Pancreasul endocrin

Sunt secretați 4 hormoni polipeptidici:

•Insulina
•Glucagonul
•Somatostatinul
•Polipeptidul pancreatic
Pancreasul endocrin
Pancreasul
⚫ Organ retroperitoneal
⚫ Format din cap, corp şi coadă
⚫ Pancreasul endocrin este un
traducător neuro-endocrin
⚫ Rol foarte important în
metabolismul intermediar
⚫ Între celulele insulare există
diferite legături
⚫ Legături de tip gap, comunicare
directă
⚫ Comunicare indirectă, mecanism
paracrin,
⚫ Fiecare insulă are partea centrală
cu celule B, în jur pot fi diferite
Inervaţia pancreasului
⚫ Simpatică
⚫ Fibrele adrenergice
postganglionare sunt din
ganglionul celiac, însoţesc vasele
care pătrund în pancreas,
⚫ Explică răspunsul insulelor la stres
⚫ Parasimpatică
⚫ Fibrele preganglionare sunt ale
vagului abdominal,
⚫ Ajung la ganglionul
intrapancreatic, apoi sunt fibre
colinergice postganglionare
⚫ Ajung la ţesutul acinar şi la insule,
⚫ Secreţiile din perioadele digestive
Inervaţia pancreasului
⚫ Sunt terminaţii nervoase
care secretă VIP, GIP
⚫ Vascularizaţia este bogată,
10% din debitul circulator
pancreatic este în insule
⚫ Sistemul portal de la nivelul
pancreasului
⚫ Arteriolele ajung la celulele din
nucleu, celulele B, acolo se
formează capilarele fenestrate, se
formează venulele, se distribuie la
periferie
⚫ Celulele B scaldă celelalte celule
din insule
Insulina
⚫ Formată din 2 lanţuri pp, A cu 21 aa și B cu 30 aa
⚫ Sintetizată în RER al celulelor B, iar genele sunt pe braţul
scurt al cromozomului 11
⚫ mARN, se sintetizează în ribozomi preproinsulina
⚫ În RE se pierd 23 aa, proins. lanț A și B, legat de peptidul
C, 31 aa
Insulina
⚫ În aparatul Golgi se formează proinsulina
⚫ Granulele de secreţie
⚫ Proinsulina se transformă în insulină sub influenţa kalikreinei
⚫ Insulina este stocată în granul ca hexamer, în plasmă circulă ca monomer, T
½ este de 5-8 minute
⚫ Din celulele B se mai secretă: amylina, antagonist al insulinei, legat de
captarea şi utilizarea ei la nivel muscular, pancreastatina , asemănător unui
produs de degradare al cromograninei A,
Insulina
⚫ Peptidul C
⚫ Rolul enzimei asemănătoare tripsinei
⚫ Proinsulina trece în insulină sub acţiunea catalitică a
kalikreinei tisulare, din ins. Langerhans
⚫ Insulina este învelită în membrană, în aparatul Golgi şi
stocată în granule,
Eliberarea insulinei
⚫ Prin exocitoză în prezența Ca++
⚫ Proinsulina are 10% din activitatea insulinei
⚫ Pancreasul uman are 200 U insulină
⚫ Secreția zilnică este de 40-60 U
⚫ În caz de înfometare secreția scade la 10U/24 ore
Insulina
⚫ Este rapid captată de ficat, rinichi, muşchii scheletici, muşchiul cardiac, cel
neted, adipocite, leucocite, fibroblaste, cristalin, glanda hipofiză, glanda
mamară, aorta, celulele A pancreatice
⚫ 1 U insulină este de aproximativ 40ɥg hormon
⚫ Insulina din sânge trece rapid de ficat, rinichi, muşchi scheletici
⚫ În ficat există insulinaza
⚫ creierul, eritrocitele nu fixează insulina
Receptorii insulinei
⚫ Complexul H/Rp este internalizat
⚫ Subunitatea beta are ataşată tirozin-kinaza (TK)
⚫ TK este activată prin autofosforilare, se produce fosforilarea unui set de
enzime,
⚫ Complexul H Rp determină şi activarea sistemului IP3-DAG-protein kinaza
C
Receptorii pentru insulină
Receptorii pentru insulină
⚫ Scad în obezitate printr-un mecanism de down regulation, apare
hiperinsulinismul şi rezistenţa la insulină,
⚫ Gradul de hiperinsulinemie este proporţional cu gradul obezităţii,
⚫ Scad în acromegalie şi când creşte insulina sanguină
