
Nu este nimic rău în asta, partea mai puțin plăcută intervine
când avem neșansa ca în jurul nostru, în existența noastră,
să avem oameni care, deși ne iubesc, nu-și exprimă această
iubire prin gesturi de atenție. Ideea e că uneori este benefic să
realizăm că există totuși o diferență între sentimentul iubirii
și unul din modurile sale de manifestare, care este atenția, în
toate formele ei. Când avem nevoie de atenție, iar unii din noi
avem nevoie de multă, multă atenție, uneori este înțelept să nu
așteptăm momentul în care cei din jur ne-o pot acorda. Este
benefic pentru noi să descoperim modurile de atenție care ne
satisfac, ne bucură, și să ne dăm singuri această atenție. Da,
știu că întotdeauna este mai plăcut să primești ce-ți dorești
din exterior, de la cei dragi, de pildă. Uneori acest lucru nu
este posibil sau e greu de obținut. Dacă îți place să primești
atenție sub forma darurilor sau surprizelor, nu îți întrista
zilele așteptând, uneori fără rezultat, darurile celorlalți. Fă-ți
tu daruri, fără nicio ocazie, spontan. Dacă dorești ca ceilalți
să-ți ofere timp și nu ți-l oferă, dedică-ți tu atenție petrecând
timp de calitate cu tine, devino tu o companie agreabilă
pentru tine sunt atâtea activități hrănitoare și frumoase pe
care le poți face fără să apelezi la altcineva. A-ți da ție atenție,
așa cum își dorești, atât cât își dorești, este o formulă magică
a iubirii pentru tine. O rețetă miraculoasă care îți aduce
bucurie în suflet și zâmbet pe chip. Dă-ți tu toată atenția de
care simți că ai nevoie, pe care știi că o meriți. Iar ceea ce vine
dinspre ceilalți, sub formă de gesturi de atenție, va fi deja un
bonus pentru tine!
73 Iubeşte-te!

108. Iubește-ți Viața!

Nu ai cum să te iubești pe tine fără să-ți iubești Viața, cu
tot ce are ea, cu tot ce-ți oferă ea, fără să prețuiești Miracolul
Existenței, al fiecărei clipe.
Iubind Viața în general, iubești propria viață, cu lumini și
cu umbre, cu suișuri și coborâșuri, cu eșecuri și cu realizări,
cu soare și cu ploi. Între iubirea față de viață și iubirea față
de tine există o legătură intrinsecă. Iar când ne iubim pe noi
și iubim cu adevărat și viața, este simplu să-i iubim și pe
toți ceilalți, așa cum sunt ei, cu viețile lor, așa cum sunt ele.
Să ne iubim viața, căci, atât timp cât respirăm, noi suntem
Viața însăși, în toate formele ei de manifestare. Iubindu-ne
pe noi, pe ceilalți și iubindu-ne viața, vom simți, din ce în
ce mai deplin iubirea celorlați și a vieții cum vine către noi,
hrănindu-ne sufletele, luminându-ne chipurile, limpezindu-
ne gândurile, desăvârșindu-ne Ființa.
Clara Toma 74

Voi încheia această carte, acestă pledoarie pentru iubirea

de sine, cu o poezie atât de dragă mie:

Iubind viața...
Am tras și azi lozul câștigător
la loteria existenței: respir.
Privesc soarele.
Îmi întind brațele către el.
Zâmbesc.
Și mulțumesc.

Lângă pat, frumos ambalat,

stă darul unei alte zile,
așteptând să fie despachetat.

O altă zi
în care zarurile se pot rostogoli
arătând bucuria lui șase-șase.

Astăzi: încă o șansă

de a-mi șterge din agendă
ciorna erorilor de ieri
și de a-mi desena pe curat
visele zilei de mâine.

Zi de zi
îmi iubesc viața,
mă iubesc
și viața mă iubește.
75 Iubeşte-te!

Citate despre Iubirea de sine

„Trebuie să te iubești pe tine înainte să poți iubi pe
altcineva. Când te accepți pe tine și te manifești așa cum
ești, simpla ta prezență îi poate face pe ceilalți fericiți. Tu,
ca oricare altă ființă din acest univers, merită dragostea și
afecțiunea ta.„ (Buddha)

„Dacă nu te iubești suficient pe tine însuți nu vei putea

iubi cu adevărat altă persoană. Pentru că vei ajunge să
regreți timpul și energia investite în altă persoană pe care
nu le investești întâi în tine.„ (Barbara De Angelis)

