Cuprins

I. Asigurarea Evidentei si miscarii bolnavilor..........................................................................2

II. Schimbarile de pozitie ale pacientului .................................................................................6
III. Administrarea medicamentelor pe cale parenterala ........................................................... 12
IV. Administrarea medicamentelor ........................................................................................ 19
IV.1. Administrarea medicamentelor pe cale orala/per os....................................................... 25
IV.2. Administrarea sublinguala sau bucala ........................................................................... 27
IV.3. Administrarea rectala .................................................................................................... 28
IV.4. Administrarea pe calea mucoaselor si tegumentelor ...................................................... 29
IV.4.1. Testarea la penicilina .............................................................................................. 31
IV.5. Administrarea insulinei ................................................................................................. 33
V. Sondaje, spalaturi, clisme ................................................................................................... 36
V.1. Sondajul traheo-bronsic ................................................................................................. 38
V.2. Sondajul gastro-duodenal. Spalatura gastrica.................................................................. 40
V.3. Sondajul nazogastric ...................................................................................................... 40
V.4. Tubajul duodenal si sondajul intestinal ........................................................................... 45
V.4. Sondaj vezical si spalatura vezicii urinare ...................................................................... 46
V.5. Sondajul urinar la femei ................................................................................................. 49
V.6. Sondajul vezical la barbati ............................................................................................. 49
VI. Spalatura vaginala ............................................................................................................ 51
VII. Clismele ............................................................................................................................ 53
VIII. Captarea dejectiilor fiziologice si patologice ................................................................. 55
VIII.1. Recoltarea urinei prin sondaj vezical .......................................................................... 58
Test/intrebari din tehnici ........................................................................................................ 60

1
 I. Asigurarea Evidentei si miscarii bolnavilor

Internare, transferul bolnavilor si externare

Deseuri periculoase:

1. Anatomo-patologie:
Material biopsic (parti, organe, lichide) rezultat din bloc operator (B.O).

2. Deseuri periculoase infectioase (18.01.03):

- seringi, cateter, medicamente expirate.

- perfuzoare cu tubulatura.
- recipiente cu sange si lichide biologice.

- campuri operatorii.
- manusi, bonete, masti.
- comprese, pansamente.

- sonde urinare (S.U – care se introduce prin uretra) cu recipientul lor de colectare (punga)
- sonda nazogastrica – introdusa pana in stomac (S.N.G) cu punga colectoare.

- Materiale de laborator folosite: vacutainere

3. Deseri periculoase unde intra taietoarele si intepatoarele (18.01.01)

- ace cu fir, catetere, branule, lame de bisturiu, acul s-au seringa cu ac nedetasabil, ace de la punctii,
tot ce contine fiole (fiolaj).

4. Deseuri periculoase chimice si farmaceutice:

- deseuri care includ seruri, medicamente expirate, reziduri de la chimioterapie, substante expirate.

Codurile deseurilor:
Galben: risc biologic
Negru: nepericulos – deseuri menajer

Internarea in spital
A. Obiectivele

2
- crearea starii de incredere in personalul medical.
- reducerea stresului pentru pacient.

- crearea unei stari de comfort pentru pacient.

B. Actiuni ce trebuie desfasurate:

- primirea pacientului in triaj (urgenta).
- imbaierea si deparazitarea.

- transportul pacientului catre saloane.

C. Provenienta pacientilor:
- din sistemul ambulator.
- din alte spitale (transfer).

- de la serviciul de urgenta.

Internarea in spital
1. Se respecta anumite conditii
- se face prin serviciul de urgenta.

- se mai poate face si din policlinica.

- se poate face prin medicul de familie.

2. Internarea se poate face in:

- in clinici univesitare sau spitale la nivel international.
- In spitale judetene municipale sau orasenesti: Pneumoftiziologie – TBC; De pedriatie.

3. Organizarea activitatii de internare:

a) Inainte de internare
- In fiecare dimineata se ia legatura cu setile spitalului pentru a cunoaste numarul de paturi libere.
- In cazurile bolilor cronice, se poate face programarea din timp.

- In functie de gravitatea cazurilor internarile se vor face fara programare (direct in operatie).
- pe sectii se pastreaza 1- 2 paturi pentru cazurile de urgenta.

b) La internare:

3
- de catre serviciul de urgenta care intocmeste o foaie de observatie (F.O)
- se respecta datele de indentitate din buletin.

- daca pacientul este adus inconstient, datele vor fi luate de la apartinatori si se mentioenaza, iar
pentru persoane care sunt aduse de pe strada si nu au CI, se scrie datele soferului sau ale A.M.
- se respecta circuitele septice si pregatirea pentru internare a pacientului.

F.O (foaie de observatie) contine:

- datele pacientului
- motivele internarii

- diagnosticul (dg.) de internare (se face consult al medicului de garda, cand se realizeaza acesta).
- tratamentul pe care il ia.

- in cazul afectiunilor inecto-contagioase se vor face trieri in functie de natura bolii iar pacientul
se va izola de ceilalti bolnavi.
- in cazul pacientilor cu urgente medico-chirugicale internarea nu poate fi refuzata indiferent daca
sunt sau nu locuri libere.

- se va acorda primul ajutor si se iau masuri necesare pe sectia unde va fi internat bolnavul si se va
acorda asistenta medicala.
- minorii (pana la 18 ani) se vor interna in spitalul de pediatrie.

Sectia cu paturi

a) Repartizarea pacientilor in saloane se face in functie de:

- de sexul pacientului (cu exceptie cei din T.I si din T.I.C (terapie intensiva coronariena, sau: cu
monitor) afectiunile cardiace.

- de gravitatea boli
- de afectiunile bolnavului

- de stadiul boli

b) Dupa repartizare:

- Pacientului i se masoare functile vitale in ordinea: TA (HTA sau hTA), A.V – alura
ventriculara (Puls), To (temp), r. (resp. – care masoara O2 din plamani).

4
- se aplica bolnavului regulamentul de ordine interioara.
- se explica pacientului ce are de facut in functie de boala (tratament + analize de specialitate).

c) Vizitarea pacientilor de catre apartinatori:

= trebuie respectat programul!
- a se evita supra aglomerarea spitalului (nu 100 de apartinatori intr-un salon...)

- nu se ofera pacientului hrana contraindicata tratamentului si regimului.

- Evitarea vizitelor in perioada de carantina.

d) Externarea:
- necesita anuntarea pacientului asupra zilei si orei de externare.

- daca se face la cerere (adica nu i place salonul, conditiile etc.) se noteaza in F.O. pe propria
raspundere.

Greseli frecvente in spital:

- Discutii pe colidor cu voce tare (pacienti si A.M.)
- Purtarea incaltamintei zgomotoase.
- Nerespectarea programului de odihna si vizita.
- Utilizarea aceluiasi personal pentru curatenie (WC) si pentru servirea mesei ( o problema
mare – echipamentu ltrebuie schimbat total).
- Neindepartarea la timp a plostilor utilizate, a pansamentelor de pe plagi.

e) Transferul intre sectii:

- se pregatesc documente adecvate (F.O si alte documente medicale).
- se pregateste bolnavul pentru transfer.

- se insoteste bolnavul in functie de gravitatea bolii.

- se face predarea si primirea bunurilor bolnavului (valori, bani bijuterii etc).

Decesul:
- Se pregateste documentatia.

5
 - Se completeaza biletul de trimitere la prosectura (morga).
- Se anunta familia.
- Se face proces verbal cu bunurile ramase de la decedat.
- Nimic nu se da fara semnatura/semnaturi !!! si martor.
F.O este CERTIFICAT MEDICO-LEGAL. (poate ajunge pe mana
judecatorului in instanta).

Rolul A.M. in pregatirea si asistarea examenelor clinice si de laborator

- AM asigura pregatirea atat fizica cat si psihica a pacientului.

