Cine sunt eu?

O întrebare care-mi dă bătăi de cap. Sunt la o vârstă frumoasă , fragedă dar la o vârstă
la care încă n-am reușit să-mi remarc adevărata personalite și să o conturez. Tind să cred că
am fost un copil fericit , chiar dacă perioadele „ negre” din viața unui adolescent nu mi-au
lipsit. Îmi aduc aminte cu drag de perioada copilăriei , când grijile mele cele mai importante
erau să-mi adun prietenele și să ne prefacem „ adulți” , improvizând scenete cu noi ,
profesoare , medici , sau mame. Cred că m-am bucurat de păpușile barbie până pe la 16 ani și
nu regret nici o clipă. Și acum mă entuziasmez când văd una. Apoi au început , treptat să vină
responsabilități , ce-i drept , nu mari , dacă stau să ma gânedsc acum , acele responsabilități ar
fi trebuit să reprezinte de
fapt placeri , hobby-uri ,
față de cele din prezentul
meu .

In realitate, habar n-am

cine sunt eu. Eu! Cine
sunt? Stiu ce-mi place si
ce nu, cred ca stiu ce e
bine si ce e rau, mai stiu
ca traiesc – si cam atat.
Nu, nu vreau sa ratez
intalnirea cu mine.
Trebuie sa-mi dau, sa
inventez un timp in care
sa ma caut de-a binelea si
sa ma intalnesc. Trebuie
sa gasesc o felie de timp
in care sa ma caut. Timpul
meu si numai al meu. Ma
intreb ce-mi voi spune
cand ma voi gasi? Habar
n-am.
Poate ma voi privi lung si voi intreba: cine esti tu? Poate nu ma voi recunoaste. Poate voi
trece pe langa mine pur si simplu. Poate eu cea adevarata nu are chef sa se intalneasca sau sa
vorbeasca cu mine. De unde sa stiu ce vrea daca n-o cunosc? Imi doresc aceasta intalnire, dar
mi-e si frica de ea. Nu stiu de ce..
Sunt o amestecătură de emoții , de supărări , de fericiri , de îngrijorări . Sunt un copil dar
uneori trebuie sa ma comport ca un adult. Sunt un adult dar uneori imi doresc sa ma comport
ca un copil , sa ma bucur de lucruri mic .
Sunt o mulțime de factori care au contribuit la personalitatea mea. Poate experientele trăite.
Pot sa povestesc despre o experienta care m-a maturizat complet.
Experiențe cu un impact puternic în viața mea!
În anul 2014 un eveniment avea sa-mi schimbe gândirea la 90 de grade. Din copilărie am
fost foarte atașata de bunicul meu. A fost frumos personaj Mos Craciun la gradinita unde l-am
putut recunoaste , a fost insotitorul meu in prima mea zi de scoala ,a fost langa mine in cele
mai importante momente din viata mea. Aveam obiceiurile noastre precum a ne spune noapte
buna in fiecare seara , a-mi adduce bomboane dimineata , a-I cumpara turta dulce din targ , a
juca remi impreuna vara si multe altele. Acest lucru mi-a starnit un atasament imens fata de
el. Era eroul meu si inca este , doar ca acum este doar in sufletul meu , nu si fizic. Intr-o zi ,
pe care nu cred ca o sa o uit niciodata , m-am trezit din cauza unui zgomot. Era matusa mea
afara care plangea. N-am inteles ce I se intampla insa cand am vazut ambulanta afara mi-am
dat seama ca nu e in regula. Privirea blanda a bunicului meu era fixata pe mine. Am trait un
soc atunci cand l-am vazut pe targa. Eram furioasa pe Dumnezeu. Voiam sa tip sa ma descarc
insa nu puteam nici sa plang si nu puteam sa reactionez in nici un fel. Aici a inceput marea
tristate. In ziua de 23 decembrie a fost dus la spital . Nu mai recunoștea pe nimeni , nu vorbea
, refuza mancarea si orice alt lucru pe care incercam s ail facem pentru el. Insa , eu eram
singura persoana la care el reactiona cu privirea. Clipea de doua ori cand ma vedea. Lucrul
asta m-a terminat emotional pentru ca mi-am dat seama ca intre noi chiar a fost o altfel de
conexiune. Acest lucru m-a facut sa inteleg ca timpul petrecut cu un om drag este valoros si
ca trebuie sa te bucuri de toate clipele pe care ti le ofera viata. Din pacate, bunicul meu a
decedat iar eu traiesc inca , cu un regret enorm ca nu i-am zis cat de mult il iubesc si cat a
insemnat el pentru mine desi cred ca era constient de acest lucru mai ales din gesturile pe care
le aveam unul fata de celalalt. Credeam ca o sa intru in depresie dupa acest episode trist din
viata mea insa Dumnezeu mi-a dat puterea sa ma mobilizez si chiar daca uneori plang de dor ,
ma uit spre cer si stiu ca el ma vede si ca e mandru de ceea ce am ajuns.

