Psihobiografie

Psihobiografia este analiza psihologică a personalității, incluzând și

dezvoltarea biologică.
În rândurile ce urmează voi încerca să descriu cât mai aproape de adevăr
propria-mi personalitate, incluzând și dezvoltarea mea biologică.
Încep prin a mă prezenta : numele meu este Păpurică Andreea Bianca, am 18
ani și sunt student în anul I la Universitatea de Medicină și Farmacie „ Victor
Babeș ” din Timișoara pe specializarea medicină general. Eu consider că am
înălțimea ideală pentru o persoană de sex feminine, si anume 1,70 m, și acum un
scurt autoportret : ochi căprui și mici, față rotunda, buze mari, păr arămiu, acum,
înainte fiind castaniu. Îmi place să mă aranjez întotdeauna, bineînțeles în funcție de
momentul zilei sau evenimentul la care particip, mereu am grijă ca unghiile mele
să fie curate și date cu ojă. Cam atât despre înfățișarea mea fizică, acum vor urma
mai multe cuvinte despre trăsăturile mele psihice.
Pentru a cunoaște trăsăturile unui om este un demers complex și chiar dacă
stai mult foarte mult timp cu o persoană este foarte greu să afirmi că o cunoști în
totalitate. Pot spune că în unele momente sau situații din viața mea, eu încă nu știu
de ce reacționez cum reacționez, deci eu am ajuns la concluzia că nu-mi cunosc
încă propria persoană.
Temperamentul este „o bucățică ” a personalității noastre care face ca fiecare
individ să fie unic, indiferent dacă este de sex masculine sau feminine, adică
diferența de sex nefiind un criteriu de diferențiere în acest caz. Încă din Antichitate,
medicii greci Hippocrate și Galen distingeau petru temperamente fundamentale :
coleric, sangvinic, flegmatic și melancholic. Temperamentul este una dintre laturile
personalității care se exprimă cel mai bine în comportament printr-o serie de
indicatori psihocomportamentali ce ne pot ajuta la identificarea acestuia. Eu mă
descriu ca fiind tipul sangvinicului deoarece sunt optimist în orice situație și
consider că nu există nicio problemă fără rezolvare; în acest sens îmi place să zic
că „ după fiecare noapte urmează o nouă zi ”, adică după fiecare lucru rău
întâmplat sau problemă urmează să se întâmple ceva ce să mă bucure sau să mă
înveselească. Sunt o persoană curajoasă, nu îmi e frică de provocări; sunt deschisă
spre orice lucru nou, o propunere sau o idee nouă; sunt sensibilă, nu ămi place să
văd brutalitate în jurul meu, îmi place să ajut oamenii și nu numai, ci inclusive
viețuitoarele din jurul meu; vorbesc foarte mult și repede, dar pentru a face asta
mai înâi trebuie să cunosc persoana cu care vorbesc deoarece la început sunt mai
reținută ( adică dacă trebuie să vorbesc cu un necunoscut de exemplu ).
Caracterul reprezintă nucleul personalității, întrucât exprimă parte sa
profund individual, dar și valoarea morală , el rezultând din integrarea experienței
de viață a fiecărui om. Trăsăturile de character care mă defines sunt: onestitatea, nu
îmi place să mint și nici să fiu mințită ( îmi dau seama foarte repede când cineva
mă minte ); modestia, nu mă laud cu nimic, nici cu notele obținute și nici cu
lucrurile pe care le primesc sau le am deja; am spirit de colectiv, îmi place să fac
tot ceea ce fac alături de cineva, nu îmi place să fiu singură nici măcar în
momentele în care sunt tristă; sârguința și ambiția. Dacă îmi propun ceva , acel
lucru va devein realitate oricât de greu de realizat este. Sunt perfecționistă, totul
trebuie să fie perfect: hainele aranjate frumos în dulap, cărțile și caietele să fie
îngrijite și nemăzgălite, deci toate lucrurile să fie la locul lor.
Întotdeauna mi-a plăcut să învăț, am avut doar rezultate bune la învățătură.
Țin minte că în general aveam doar 9 și 10 la matemtică, iar prima mea notă la
matematică în liceu a fost un 5, am fost foarte dezamăgită de mine, nu știam ce se
întâmplase, însă un lucru îl știam bine și încă îl știu: trebuie să muncesc din ce în
ce mai mult.