⚫ Cresc în înfometare
⚫ Insulina este secretată normal în prezenţa ionilor de K şi de Ca
⚫ Hipopotasemia determină intoleranţă la glucoză
Efectele insulinei
⚫ Imediate/rapide, după fixarea pe receptorii specifici de pe celula musculară,
adipocite şi alte celule, se observă creşterea permeabilităţii membranei
celulare pentru glucoză, glucoza difuzează intracelular
⚫ Transportorii membranari pentru glucoza sunt GLUT 1-5, Insulina
stimulează GLUT 4 din ţesuturile enumerate
⚫ Glucoza, ic este rapid, imediat fosforilată, substrat ptr metabolismul CH
Efectele ulterioare ale Insulinei
⚫ Când creşte permeabilitatea membranei pentru glucoză,
creşte şi permeabilitatea pentru aa, K, Mg, PO4
 Efectele mai lente
⚫ La 10-15 minute, sunt modificări ale acţiunii unor enzime (enzime
metabolice intracelular), aceste efecte apar prin modificarea gradului de
fosforilare al enzimelor
⚫ Efectele la ore-zile, modificări ale vitezei de translaţie a mARN-ului la
nivelul ribozomilor pentru sinteza unor enzime şi modificarea vitezei de
transcripţie a ADN-ului la nivel nuclear
⚫ Celulele ţintă cu receptori pentru Insulină sunt: celulele hepatice, muşchi,
adipocite, limfocite, monocite şi granulocite
Efectele insulinei
METABOLISMUL GLUCOZEI
⚫ LA NIVEL HEPATIC: activează glicogenogeneza postprandial
⚫ Interprandial, pentru că scade glicemia, glicogenul hepatic este desfăcut în glucoză,
aceasta ajunge înapoi în sânge, glicemia se reechilibrează
⚫ Stocarea glucozei absorbite sub influenţa insulinei se desfăşoară în etape
cvasisimultane:
⚫ Insulina inhibă fosforilaza hepatică (enzimă care descompune glicogenul în glucoză)
⚫ Insulina activează glucokinaza, enzima care este responsabilă de fosforilarea iniţială
a glucozei care ajunge în hepatocit
⚫ După fosforilare, glucoza rămâne în hepatocit
Efectele insulinei
METABOLISMUL GLUCOZEI
⚫ Insulina creşte activitatea enzimelor responsabile de sinteza glicogenului,
fosfofructokinaza (intervine în a II-a fosforilare a glucozei), glicogensintetaza,
polimerizează unităţile de monozaharide
⚫ Prin aceste efecte creşte depozitul de glicogen hepatic, până la 5-6% din masa
hepatică, aproximativ 100g glicogen
⚫ Eliberarea postprandială tardivă, perioadele interprandiale: eliberarea glucozei din
glicogenul hepatic: scăderea glicemiei determină scăderea secreţiei pancreatice a
insulinei,
⚫ Absenţa insulinei determină oprirea sintezei glicogenului în ficat
Efectele insulinei
METABOLISMUL GLUCOZEI
⚫ Este oprită absorbţia hepatică a glucozei
⚫ Hipoglicemia determină creşterea secreţiei de glucagon şi a CA, se stimulează
glicogenoliza
⚫ Glucozo-fosfataza (inhibată de insulină) se activează şi determină îndepărtarea PO4
de la nivelul moleculelor de glucoză, iar glucoza poate difuza înapoi în plasmă
Efectele insulinei
METABOLISMUL GLUCOZEI
⚫ LA NIVEL MUSCULAR: ACUMULAREA DE GLICOGEN, difuziunea facilitată
a glucozei în celula musculară se face sub influenţa insulinei
⚫ ÎN REPAUS, interprandial, muşchiul striat foloseşte AG ca sursă de energie,
deoarece membrana este impermeabilă pentru glucoză, înafara insulinei
⚫ Postprandial, se secretă insulina, are loc transportul rapid al glucozei intracelular, iar
muşchiul foloseşte glucoza ca energie
⚫ Dacă muşchiul rămâne în repaus, glucoza se transformă în glicogen, poate să fie
folosit ca energie şi în anaerobioză
⚫ Transportul facilitat al glucozei prin membrana musculară, în repaus, este şi pentru
miocard
Efectele insulinei
METABOLISMUL GLUCOZEI