- Informeaza pacientul asupra examenelor ce urmeaza a fi efectuate.
- AM masoara functiile vitale (TA, p. t. r.)
- AM schimba lenjeria de corp si de pat la nevoie; ajuta pacientul sa se dezbrace/imbrace,
schimba si mentine pozitia pacientului.
- Asigura intimitatea necesara realizarii examenelor medicale (paravan) – parvanul este
folosit si ca sa nu vada ceilalti pacienti sange etc.
- Asigura conditiile de mediu pentru vizita medicala (conditii intraspitalicesti).
- Asigura materialele necesare pentru examniarea medicala: paracenteza (punctie
abdominala ca in cazul Ascitei), punctii pleurale, sondare urinara).
- Pregatirea de produse biologice ale pacientului (urocultoare, recipient pentru coprocultura
(pt. scaun), vacutainere.
- Noteaza indicatiile medicului pentru administrarea medicamentelor, pentru examenele
clinice si de laborator si pentru alte examene.
- AM efectueaza tehnicile de ingrijire recomandate de catre medic: schimbarea pozitiei
pacientului, monitorizarea functiilor vitale, alimentarea pacientului;
- Cu medicul impreuna institui primele masuri de urgenta, ex: majasul cardiac.

II. Schimbarile de pozitie ale pacientului

1. pozitii active (pacientul le executa singur)

2. pozitii pasive (in care necesita ajutor)

Pasive
Schimbarile de pozitie pasive se efectueaza la pacientii:

- Adinamici, imobilizati, inconstienti, paralizati, cu aparat ghipsal, etc.

6
 Principii de respectat
- Sunt necesare una sau doua asistente care trebuie sa adopte o pozitie potrivita pentru a
putea ridica pacientul corect, cu usurinta, si in felul acesta protejandu-si propria coloana.
- Prinderea pacientului se face precis si sigur cu toata mana si bratul, unde se aseaza palma
pe suprafata corpului pacientului incat suprafata de contact sa fie cat mai mare.
- Asezarea AM se face cat mai aproape de pat cat si de pacient cu picioarele departate pentru
a avea o buna baza de sustinere, genunchi sunt flexati iar coloana este usor aplecata peste
pacient (aceasta pozitie asigura protejarea coloanei vertebrale a AM unde permite sa
utilizeze forta coapsei si a gambei si impulsoneaza toata energia in picioare.

Miscari pasive mai frecvente

Poziția Fowler (sezanda) 90, 60)
Poziția decubit ventral
Poziția decubit dorsal
Poziția decubit lateral
Poziția Trendelenburg
Poziția decubit lateral
Poziția Trendelenburg inversat

- Intoarcerea bolnavului din

decubit dorsal in cel lateral si inapoi
7
 - Aducerea blonavului in pozitie sezanda la marginea patului.
- Readucerea la loc a bolnavilor care au alunecat jos de pe perna.

A. Intoarcerea bolnavului din D.D in D.L si inapoi

- Asistenta se aseaza la marginea patului spre care va fi intors bolnavul, ii fexeaza bratul
pacientului din partea opusa peste toracele acestuia, apoi aseaza membrul inferior din
partea opusa peste celalalt.
- Asistenta se aseaza in fata in dreptul toracelui bolnavului avand piciorul dinspre capataiul
patului asezat mai inaintea celuilalt.
- Asistenta isi flexeaza usor genunchii, se apleaca si prinde cu mana umarul din partea opusa
iar cu mana cealalta prinde soldul bolnavului.
- Asistenta trece greutatea corpului ei dinspre membrul inferior plasat mai infata inspre cel
aflat mai inspate si intoarce bolnavul inspre ea.
- In timpul acestor miscari asistenta isi flexeaza bine geunchii.

B. Readucerea in D.D a bolnavului de catre doua A.M

- Ambele asistente se aseaza de aceasi parte a patului in spatele pacientului, se aseaza la

capul pacientului de unde il prinde de sub axila (sub brat/umar) iar cea mai apropiata de
suprafata patului ii sprijina capul spre antebrat.
- Cealalta asistenta introduce o mana sub bazinul pacientului, iar cu mainile libere intoarce
pacientul inspre ele.

C. Aducerea bolnavului in pozitie sezanda la marginea patului

Exista trei metode:

1. AM se aseaza la marginea patului cu fata spre pacient. Asistent plaseaza piciorul care se
afla langa pat in urma celuilalt, bratul dinspre pat al Asistentei ramane liber pana in momentul
ridicarii pacientului. Celalalt brat il trece pe umarul pacientului si isi plaseaza mana (palma) intre
omoplatii pacientului pentru al putea ridica.
Asistenta isi basculeaza greutatea corpului dinspre piciorul aflat in fata spre piciorul plasat
mai inspate flexand genunchii in acelasi timp. Cu bratul liber isi fixeaza ca punct de sprijin
marginea patului. Astfel centrul de greutate al asistentei contrabalanseaza greutatea pacientului.

8
 2. Asistenta se aseaza la marginea patului, cu mana dinspre extremitatea distala a patului
prinde regiunea axiliara a pacientului iar cu cealalta mana il imbraciseaza din spate sprijinindu-i
capul pe antebrat.

Daca starea pacientului ii permite, se pot sprijini de bratul pacientului sau de gatul acestuia
imbratisand.

3. Pacientul in stare grava

Asistenta se aseaza de o parte si de alta a patului. Ele incruciseaza antebratele in regiunea
dorsala a pacientului asezand palmele pe omoplatii pacientilor iar cu cealalta mana prinde
pacientul de sub axila, iar la comanda uneia dintre ele ridica Pacientul in pozitie sezanda cu o
singura miscare.

D. Ridicarea pacientului pe perna

Manevra se executa de catre doua asistente care sunt asezate de o parte si de alta a patului
cu fata usor intoarsa spre capul pacientului. Isi largesc baza de sustinere prin deparatarea
picioarelor si plasarea acestora unul in fata celuilalt. Cel dinspre extremitatea distala a patului fiind
plasat mai in spate.
Bratele pacientului sunt flexate spre abdoment. Ele introduc mana dinspre capul patului
sub omoplatii pacientului cu palma in sus. Iar cealalta mana o introduc sub regiunea fesiera a
pacientului unde mainile celor doua asistente se unesc. Ele isi flecteaza genuncihi iar la comanda
uneia dintre ele ridica pacientul folosind forta membrelor inferioare prin trecerea greutatii dinspre
un picior pe altul.
Pentru asi usura efortul de ridicare, asistentele se pot sprijini cap in cap.
Readucerea pe perna se poate face si de catre o singura persoana daca pacientul poate sa-
si flexeze genunchii si impinge picioarele sprijinite pe suprafata patului. Se explica intotdeauna
pacientului clar ce se face cu el. Se urmareste pacientul in tot timpul manoperei asigurand-se ca se
afla in pozitia confortabila.

Mobilizarea bolnavului
Scopul: este de miscare a pacientului pentru a preveni complicatiile ce pot aparea din cauza
impobilizarii si recastigarea independentei bolnavului.

Obiectiv:

9
- Normalizarea tonusului muscular
- Mentinerea mobilitatii articulare
- Asigurarea starii de bine si de independenta a pacientului
- favorizarea eliminarii de urina si fecale
- stimularea circulatiei pentru profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor cat si a
contractiunilor musculare.

Principii de respectat – si in functie de boala

- se tine cont de starea generala
- de tipul de reactivitate a pacientului
- perioada de exercitii pasive si active; trebuie refacuta conditia musculara si anvergura de
miscare trebuie facuta cat mai incet, treptat in functie de raspunsul fiziologic al fiecarui
pacient (cresterea frecventei cardiaca, si respiratorie).
- Exercitiile se fac inainte de masa. Pacientul trebuie invatat sa intercaleze miscarile cu
exercitile.
- Momentul in care incep aceste exercitii precum si scularea din pat a pacientului este
hotarata de catre medic.

Pregatirea pacientului
- Se informeaza pacientul despre procedura si scopul acestuia, se masoara functile vitale prin
observarea starii pacientului, prin expresia fetei (coloratia tegumentelor), de urmarit
respiratia.

