Portret în oglindă

Începând de astăzi vom da extemporale. Nu veţi avea nevoie de nicio pregătire,

nici de recapitulări şi nici de fiţuici. Nu puteţi copia şi nici nu are cine să vă
sufle. Ca un prim test, vă invit să scrieţi pe o coală de hârtie, până veți obosi,
răspunsuri la o singură întrebare. „Cine sunt Eu”, iar când aţi terminat, să recitiţi
cu voce tare urmele lăsate de creion. Timp de lucru? Nesfârşit, până când credeţi
că aţi obţinut răspunsul corect.
Exerciţiul, uşor la prima vedere, este destul de greu. Nu este simplu să ne
definim şi de foarte multe ori nu ştim cine suntem. Cunoaştem foarte puţine
lucruri despre noi înşine şi din acest motiv facem tot felul de greşeli. Nu ştim de
unde venim şi unde mergem, nu ne cunoaştem interesele, iar dacă le intuim, nu
ştim să le prioritizăm. Nu ştim să ne apărăm bunurile, să ne păstrăm prietenii şi
să ne îmblânzim duşmanii, nu ştim să trăim frumos împreună. Nu ştim sau ne
este teamă să ne privim în oglindă.
Ştim despre noi că avem o profesie, că ne învârtim în anumite cercuri pe care le
hrănim uneori în mod nemeritat. Știm că avem o casă, că ne dorim faimă, că
vrem să călătorim, să clădim averi şi să ne fie bine. Nouă şi eventual câtorva
persoane de lângă noi. Ne temem de pierderi, de înfrângeri, îl renegăm pe
Dumnezeu atunci când viaţa ne obligă să o luăm de la capăt şi pierdem de multe
ori busola pentru că nu ştim unde vrem să ajungem.
Imaginaţi-vă că sunteţi în faţa unui dulap în ale cărui rafturi stau toate realizările
şi neîmplinirile voastre, toate bucuriile şi toate lacrimile strânse în timpul
trăirilor, toate iubirile şi dezamăgirile, dar şi toate lucrurile pentru care aţi
cheltuit banii câştigaţi în timpul vieţii. Imaginaţi-vă că acel dulap dispare, este
pulverizat, ia foc, explodează, se transformă în fum! Un astfel de dezastru ne
poate arăta adevăratele valori ale vieţii şi ne poate aduce răspunsul la întrebarea
din primul test, dacă încă nu l-am aflat.
Cine suntem? Suntem conştiinţa noastră, singura care ne poate ajuta să ne
reinventăm şi să punem lucrurile la punct. Dacă acest lucru ar fi înţeles de
fiecare dintre noi, viaţa s-ar schimba uluitor. Asta ar implica dispariţia minciunii,
a dispreţului care ar lăsa loc onestităţii. Atunci când ştim cine suntem avem
puterea de a ne apăra şi valorifica resursele (de oricare fel ar fi ), cu rezultate
economice evidente. Avem puterea să ne apărăm ideile şi să respingem politicile
dezastruoase dispuse de cei aflaţi vremelnic la cârma ţării. Avem forța de a-i da
deoparte pe cei care ne dispreţuiesc, care ne-au luat ideile, ne-au marginalizat
inițiativele, ne-au călcat pe speranțe și pe dorințe. Atunci când ştim cine suntem
şi ce vrem, cunoaștem calea pe care trebuie să o urmăm fără a face rău celor din
jur, ci dimpotrivă, de a-i sprijini.
Pe toţi cei care nu au aflat cine sunt şi care este misiunea lor îi rog să scoată o
foaie de hârtie şi să-şi ascultă un creion. Îi invit la scris, alături de toţi cei care
încă nu au înţeles că statul trebuie să fie în slujba omului şi nu invers.
Oamenilor mari care fac legi, taie lefuri, privesc în zare prin grevişti şi fac
statistici de cât de mult beau şi cât de puţin mănâncă românii le recomand să
aibă răbdare şi să scrie toate răspunsurile pe care le va arunca subconştientul pe
hârtie. Au şansa să afle lucruri importante şi poate chiar să înţeleagă că ei sunt
propria lor conştiinţă şi că, într-un fel sau altul, şi ei au de suferit de pe urma
batjocurii afişate şi a politicilor proaste. Nota la test le-ar asigura, ca de altfel şi
nouă, parafa pentru paşaportul obligatoriu emigrării din Curtea Miracolelor, în
Ţara Minunilor.
P.S. Dragii mei, ce notă v-ați dat la test? Ce ați aflat despre voi, despre viața
voastră, despre cei alături de care trăiți, despre cei pe care îi urâți sau îi iubiți?
Ce chipuri v-a întors oglinda voastră?