⚫ ÎN EFORTUL FIZIC MODERAT sau INTENS membrana fibrei musculare este
permeabilă pentru glucoză, mecanismul este legat de contracţie
⚫ LA NIVELUL ŢESUTULUI ADIPOS, insulina realizează transportul
transmembranar al glucozei, apoi se activează şi fosfofructokinaza, se formează
alfa-glicerofosfatul utilizat pentru esterificarea AG, LIPOGENEZA
Efectele insulinei
METABOLISMUL LIPIDIC
⚫ INSULINA ESTE UN HORMON LIPOGENIC ŞI ANTILIPOLITIC
⚫ LA NIVEL HEPATIC, se sintetizează AG, apoi sunt transportaţi ca LP spre ţesutul adipos,
unde se stochează
⚫ Sinteza de glicogen hepatic de autoblochează când ajunge la 5-6%, iar glucoza hepatică se
utilizează pentru formarea grăsimilor
⚫ Glucoza este metabolizată în piruvat (ciclul Krebs), acesta este convertit în acetilCoA, care
duce la sinteza de AG
⚫ Când cantităţi mari de glucoză sunt folosite ca sursă de energie, se formează un exces de ioni
citrat în ciclul acidului citric. Acest exces de ioni citrat activează acetil CoA carboxilaza, se
formează malonil CoA, apoi se sintetizeză AG.
⚫ Trigliceridele sintetizate sunt eliberate în plasmă asemănător LP
Efectele insulinei
METABOLISMUL LIPIDIC
⚫ LA NIVELUL ŢESUTULUI ADIPOS, insulina activează LP lipaza din peretele capilarelor din
ţesutul adipos, determină desfacerea TG în AG, absorbţie, reconvertire şi stocare
⚫ LP lipaza este o enzimă extracelulară, hidrolizează chilomicronii şi TG din VLDL, este activată
la suprafaţa luminală a membranei celulelor endoteliale, este absentă în circulaţie, în condiţii
obişnuite
⚫ Are o activitate intensă la nivelul cordului, adipocite, glanda mamară în lactaţie, plămân,
muşchii scheletici, aorta, creier, placentă
⚫ Insulina inhibă lipaza hormono-sensibilă (enzimă responsabilă de hidroliza TG deja stocate în
ţesutul adipos) se blochează eliberarea AG în circulaţie
Metabolismul lipidic
⚫ Insulina creşte transportul glucozei în celula adipoasă, o parte din această glucoză este folosită
la sinteza unor mici cantităţi de AG
⚫ Cea mai mare parte este folosită la sinteza alfa glicerofosfatului, care suplineşte glicerolul, care
împreună cu AG formează TG, forma de depozit din celula adipoasă
⚫ În absenţa insulinei, este blocată aproape total formarea de LP din AG stocaţi, AG sunt
transportaţi din ficat
⚫ În absenţa insulinei, lipidele sunt utilizate ca energie. Aceasta apare mai ales interprandial, în
condiţii fiziologice
⚫ Patologic, modificările sunt mai ales în DZ: lipaza hormono-sensibilă se activează, hidroliza
TG depozitate în adipocite, cu eliberarea unor cantităţi mari de AG şi glicerol, care ajung în
plasmă, cu concentrare rapidă, în minute
Metabolismul lipidic
⚫ Excesul de AG în plasmă ajunge în ficat, sunt transformaţi în PL şi colesterol şi
reajung în plasmă
⚫ Nivelul de PL este crescut, la fel cel de colesterol şi TG (se formează simultan în
ficat), fenomene care duc la dezvoltarea ATS, mai ales la cei cu DZ
⚫ Se formează cantităţi crescute de acid acetic în ficat, prin amplificarea beta oxidării,
se elibereză cantităţi crescute de acetil CoA, se transformă în acid aceto-acetic,
ajunge în sânge, la nivelul celulelor periferice, unde este retransformat în acetil CoA,
folosit ca energie
⚫ În absenţa insulinei, scade utilizarea de acid aceto-acetic în periferie, se
concentrează în plasmă, o parte se transformă în acid beta hidroxibutiric şi acetonă
Efectele insulinei
metabolismul proteic
⚫ Creşte viteza de formare a proteinelor, insulina este un hormon anabolic,