Asezarea pacientului in fotoliu

- Asistenta aseaza fotoliul cu marginea laterala lipita de marginea patului, pune o patura pe
fotoliul. Imbraca pacientul cu halatsi ciorapi, aduce pacientul in pozitie sezanda la
marginea patului.
- Se aseaza in fata pacientului si introduce mainile sub axilele acestuia. Pacientul se sprijina
cu mainile pe bratele sau umerii asistentei.
- Asistentul ridica pacientul in picioare il intoarce cu spatele in fotoliu si il aseaza incet in
fotoliu. Il acopera cu patura si sub picioare se aseaza un mic scaunel.

Transportul pacientului
- Printr-un transport efectuat in conditii bune cu mult menajament si atentie fata de pacient,
tinand cont de afectiunea de care sufera acesta, se evita agravarea durerilor si aparitia altor
complicatii:
- inrautatirea starii generale
- Producerea unui soc traumatic
10
 - Transformarea unei fracturi inchise in deschisa
- Provocarea de hemoragii.

Transpotul poate fi necesar in urmatoarele situatii

- Evacuarea traumatizatilor de la locul accidentului
- De la un spital la altul
- La servicii de diagnostic (RMN, CT, etc) si tratament.
- La sala de operatie si ATI
- De la un salon la altul
- Dintr-un pat in altul
Categorii de pacienti ce trebuie transportati
- Adinamici, paralizati, ghipsati, comatosii, orbii, operatii, accidentatii, in stare de soc, cu
probleme psihice, neurologice cardiacii, inconstientii, obnubilatii.

Mijloace de transport – in functie de gravitate

- cu targa, cu caruciorul, cu fotoliul sau cu patul rulant, cu ambulanta si avioanele sanitare
(elicopterul).

Transportul cu targa
-

Tipuri de miscari si modalitati de mobilizare

- Mobilizarea pacientului se face progresiv (de la simplu la compelx) crescand treptat gama
de miscari si se incepe cu miscarea capului, a degetelor, a articulatilor, miscarea si
schimbarea de pozitie a membrelor superioare si inferioare, a miscarilor de flexie si
extensie, pastrand pozitia de decubit.

Tipuri de miscari
Adductie (apropiere) si abductie (lat. In-departare) – miscari de apropiere si indepartare
fata de axul mediul al corpului, a bratelor si picioarelor.

11
 Flexie si extensie – miscare de apropiere sau departare a doua segmente apropiate,

Rotatie – miscare realizata in jurul axului care trece prin lungul segmentului care se
deplaseaza.
Pronatia este miscare de rotire a mainii prin care palma priveste in jos.
Supinatie – rotire a mainii prin care palma priveste in sus, circumductie. Miscare complexa
care totalizeaza flexia, extensia, abductia si le asocieaza cu rotatie.

III. Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Administrarea medicamentelor pe cale parenterala:

Calea parenterala = procedura se afla in afara tubului digestiv, si reprezinta o administrarea
medicamentelor prin injectii.

12
 Injectia este introducerea traumatica a substantelor medicamentoase sub forma lichida in
organism prin intermediu unui ac adaptat la o seringa (5, 10, 20, 50, 60 ml).

Avantajul injectilor
- Au scop terapeutic.
- Dozaj corect si exact (scris de pe flacon).
- Efectul se instaleaza rapid si absorbtia este mult mai usoara.
- Absorbtia independenta de starea tractului digestiv unde majoritatea substantelor
medicamentoase pot fi distruse de sucurile gastrice.
- Se poate evita calea digestiva in caz de intoleranta digestiva, de tulburari de deglutitie (cand
nu poate sa inghita), ingerarea de substante toxice, hemoragi digestive.
- asigura o siguranta de administrare a medicamentelor la pacientii inconstienti.
- Se pot introduce substante in scop explorator sau de diagnostic (pentru CT – substanta de
contrast).

Calea de administrare
- Locul de electie (zona/partea) in care se fac injectiile il constituie tesuturile in care se
introduc medicamentele.

1. Grosimea dermului este injectia intradermina I.D (sub piele), ex: testele la medicamente
(tuberculina (IBR), antibiotic).
2. Tesutul celular subcutanat – injectie subcutanata S.C, putin mai profund sub piele.

3. Tesutul muscular – injectia intramusculara I.M. in regiunea superoexterna a muschiului

fesier, fata externa a bratului in muschiul deltoid si fata externa a coapsei.
4. In vase sanguine – injectia intravenoasa I.V si intraarteriala I.A

5. Injectia intracardiaca

13
6. In interventia de urgenta: in maduva osoasa si intraarticular
7. In spatiul subarahnoidian: pe creier

14
Prezentare farmaceutica
- Solutii injectabile (In fiole)
- Flacoane cu pulbere (tot ce este insotit de solvent)
- Solutii incarcate in seringi (tot ce este de unica folosinta) ex: vaccin antigripal, penurile
de insulina.

Solutiile injectabile pot fi

- Apoase, uleioase, suspensie (pentru absorbtie intarziata)

Diferite substante medicamentoase se pot administra astfel

15
- Sarurile metalelor grele (hg, I, Ca, Au) se introduc I.M profund.
- Substantele uleioase se injecteaza I.M foarte profund.
- Solutii izotonice – se pot injecta pe orice cale
- Solutii hipotonice – I.V si I.A
- Cantitati mari de substante: solutii perfuzabile, transfuzabile de sange (MER – masa
eriprocitara; plasma PPC (proaspat congelata).
- Pentru explorarea anumitor functii si organe (substanta de constrast in sistemul artero-
venos).

Reguli generale de pregatire a injectiilor

- Se verifica medicamentul prescris, doza, concentratia, modul de administrare, volumul
solutiei de injectat pentru adaptarea seringii, integritatea fiolei (f.) si a flaconului (fl.),
integritatea ambalajului, modul de pastrare si de depozitare.
- Se verifica materialul si intstrumentarul necesar administrarii.
- Se verifica solutia injectata.
- Se dezinfecteaza locul ales pentru injectie.
- Se incarca corect seringa.
- Se injecteaza imediat dupa incarcarea in seringa.

16
Materiale necesare
- Seringa cu ac;
- Acele au lungimi diferite si culori conventionale: Roz pentru dilutie (grosime de 18, ca
pixul aproape.
- Albastru, mov si portocaliu: injectia S.C
- Negru si galben: I.M si I.V
- Verde: pentru I.M si I.D

Acele au marimi diferite si dimensiuni diferite (lung, scurt, gros si subtire).

- Pentru injectia I.D - ac lung de 10 – 25 mm, care are o grosime (gr.) de 0,4 si bizoul
(gaurica) este foarte scurt.
- Pentru injectia S.C – lungimea este de 25 – 30 mm, cu gr. de 0,6 si bizoul lung.
- Pentru injectia I.M – acul este de 50 – 80 mm cu o grosime de 0,7 si bizoul lung.
- Pentru injectia I.V – 30 – 40 mm, gr. 08 – 1 mm si cu bizoul scurt.

Alte materiale necesare

- Tavita renala (pentur a pune materiale folosite)
- Antiseptic (alcool sanitar)
- Vata, manusi.
- Seringa.
- Medicamentul.
- Garou (Pt. I.V)
- Masca (in cazuri in care este nevoie)

Pregatirea pacientului
1. Identificarea pacientului!
2. Acceptul lui.
3. Pregatirea fizica si psihica a pacientului.
4. Pacientul se pune in pozitie adecvata.
5. Se dezinfecteaza locul.
6. Garoul.
7. Injectia.
Montarea si incarcarea seringi

- Se verifica integritatea ambalajului si termenul de valabilitate.