Un alt moment important din viata mea a fost acela cand am decis sa plec singura la mare sa
lucrez. Nu a fost usor. Din potriva , acolo mi-am dat seama ca lumea din jurul tau poate sa te
faca sa te simti de nimic , poate sa se foloseasca de tine dar poate sa te si incurajeze si sa te
motiveze. Momentul acesta a reprezentat o apropiere de familie si de cunoastere a proprilor
limite. Desi mi-era greu departe de ai mei si lucram cu straini , intampinam probleme si
munceam din greu , am fost pana la urma motivate . Plecasem in acel loc cu un scop ,cu un
ideal. Ca o sa strang banutii mei si ca o sa o usurez si pe mama de anumite costuri. Am fost
ambitioasa si am reusit pana la urma. Chiar daca au fost ore nedormite , nervi , stress pana la
urma am realizat faptul ca s-a meritat.

O persoana ambitioasa
În unele momente ma consider o persoana ambitioasa. Apogeul ambitiei mele a fost la varsta
de 18 ani , aproape 19. Imi doream sa fac ceva sa ies in evidenta , sa-mi fac familia mandra de
mine . Desi in timpul scolii am avut medii foarte bune niciodata n-am reusit sa fiu prima pe
scoala . In clasa a 12a, am reusit să combin utilul cu placutul , sa-mi organizez timpul in asa
fel incat sa am timp si pentru invatat dar sa am timp si pentru cate o distractie. Lucrul acesta a
reprezentat un success pentru mine deoarece in clasa a 12a pot afirma faptul ca m-am distrat
cel mai mult , ca a fost cea mai frumoasa perioada din tot liceul si in acelasi timp m-am
afirmat si pe plan professional. Am reusit sa iau premiul intai si sa fiu a 2a pe scoala atat la
media generala din liceu cat si la media de la bac. Eram in culmea fericirii si lucrurile
mergeau ca pe roate.
O persoana încăpățânată
Da. Pot afirma acest lucru. Sunt o persoana foarte incapatanata si poate ca acest lucru poate fi
privit si ca un lucru pozitiv si ca un lucru negativ.
Recunosc, nu sunt ușor de cucerit și de păstrat. Sunt vulnerabilă, încăpătanată, supărăcioasă,
mofturoasă și lista continuă. Dar știu să iubesc! În spatele unui zâmbet se ascund trăiri și
emoții! Am suferit din dragoste, am rănit personae și mi-a părut rău. M-am îndrăgostit de
oameni care nu mă meritau și n-am oferit șanse unor oameni care mi-ar fi dăruit fericirea,
doar pentru că i-am întalnit în momentul greșit.

Deseori m-am simțit jignită și folosită, am plans pe ascuns și am încercat să ascund tristețea
pentru a îngreuna situația. Am zambit când imi venea sa plang, sa urlu, să-mi smulg pielea
doar pentru a uita. Am trăit fiecare moment și am ales cu inima: m-am iertat!

Sunt incapatanata pentru ca sunt om si gresesc. Si recunosc atunci cand gresesc. Am luat
decizii importante si in acelasi timp gresite tocmai din aceasta cauza. Ca eram sigura 100% ca
este mai bine cum zic eu, insa m-am inselat si am suportat consecintele. Dar acest lucru m-a
facut sa realizez greselile facute , ceea ce este un plus.

