DEFINIȚIE

Chistul ovarian este o leziune distrofică datorată unei stimulări excesive cu

hormoni hipofizari cât şi a unor tulburări vasculare.
Chistul ovarian este o colecţie de lichid şi semi-lichid de ovar şi reprezintă o
funcţionare anormala a ovarului. Chistul ovarian este destul de des întalnit, mai ales la
femeile care au un ciclu menstrual ovulatoriu.

CLASIFICARE:
A. Chisturi ovariene funcţionale:
- chisturi luteinice şi foliculare;
- ovare polichistice (Sindrom Stein-Leventhal);

B. Tumori ovariene mezoteliale şi stromale:

a. Tumori mezoteliale (primar epiteliale):
- chist seros;
- chist mucoid;
- chist endometrioid.;
b. Tumori mezoteliale (primar stromale):
- fibroadenom;
- chistadenofibrom;
- tumoră Brenner;
- tumoră cu celule granuloase;
- tumoră cu celule Sertoli-Leydig;
c. Tumori stromale:
- fibrom;
- fibromiom;
- fibrotecom;
- tecom;

C. Tumori ovariene cu celule germinative:

- disgerminom;
- teratom;

ETIOLOGIE
Chisturi dermoide: sunt mai puţin frecvente, au sediul mai ales în partea dreaptă,
sunt mai mici de volum, adesea uniloculare, de consistentă păstoasă, cu parti dure.
Conţinutul lor este o pastă sebacee cu un lichid uleios galben – cenuşiu.
Peretele chistului dermoid este gros. În interiorul chistului, pe peretele lui se
găseşte o proeminenţă, papila chistului dermoid, la nivelul acestei papile se găsesc
formaţiuni reprezentând cele trei foiţe blastodermice din dezvoltarea embrionară.
Patogenia chistului dermoid: este explicată prin dezvoltarea tardivă a unei celule
blastometrice primitive, care a fost inclusă, din cauze necunoscute, aproape de iminenţa
germinitivă.

1
 Chisturi mucoide: sunt cu mult mai frecvente decât chisturile dermoide; ele sunt
cele mai multe ori unilateral, de volum ce variază de la cativa cm cubi până la 10 litri,
când destind considerabil abdomenul. Forma lor este sferică sau boşelată. Culoarea este
obişnuit sidefic, conţinutul este un lichid mucos, filant, putând lua câteodată chiar un
aspect gelatinos.
Histologic, peretele chistului este format din două straturi:
• un strat extern, fibros, format din ţesut conjunctivo-elastic, cu vase sanguine şi
limfatice care prezintă câteodată un înveliş epitelial plat.
• un strat intern epitelial, format din celule calciforme sau cilindrice, ciliate sau
neciliate, cateodata atipice.
Originea chistului mucoidal de ovar este o incluzie de celule endometrice la
acest nivel.
Chisturile seroase: sunt uni sau multiloculare, cu peretele subţire şi conţinut
lichidian incolor sau citrin, rareori brun. Volumul lor este varibil de la câţiva cm la zeci
de litri.
Peretele chistului seros este format dintr-un strat fibro-elastic extern şi unul striat
intern epitelial. Stratul intern este un epiteliul unistratificat, de obicei ciliat şi
nesecretat.
Vegetaţiile sunt destul de rare. Histogeneza lor provine din epiteliul excretor
wolffian a căror resturi se găsesc mai ales sub corticală la nivelul hilului ovarian.
Chisturi seroase şi mucoide pot forma în anumite condiţii vegetaţii
papilomatoase fie în interior fie în afara lor, când se transformă in chisturi vegetante.
Chisturi foliculare: sunt de dimensiuni mici (nu depăsesc mărimea unui ou de
găină) cu conţinut lichidian, bogat în foliculinǎ. Anexe Fig. 8
Bolnava prezintă hemoragii prelungite, fără dureri instalate după o perioadă
relativă de întarziere a menstruaţiei, endometru este hipertrofiat glandulo-chistic.
Chisturi luteinice: nu se pot deosebi de cele foliculare decat microscopic ( în
chistul folicular peretele este alcătuit dintr-un strat de celule granulare, dedublat de
celule tecale; în chistul luteinic se găsesc celule luteinice ).
Endometrioamele ovarului: sunt rare, conţinutul lor este hematic;

EVOLUŢIA CHISTURILOR OVARIENE

Chisturile ovariene au o evolutie lentă. Trecerea de la un stadiu pelvian la stadiul
abdominal se face în mulţi ani. Când nu survin complicaţii, chistul ovarian poate să
ajungă să influenţeze starea generală.