17
- Se desface ambalajul de sus in jos.
- Se insurubeaza acul de amboul seringii.
- Se indeparteaza protectia acului.
- Se dezinfecteaza gatul fiolei si se deschide apoi.
- Se aspira solutia in seringa.
- Se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie.
- Se introduce acul in fiola, tinuta intre policele mainii drepte si se va avea grija ca bizoul
acului sa fie acoperit cu solutia de aspirat.
- Fiola se inclina treptat.
- Se indeparteaza aerul din seringa in pozitie verticala, prin impingerea pistonului, pana la
aparitia primei picaturi de solutie in varful acului.
- Se schimb acul de aspirat!
- Nu se ating peretii fiolei cu acul.

Rezultate asteptate si dorite

- Gatul fiolei se rupe fara sa se sparga.
- Nu se va produce leziuni ale mainilor la deschiderea fiolei (taietura).
- Pacientul nu are istorie de alergie medicamentoasa.

Rezultate nedorite
1. Cand solutia este precipitata, decolorata sau expirata => se schimba fiola.
2. cioburile de sticla cad in interiorul fiolei si se aspira in seringa. => aruncam fiola.
3. Pacientul are istoric de alergie medicamentoasa si trebuie testat => se face testarea
pacientului iar daca prezinta reactii (prurit, edem) de sensibilizare la testare, nu se
administreaza.

Principii de igiena in administrarea injectiilor

- Se folosesc ace si seringi sterile (de unica folosinta).
- Dupa folosire se arunca in recipiente speciale in cutia de infectioase 03.
- Este obligatoriu spalarea si dezinfectarea mainilor inainte de efectuarea fiecarei injectii.
- Este obligatorie purtarea manusilor de protectie in timpul executarii
manevrelor parenterale si enterale.
- Este obligatorie schimbarea acului dupa incarcarea seringii.

Incidente si accidente ale injectiei I.M

- Daca la locul de injectare modul de administrare nu se roteste si se fac injectii repetate in
acelasi loc, aceasta duce la o slaba absorbtie a medicamentului si scade eficienta acestuia.

18
 - Inteparea unui vas sanguin unde apare sange in seringa la aspiratie. Se retrage acul.
- Inteparea unui nerv – nervul sciatic – unde durerea este vie, intensa si radiaza de-a lungul
nervului pana in calcai. Se retrage acul.
- Apare hematonul post-injectional. (ca o mingiuta).
- Ruperea acului.
- Flaconul post injectional datorita unor defecte de asepsie, sau injectoarea unei solutii
necrozate.
- Apare tromboflebita. Poate duce la iritatia lumenului venos, de substanta injectata I.V, sau
in I.M daca intepam o vena.

Consideratii speciale
- La pacientii care au tratament indelungat I.M se va tine o evidenta clara a zonelor de
injectare pentru a le putea roti.
- La pacientii anxiosi (fricosi), se poate tine gheata cateva secunde pe zona de injectare
inainte de administrare.
- Se incurajeaza intotdeauna pacientul pentru a relaxa muschiul, pentru ca injectarea
incordata este foarte dureroasa.
- I.M poate distruge celulele musculare, poate duce la o confuzie crescanda C.K (creatin
Kinoza) => I.Mio.- infarct miocardic. C K mB – analize pentru HTA in cazul de infact
mio.
- In valorile crescute de C.K., C.K-mb, se va schimba modul de administrare din I.M in I.V.
- Din cauza unui tesut muscular mutl mai slab dezvoltat (pacientii invarsta; cu cancer)
trebuie avut in vedere ca la pacientii care sunt varstinicisau cei care nu au masa
musculara, absorbtia medicamentului se face mult mai repede.

IV. Administrarea medicamentelor

MEDICAMENTUL – este substanta administrata in scop de a preveni, de a ameliora
sau vindeca o boala sau simptom care poate fi utilizata in scopul diagnosticarii unei boli.
Medicamentul are efect terapeutic si este constituit din una sau mai multe substante: Ex:
Augmentin = Amoxicilina + acid clavulanic

DCI (denumire comerciala internationala)

Nume medicament: Augmentin - DCI = Amoxicilina.
Nume medicament: Nurofen - DCI = Ibuprofen.

Nume medicament: Ibalgin - DCI = tot Ibuprofen.

Clasificarea medicamentelor
19
I. Dupa origine
a) naturala:
- Vegetala: ceaiuri, extracte nat., tincturi.
- Animala: insulina, plasma, tiroida.
- Minerala: pudra de talc
- Biologica: serurile, vaccinurile.

b) de sinteza sau semisinteza

II. Dupa actiune

a) cu actiune generala
- Administrare pe cale digestiva, sunt considerate de uz intern (le putem inghitii)
Ds Int. 2x1/zi
Ds local 2x1/zi
- Administrare parenterala: sc, im, iv
- Administrare pe cale respiratorie: gaze (anestezic) + aerosoli.
b) cu actiune locala (de uz extern) se aplica pe piele sau mucoase.

III. Dupa toxicitate

a) putin activ – anodine (dezinfectant)
b) foarte activ (care au doze maxime)

- Se pastreaza in rafturi si dulapuri separate.

c) toxice si stupefiante
- intra sub incidenta legilor stupefiantelor (morfina)
- se pastreaza in dulapuri speciale cu usi duble.
- Se elibereaza cu mentiunea otrava.
- Se presciu numai cu reteta speciala, cu file numerotate, in spitale se elibereaza pe condica
separata.
- Se elibereaza pentru 3 zile fara a depasi doza maxima.

IV. Dupa modul de formulare

1. Oficinale: au mod de preparare, de conservare prevazute de farmacopeea romana.

2. Tipizate: sunt preparate industrial (cantitati mari)

3. Magistrale: retete care se prepara in farmacie duap indicatia medicului.

V. Dupa calea de administrare:

20
1. cu administrare directa (per os = pe gura)
- Pe suprafata cutanata si a mucoaselor.
- Pe cale digestiva (orala, sublinguala (nitroglicerina) homeopatele, gastrica, intestinala
(antidiuretice) No spa.
- Pe cale respiratorie – nazal si traheobronsic
- Pe cale urinara – uretrala

2. Cu administrare indirecta:
- Parenteral, subcutanat im iv id

Forma farmaceutica este modalitatea concreta de conditionare a substantelor

medicamentoase.

Clasificare
1. Solide: pulberi, comprimate (tablete), drajeuri (au un invelis protector), capsule (se afla sub
forma de pulbere intr-un invelis absorbabil), supozitoare (rectoare, vaginale, auriculare).

2. Semisolide sau moi: unguente care contin mai mutle substante (tegumentar), cerate (sub
forma de ceara), sapunurile medicinale, lichidele adezive.

3. Lichide
apoase: siropuri, extracte
alcoolice: tincturi si vinuri medicinale

uleioase: fiole de algocalmin

glicerinate

eterice
amestec de lichide: hidro-alcoolice si hidro-glicerinate.

4. Gazoase
- aerosolii, gaze si lichide foarte volatile.

Doza = cantitatea de medicament care se administreaza bolnavului pentru a obtine efectul

terapeutic urmarit.

Doza utila – cantitatea minima de medicament la care apare efectul farmacodinamic.

Doza maxima – este doza limitata la care se poate administra un medicament pe 24 h.

21
 Doza terapeutica (D.T.) – este cantitatea de medicament cuprinse intre doza utila si doza
maxima. Si care da cel mai bun rezultat pentru tratament.

Doza toxica – cantitatea minima de medicament care paote da efect nedorit.

Doza letala – este cantitatea de medicament care produce moartea.
Doza de atac – cantitatea de medicament administrata initial, necesara obtinerii efectului dorit
ex: Imodiu de doua ori. Antibiotice din start 2x.
Doza de intretinere – doza necesara mentinerii efectului dorit, si este mai mica decat doza de
atac.

APARATUL (A.P) – si trusele de prim ajutor

Este un mic depozit de medicamente si materiale necesare pentru acordarea primului ajutor,
ce se gaseste in fiecare cabinet medical in spital, dispensare, scoli, masini etc.
Este un dulap special tinut inchis care contine medicamente si materialele necesare unor
urgente medicale si are un barem stabilit de catre M.S (Ministrul sanatatii).