Sunt un om sufletist

Sunt un om bun la suflet. Câteodată mult prea bun. Simpatizez cu durerile oamenilor, plâng la
durerea lor, râd la fericirea lor.
Aceleaşi lucruri le fac şi pe online. Mi-am făcut prieteni, pe care i-am transferat din online în
offline, mi-am făcut chiar şi rude.Pot şi uşor convins să scriu despre ceva ce poate face bine
unui alt om. Nu îmi este greu, iar dacă mica mea contribuţie ajută un om în dificultate, sunt
cel mai fericit om din lume. Sunt un suflet printre milioane de alte suflete , caruia ii place
viata. Pentru a putea duce o viata plina de bucurie si fericire este nevoie sa ne cunoastem, sa
ne intelegem, sa ne respectam si sa ne ajutam aproapele, pentru a putea trai impreuna , fara a
ne face rau unul altuia.

Eu incerc sa fiu o fire vesela si optimista,pentru a putea merge mai departe. Cu totii incercam
de mici sa invatam cat mai bine, insa nu doar la scoala trebuie sa invatam, ci ar fi foarte bine
sa invatam si din propriile noastre greseli, pentru a le evita si a duce o viata plina de fericire.
Este bine sa incercam sa fim mai buni unii cu altii, pentru ca in fata lui Dumnezeu suntem
diferiti dar egali si pentru ca fiecare sa poata fi mandru sa spuna EU.

Uneori ne intrebam cine suntem? Ne intrebam ce vream cu adevarat? Pe cine cunoastem cu

adevarat? Cine ne este cu adevarat prieten? Cine ne este dusman? Multe intrbari la care doar
analizandu-le bine poti afla raspunsul! Avem foarte multi prieteni: Elena, Marius, Cristina,
Maria, Dana, Lavinia, Oana, Mirela, Catalina, Ramona, Mihai, Bogdan... Din toti acestia nu
stim care ne sunt cu adevarat prieteni si care nu... Ma intreb de ce oameni caracterizeaza o
persoana numai dupa cum se imbraca, ce muzica asculta, ce filme ii plac, a cui copil e, daca
este bogat sau sarac.... de ce nu incearca intai sa o cunoasca intradevar pe persoana pe care o
judeca gratuit? Mi s-a intamplat sa fiu judecata de multe ori dupa felul in care arat, muzica pe
care o ascult, prieteni cu care umblu, bani pe care ii am in buzunar... si de multe ori lucrul
acesta m-a facut sa ma gandesc de fapt cine sunt eu cu adevarat.. ce vreau eu de la viata... ce
imi doresc sa fac cu adevarat... Niciodata nimeni nu a incercat sa te cunoasca cu adevarat sa
vada ca nu conteaza daca esti bogat sau sarac... tot ceea ce conteaza... nu este doar aspectul
fizic ori cati bani ai in buzunar sau ce masini ai in garaj... ceea ce conteaza cu adevarat este
ceea ce simti... sufaletul si sentimentele tale costa mai mult decat toate masinile pe care le ai
in garaj... un sarac poate sa aiba sufletul bun... sa fie cinstit... muncitor... si putini bani pe care
ii castiga... ii ia pe munca pe care o depune... munca cinstita... dar... nu este acceptat in
societate pentru ca nu are multi bani, vile, masini multe in garaj... iar daca ar avea bani si nu
ar stii sa ii foloseasca cu cap, ei il pot duce numai spre peirzanie.... sa isi strice puritatea
sufletului... dar un omul bogat.. la el nu mai conteaza ca, poate, bani pe care ii are nu sunt
facuti cinstit, masinile pe care le are, poate sunt castigate din pariuri ilegale... atat timp cat are
bani... orice ar face nu mai conteaza... dar dupa ce ramane fara ei... si este alungat din grupul
presupusilor prieteni... atunci isi da seama cine ii este cu adevarat prieten si cat de mult a
gresit ca la judecat pe cel sarac... dar uneori e prea tarziu pentru a remedia unele greseli... Eu
nu seman cu nimeni de pe aceasta planeta... sunt unicata... asa cum fiecare dintr noi este...
Nimeni nu ne poate spune: "Stiu eu persoanele ca tine!" sau "Semeni cu "n" persoana"... fizic
putem sa semanam cu Ion, Maria, George, Ileana etc... dar ceea ce gandim, ceea ce simtim
nimeni de pe aceasta planeta nu mai poate simti in acelasi timp, in acelasi mod ca noi... Eu
sunt o fiinta unica prin ceea ce simt, cum ma comport, cum vorbesc... ma diferentiez de alte
persoane prin gandurile mele... asa cum nimeni nu seamana cu tine... asa nimeni nu seamana
cu mine... Pana si prin simplu lucru ca mie imi place de exemplu: sa calatoresc iar persoanei
cu care, dupa parerea ta seman, nu ii place... Deci... Fiecare dintre noi suntem unici...