⚫ Insulina determină transportul activ al aa în celulă, este un efect direct/ribozomi prin creşterea
translaţiei mARN-ului pentru noi proteine, în timp creşte şi viteza de transcripţie a secvenţei
ADN-ului selectat la nivelul nucleului, se formează o cantitate mare de mARN, se sintetizează
proteine
⚫ Insulina stimulează şi transcripţia genelor pentru alţi factori de creştere
⚫ Inhibă eliberarea aa din celule, mai ales în muşchi, ceea ce înseamnă inhibarea catabolismului
proteic
⚫ Insulina scade gluconeogeneza, prin scăderea activităţii enzimei implicate, iar aa din mediul
intracelular sunt folosiţi pentru sinteza proteinelor
Metabolismul mineral
⚫ Insulina determină scăderea concentraţiei plasmatice a K prin stimularea
transportului său în celula hepatică şi musculară
⚫ Favorizează transportul intracelular al Mg şi fosfaţilor
⚫ Stimulează reabsorbţia de Na, are efect antinatriuretic
Secreţia insulinei
Reglarea secreției de insulină
⚫ Glicemia, aa circulanţi
⚫ La creşterea glicemiei, în primele 3-5 min se
eliberează insulina, nivelul plasmatic creşte de 10x,
insulina depozitată, apoi scade
⚫ După 15 min secreţia creşte din nou, atinge un platou
în 2-3 ore, este cea preformată şi cea nou sintetizată
⚫ Răspunsul secretor este mai important la administrarea
orală a glucozei, stimulare nervos vegetativă şi
eliberarea unor hormoni gastro-intestinali care
stimulează secreţia de Insulină
⚫ Glucoza intră în celula B prin Rp GLUT 2
(insulino-indep), cu efect nuclear, stimularea
transcripţiei mARN
⚫ Efecte metabolice citoplasmatice, creşte raportul
ATP/ADP, se închide canalul membranar al K
Reglarea secreţiei de Insulină
⚫ Canalul de K ATP dependent se închide, celula B se depolarizează
⚫ Se deschide un canal de Ca voltaj-dependent, Ca creşte în citosol, miozinkinaza Ca
activată, granulele de hormon se mobilizează, exocitoza
⚫ Mediatorul chimic este Ach, acţionează prin Gs, se cuplează cu PLc, iar Insulina se
secretă prin IP3
⚫ Unii aa (arginina, fenilalanina, lizina) stimulează secreţia de Insulină prin
hiperglicemia pe care o determină
⚫ Hormonii gastro-intestinali CCK, GIP, gastrina, secretina, stimulează secreţia de
Insulină
⚫ Glucagonul stimulează secreţia, Somatostatinul o inhibă
⚫ STH-ul, glucocorticoizii, progesteronul, estrogenii cresc secreţia
Glucagonul
⚫ Polipeptid
⚫ Gena care codifică este pe cromozomul 2, familie care
codifică GIP, VIP, secretina, STH-RH
⚫ Secretat ca preprohormon, format din glicentin, cu acţiune
glucagon like, glucagonul este format din 2 peptide
glucagon-like
⚫ Are rol când scade glicemia
⚫ cAMP
Glucagonul
• Secreția de glucagon variază în funcție de glicemie
• Creșterea glicemiei inhibă secreția glucagonului. Acest efect
necesită prezența insulinei
• Scăderea glicemiei la 70 mg% stimulează direct secreția de
glucagon, și indirect prin activarea nervilor simpatici
• Creșterea secreției de glucagon prin nervii simpatici, se
realizează prin interacțiunea cu receptorii alfa și beta
adrenergici de pe celulele A
• Nervii parasimpatici intensifică secreția de glucagon, la fel
determină VIP, eliberat din terminațiile parasimpatice
Glucagonul
• Acțiunea parasimpaticului se produce doar în caz de
hipoglicemie
• Alimentația bogată în proteine, sau perfuzia cu aa (alanina și
arginina) determină creșterea secreției de glucagon,
• Secreția de glucagon crește mai ales prin administrarea orală a
aa, față de administrarea iv, deoarece au rol și CCK și gastrinei
• Secretina inhibă secreția
• Concentrația mărită de AG liberi, de origine exogenă sau
