Iorga Daniel Petrișor

AMG III

Diabetul infantil

Diabetul zaharat este o maladie care atacă nu doar adulţii, ci şi copiii. Potrivit celor
mai recente date furnizate de National Institutes of Health (2017), peste 200.000 de copii şi
adolescenţi cu vârsta sub 20 de ani erau diagnosticaţi cu diabet de tip 1 sau 2 în Statele Unite
ale Americii. Aceleaşi statistici arată o creştere a prevalenţei diabetului la copii cu 1,8% în
cazul diabetului de tip 1 şi cu 4,8% în cazul diabetului de tip 2. Iar cifrele sunt alarmante şi la
noi în ţară, după cum arată un raport al ministrului Sănătăţii din 2018: din peste 823.000 de
persoane diagnosticate cu diabet zaharat, mai mult de 3.500 sunt copii.

Alimentaţia hipercalorică, sedentarismul, obezitatea, toate acestea sunt cauze directe

ale diabetului zaharat de tip 2 la copii. Cât priveşte cauzele diabetului zaharat de tip 1 la copii,
acestea nu sunt pe deplin cunoscute, dar ar putea avea legătură cu anumiţi factori genetici şi
de mediu.

Dacă în cazul diabetului de tip 1 simptomele evoluează într-un timp scurt, pe parcursul
câtorva săptămâni, diabetul de tip 2 se manifestă aproape insesizabil, trecând luni sau poate
chiar ani până la stabilirea unui diagnostic. Din acest motiv, părinţii trebuie să fie foarte atenţi
la starea de sănătate a copiilor lor şi să meargă imediat la medic dacă observă ceva în
neregulă.

Diabetul de tip 1 simptome şi complicaţii:

Diabetul de tip 1 la copii, numit şi diabet juvenil, survine pe fondul funcţionării
defectuoase a pancreasului, care nu mai poate produce suficientă insulină, un hormon esenţial
cu ajutorul căruia este transportată glucoza din sânge către celule şi organele vitale. În lipsa
insulinei, survine adesea hiperglicemia, adică nivelul crescut de zahăr care stagnează în sânge.

Diabetul de tip 1 apare, de regulă, în primii ani de viaţă sau pe parcursul adolescenţei, iar
cele mai frecvente simptome includ:

 Senzaţia permanentă de sete

 Urinarea excesivă
 Foamea continuă
 Scăderea nejustificată în greutate
 Oboseala excesivă
 Iritabilitatea
 Respiraţia cu miros fructat
  Vederea înceţoşată
 Infecţii cu candida frecvente
Una dintre cele mai comune complicaţii ale diabetului de tip 1 la copii este cetoacidoza
diabetică, una dintre principalele cauze de mortalitate la copiii diagnosticaţi cu această
maladie.

Cetonele rezultate în urma descompunerii legăturilor de grăsime pentru producerea de

energie sunt toxice pentru organism în cantitate mare. Un studiu realizat pe un eşantion de
copii cu vârste între 8 luni şi 16 ani diagnosticaţi cu diabet de tip 1 a arătat că peste 80%
dintre aceştia dezvoltaseră deja cetoacidoză diabetică înainte de primirea diagnosticului.
Îngrijorător este faptul că o pătrime dintre copiii cu diabet de tip 1 au primit, iniţial, un
diagnostic greşit din partea medicilor, precum infecţie respiratorie, candidoză, gastroenterită,
infecţie de tract urinar, stomatită sau apendicită.

Diabetul de tip 2 simptome şi complicaţii:

Diabetul de tip 2 este mai rar întâlnit în rândul copiilor, dar, la fel ca în cazul diabetului de
tip 1, survine în momentul în care pancreasul nu mai produce suficientă insulină, determinând
acumularea de glucoză în sânge.

Simptomele diabetului de tip 2 la copii sunt similare celor din diabetul de tip 1 şi includ:

 Urinare excesivă, în special în timpul nopţii

 Senzaţie permanentă de sete
 Oboseală
 Scădere în greutate
 Vindecare lentă a rănilor
 Mâncărimi în zona genitală (ca urmare, cel mai probabil, a unei infecţii fungice)
 Ochi uscaţi
 Vedere înceţoşată
 Porţiuni de piele mai închise la culoare (afecţiune numită acanthosis nigricans)
 Sindromul de ovar polichistic
În lipsa unui tratament adecvat, diabetul de tip 2 la copii evoluează rapid şi poate cauza
complicaţii severe, precum boli renale sau oculare, hipertensiune arterială şi
hipercolesterolemie.

CAUZE:
Deşi cauza precisă a diabetului, fie că vorbim de cel de tip 1 sau de cel de tip 2, nu este pe
deplin cunoscută, ceea ce se ştie este faptul că ambele afecţiuni survin pe fondul funcţionării
defectuoase a pancreasului, care nu mai poate produce cantităţi suficiente de insulină.