Chiar si asa, cine sunt eu? Sunt doar un om ca toti oamenii…un om cu calitati și cu defecte în
armonie, un om care s-ar putea mandru cu cateva fapte mărete , dar totodata ar trebui sa se
simta rusinat de anumite fapte care nu-I aduc cinste. Un om cu greseli omenesti , cu
experiente de viata frumoase dar si mai putin frumoase, un om cu framantari interioare si cu
temeri , un om care a fost foarte fericit dar si extrem de nefericit, un om cu framantari
interioare si cu temeri, un om care a de cateva ori s-a abandonat pe sine dar s-a regasit de cele
mai multe ori. Sunt o persoana care a crezut orbeste in oameni , in fericire , in iubire si care a
cunoscut gustul oribil , amar al esecurilor si al dezamagirilor. Am avut decaderi , am mintit,
am tradat la randul meu dar cel mai important este ca am constientizat aceste fapte , am fost
dezgustata de ele , le-am regretat si m-am straduit sa repar situatiile sis a evoluez. Am inteles
tarziu ca viata nu trebuie sa fie perfecta pentru a putea fi fericit si ca fericirea nu este
conditionata de a avea totul , ci de a te avea pe tine , de a-ti trai libertatea si de a simti iubirea.
M-am trezit uneori in rutina si amortita , am ratacit prin ganduri si am facut alegeri gresite.
Am ras cu lacrimi , am si plans . Am uitat de multe ori cine sunt si ce vreau sa devin, Am
cunoscut atat binele cat si raul , am ales rationat dar si irrational si am privit in urma cu multe
regret, am ramas cu multe lucruri doar in mintea mea , nu le-am impartasit niciodata cu
nimeni , am avut promisiuni pe care nu le-am putut duce la capat si vise neimplinite.

Sunt o fire fragile si vulnerabila dar am constata ca uneori pot fi foarte puternica si ma pot
agata cu disperare de orice farama de fericire.

Am realizat ca pot avea intodeauna timp pentru oameni, pentru o vorba buna, o mangaiere ,
un zambet , o laccrima si pot avea o inima primitoare. Pana la urma expresia : ce dai , aia
primesti este intru totul adevarata. Cand emani fericire si iubire , asteapta-te sa primesti
aceleasi lucruri. Insa atunci cand esti rautacios , esti pus pe fapte rele , pe vorbe dureroase ,
asteapta-te ca intr-un moment al vietii tale , toate aceste lucruri sa se intoarca inapoi

Sunt doar un om... iubit, urât, aprobat, dezaprobat, acceptat, respins, înțeles, neînțeles,
admirat, judecat... sunt doar un simplu om care are nevoie de pace interioară, de echilibru, de
locul lui sub soare, de steaua lui pe Cer, de vise... un om care vrea să iubească şi să fie iubit.
Sunt un om care se teme de singurătate, care nu se bucură de nimic dacă nu împarte cu alții,
un om care nu poate trăi doar pentru el...
Sunt un om cu stări sufletești extreme, un om plin de pasiune, un om care trece în câteva clipe
de la agonie la extaz... Sunt un om care se îndrăgosteşte nebuneşte şi fulgerător, care nu-i uită
şi nu-i urăşte pe aceia pe care i-a iubit cândva... Sunt un om imprevizibil de multe ori, un om
care a spus „pleacă!” atunci când ar fi vrut să spună „rămâi!”, un om care a plecat atunci când
ar fi vrut să rămână, un om care ar fi vrut să plece atunci când a rămas.. Un om pe care orice
atenţie mică şi neînsemnată îl face fericit, un om căruia o îmbrăţişare îi poate alunga toate
temerile lumești, un om care se trezeşte noaptea şi mulţumeşte divinităţii pentru tot, un om
care vrea să dăruiască tot ceea ce are mai bun, care suferă odată cu ceilalţi, care şi-ar dori să
aline singurătăţi şi să ofere mângâiere celor îndureraţi... Un om capabil să muncească neobosit
ca să facă o bucurie cuiva..Sunt un om cu care se poate vorbi despre orice, un om care a
învățat să asculte și să înțeleagă dincolo de cuvinte și să vadă dincolo de un chip și de măști...
Sunt un om care iartă fără a aştepta să i se ceară iertare, care acordă încă o şansă şi încă una,
crezând în reabilitare, un om capabil să uite orice rău, dacă i se oferă puţină iubire... Sunt doar
un om care a depins sufleteşte de alţii şi care a fost abandonat... și de care au depins câteva
persoane pe care nu a avut tăria să le abandoneze, fiind incapabil să facă din propriile eșecuri
acte de răzbunare.... Un om care a pierdut mult, uneori totul, fiind nevoit să o ia de la zero de
câteva ori...