endogenă ( din timpul înfometării sau efortului) inhibă
eliberarea glucagonului din pancreas
Glucagonul
⚫ Diabeticii au concentrații sanguine mai mari de glucagon,
deoarece glucoza, în absența insulinei, nu poate intra în
celulele A și să oprească secreția, dar proteinele își mențin
acțiunea stimulatoare
⚫ În timpul înfometării sau în efortul fizic, glucagonul
plasmatic crește, iar concentrația insulinei scade
Efectele glucagonului
⚫ Metabolismul glucidic
⚫ LA NIVEL HEPATIC: este favorizată glicogenoliza şi gluconeogeneza
⚫ Glicogenoliza se realizează astfel: glucagonul activează AC din membrana hepatocitelor, creşte cAMP, se
activează PK regulator protein, activează fosforilaza b kinaza, care transformă fosforilaza b în a, cu
degradarea glicogenului în gl ucoză1 P, este defosforilată şi glucoza este eliberată din celulele hepatice
⚫ Acest mecanism este în cascadă amplificatoare, fiecare factor este secretat în cantitate mai mare
⚫ Aşa se explică efectul rapid al glucagonului în refacerea glicemiei
⚫ Gluconeogeneza se realizează prin activarea enzimelor implicate în transformarea piruvatului în
fosfoenolpiruvat şi prin glucagonul care creşte extragerea aa din plasmă
Metabolismul lipidic
⚫ Glucagonul este un hormon lipolitic
⚫ Este activată lipaza glucagon sensibilă din ţesutul adipos prin cAMP, ceea ce duce la creşterea
nivelului plasmatic al AG şi glicerolului
⚫ Glicerolul este substrat al gluconeogenezei
⚫ AG sunt oxidaţi şi folosiţi ca substrat energetic, este economisită glucoza
⚫ Glucagonul duce la beta oxidarea AG, rol în cetogeneză
⚫ În absenţa insulinei, glucagonul accelerează cetogeneza, ACIDOZA METABOLICĂ!!!
Metabolismul proteic
Reglarea secreţiei de glucagon
⚫ Glucagonul are efect proteolitic, prin stimularea gluconeogenezei şi formează ureea
⚫ Şi efecte antianabolice prin inhibarea sintezei proteice
⚫ Alte efecte: în cantitaţi foarte mari: creşte Fc a inimii, creşte secreţia secreţiei biliare, inhibarea
secreţiei gastrice acide
⚫ Reglarea secreţiei
⚫ Glicemia,
⚫ Concentraţia crescută de aa, alanina şi arginina, postprandial, aa se transformă în
glucoză pentru ţesuturi
⚫ În efortul fizic intens, concentraţia plasmatică de glucagon creşte de 4-5x, poate ca
protecţie a hipoglicemiei şi creşterea de aa,
⚫ Secretina, gastrina, CCK stimulează secreţia,
⚫ Insulina şi AG circulanţi inhibă secreţia
Somatostatina
⚫ Celulele D ale insulelor, hormon pp cu 14 aa, T ½ de 3 minute
⚫ Efectele sunt mai ales inhibitorii:
⚫ Local cu scăderea secreţiei de insulină, glucagon, PP
⚫ Scade motilitatea stomacului, dd şi VB
⚫ Scade secreţia şi absorbţia nutrimentelor la nivelul tractului digestiv, deci se prelungeşte timpul
de asimilare a nutrimentelor
⚫ Inhibă secreţia de STH şi TSH, hormonii gastro-intestinali, gastrina, secretina, VIP, CCK, HCl,
pepsina
⚫ Creşte absorbţia apei şi a electroliţilor

⚫ Reglarea secreţiei: toţi factorii care au legătura cu ingestia alimentelor stimulează

secreţia de somatostatină: creşterea glicemiei, concentraţiei de aa plasmatici, AGL circulanţi,
secreţiei diverşilor hormoni gastro-intestinali
Polipeptidul pancreatic
⚫ Secretat de celulele F
⚫ Rol în inhibarea secreţiei exocrine a pancreasului și încetinește absorbția digestivă a
alimentelor
⚫ Gena pentru PP este pe cromozomul 17
⚫ Se secretă ca preprohormon,
⚫ Secreţia bazală este dependentă de tonusul colinergic, administrarea de Atropină scade nivelul
plasmatic
⚫ Creşterea glicemiei determină scăderea secreţiei PP prin suprimarea tonusului vagal