Se tine o evidenta separata a medicamentelor iar inlocuirea lor se face pe condica speciala si
se aduce de la farmacie in maxim 24 h.
Depozitarea si pastrarea medicamentelor se face conform cerintelor ministerului sanatatii M.S
si se verifica termenul de expirare si vor fi inlocuite cu altele proaspete.

Trebuie tinute la o anumita temperatura.

Pastrarea medicamentelor
Pentru a pastra un medicament trebuie sa tinem cont de:

1. Termenul de valabilitate
2. Conditile de pastrare a medicamentului
a) ferit de lumina
- unele medicamente isi modifica caracteristicile in prezenta luminii (chimioterapeuticele,
albumina umana – tinuta la intuneric) in ambalaj special negru si protector. Sau pe ambalaj scrie
ferit de lumina.

b) de umiditate
- Medicamentele se pastreaza etans in loc uscat (comprimate, pulberi, tablete).

22
c) de Temperatura
- la rece 2- 8 c

- In loc racoros 9 – 15 c
- la temperatura camerei intre 18 – 25 c

- la caldura intre 30 – 40 c

Administrarea medicamentelor
In unele conditii fiziologice trebuei sa tina cont de anumite elemente:

1. Persoanele varstnice
- Trebuie avuta grija la ajustarea dozelor in functie de afectiunile la oamenii invasrsta.

2. Gravidele (mai ales in primul trimestru)

- administrarea medicamentelor trebuie evitata doar. Doar in cazuri speciale se administreaza.

3. In perioada de alaptare
- trebuie evitata administrarea medicamentelro care se elimina prin lapte (cam toate).

4. la copii
- trebuit avut in vedere ca doza la copil trebuie ajutata de cea a adultului. Se tine cont si de greutatea
copilului si de preferat sa se foloseasca forme farmaceutice cat mai accesibile pentru copil.

5. In conditii speciale
- Anumite medicatii nu se administreaza conducatorilor auto.
- Se va tine cont de afectiunile pacientilor (hepatorenale, neurologice).

- persoanele cu profesii riscante (la inaltime, etc)

6. Intoxicatiile medicamentoase
- acute sau cronice
- Accidentale sau intentionate

- Dependenta (psihica sau fizica)

Reactii adverse ale medicamentelor

Clasificare

23
Efecte
a) Toxice – depinde de doza
- de felul medicamentului
- de starea fiziologica a pacientului

- de reactia si antecedentele pacientului

b) efecte mutagene
- produc modificari ireversibile ale genotipului (citostaticele, imunodepresoarele)

c) Sarcini cu efect carcinogen

- unele medicamente pot initia canceroasa a celulelor.

d) Embriotoxice
- medicamente ce administrate in primele trei luni de sarcina duc la moartea fatului.
- teratogen – in luna a VI – VII

Efecte alergice de hipersensibilitate

- Indiferent de doze (doza minima – mirosind substanta), apar reactii alergice.
- Sensibilitate la aplicarea locala, mocoase si tegumente, dar sunt si rare dupa aplicarea
locala sau parenterala.

Dupa mecanismul de producere putem deosebi:

a) reactii alergice imediate – soc anafilactic.
b) reactii alergice citotoxice – actioneaza asupra celulelor organismului.
c) reactii alergice celulare – reactii de tip intarziat (dermatita de contact)
d) reactii alergice prin complexe imune – are actiune asupra vaselor mici: inducand febra,
adenopatii (ganglioni), hepatomegalie (ficat umflat – megalie), amigdalectomie,
mastectomie (tot ce se termin cu ie inseamna proces inflamator).

Profilaxia acestor fenomene se va face prin

- Cunoasterea manifestarilor alergice la medicamentul respectiv.
- Evitarea tratamentelor inutile.
- Testarea sensibilitatii.

Ca medicament de urgenta pentru reactii alergice: Hidrocortizon de

hemisusccinat.

24
 Interactiuni medicamentoase:
Efecte dorite:
- Administrare de medicamente prin asociere cu alte substante.

Efecte nedorite:
- Reactii alergice, soc anafilactic.

IV.1. Administrarea medicamentelor pe cale orala/per os

Definitie: Consta in introducerea medicamentelor si absorbtia acestora la nivelul tublui digestiv.

Scop: de diagnostic si terapeutic.

Avantaje:
- Este o cale de administrare comoda.
- Posibilitatea de autoadministrare.
- Nu necesita personal personalizat si corespunde unei cai naturale de administrare.
- Poate fi folosita atat pentru efect local cat si general.

Avantaj local:
- Dizolva mucozitatiile de pe peretii inestinali
- Favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor
- Protejeaza mucoasa gastro-duodenala.
- Excita peristaltismul intesinal (purgativele)
- Inhiba persitaltismul intestinal (fermentatii digestive).
- Dezinfecteaza tubul digestiv.
- Scade procesele fermentative din tubul digestiv.

Avantaj general:
- Se reasorb la nivelul tubului digestiv, care patrunde in sange si isi desfasoara activitatea
asupra organismului (antibioticele, calmantele, hipnoticele), fie asupra unor organe si
aparate care influenteaza starea si functionarea organismului (medicamentelor
cardiotonice, antiasmatice)

Dezavantaje
- Absorbtia medicamentului poate fi influentata de motilitatea stomacului si a intestinului
- Varsaturi
- Acidul H Cl din stomac.
25
- Flora intestinala
- Avem nevoie de cooperarea pacientului
- Absorbtia medicamentului este lenta si greu de controlat
- Apare iritarea mucoasei gastrice
- Posibilitatea de automedicatie
- Necesita modificarea gustului (mai ales la copii)
- Mirosul

Contra indicatii
- La bolnavii psihici
- La bolnavii inconstienti si comatosi
- La pacientii cu varsaturi
- Cu diaree severa
- La copii sub varsta de 4 sau 4 ani
- La pacientul care refuza medicatia per os
- Cand medicamentul are proprietati iritative asupra mucoasei gastrice
- In caz de trismus (contractie spastica a muschilor mandibulei care impedica
deschiderea gurii, ex: epilepsie)
- Deglutitie (cand nu poate sa inghita anumite medicamente tari, colturoase si uscate,
afectiune psihologica)
- Cand medicamentul nu se absoarbe pe cale digestiva.

Materiale necesare
- Lingura, lingurita, pahar, ceai, lapte, apa.
- Pregatirea psihica si fizic a pacientului (decubit sezand).

Tehnica
- Verificarea identitatii pacientului
- Verificarea calitatii medicamentului (culoare, aspect, consistenta, data expirarii).
- Se verifica daca medicamentul nu a fost administrat anterior.
- Se verifica daca medicamentul administrat este prescris de medic si daca este corecta calea
de administrare.
- Inainte de administrare trebuie sa ne spalam, dezinfectam
- Punerea medicamentului in recipientul special (organizatoare).
- Se respecta calea de administrare: lichidele prin diluare
- Mixturile prin agitatie
- Medicamentele iritante (care irita mucoasa) se administreaza postalimentar
- Pentru dozarea corecta a unor medicamente se pot folosi seringi gradate cu masuri

26
- Daca administrarea medicamentoasa pe cale orala se face prn sondaj (pe sonda
nazogastrica SNG, etc) sau sonda gastrica se, se administreaza medicatie care nu irita
mucoasa.

Incidente si accidente la administrarea per os

- Incapacitatea de a inghitii medicamentul
- Nerespectarea modului de administrare sub forma prezentata din farmacie
- A se evita manipularea medicatiei direct cu mana, dupa scoaterea din ambalajul lor.
- A se evita administrarea tablelor, a drajeurilor la copii sub 2 – 3 ani.
- Utilizarea acelorasi pahare, linguri, lingurite la acelasi pacienti.