Oamenii apropiaţi, care ajung prea aproape de sufletul meu…mă pot rani foarte usor..cumva
nu am reuşit să învăţ să mă pot apăra de ei…Şi atunci natura m-a înzestrat cu un scut care nu
lasă oamenii superficiali să se apropie de mine…şi acel scut e aparenţa, care a ţinut oamenii
mereu la distanţă …Şi în consecintă e singurul lucru care mă protejează

Am avut şi eu visuri…pe care le-am strâns în copilărie… unii colecţionau timbre, alţii păpuşi,
alţii fluturi…însă pe mine m-au atras mai mult visurile…Eram cel mai mare colectionar, dar
nu şi cel mai priceput, fiind înselat de multe ori de unii impostori care mi-au vândut visuri
fără valoare şi care mi-au lăsat un gust amar pe care şi acum il simt…Dar niciodata nu m-au
întristat ci m-au bucurat pentru că am învăţat să recunosc visurile care au valoare…Şi încărcat
de visuri am plecat pe acest drum numit viaţă… Am fost fascinat mereu de iubire şi fericire
pentru că auzeam mereu că ea nu există…Şi am început să caut, să înteleg ..să aflu ce este
iubirea…ce este fericirea…Si nu am găsit nici o definiţie ..nici măcar una despre CE E
IUBIREA..CE E FERICIREA…însă în schimb am găsit sute de definiţii pentru CE NU E
IUBIREA…CE NU E FERICIREA!!Am ţinut în braţe persoane pentru care nu simţeam
nimic…şi am îndepartat persoane la care ţineam enorm…Am făcut să plângă persoane dragi
şi am dat satisfacţie şi bucurie altora care mă dispreţuiau…Au fost momente când mă
simţeam singur înconjurat de multă lume doar pentru că îmi lipseau prietenii de acasă…Am
plâns ca un copil când eram dezamagit de mine…ascuns de ochii lumii pentru a nu mă
considera slab…Deşi apoi am învăţat că îţi trebuie mult curaj să nu te ascunzi să fi tu şi atunci
când pentru alţii poţi părea slab…Nu am fost niciodată perfect…şi cred că niciodată nu voi
fi…Nu voi fi niciodată un model pentru alţii…pentru societate..pentru simplul fapt că nu mă
pot adapta la această societate…La gandirea comună…Poate că gândirea societatii e bună..a
mea gresită…dar nici aşa nu mă pot adapta…Prefer să greşesc crezând în idealurile
mele…decât să fac bine ascultând sfaturile altora…
Lucruri ce ma fac fericita!