„Nu sunt decât două iubiri. Iubirea de sine şi iubirea de

alte făpturi vii. Şi în spatele iubirii de sine e suferinţa şi răul.
Iar în spatele iubirii de alţii, e Binele, e Dumnezeu. De fiecare
dată când omul iubeşte, în afară de el, face dovada credinţei
în Dumnezeu, fie că-şi dă sau nu seama. Nu sunt decât două
iubiri, iubirea de sine şi iubirea de Dumnezeu.„ (Maxence
Van Der Meersch)

„Nu numai că iubirea de sine este necesară şi benefică, dar

este o condiţie sine qua non a iubirii faţă de alte persoane.„
(Rollo May)

„Iubirea de sine aduce miracole în viaţa noastră.„ (Louise

L. Hay)

„A te accepta și a te iubi înseamnă a-ți da dreptul de a te

gândi în primul rând la tine. Dacă tu nu te ocupi de nevoile
tale, cine va face acest lucru?” (Lise Bourbeau)

„Atunci când alegi să te iubești așa cum ești și să-ți acorzi

valoare, te conectezi la puterea ta lăuntrică și la cea a
universului.” (Annemarie Postma)
Clara Toma 76

„Cea mai mare singurătate nu este când ești singur, ci

când ești un prost tovarăș.. .. pentru tine însuți.” (Jacques
Salome)
„Învățând să ne iubim, ne putem extinde relațiile în sensul
ecologiei relaționale.” (Jacques Salome

„Dacă mă iubesc pe mine însumi, te iubesc și pe tine. Dacă

te iubesc pe tine, mă iubesc inclusiv pe mine însumi.” (Rumi)

„Nu te vei simți niciodată iubit atât timp cât nu te vei iubi
pe tine însuți.” (Arnaud Desjardines)

„Mă iubesc pe mine însămi. De aceea, îmi iert trecutul

și mă eliberez în totalitate de el și de toate experiențele de
odinioară, astfel încât să fiu liberă.” (Louise L. Hay)

„Iubirea de sine vă asigură linişte mentală şi echilibru.

Iubirea de sine asigură respectul de sine şi capacitatea de
a-i respecta pe ceilalţi. Vă oferă încrederea de a sta drept şi
de a cere ce vă doriţi. Iubirea de sine reprezintă principalul
ingredient pentru o viaţă împlinită, plină de succes.” (Debbie
Ford)

„Când ne iubim pe noi înşine complet şi necondiţionat,

se petrece ceva magic: îi învăţăm pe ceilalţi, fără a folosi
cuvinte, cum să se iubească pe ei înşişi.” (Debbie Ford)

„Cea mai bună cale de a ne iubi pe noi înșine este aceea de

a realiza esența divină în ființa noastră, ea fiind adevăratul
sine.” (Shyalpa Tenzin Rinpoche)
77 Iubeşte-te!

Câte ceva despre mine:

De aproape 20 de ani, sunt preocupată de propria
transformare interioară, care este un proces continuu, a cărui
frumusețe și utilitate mi se revelează cu fiecare formare la
care particip, cu fiecare curs pe care îl organizez sau îl susțin,
cu fiecare carte pe care o citesc, o scriu sau o editez.

În 2005 am renunțat la profesia de jurist, care simțeam că

nu mă mai mulțumește și nu mă mai reprezintă și am înființat
Editura Ascendent, din pasiune pentru cărți și din entuziasm
pentru tot ce înseamnă călătoriile în lumea interioară.
Editură ce are ca obiectiv să aducă la lumina tiparului cărți
despre Cunoașterea de Sine, Comunicare, Psihologie, Terapii
Complementare, Spiritualitate.

Mai multe despre aceste cărți și autorii lor aici:

www.edituraascendent.ro

În 2018 am simțit în adâncul ființei mele o chemare spre a

înființa o nouă editură, care să ia o altă direcție decât Editura
Ascendent. O direcție care să conducă spre Transformări
interioare prin intermediul literaturii, al exprimărilor poetice,
al trăirilor celor mai frumoase, ascunse în sufletul fiecăruia
din noi. Am înființat Clara Toma Publishing House, care este
la început de drum, o parte încă firavă din mine însămi, un
“copăcel” pe care mi-aș dori să îl cresc împreună cu voi, cei
care veți scrie sau veți citi cărțile acestei edituri, despre care
vă invit să aflați mai multe aici:

www.ctpublishinghouse.simplesite.com
Clara Toma 78

Formări care m-au transformat:

• licenţă în comunicare, specializarea comunicare
nonverbală;
• formare în metoda de comunicare relaţională
ESPERE, creată de Jacques Salome;
• formare în Analiză Tranzacțională, NLP, hipnoză
ericksoniană, psihologia cuplului și familiei
• formare în aromaterapie și echilibrare prin sinergia
simțurilor
• formare în consiliere vocațională
• formare în coaching
• Maestru Gendai Reiki, linia de iniţiere: Mikao Usui
- Kan’ichi Taketomi - Kimiko Koyama - Hiroshi Doi - Călin
Petru Cotrău - Bogdan Leviţchi- Clara Toma

Transformându-mă pe mine, am devenit…

Catalizator de Transformare:
• autoare a numeroase articole de comunicare,
autocunoaştere şi dezvoltare personală publicate în reviste şi
site-uri de specialitate;
• autor de cărți de comunicare, dezvoltare personală,
terapii complementare, publicate la Editura Ascendent (www.
edituraascendent.ro)
• moderator şi organizator de grupuri de dezvoltare
personală;
• speaker motivațional, trainer, consilier în comunicare
relaţională și dezvoltare personală, coach
• Editor și fondator al Editurii Ascendent și al Clara
Toma Publishing House
• Fondator al Centrului de Transformare Conștientă
“CUNOAȘTERE ȘI TRĂIRE”
79 Iubeşte-te!

Cuvântul editorului
Sper că această carte ți-a plăcut și că te va ajuta, câtuși de puțin,
în ceea ce ți-ai propus atunci când ai ales să o faci parte din viața ta,
pentru un timp.
Dacă simți și dorești să faci asta, recomand-o sau dăruiește-o
câtorva prieteni dragi, care crezi că ar fi încântați de ea sau cărora
le-ar putea fi de folos. Pentru că atunci când facem un bine, ne
simțim și noi bine, iar starea e bine este o manifestare a iubirii de
sine.
Spune-le prietenilor să precizeze, la prima comandă, că au aflat
despre cartea de la tine, iar tu vei primi, la următoarea comandă
de carte făcută la adresă de e-mail: claratomapublishing@gmail.
com, o carte-Cadou, în format electronic, din partea Editurii, ca
mulțumire pentru că ai ajutat pe cineva să își schimbe viața în bine.
Te invit să intri în Comunitatea Trăind cu Claritate, o comunitate
a celor care scriu și citesc cărți și participă la evenimente
motivaționale, de cunoaștere, exprimare și evoluție personală.
Pentru a face parte din comunitate, este de ajuns să scrii un
e-mail pe adresa: traindclaritatea@gmail.com și să spui că îți
dorești să fii parte din acest grup. Vei primi, ulterior, invitații și
informări despre întâlnirile și evenimentele comunității: seri de
lectură, lansări și prezentări de carte, conferințe, ateliere, etc.
Poți descoperi resurse utile pentru creșterea ta interioară pe
site-ul Centrului: www.cunoasteresitraire.simplesite.com
Te felicit pentru că citești, că te ocupi de tine, pentru că ai ales
această carte care sper să îți fie de folos pe drumul devenirii tale!

Cu drag,
Clara Toma,
editor, autor, coach, trainer, speaker motivațional,
fondator și coordonator Centrul“Cunoaștere și Trăire”
www.claratoma.simplesite.com
Clara Toma 80

Cărți publicate de

Clara Toma Publishing House

Clara Toma Iubindu-te... 22 poezii de dragoste 10 lei

Clara Toma Următoarea bătaie a inimii nu ne e garantată... 15 lei
şi alte vorbe care sună bine...
Clara Toma A 8-a zi a săptămânii 15 lei
Clara Toma Iubește-te! 108 moduri de a practica iubirea de 18 lei
sine
Lise Bourbeau Viața după moarte - Arrisiel 35 lei
Lise Bourbeau Puterea iertării - Benani 35 lei
Lise Bourbeau Carina- puterea revelării secretelor - Carina 35 lei
Lise Bourbeau Împăcarea cu trecutul - Diane 35 lei
Lise Bourbeau Wow! Eu sunt Dumnezeu. Și tu ești! 26 lei
Mihaela Ioana O emoție, o poveste. 20 lei
Povești pentru mari și mici
Clara Toma Vrei o viață liniștită? 10 lei
Fă-ți femeia fericita!
Clara Toma Vrei să te facă fericită? 10 lei
Dă-i o oră liniștită!
Alex Toma, Mere dulci, mere acrișoare...... 10 lei
Clara Toma de povestit la culcare
Liviu Mihai Șimo Corbul Încruntat 10 lei

Clara Toma Iubesc viața, viața mă iubește 10 lei

Cărțile în curs de apariție

le puteți vedea pe site-ul editurii:
www.ctpublishinghouse.simplesite.com