⚫ Aa stimulează secreţia PP prin CCK şi reflexe vagale
⚫ Secreția crește după hipoglicemie, ingerarea de proteine, înfometare, efort
⚫ Scade secreția după injectarea iv de glucoză și după administrarea de somatostatină
⚫ Blocantele alfa adrenergice scad secreţia, blocantele beta adrenergice cresc secreţia
Glandele suprarenale
Glandele corticosuprarenale
⚫ Sunt indispensabile vieții
⚫ Hormonii secretați sunt:
1. H. glucocorticoizi, cu efecte asupra metabolismului
glucidic, proteic și lipidic,
2. H. mineralocorticoizi
3. H. sexuali,
Structura glandei CSR
⚫ Celulele glandulare au un RE neted bine reprezentat,
⚫ Zona glomerulară are și un efect de regenerare asupra
celorlalte zone,
⚫ Dacă se extirpă HP zonele fasciculată și reticulată se
atrofiază, cu conservarea zonei glomerulare, care în timp
se poate degrada și ea,
⚫ Dacă se distruge în totalitate zona glomerulară regenerarea
nu mai este posibilă
⚫ Administrarea de ACTH determină hipertrofia zonelor
fasciculată și reticulată
Biosinteza hormonilor CSR
⚫ Începe de la colesterol. O parte se sintetizează local din
acetat, iar cea mai mare parte din LDL circulante
⚫ Pe celulele CSR sunt numeroși receptori pentru LDL
Glandele corticosuprarenale
Biosinteza hormonilor CSR
⚫ Hormonii steroizi secretați sunt de 2 feluri:
1. Glucocorticoizii și mineralocorticoizii, care au atașați
un atom de C în poziția 17, se mai numesc și steroizii C
21
2. Hormonii androgeni, sau steroizii C 19, care au în
poziția 17 o grupare ceto/hidroxilică
Glandele corticosuprarenale
Biosinteza hormonilor CSR
⚫ Acth-ul intensifică reacțiile de captare a colesterolului din
LDL circulante,
⚫ Colesterolul este esterificat și depozitat sub formă de
picături de lipide în citoplasmă,
⚫ Colesterolul esterificat este transformat de o hidrolază
Biosinteza hormonilor CSR
⚫ Colesterolul liber este transportat în mitocondrii,
⚫ Colesterol desmolaza formează pregnenolonul,
⚫ Acesta este transportat în REN și printr-un proces de
dehidrogenare se formează progesteronul
Biosinteza hormonilor CSR
• ACTH-ul acționează
prin cAMP și
progesteron
accelerează
Aldosteron Cortizol Androgeni
transformarea
În zona glomer În zona fascic În zona fascic
colesterolului în
pregnenolon
• Se activează
proteinkinaza A
(fosforilarea unor
enzime)
Sinteza hormonilor
⚫ Sub acţiunea unei colesterol desmolaze,
din citocrom, se formează pregnenolon,
apoi acţionează 3 beta dehidrogenat, se
formează Progesteron
⚫ Este hidroxilat fiecare
⚫ Se formează 17 hidroxi pregnenolon
⚫ Şi 17 hidroxiprogesteron
⚫ În regiunea RETICULARĂ se
formează DHEA şi Androstendion
⚫ În regiunea FASCICULATĂ, 21 b
hidroxilaza determină 11
hidroxicorticosteron şi 11
deoxicortisol, aceşti produşi 11
deoxi ajung înapoi în mitocondrie
unde se transformă enzimatic în
Corticosteron şi Cortisol, apoi trec
în cisculaţie
Sinteza hormonilor CRS
⚫ În zona glomerulară se află aldosteron-sintetaza,
hidroxilează corticosteronul în poziţia 18, apoi, în această
zonă se sintetizează aldosteronul
⚫ Pregnenolonul şi progesteronul nu sunt folosiţi ca precursori
Transportul hormonilor CSR
⚫ Hormonii glucocorticoizi, cel mai important este cortisolul
⚫ 90% transportat de o alfa 2 globulină, denumită
transcortina, 4% pe albumine
⚫ Corticosteronul se fixează pe aceleași proteine plasmatice,
dar în % mai mic
Transcortina
⚫ Se sintetizează în ficat, iar formarea ei crește sub influența
estrogenilor
⚫ Scade în cirozele hepatice, nefroze și în mielomul multiplu