Imi place când văd oameni fericiți. Nu contează dacă îi văd pe stradă, în poze, la școală, la
locul de muncă sau în club, pur și simplu îmi place să văd că oamenii mai găsesc motive
pentru care să zâmbească.
Într-o lume în care fericirea durează prea puțin, probabil începem să apreciem mai mult
lucrurile mici care ne aduc un zâmbet pe buze. Lucruri mici care ne pot face fericiți. Probabil
nu ar trebui să cauți tot timpul un motiv pentru care să te simți fericit, ci să înveți să te bucuri
de toate lucrurile care îți aduc un zâmbet pe buze. Mulți oameni nu mai știu să se bucure de
lucruri mici și simple precum o ceașcă de cafea dimineața. Pe ei poate i-ar face mai fericiți
doar o mașină decapotabilă, un palat trecut pe numele lor sau, mai simplu, să câștige la loto.
Lucrurile mici ar trebui să ne facă pe toți fericiți, pentru că fiecare are câteva lucruri mărunte
care îi pot aduce o fericire imensă. Fericirea însemna pentru fiecare om altceva. Poate pe
cineva îl face fericit o ciocolată, poate pe altcineva îl face fericit un eveniment sau un lucru
material. Poate unii oameni sunt fericiți tot timpul, iar alții deloc. Fiecare este fericit în felul
său propriu. Fiecare se bucură de un lucru în felul său. Într-un final, fericirea noastră ține de
noi. Noi suntem răspunzători
pentru felul în care ne
simțim. Dacă nu ești fericit
și te întrebi de ce, uită-te în
oglindă și ai să primești
răspunsul.
Un lucru pe care nu-l fac
periodic si care ma face
fericita este marea. Imi place
sa stau sa privesc apusul ,
rasaritul , sa stau sa ma
bronzez sau pur si simplu sa
stau pe plaja si sa meditez
asupra mea.

Momentul cand imi cumpar

ceva dulce ma face sa ma
simt copil si sa ma bucur de
el. Atunci cand incep o carte
care mi-a fost recomandata si realizez ca este exact pe gustul meu. Momentul cel mai fericit
este atunci cand o si termin .

Lucrul care ma face sa zambesc si sa simt emotii este imbratisarea oamenilor dragi pe care nu
i-am vazut de multa vreme sau pe care ii vad des. Oricum ar fi , imbratisarile sunt magice.

Sau mesajele primate pur si simplu , dimineata , sau intr-un moment neasteptat , momentele
de incurajare . Sunt momente simple ale zilei care ne transforma in oameni fericiti precum
plimbarile zilelor de vara cu prietenii in locuri necunoscute , o baie lunga de ce nu? Ceea ce
ma incurajeaza uneori este momentul in care inspire adanc si ma linistesc. Ceaiurile din zilele
ploioase si friguroase sau un marathon de seriale. Prietenii mei. Cred ca sunt o persoana tare
norocoasa, pentru ca am foarte multi prieteni. Si nu ma refer doar la cei de pe Facebook. Ci la
cei care mi-au fost mereu aproape, la bine si la greu. Da, mai ales la greu. Oameni atat de
interesanti si atat de diferiti intre ei, care m-au ajutat sa inteleg si sa accept ca pot fi din
nou fericita. Care ma ironizeaza (cand e cazul) si ma iau la rost (cand ironia e ineficienta).
Oameni de la care am mereu ce invata si alaturi de care pot sa rad oricand. Si asta nu e putin
lucru, credeti-ma!

O zi cu soare este o zi prielnica pentru a fi fericit , pentru a te bucura de natura , pentru a

savura o ceasca de cafea afara . As mai avea de adaugat unele lucuri care-mi provoaca o stare
de bine. De exemplu , atunci cand fac curat in sifonier si gasesc o bacnota fie de 5 lei , fie de 1
leu . Ma uit si instantaneu ma bufneste rasul , gandindu-ma ca sunt o persoana norocoasa
uneori.

Lucruri care ma intristeaza!

Nu îmi place răutatea. Răutatea mă întristează şi mă îmbolnăveşte, răutatea îmi otrăveşte

fiecare colţişor al meu, răutatea mă ucide câte un pic, câte un pic, răutatea îmi umple cămara
mea doar de întuneric. Nu îmi place întunericul, vreau să fie mereu lumină în casa mea, vreau
ca soarele bunătăţii să mă inunde, să mă încălzească, să mă mângâie şi să mă facă fericit. Nu
vreau să fiu amorţit şi orb din cauză răutăţii, nu vreau să mă simt îngheţat de ură şi răutate,
vreau să fiu cald şi iubitor, bun şi blând.

Mă întristează faptul că oamenii prețuiesc mai mult lucrurile, că luptă pentru ele, că plâng
după ele, că nu pot trăi fără ele, dar se despart cu prea multă ușurință de oameni, fără a
regreta, fără a încerca să salveze relații...

