UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

INSULINA ȘI RECEPTORUL PENTRU INSULINĂ:

BOLI ÎN CARE ESTE IMPLICAT ȘI MECANISME DE
IMPLICARE

Profesor coordonator: Dr.Ing. Sonia Herman

Georgescu Diana Mihaela
Master: Inginerie medicală I
 CUPRINS

• Istoric • Receptorii de insulină și legarea de

insulină
• Date generale
• Sinteza insulinei, proinsulina • Rezistenţa la insulină: Mecanism

• Secreţia insulinei • Boli asociate cu rezistenţa la insulină

• Secreţia de insulină ca răspuns la
stimuli • Măsurarea rezistenţei la insulină

• Acţiunea insulinei la nivel celular • Concluzii

• Bibliografie
 ISTORIC

1908 - 1919 1922

Lucrări de cercetare asupra Prima injectare
extraselor de pancreas de insulină la
(insulină) om

1889 1909
Prima Meyer creează
pancreatectomie termenul de
la câine insulină
 DATE GENERALE

Insulina este un hormon Tipuri de celule:

peptidic secretat de celulele
beta ale pancreasului  Alfa
endocrine, aceste celule fiind
cuprinse în insulele
Langerhans, si are rolul de a  Beta
mentine nivelul normal al
glucozei in sange prin
facilitarea celulara a glucozei
asimilata de organism, C
regland carbohidratii, lipidele
si proteinele metabolice si
facilitand diviziunea celulara  Delta
si cresterea , care sunt efecte
mitogenetice.
SINTEZA INSULINEI,
PROINSULINA
SECREŢIA INSULINEI
SECREŢIA DE INSULINĂ
LA RĂSPUNS DE STIMULI
Stimul Nutrient Hormon Neuron
    Glucagon  
    BPL-1  
    GIP  
Stimulatoriu Glucoză Secretin β-adrenergic
Aminoacizi Colecistokinină Vagal
Gastrină
VIP
 
    Adrenocorticoste α-adrenergic
  roizi
  Somatostatină  
Inhibitor Adrenalină
Noradrenalină
Galanin
Neuropeptida Y
Prostaglandina E
ACŢIUNEA INSULINEI LA NIVEL
CELULAR
Izoenzima Distribuție Afinitate pt glucoză Km Caracteristici Locația genei

  Creier        
  Globule roșii        
  Placentă   1 nmol/L Omniprezentă  
GLUT 1 Rinichi Ridicată   Chr 1
Toate țesuturile Transportator bazal

        Transportator de  
  Ficat   15-20 nmol/L Km înalt  
GLUT 2 Rinichi Scăzută Insulino Chr 3
independent

  Neuroni     Transportator de  
  Placentă   < 1 nmol/L Km scăzut  
GLUT 3 Musculatură fetală Ridicată Se găsește în Chr 12
Toate țesuturile țesuturile
dependente de
glucoză

        Sechestrat  
  Celulele mușchilor     intracelular și  
  Celulele grase   2,5-5 nmol/L translocat pe  
GLUT 4 Inimă Medie suprafața celulară ca Chr 17
răspuns la insulină

  Intestinul subțire   6 nmol/L Afinitate mare pt.  

GLUT 5 Testicule Medie fructoză Chr 1
RECEPTORII DE INSULINĂ ŞI
LEGAREA DE INSULINĂ
 REZISTENŢA LA INSULINĂ:
MECANISM

Ficat Pancreas
Ţesutul Glanda
muscular pitulară

Ţesutul
adipos Endoteliu şi
Insulină Sistemul
vascular

Rinichi
Creier Oase Gonade
 BOLI ASOCIATE CU
REZISTENŢA LA INSULINĂ

• Diabet (tip I şi II)

• Boli de stocare a glicogenului

• Boala fiicatului gras non-alcoolic

• Cancer
 MĂSURAREA
REZISTENŢEI LA INSULINĂ
I. Metode de cercetare:
Cele mai acceptate metode
de măsurare a rezistenței
la insulină sunt limitate la
setările de cercetare
datorită invazivității și
complexității lor. Studiile
de clemă măsoară în mod
specific absorbția glucozei
mediate de insulină în
condiții controlate.
Acestea includ clemă
euglicemică (considerată
standardul de aur) și clemă
hiperinsulinaemică.
II. Metode clinice III. Măsurări funcţionale
Majoritatea metodelor de rezistenţă la insulină
prezentate mai sus au O altă abordare este
identificarea pacienților
aplicabilitate limitată în rezistenți la insulină, pe baza
setările clinice. Cea mai markerilor funcționali ai
utilizată abordare ar fi rezistenței la insulină.
măsurarea insulinei McLoughlin et al au fost
plasmatice de post.. capabili de a identifica
persoanele rezistente la
insulină dintr-o cohortă
supraponderal-obezi uitandu-
se la concentrația plasmatică
de trigliceride, raportul dintre
trigliceride și concentrațiile de
colesterol lipoproteine cu
densitate mare și concentrația
de insulină.
 CONCLUZII

Ca urmare a globalizarii rapide, urbanizarii, industrializarii

numarul bolnavilor obezi, dibetici, cu tendinta spre
morbiditate, a crescut. De asemenea cauze recente ale
acestor boli sunt inactivitatea fizica, mancarea nesanatoasa si
alte obiceiuri care ne predispun la diferite boli. Mecanismul
biologic al omului este incurcat si complex si incomplet inteles
de specialisti. De aceea ar trebui sa luam in considerare
dramele oamenilor care s-au inmultit in ultimele decenii si ar
trebui sa ne respectam prin activitate fizica, dieta, munca,
socializare, respectarea orelor de somn. O provocare
importanta pentru noi ar fi sa incercam sa adaptam modul de
viata contemporan la cerintele genetice si fiziologice ale
organismului nostru.
 BIBLIOGRAFIE

1. Bacanu Gh. S. Medicatia antidiabetica, Bucuresti, Centrala Industriala

de Medicamente si Coloranti, 1972;
2. Chang L., Chiang S., Saltul R. A. Insulin Signaling and the Regulation of
Glucose Transport, Molecular Medicine, July-December 2004, Vol. 10,
3. Dinu V., Trutia E., Popa-Cristea E., Popescu A. Biochimie medicala,
Bucuresti, Editura Medicala, 2006
4. Lacy P. E., Williamson J. R. Insulin Content of Dissected Beta Cells,
Diabetes, 1962
5. Mincu I., Dumitrescu C., Pirvulescu M. Boli de metabolism si de nutritie,
Bucuresti, Edit. Didactica si Pedagogica, 1969.
6. Wilcox G. Insulin and Insulin Resistance, Clin. Biochem. Rev. Vol. 26
May 2005;
Vă mulţumesc pentru atenţie !