COMPLICAŢIILE CHISTURILOR OVARIENE:

- torsiunea pediculului chistului, care se obicei este dramatic; ea se
caracterizează printr-o durere bruscă, care se poate asocia cu o stare de şoc, puls mic,
dispnee, faţă palidă şi tendinţa sincopală; chistul suferă o mărire bruscă de volum.
- ruptura chisturilor de ovar, este o complicaţie rară; ea poate fi spontană sau
consecutivă unui traumatism; tabloul clinic al rupturii chistului este de obicei dramatic
( durere violentă, greaţă, vărsături, accelerarea pulsului, paloare şi hipotensiune).

2
 La tuşeu, palpare, chistul este de volum scăzut, uneori dispărut. Hemoragia
intrachistică se produce de obicei secundar unui traumatism, torsiuni sau puncţii. Se
manifestă prin mărirea de volum a chistului, mărirea consistenţei lui şi chiar prin
simptome de hemoragie internă.
- infecţii ale chistului: lichidul chistului este aseptic; el se poate infecta prin
puncţii, torsiuni, rupturi şi îndeseobi prin aderente cu organele cu conţinut septic;
- cancerizarea chistului: clinic, cancerizarea se manifestă prin creşterea rapidă
de volum a chistului care devine neregulat şi imobil, prin apariţia unei ascite, puncţia
chistului punând în evidenţă lichid hemoragic.

SIMPTOMELE APARITIEI CHISTULUI OVARIAN:

De obicei, chisturile ovariene sunt inofensive si nici nu produc simptome. Mai
mult, pot să dispara fara a urma un tratament.
Dar cu cat chistul ovarian este mai mare in volum, cu atat poti prezenta unul sau
mai multe din urmatoarele simptome:
 Urinari frecvente si dureri la defecatie
 Dureri  sau discomfort abdominal
 Cresterea in greutate
 Modificari ale ciclului menstrual
 Modificari ale pilozitatii corporale
În cazuri mai rare, atunci cand chistul a fost torsionat (rasucit), sangereaza sau s-
a rupt, simptomele pot fi:
 Sangerari vaginale
 Senzatie de greata si de varsaturi
 Dureri in zona pelvina
 Stari de ameteala si chiar lesin

DIAGNOSTIC
Atunci cand exista suspiciunea de chist ovarian, urmatorul pas este ecografia.
Cele mai multe chisturi sunt diagnosticate astfel, ecografia fiind cea mai buna tehnica
imagistica pentru detectarea chisturilor.
Prin intermediul acestei proceduri se poate confirma prezenta unui chist, ajuta la
identificarea locatiei acestuia si determina daca este solid, umplut cu lichid sau o
combinatie. Ecografia se poate face in doua moduri, fie pe abdomen, fie prin vagin.
Daca o femeie are in jur de 40 de ani sau chiar mai tanara si are ciclu regulat, cea
mai mare parte a masei ovariene este reprezentata de chisturi ovariene functionale ceea
ce nu este chiar anormal. Ele sunt legate de mecanismul ovulatiei.

Tratament
Majoritatea chisturilor ovariene functionale sunt inofensive, asimptomatice si
dispar fara tratament. Cand tratamentul este necesar acesta se realizeaza pentru:
- tratarea simptomelor - durere sau presiune pelviana;
- prevenirea aparitiei altor chisturi prin controlul ovulatiei.

3
 Tratamentul medicamentos poate fi util in cazul chistului ovarian functional
recurent (care reapare) si dureros. In timp ce anticoncepţionalele nu accelerează
eliminarea chisturilor, cele cu doza mare de hormoni pot chiar să prevină apariţia lor.
Profilactic. Nu exista nici o măsură. Pentru a preveni tumorile maligne, mai
bine zis degenerescenta canceroasa, unii autori recomandă ablaţia chirurgicala, a orarei
tumori ovariene, cu atât mai mult tumorile care cresc, care-şi pierd mobilitatea şi care
se complică.
Curativ. La femeia în perioada de activitate genitala posibilitatea existentei unui
chist funcţional trebuie înainte eliminată prin două examene clinice si ecografice în
două momente diferite ale ciclului şi un tratament de proba prin blocarea ovulaţiei timp
de trei luni. Aproape unanimitatea ginecologilor sunt de părere ca tumorile organice
ovariene trebuie operate.
Tumorile ovariene se operează prin laparotomie.
Tipul intervenţiei este în funcţie de tipul tumorii, de dimensiunea sa de
certitudinea că este benigna sau nu, de vârsta pacientei.
La pacientele tinere se încearcă un tratament conservator: chistectomie (mai
ales dacă pacienta nu are copii). Dacă tumora este voluminoasă se face ovarotomie sau
anexectomie.
La femeia la menopauza tratamentul, va fi obligatoriu o histerectomie totală
fară conservarea anexelor.
Nu secţionăm nimic deoarece există pericolul de a secţiona uterul.