IV.2. Administrarea sublinguala sau bucala

Definitie: consta in introducerea medicamentului si absorbtia acestuia la nivelul mucoasei

bucale.
Scop: Terapeutic
Avantaje:
- Cale comoda de administrare
- Posibilitate de autoadministrare in caz de urgenta
- Absorbtia este rapida datorita faptului ca mucoasa este foartebine vascularizata
- Efectul mutl mai rapid
- Se evita inactivarea medicamentului cu acidul gastric din stomac.
Dezavantaje
- Necesita cooperarea pacientului
- Folosirea repetata a cai bucale de administrare poate produce leziuni la nivelul mucoasei
bucale.
- Nu pot fi adminstrate decat cantitati foarte mici, sublingual.
Indicatii: are actiune locala si generala.

Contraindicatii: sunt substante iritante.

Materiale necesare:
- Medicamente, apa, sapun.
- Pregatirea fizica si psihica a pacientului.
Tehnica:
- La fel ca la administrarea per os.
- Comprimatele sau tabletele se introduc intre gingi si mucoasa obrazului sau sublingual
pana cand acestea se topesc.
- Supravegherea pacientului.
27
 IV.3. Administrarea rectala

Definitie: consta in introducerea medicamentelor si absorbtia acestora la nivelul rectului.

Scop: diagnosticare si terapeutic.

Avantaje
Metoda poate fi folosita la pacientii cu tulburari de glutitie, la cei operati pe tubul digestiv
superior, si la pacientii cu intoleranta digestiva (care varsa, hemoragii digestive superioase
HDS)
- La pacientii care refuza sa inghita tablete, si la copii.

Dezavantaje
- Absorbtia medicamentelor este mult mai lenta.
- Efectul este local si irita colonul si rectul si nu poate fi folosit in caz de tulburari ale
tranzitului intestinal.
- Contraindicatii in diaree

Forma farmaceutica – este ovala, incorporata intr-o masa solida si are o actiune locala:
calmarea durerilor, golirea rectului, si generala: antiinfectioasa, antialgica.

Materiale necesare
- Manusi, vaselina (eventual)
- Pegatirea fizica si psihica a pacientului.

Fizica:
- Decubi lateralcu membrele inferioare flectate (genupectoral, sau pozitia fetala)

Tehnica
- La fel ca la per os, +
- Se introduce cu indexul pana este intern (p. 80 poza)
- Cateva secunde se strang fesele ca sa nu fie eliminat.

Incidente
- Incalzirea exagerata a supozitorului in mana.
- Trebuie pastrate la rece in mediu uscat si ferite de lumina.
-

28
 IV.4. Administrarea pe calea mucoaselor si tegumentelor

Def: consta in introducerea medicamentelor in organism prin aplicarea acestora la nivelul local
pe mocoasele: orala, nazala, conjunctivala, mucoasa rectala, vaginala etc. Sau aplicarea
medicamentelor pe tegumente.

Scop: terapeutic
Avantaje: efectul este in special local sau efect general.

Dezavantaje: patrunderea substantelor medicale este mult mai lenta si absorbtia este
dependenta de calitatea mucaosei (fiecare mucoasa are proprietati diferite)

Tehnica
- Identificarea pacientului (FO)
- ferificarea calitatii medicamentului: culoarea, data expirarii, datele scrise pe ambalaj.
- se verifica daca medicamentul nu a fost administrat anterior

- se verifica daca este conform prescriptiei medicamentului

- ora corecta de adus

- masurile antiseptice

Materiale necesare
- tampoane si comprese sterile
- tavita renala
- solutia medicamentoasa pentru administrare

Administrarea antibioticelor
Antibioticele sunt substante organice, provenite din metabolismul celulelor vii (mucegai,
bacterii) sau obtinute prin sinteza clinica avand proprietatii bacteriostatice, bactericite sau
antimicotice.

Chimioterapicele sunt substante cu actiune bacteriostatica sau bactericida asupra germenilor

patogeni dintr-un organism infectat.
Chimioterapicele si antibioticele au actiune selectiva asupra germenilor patogeni si se vor
administra in functie de rezultatul antibiogramei respective.

29
 Exceptie fac cazurile urgente cand se administreaza antibioticele cu spectrul larg de actiune.
Ex: Penicilina: se administreaza fara sa se astepte rezultatul antibiogramei.

Dupa primirea rezultatului, a antibiogramei, medicul poate schimba antibioticul comform

antibiogramei.
In administrarea antibioticelor si a chimioterapicelor se tine cont de ritmul de administrare si
se urmareste mentinerea la concentratii de antibiotic in sange care sa actioneze in mod continuu
asupra agentilor patogeni.
Ritmul de administrare este stabilit de catre medic si va fi respectat cu strictete astfel agentul
patogen isi creaza o rezistenta si nu este distrus in totalitate de acest antibiotic.

Antibioticele si chimioterapicele pot fi administrate pe diferite cai.

Chimioterapicele sunt substante naturale, semisintetice sau sintetice care au efecte inhibitoare
contra agentilor biologici patogeni pentru om si animale.

Patogen: bacterii, virusi, ciuperci, viermi, paraziti, cat si contr acelulelor atipice (neoplazice).
Majoritatea medicamentelor chimioterapice pot fi impartite in agenti antimicotici,
antiprotozori, antituberculotici, antivirale, citostatice.

Pot fi administrate pe cale orala, parenterala, intrarahidiana, percutanta.

In functie de scopul urmarit, de rapiditatea cu care trebuie sa actioneze antibioticul, se tine cont
de functia si de compatibilitatea dintre medicament si calea de administrare.

Calea subcutanata
Nu se utilizeaza pentru administrarea de antibiotic datorita rezorbtiei neregulate din acest
tesut!.
Calea intrarahidiana - se utilizeaza in cazuri grve la infectii meringiene.

Calea intravenoasa este absorbabila mai ales cand bolnavul are perfuzie.
Aplicarea locala a antibioticului trebuie evitata deoarece are efecte sensibilizante: unguentele
cu neomicina si gentamicina.

Administrarea parenterala a antibioticelor se face cu cele mai riguroase conditii de asepsie,

evitand suprainfectiile organismului.

30
 Antibioticele si chimioterapicele au actiuni asupra oragnismului hematopoietice (care produc
globule rosii), au actiune toxica asupra ficatului, rinichilor, sistemului nervos, si apar din ce in ce
mai multe cazuri de hipersensibilitate fata de antibiotice, maiales fata de penicilina.

Inainte de administrarea injectabila a antibioticelor se testeaza sensibilitatea bolnavului

la acel antibiotic deoarece produc reactii alergice, soc anafilactic, sau chiar moartea.
Daca se doreste o absorbtie lenta a antibioticului se va administra antibiotic injectabil cu
actiune de lunga durata.
Antibioticele si chimioterapicele se prezinta sub forma de drajeuri, capsule, prafuri, siropuri,
solutii de injectat si unguente.
Tipul de antibiotic este ales de catre medic, in functie de calea de administrare, in functie de
scopul urmarit, lent sau rapid, iar cantitatea de antibiotic se exprima in grame si cantitati UI (
Unitati internationale), iar doza ce va fi impartita, in functie de ritmul de administrare, este in
doze unice, egale si vor fi administrate la intervale de 4, 6 sau 12 ore.
La administrarea antibioticului poate sa apara pericolul de sensibilitate care se poate manifesta
prin diferite forme de alergii: dermite, urticarii.

In administratea de antibiotice se vor respecta urmatoarele regului:

- antibiograma
- Testarea la antibiotic

- respectarea dozei pe 24h si a dozei unice.

- respectarea de administrare a antibioticului indicat de catre medic.

IV.4.1. Testarea la penicilina

Se prepara in modul urmator:

1. 400 mi de UI se dizolva cu 4 ml de ser si rezulta 100 mi per ml.

2. 1 ml adica 100 mi de UI per ml + 9 ml de ser = 10 mi UI per ml.

3. 1ml adica 10 mi UI per ml + 9 ml de ser rezulta 1000 UI per ml

4. 1 ml adica 1000 UI per ml + 9 ml ser = 100 UI per ml.