În timpul liber îmi place să mă întâlnesc cu prietenii mei, să stau alături de
familia mea sau să ascult muzică. Cel mai mult îmi place să ascult muzică
tradițională românească, când eram mai mica toți colegii mei râdeau de mine
deoarece eu nu eram ca ei, eu nu știam noile hit-uri doar cât ascultat la radio în
mașină în drumul meu spre școală sau prin oraș; însă acum mi-am dat seama că nu
contează ce spun alții, fiecare este liber să asculte ce gen de muzică vrea, eu am
descoperit că acest gen de muzică mă liniștește când sunt supărată, mă înveselește
și mă binedispune de fiecare data, indiferent de starea pe care o am.
Relația cu părinții mei… una deosebită aș putea spune, la noi în familie nu
există secrete, putem dicuta orice, există înțelegere și armonie. În ceea ce privește
prietenii mei, pot zice că nu am foarte mulți, mai exact 3, dar măcar știu că în ei
pot avea ăncredere și m-ar ajuta indiferent de situația sau ora la care apelez la
ajutorul lor și este și reciproc, bineînțeles. Nu pot să fiu prietenoasă cu toată lumea
( aici mă refer la colegi ) nici dacă aș vrea deoarece mimica feței mele exprimă
totul: dacă ceva nu îmi convine, dacă sunt supărată, dacă sunt nervoasă sai
invidioasă.
 Despre unicitatea persoanei… abia acum un am realizat că fiecare om este
unic în felul său și mai exact ca și eu sunt unică. Înainte îmi făceam probleme că
nu arăt într-un anumit fel sau că eu nu am ce are X și Y, dar în present știu că nu
trebuie să arăt într-un anumit fel sau să am anuimte lucruri ca cineva să mă placă.
Eu sunt unică prin felul meu de a fi: copilăroasă, modestă, felul în care abordez
orice situație, felul în care privesc persoanele, felul de a gândi, totul este unic și
diferit.
Scopul meu în viață este să am o familie fericită, să fiu sănătoasă pentru a
putea să mă bucur de momentele frumoase alături de cei dragi sau să le fiu alături
în momentele mai grele, să am o carieră, mai exact cariera la care visez, acum , îmi
doresc să merg mai departe pe dermato-cosmetică și să am propriul meu cabinet
pentru a-mi face propriul program de lucru. De ce vrea asta? Petru a nu rata niciun
moment important din viața viitorilor mei copii. Poate că încă este prea devreme să
mă gândesc la asta, dar mereu pentru mine familia a fost pe primul loc și mai apoi
școala și în viitor va fi cariera. Bineînțeles îmi voi termina studiile și apoi mă voi
ocupa și de această parte a vieții mele. Cum am spus și în rândurile anterioare, mi-a
plăcut mereu să am rezultate deosebite la învățătură, acum într-adevăr mi-este
greu, dar mă gândesc că este o nouă etapă din viața mea și că o voi depăși cu bine,
odată cu trecerea timpului mă voi obișnui cu acest volum mare de informație care
trebuie acumulat.
În ceea ce privește aptitudinile: întotdeauna m-am întrebat ce aș putea face
altceva în afară de această facultate și am găsit un raspuns: NIMIC. De ce? Pentru
că nu am aptitudini artistice, de exemplu, deci nu aș fi putut să merg la facultatea
de arfitecutură sau arte, în schimb am aptitudini sportive. Atunci de ce nu
facultatea de educație fizică? Pentru că mie îmi place sportul doar ca stil de viață
sau pentru a mă relaxa prin intermediul acestuia. Mă gândesc că mi-am dezvoltat
aceste aptitudini deoarece, de mica, părinții mei m-au dus la înot, tenis și dansuri
sportive, iar mai apoi pe mine m-a atras voleiul așadar am practice și acest sport.
Mie îmi place să intru în contact cu oamenii, să vorbesc cu ei și atunci cum aș
putea să îi ajut mai bine decât să știu să îi vindec și apoi să le văd mulțumirea,
fericirea și sănătatea pe chipul lor.
În aceste rânduri așternute negru pe alb am încercat să mă descriu atât cât
mă cunosc și eu, atât psihic cât și fizic, punându-mă în relație cu lumea ce mă
înconjoară.