Spitalele- nu suport mirosul, urasc cozile de la camera de garda, nu imi place comportamentul
angajatilor din spital care sunt reci, fara mila si te trateaza “de sus”, nu as putea sa mananc
niciodata din vasele acelea de tabla in care ti se aduce mancarea cand esti internat, ma
intristeaza teribil sa vad oameni suferinzi si motivele ar putea continua.
Nu imi place boala, niciodata, dar mai ales cind copilul sau sotul meu sufera, sau oricine
dintre cei dragi sunt afectati. Nu imi plac despartirile, imi dau o stare de tristete si cateodata
am sentimentul ca parca ne vedem pentru ultima oara, si nu-mi place deloc asta.
O lista cu citatele mele preferate.
Sunt o fire pasionata de citate. De obicei , cand citesc o carte sau ma uit la un film si gasesc o
replica ce mi se pare ca mi se potriveste sau pur si simplu o vad interesanta o notez intr-un
caieiet special. Cred ca sunt multi oameni ca mine care fac acest lucru. O sa impartasesc aici
15 citate pe care le-am nototat in caiet :

1. Nimeni nu regretă vreodată momentele de fericire

2. O iubire terminată e o mahmureală groaznică,pe care te juri că n-o să o mai
faci vreodată pentru că nu mai ai putere-şi oricum,undeva,cândva,la un colţ de
plajă,pe o alee sau pe toboganul nu mai ştiu cărei zile te aşteaptă un sac de iubire gata
să ţi se spargă din nou în cap.
3. Nu ai nevoie ca ceilalti sa fie de acord cu tine sau sa te placa. Este in natura umana sa
doresti sa fii placut, sa apartii undeva, sa fii respectat si pretuit, dar acestea nu sunt
sinonime cu integritatea si fericirea. Alti oameni nu iti pot oferi acceptul pe care-l
cauti. Acesta vine din interior. Vorbeste, incarcate cu energie, accesorizeaza-te cu ceea
ce ai nevoie, cere respect, ramai fidel propriilor valori.
4. Știam că iubirile sunt trecătoare , dar îmi spuneam că sfârșiturile trebuie să fie cinstite
, ca între oameni care , după ce au făcut o călătorie plăcută împreună , se despart
elegant , se salută...
5. Fii atât de fericit, încât alţii când se uită la tine să devină şi ei fericiţi.
6. E atâta aglomeraţie pe buzele oamenilor, că zâmbetul nu mai are loc.
7. Unii oameni, oricât de bătrâni ar ajunge, nu îşi pierd niciodată frumuseţea: doar şi-o
mută de pe faţă în inimă.
8. Ceea ce azi mi se pare adevărat, mâine se dovedeşte o simplă părere.
9. Toţi avem propriile noastre maşini ale timpului. Unele ne duc înapoi, se numesc
amintiri. Unele ne duc înainte, se numesc visuri.
10. Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături.
11. Mi-am urmat inima şi mi-am dat seama că dacă am încercat şi am eşuat, cel puţin am
satisfacţia că am încercat.
12. Ajută-ţi aproapele pentru binele lui, nu pentru fixurile şi mofturile tale!
13. Oamenii mici se plâng de nereuşitele lor pentru care întotdeauna găsesc vină altora,
oamenii mari vor schimba ceea ce au greşit, asumându-şi astfel propriile erori.
14. Privindu-ţi ochii, te-am recunoscut în mine... purtai aceleaşi vise stranii, acelaşi dor
tăcut şi mut, ce se cristaliza în simfonii nocturne.
15. Mi s-a spus că sunt distantă şi rece. Nu sunt aşa, e doar o formă de a mă apăra. Pentru
că dezamăgirile au fost numeroase şi însemnate la un moment dat şi atunci nu mă mai
expun necunoscutului, hăului întunecat de dincolo de reflectoare.
Pe final , o sa inchei cu niste ganduri despre viitorul meu.