Deci se fac patru dilutii.

Din care se face test cu 0,1 ml intradermic.

31
 Scopul administrarii antibioticelor este terapeutic.
Avantje
- administrarea in timpul incubatiei inpiedica aparitia bolii iar in perioada de boala diminueaza
gravitatea bolii.
- Alterareaza unele structurii bacteriene si impedica dezvoltarea lor.

Dezavantaje
- Aparitia unor noi tipuri de boli si mascarea simtomatologiei si mascarea altor afectiunii.

Reactii adverse
- apar fenomene toxice, locale, iritatii, durere, necroza.
- apar tulburari neuropsihice, cefalee, astenie, depresie, somnolenta, convulsii, stari de
excitatie.

- apar accidente sanguine, renale, si hepatice.

- apar reactile alergice de la urticarie pana la socul anafilactic.

Indicatii
- se administreaza la infectii cu germenii respectivi.

Contraindicatii
- cand apare alergie la antibioticul respectiv.

Materiale necesare:
- In functie de calea de administrare

Norme de utilizare a antibioticelor

- se instituie normele, acolo udne bolile sunt determinate de germeni sensibili la acestea.

- se interzice in afectiuni cu germeni rezistenti sau cand pacientul este sensibil la acestea.
- se recomanda in general calea orala sau IM

- IV exceptional si doar prin dilutie.

- se va tine cont de ritmul de administrare si de concentratia medicamentului.

32
 - se respecta timp injumatatire pentru fiecare antibiotic determinat de calea de administrare si
de absorbtie.

- tratamentul va fi mentinut pana la disparitia germenului din organism.

- Antibioterapia trebuie efectuata numai de personalul medical calificat cu indicatii
precise si sub supravegherea atenta a pacientului evitandu-se pericolul sensibilizarii.
- Administrarea cantitatilor de antibiotice si chimioterapice se vor imparti in mod egal ca
numar pe 24 h.

Pentru administrarea parenterala se vor respecta cu strictete normele de asepsie.

Norme de asepsie si antisepsie in administrarea medicamentelor

a) Dezinfectia
- se folosesc mijloace fizice, chimice, biologice.

b) Deparazitarea
- mecanica si fizica
c) deratizarea - masuri profilactice si de combatere.

d) in dezinfectie
- prepararea solutiei dezinfectante

- curatarea si dezinfectia.

e) sterilizarea
- caldura uscata si umeda
- controlul sterlizarii se face fizic, chimic si bacteriologic.

IV.5. Administrarea insulinei

Insulina este un hormon secretat de insulele lui langerhans din pancreas si este cel mai
important hormon care participa la metabolismul glucidelor.

Ea scade concentratia glucozei din sange, iar antagonistul insulinei este glauconul.

Concentratia insulinei este in functie de actiune:

33
 - Insulina rapida: la 1 - 15 min de la adminsitrare, iar eficienta maxima pana la 3 - 4 ore si
dureaza intre 4 - 7 ore.

Actrapidul - utilizat in urgente.

Insulina intermediara: ajunge in sange la 2 - 4 ore si dureaza intre 12 - 14 ore.
Lenta: dureaza 24h.

Scurta: actioneaza la 30 de min

Scopul: este terapeutic - tratarea diabetului zaharat de tip 1.

Avantaje: actiune hipoglicemiata

Dezavantaje:
- o supradoza poate produce hipoglicemie: anxietate, tremuraturi, confuzie mintala, diaforeza
(transpiratii abundente, chiar si coma si deces.
Reactii secundare: tahicardie, cefalee, dureri abdominale, diaree, balonari, alergie.

Indicatii:
- tratamentul diabetului zaharat.

Contraindicatii
- hipoglicemie

Locul electiei:
- sc (Cea mai folosita) - reabsorbtia cea mai rapida este in peretele subombilical.

- iv (doar la indicatia medicului)

- in coapsa

- Este obligatorie rotatia locurilor de administrare la insulina.

- administrare im.

Reguli de administrare
- dozele de insulina se masoara in UI
- preparatul si doza sunt stabilite de medic si orice schimbare se va face cu multa prudenta.

- se va face cu seringi de insulina cu gradatie iar dupa folosire, se arunca

34
 - pastrarea si depozitarea insulinei se face in frigidere la 4 g C ferite de caldura si de lumina,
iar in momentul folosirii se incalzeste la temperatura corpului (se tine in mana).

Tehnica
- AM se spala pe maini si isi dezinfecteaza mainile.
- Se aspira intr-o seringa o cantitate de insulina ce trebuie administrata.

- se puncitoneaza dopul de cauciuc si se intoarce flaconul pentru aspiratie.

- se scoate aerul din seringa si se schimb aacul.

- se asteapta uscarea alcoolului, care dezactiveaza inslulina daca nu.

- niciodata nu se maseaza injectiile subcuntanate se lasa sa-si faca treaba absorbtia.

Incidente
- hipoglicemia - cel mai frecvent (supradoza).
- alergia la insulina

- pot sa apara manifestari localizate. Parentezia (furnicaturile).

- manifestari generalizate (soc anafilactic)
- edemele insulinice - tranzitorii si nu necesita tratament.

Semnele de hipoglicemie
- apare mereu brusc, cu transpiratii reci, ameteala, anxietate, tremuraturi, senzatii de foame,
agitatie, cefalee, modificarii comportamentale.

- la pacientii inconstienti se administreaza iv 4 fiole (10 ml) de glucoza de30% concentratie si

creste brusc glicemia.

- In hiperglicemie apare pielea uscata iar in hipo, tegumentele cu transpiratii reci.

- in hiperglicemie apare transpiratia kusmaul iar in hipo transpiratia umeda.
- in hiperglicemie apare halena acetonica - miroase gura a ca si a acetona. Iar in hipo apare
HTA.
- In hiper apare pierderea lent pana in coma, iar in hipo respiratia normala.
- hiper - somnolenta - hipo - pierderea starii de constienta.

- in hiper apar greturile, varsaturile si inapetitia iar in hipo apare ameteala, foamea si mancari
neregulate.
35
 Reactii alergice la insulina
- apare alergia generalizata

- apare hTA sau socul anafilactic

- alergia locala: roseata edem si prurit.

AM supravegheaza pacientul si semnaleaa medicul eventualele reactii adverse.

AM il invata sa-si administreze singur insulina sc si sa respecte doza de administrare si sa

monitorizeze glicemia.
- trebuie sa respecte regimul alimentar prescris de medic.

- sa respecte doza si orarul; ritmul si calea de administrare.

- inainte de administrare pacientul trebuie sa dezinfecteze locul cu alcool si lasat sa se evapore.

V. Sondaje, spalaturi, clisme

Sondajul este introducerea unei sonde sau a unui cateter intr-o cavitate naturala a
organismului prin cai naturale.

Spalatura este introducerea de lichid intr-o cavitate cu scopul indepartarii substantelor ce

se gasesc in acea cavitate.

Scop
1. De diagnosticare - pentru recoltarea produselor fiziologice si patologice.
2. Terapeutic - evaluarea, administrarea medicamentelor, administrarea de lichide, alimente si
indepartarea substantelor nocive.

Avantaje - asigura o legatura directa cu o cavitate

Dezavantaje - tehnica invaziva

Materiale necesare
Pentru sondaj
- sonde cu diametrul variabil

- sonde gastro-duodenale sunt de diferite marimi

36
- trebuie sa aiba o suprafata neteda
- material rezistent

- sa nu se rupa
- sa aiba varful sondei bont (adica nu ascutit si rotund)

- sa fie usor de sterilizat

Materiale de protectie
- 2 sorturi, musama
- aleza (material de plastic pentru pat)

- prosoape

Materiale sterile
- lubrifiant, spray anestezic, seringi, manusi de examinare, seringi

Materiale nesterile
- tavita renala, epubrete, pense renostatice, leucoplast, fasa.

Medicamente - la indicatia medicului.