De asemenea, cercetările din ultimii ani au arătat că în apariţia acestor maladii pot juca un
rol-cheie factori de risc precum:
  istoricul familial de diabet
 moştenirea genetică (prezenţa anumitor gene poate creşte riscul de diabet)
 rasa (diabetul de tip 1, de exemplu, este mai des întâlnit la rasele honhipanice)
 expunerea la anumite virusuri (acestea pot declanşa reacţii autoimune ce pot deteriora
funcţia pancreasului)
 consumul de lapte de vacă (studiile arată un risc mai mare de a dezvolta diabet de tip 1
în cazul copiilor hrăniţi în primul an de viaţă cu lapte de vacă sau formule de lapte în
comparaţie cu copiii alăptaţi la sân)
 grăsimea abdominală
 sedentarismul
 obezitatea
 greutatea scăzută la naştere şi diabetul gestaţional (copiii ale căror mame au suferit de
diabet în timpul sarcinii au un risc mai mare de a dezvolta diabet de tip 2)

DIAGNOSTIC:
Orice copil care prezintă unul sau mai multe simptome dintre cele prezentate mai sus
trebuie dus de părintele său la medic, pentru investigaţii amănunţite. Cel mai probabil, testele
includ analize de urină şi de sânge, pentru a determina nivelul de glucoză din urină, respectiv
din sânge.

De asemenea, se recomandă consultul medical în cazul în care un copil care nu prezintă

simptome, dar care are o greutate excesivă, are în familie o persoană care suferă de diabet sau
dacă mama a avut diabet gestaţional.

Cu cât diabetul este descoperit mai devreme, cu atât riscul de complicaţii este mai redus,
iar tratamentul este mai eficient. Dacă un copil este diagnosticat cu diabet, este foarte
important ca acesta să fie monitorizat pe viitor, pentru a evalua eficacitatea tratamentului, dar
şi posibilele complicaţii. Astfel, după diagnostic, sunt recomandate analizele periodice în ceea
ce priveşte colesterolul, funcţia tiroidiană şi renală, tensiunea arterială, dar şi sănătatea
ochilor.

TRATAMENT:
Tratamentul diabetului de tip 1 şi de tip 2 este unul de lungă durată şi presupune ţinerea
sub control a valorilor glicemiei în limitele normale cu ajutorul medicamentelor specifice, dar
şi prin schimbări în stilul de viaţă, care implică o regândire a regimului alimentar, mai multă
mişcare şi scăderea în greutate.

În principal, tratamentul diabetului zaharat la copii, la fel ca în cazul adulţilor, presupune

administrarea de insulină (comprimate, injecţii, pompă de insulină), monitorizarea frecventă a
valorilor glicemiei, alimentaţia sănătoasă, din care carbohidraţii, grăsimile şi proteinele să fie
reduse, exerciţiul fizic regulat şi menţinerea greutăţii corporale în limitele considerate
normale în raport cu vârsta şi înălţimea.

Scopul tratamentului este de a preveni complicaţiile asociate valorilor ridicate sau, din
contră, scăzute ale glicemiei.
 Din 2016, Food and Drug Administration a aprobat utilizarea „pancreasului artificial” în
cazul pacienţilor cu diabet de tip 1 cu vârsta peste 14 ani. În urma studiile realizate anterior s-
a constatat că folosirea unui astfel de dispozitiv determină reduceri semnificative ale valorii
hemoglobinei glicate, cât şi un control mai eficient al glicemiei. Această tehnologie
inovatoare integrează un senzor de monitorizare continuă a glucozei cu o pompă de insulină şi
un algoritm care automatizează distribuţia insulinei

Alte medicamente care ar putea fi recomandate de medic pentru ţinerea sub control a
diabetului sunt antihipertensivele, aspirina sau statinele (pentru echilibrarea nivelului de
colesterol).

Un rol foarte important îl are însă alimentaţia, care trebuie să includă fructe şi legume
proaspete, produse din cereale integrale şi carne slabă, fiartă, la grătar sau la cuptor,
nicidecum prăjită în ulei.  De asemenea, se recomandă evitarea alimentelor cu conţinut crescut
de carbohidraţi rafinaţi, precum produsele de patiserie, biscuiţii, sucurile îndulcite, prăjiturile
etc.

La fel de importantă este şi mişcarea. Părinţii trebuie să-şi încurajeze copilul să facă
mişcare cel puţin o oră pe zi. Astfel, copilul poate reveni la o greutate normală, în cazul în
care are câteva kilograme în plus, sau îşi poate menţine greutatea, prevenind, totodată, apariţia
complicaţiilor.

Pentru a ţine sub control valorile glicemiei şi pentru a evalua cantitatea şi calitatea
următoarelor mese, este esenţială utilizarea unui glucometru, un dispozitiv cu ajutorul căruia
se poate determina în doar câteva secunde nivelul zahărului din sânge. Copiii care urmează un
tratament cu insulină trebuie să-şi verifice periodic glicemia, de cel puţin 3 ori pe zi.

PREVENȚIE:
În cazul diabetului de tip 1 nu există, momentan, o soluţie care să prevină această
afecţiune. Cu toate acestea, pot fi prevenite complicaţiile diabetului de tip 1 printr-un
tratament eficient, alimentaţie corectă şi examinări periodice la medicul pediatru diabetolog.

În ceea ce priveşte diabetul de tip 2, lucrurile stau cu totul altfel. Cunoscându-se factorii
de risc ce determină instalarea acestei maladii, respectiv obezitatea, sedentarismul şi
alimentaţia marcată de produse bogate în grăsimi şi zahăr, putem lua anumite măsuri pentru a
reduce pe cât posibil riscul de apariţie a diabetului zaharat. Prin urmare, se recomandă
scăderea în greutate, exerciţiile fizice zilnice şi evitarea alimentelor şi băuturilor care conţin
mult zahăr sau îndulcitori.

-0:00