O viaţă avem şi o viaţă o petrecem descoperind ce vrem să facem într-o viaţă. Şi viaţa trece şi
întrebările nu îşi găsesc răspuns. Şi totuşi, omul pune din ce în ce mai multe, firea umană nu
lăsă gândul să zboare, îl înlănţuieşte în mii şi mii de „dacă”, „de ce” şi „oare”. Şi gândul e
într-o continuă agonie şi luptă şi la un moment dat cedează. Şi cade pradă şi se chinuie. Şi
tremură sub mii şi mii de întrebări. Şi oboseşte şi pleacă departe şi caută şi se întoarce.. şi
niciodată nu găseşte.
Oricare adolescent la aceasta varsta viseaza la ce va face mai tarziu in viata si la ce statut
social ar dori sa ajunga . Fiecare are aspiratiile sale proprii , dorintele si visurile sale si cauta
metode si cai de a si le indeplini. La fel ca ei toti si eu imi doresc tot ce e mai bine pentru
mine si pentru viitorul meu.
Un viitor pe care trebuie sa mi-l asigur neaparat, iar acest lucru nu se poate realiza decat cu
multa munca, constinciozitate si urmand pas cu pas toate etapele formarii mele ca om
responsabil si cu simtul datoriei. Trebuie luat in serios fiecare lucru, trebuie facut cu
responsabilitate si cu mult simt de raspundere pentru ca doar atunci se considera un lucru bine
facut.
Chiar daca acum, la aceasta varsta, inca mai avem din copilariile specifice perioadei
adolescentine trebuie sa privim cu seriozitate tot ce ne asteapta deoarece tot ce facem acum e
un prim pas pentru mai tarziu, pentru viitorul nostru si dezvoltarea noastra ca oameni de baza
ai societatii in care traim.
Munca, constiinciozitate, sarguinta, simt de raspundere sunt cuvintele care ar trebui sa ne
calauzeasca pentru implinirea aspiratiilor noastre profesionale si a telurilor propuse. Doar asa
vom putea spune peste ani ca suntem niste oameni realizati care au reusit sa-si atinga telurile
propuse.
Acum voi raspunde la intrebarea : Cine-mi doresc sa fiu?!
Imi doresc sa fiu tot eu , tot omul sensibil , din punct de vedere al personalitatii. Dar cand ma
gandesc la partea profesionala , mi-ar placea sa evoluez in turism . Sa fac atat un job din
lucrul acesta dar si sa fie o pasiune pentru ca nu poti sa faci ceva ce nu iti place. Un al doilea
plan care ma atrage este acela de a deveni profesoara. Stiu ca salariile nu sunt atractive insa
mereu mi-am dorit sa lucrez cu copii , sa ii ajut , si sa ii fac fericiti. Ce regret este faptul ca ,
unii adolescenti nu mai apreciaza profesorul la adevarata lui valoare si are tendinta de a-si
bate joc de acesta, ceea ce reprezinta un lucru lipsit de educatie si de respect. Un profesor este
un ajutor important in viata fiecarui copil , calauzindu-i calea. Este exact ca un parinte , un
indrumator .
Este adevarat si faptul ca nu sunt multumita de facultatea aleasa insa cred cu tarie ca lucrurile
se pot schimba si ca lucrurile se intampla cu un motiv. Insa poate in final o sa gasesc si lucruri
care-mi plac in aceasta unitate de invatamant si sa raman aici pana la final. M-am gandit de
multe ori sa renunt si sa o iau de la capat dar nu sunt adepta renuntarii. O sa ma straduiesc din
plin sa fie bine , iar daca nu o sa gasesc o solutie. Orice problema are si o solutie daca vrei sa
o gasesti.
In final, am realizat ca am raspuns in mare parte la intrebarea Cine sunt eu si de ce consider ca
sunt asa , ce factori au contribuit la formarea personalitatii mele si care sunt lucrurile care ma
influenteaza. Aceasta tema m-a ajutat extrem de mult sa-mi dau seama ca poate nu am depasit
anumite momente din viata mea sau ca poate undeva am gresit , am procedat corect . Consider
ca aceste teme sunt necesare adolescentilor in drumul lor spre maturitate pentru ca ii ajuta sa
constientizeze mai bine lucrurile care li se intampla.
Evident ca in timp o sa imi schim parerea , o sa imi descopar noi abilitati , noi calitati , o
sa repet greseli poate nu cu intetie dar cert este ca voi incerca sa devin un om mai bun pe zi ce
trece , ca voi incerca sa dau tot ce pot pentru a reusi si ca voi fi recunoscatoare pentru ajutorul
primit din partea familiei , prietenilor , necunoscutilor si la randul meu voi incerca sa ii ajut pe
ceilalti.