Transportul hormonilor CSR
⚫ Forma legată a hormonilor este inactivă biologic
⚫ Reglarea cantitativă de cortizol liber se face prin
feed-back negativ: creșterea concentraţiei de
transcortină circulantă determină scăderea cortizolului
liber, crește ACTH-ul, ceea ce determină creșterea
cortizolului liber, pănâ la normalizare, dar fără să se
schimbe nivelul celui legat
⚫ Modificări opuse apar când scade transcortina
circulantă
Transportul hormonilor CSR
⚫ Nivelul transcortinei circulante nu se modifică prin
creșterea glucocorticoizilor, în stările de stress sau în
sindromul Cushing
⚫ Hormonii mineralocorticoizi: Aldosteronul este fixat pe
aceeași proteină, dar în măsură mai mică
Efectele hormonilor glucocorticoizi
⚫ Mecanismul de acțiune
⚫ Virtual acționează pe
toate țesuturile
⚫ În condiții fiziologice
furnizează energie
rapid, în funcție de
necesități
Mecanismul de acţiune
⚫ Receptorii sunt intracelulari, hormonul se cuplează cu Rp, este stimulată
transcripţia unor gene specifice şi sinteza de mARN, se sintetizează protein
enzime
⚫ Acţiunile periferice ale cortisolului sunt sinergice cu ale 3’, 5‘ cAMP,
aceasta acţionează posttranscripţional, ceea ce explică efectele permisive
ale glucocorticoizilor asupra unor efecte ale CA şi ale glucagonului
⚫ Efectele calorigene, liplitice, presoare, bronhodilatatoare ale CA au
susţinerea glucocorticoizilor
Hiperglicemia datorată glucocorticoizilor
⚫ Glucocorticoizii intensifică gluconeogenaza din ficat,
cu transformarea aa în glucoză,
⚫ Aa se formează din catabolismul crescut al
proteinelor, determinat de hormonii glucocorticoizi în
mușchi, piele, țesutul limfatic,
⚫ Datorită gluconeogenezei scade utilizarea gl în celule
(excepție creier și ficat), este inhibat transportul ic al
gl, apare hiperglicemia
⚫ La cei cu DZ, glucocort antagonizează ef insulinei și
agravează boala
Efectele hormonilor glucocorticoizi
⚫ Asupra metabolismului proteic
⚫ Determină efecte antianabolice, inhibă transportul aa în
celulele musculare și local, inhibă sinteza de proteine, dar
favorizează trecerea aa în ficat
Efectele hormonilor glucocorticoizi
⚫ În metabolismul lipidic se accentuează procesele de
lipoliză, AGL și glicerolul pătrund în circulație
⚫ Sunt utilizați pentru gluconeogeneză
Efectele glucocor asupra ap CV
⚫ Pentru tonusul vascular, menținerea lui prin creșterea răsp
fb mn la acț CA, inhibă sinteza de PG vasodilatatorii
⚫ Glucocortic au ef + în st de șoc
⚫ Mențin Fc a inimii
⚫ Prin efectul vascular și card se menține și întreține TA
Efectele glucocort asupra ap CV
⚫ Glucocort împreună cu CA mențin vol plasm,
⚫ Glucocort cresc afluxul de lichid interstițial în circulație,
⚫ CA în prezența glucocort determină vasoconstricție
arteriolară, scade pres hidrost cap cu creșterea reabsorbției
de lichid interstițial
Efectele glucocort asupra SNC
⚫ Adm de glucocort în perioada neonat inhibă proliferarea
cel în SNC, iar excesul de glucocort la nn scade formarea
sinepselor
⚫ La adult are ef excitatorii, asigură adapt organism la stress
Efectele glucocort asupra altor sisteme
endocrine și asupra metabolismului hidric
⚫ Glucocort:
1. inhibă secreția de STH, TSH,
2. suprimă transf T4 în T3,
3. favorizează acț glucagonului și a A/ß rec adr
4. Inhibă secreția de ADH, crește eliminarea de apă prin
creșterea FG și scăderea perm ptr apă a TC
Efectele glucocort asupra fcț
gastro-intestinale
⚫ Stim secreția gastrică de HCl și pepsină, risc de UGD,
⚫ Scad factorii protectori ai mucoasei prin inhibarea PG,
⚫ Menține tonusul și motilitatea tractului g-int
⚫ Scade abs dd a Ca++
Efectele glucocort asupra elementelor
figurate sanguine
⚫ Scad Eo circ prin sechestrarea lor în splină și plăm
⚫ Crește nr de N, Eo și Tr circul
⚫ Scade nr. de B și Lf circulante
⚫ Sub acțiunea horm se produce o topire a ggl lf și a
timusului prin inhibarea mitozelor lf, este inhib IL2
secretată de lf T
Efectele glucocort: antiinflam și
imunosupresive
⚫ Aceste efecte apar la doze mari de glucocort
⚫ Eliberarea subst proinfl este inhib
⚫ Este inhib prod de INF γ
⚫ Stabilizează mb lizozomale, inhibă reac alergice
⚫ Scade activ degradantă a colagenazei/țes artic
⚫ Inhib activ atc și prod de atc
⚫ Inhib elib de IL1 din Mf, înlătură r fb
Efectele glucocort în condiții de stress
⚫ Concentr crescută
⚫ Dacă ag stressant se menține tp lung și se repetă, răsp
HT-HP-SR devine slab, r de habituare
⚫ Stress-ul favoriz elib cortizolului, A și NA
⚫ A și NA determ vasoconstr în teritoriul cutanat și
splanhnic, vasodil în m scheletici,
⚫ Se prod redistribuirea sg, reacții de apărare
Ritmul de secreție al glucocort
⚫ Ritmul circadian legat
de activ profesională
⚫ Modificarea ritmului
Reglarea secreției de glucocortic
⚫ ACTH și CRH
⚫ Inject corticoster în HT
inhibă puternic SR
⚫ Dozele mari de
vasopresină și serotonină
stim direct SR
⚫ ACTH-ul se elib în pusee
⚫ Ritm nocturn secre
inversată
Reglarea secreției de glucocortic
⚫ În stressu-ul acut creșterea CA din cauza cortisolului
determ pregătirea organism cu creșterea rapidă a
ACTH-ului, se inhibă prin feed-back
⚫ În stress-ul cronic scade sensib cx HT-HP ptr
retrocontrolul cortisolului asupra CRH-ACTH,
cortisolul și ACTH-ul au valori crescute
⚫ Tratam cronic cu glucocort determ atrofia SR și a HP
Efectele hormonilor mineralocorticoizi
⚫ Ald crește reabs de Na+ în TCD, TC, cel epit ale gl
sudorip, salivare, muc gastro-intestin
⚫ Na+ urin schimbat cu K+, mp cu H+
⚫ Mec de acț
⚫ Scăderea secr de ald
Reglarea secr de mineralocortic
⚫ Stim secr de horm din cauza:
1. creșterii K+ plasm sau scăderii Na+ plasm, modif
trebuie să fie mari
2. Ang II, la dz mici
3. În adoptarae unei poz ortostatice sau în ef fizic
⚫ Creșterea desc simp în n ren duc la vasoconstric a
arteriolei afer, scade presiunea de perf cu creșterea
elib de renină
⚫ Mch al simp prin acț dir/rp ß1 d p cel juxtaglom pot
stim dir renina
Reglarea secr de mineralocortic
⚫ Ald scade prin antag ai ang II sau inhib ai EC
⚫ Dopamina inhibă direct secreția de aldosteron
Efectele hormonilor sexuali CSR
⚫ Androgenii au ef anab proteice și masculinizante, 20% din
cele ale testeronului
⚫ Controlați de ACTH, dar fără ef de feed-back
⚫ Estrogenii sunt în cant f mică
Metabolizarea horm CRS
⚫ Principala metabolizare este hepatică
⚫ În proporţie redusă, Cortisolul şi Cortizonul sunt convertiţi în 17 cetosteroizi, care după
sulfoconjugare hepatică sunt eliminaţi prin urină
⚫ 5-10% din 17 ceto ST urinari sunt din glucocorticoizi, restul din DHEA şi DHEA-S şi
androstendion
⚫ O parte din glucocorticozii metabolizaţi în ficat se elimină prin bilă, din intestin o parte se
întorc în ficat, circuitul entero-hepatic
⚫ Inactivarea cortisoluli în insuficienţa hepatică, scade, mai ales în stress, se realizează un ritm
scăzut al inactivării, se stimulează ACTH-ul şi creşte ritmul plasmatic al Cortisolului în
condiţii de stress
Hipersecreția de glucocort
⚫ Sindromul Cushing
Tulburări ale secreției
⚫ Hiperaldosteronismul primar, sau sd Conn
⚫ Insuf CSR, b Addison