Pregatirea psihica: se va explica tehnica pacientului si care sunt avantajele tehnicii si ce asteptari
avem de la pacient.

Pregatirea fizica: pozitia adecvata a pacientului, lubrifierea sondei, protejarea pacientului si

lenjeriei.

Tehnica:
- necesita respectarea conditiilor de asepsie,
- introducerea si extragerea sondei,

- recoltarea de produse,
- introducerea si extragerea lichidului de spalatura.

- pentru spalatura se folosesc cantitati mici de lichid

- spalarea pe maini inainte si dupa tehnica

- pentru unele sondaje este necesara o pregatire medicamentoasa

- lubrifierea sondei in functie de caz

Pregatirea produsului recoltat

37
- se eticheteaza produsul si se trimite la laborator
- se indeparteaza materialele folosite

Accidente/Incidente
- sangerare la mucoasa nazala

- cai false
- varsaturi, dispnee, sufocare, cianoza

Se nonteaza in FO. Tehnica facuta

Se noteaza aspectul macroscopic si cantiattea lichidului evacuat si se arata medicului.

V.1. Sondajul traheo-bronsic

Def: Introducerea unei sonde de cauciuc prin cavitatea bucala in laringe si trahee si bronhii.

Scop:
- explorator: branhografii

- terapeutic: extragerea exudatelor di ncaile respiratorii, a abceselor si a ectaziilor bronhice.

Avantaje
- substanta ajunge direct in arborele bronsic
- asigura un tratament mai putin invaziv decat chirurgical

Dezavantaje
- trebuie cunoscuta tehnica

Indicatii
- cancerul bronhopulmonar, bronhoectazie

Materiale necesare
- masti, sorturi, prosoape, materiale sterile (sonda Metras)
- instrumente pentru laringoscopie (spatula linguala, oglinda larigiana)

- comprese, instrumente pentru anestezie, seringi, medicamente (adrenalina, fenobarbital)

38
Pregatirea psihica - explicarea tehnicii
Pregatirea fizica
- pacientul nu mananca in ziua examinarii
- cu 1h inainte se administreaza o fiola de fenobarbital

- gargara 5 - 10 min cu solutia medicamentoasa

- sta pe scaun cu prosop in jurul gatului iar mainile le va tine pe tavita renala in ca de varsatura

Tehnica
- se executa de medic si 2 asistente

- se spala mainile si se dezinfecteaza, se pun manusi + masca

- medicul introduce sonda in arborele bronsic

- asistenta 1 asigura pozitia pacientului (in decubit dorsal) dupa care D.L, Dl dr. duap in DV si in
Trendelenburg.
- asistenta 2 serveste medicul cu anestezic, aspira secretiile si exudatul din plamani.

- se ajuta dupa terminare sa se imbrace pacientul si dus la pat

- interzisa ingerarea de alimente si lichide 2h dupa
- secretiile sunt colectate si puse in recipiente sterile si vor fi etichetate si trimise la laborator

- curatenie la locul de munca

Accidente/incidente
- tusea (se intrerupe sondajul si se adauga anestezie)
- complicatii tardive (suprainfectiile, introducerii de germeni patogeni prin manevre si materiale
nesterile)

Se monteaza in FO aspectul produsului recoltat si cine a recoltat

Deglutitia si regurgitarea fara controlul local al SN, da nastere la accidente grave

(aspiratie in caile respiratorii)

39
 V.2. Sondajul gastro-duodenal. Spalatura gastrica

Def: Sondajul gastro-duodenal este modalitatea de a stabili o legatura intre mediul extern
si stomac respectiv duoden cu ajutorul unor tuburi.

Spalatura gastrica - modalitate prin care cu ajutorul lichidului de spalatura se

indeparteaza continutul gastric.

V.3. Sondajul nazogastric

Introducerea sondei
Scopul:
De diagnosticare: extragerea sucului gastric si duodenal, studierea functiei evacuatorii a
stomacului, descoperirea unor modificari anatomopatologice care dau aspectul, cantitatea si
compozitia chimica a sacului extras prin sondaj.

Terapeutic: aspirarea sangelui tractului gastrointestinal (gastrita hemoragica, ulcer gastric sau
duodenal hemoragic); alimentarea pacientilor care nu se alimenteaza oral (ex: alimentarea pe SNG
se adreseaza pacientilor inconstienti).

Obiective
- introducerea unei sonde in stomac pentru aspiratie continua

- introducerea de medicamente si alimente in stoamc

- curatarea mucoasei de substante straine si exudante depuse pe stomac

Avantaje
- asigura o legatura directa cu cavitatea gastrica

Dezavantaje
- pacientii nu tolereaza SNG

- in caz de tumori nu poate fi folosita

Indicatii
- boala ulceroasa pentru evacuarea sangelui din stomac
40
- gastrita acuta sau cronica pentru eliminarea lichidului de staza

Contraindicatii

- Nu se utilizeaza daca pacientul are varice esofagiene.

Materiale necesare
- tavita renala
- sonde gastrice sterile (1, 2, 3 lumene - gaurele)

- seringa Guion sterila

- stetoscop

- solutie pentru lubrifiere (apa)

- manusi, pahar cu apa, servetele de hartie, leucoplast, tifon, sort, aleza, anestezic, medicamente.

Etape
Pregatirea psihica
- explicam pacientului tehnica si necesitatea tubajului
- obtinem consimtamantul si colaborarea lui

- se asigura intimitatea pacientului dupa caz

Pregatirea fizica
- se indeparteaza proteza daca exista
- pacientul sufla nasul

- se alege nara functionala punand pacientul sa sufle de pe o nara pe alta

- se aseaza pacientul sezand sau semisezand

Efectuarea procedurii
- alegem si verificam materialele in functie de obiectiv
- se ferifica recomandarea medicala

- se identifica pacienttii si se duc materialele in salon

- instruim pacientul cum sa inghita

- se aseaza pacientul in pozitie aleasa

41
- spalarea mainilor + manusi
- estimati lungimea sondei NG, (se lubrifiaza sau se umezeste varful sondei pentru a asigura
inaintarea si pentur a reduce frictiunea si inritatiile)
- se plaseaza o tavita renala sub barbia pacientului pe care acesta o tine singur sau apelam la un
ajutor.

- se introduce sonda cu delicatete prin nara selectata dupa care se roaga pacientul sa lase capul pe
spate si se inainteaza usor cu sonda pe nara pacientului cu miscari blande pana ajungem in faringe
se avanseaza cu SNG rugand pacientul sa inghita cate o gura de apa si se introduce pana in stomac.
- se supravegheaza starea pacientului pentru ca poate aparea cianoza, tulburari respiratorii iar
sonda este in trahee.

Controlul pozitiei sondei

- se conecteaza o seringa la capatul liber al sondei si se extrage continutul din stomac.

- conecteaza o seringa la capatul liber al sondei si se introduce aer ascultand cu stetoscopul plasat
pe epigastru si se aud zgomote produse de aer in stomac.
- daca nici una din manevre nu dau rezultate se verifica radiologic.

- fixati sonda pe nas cu leucoplast a.i. sa nu impiedice vederea pacientului si nici sa preseze nasul.
- se prinde cu o bucata de tifon si se leaga spatele capului.

- se aseaza pacientul comod.

Ingrijirea pacientului
- se observa faciesul si si respiratia pacientului, se asigura igiena orala.

- se verifica intimitatea pacientului

- se verifica permeabilitatea sondei

Reorganizarea locului de munca

- se aseaza materialele in dulapuri si in alte locuri destinate pastrarii lor.

Notarea procedurii
- se noteaza in FO data, ora efectuarii, tipul de tubaj si marimea sondei.
- toleranta pacientului la procedura, cantitatea, culoarea, consistenta si mirosul lichidului extras.

Evaluarea procedurii

42
Bilantul pozitiv:
- pacientul este colaborant

- sonda intrata fara dificultati

- sonda permeabila

- pacientul nu acuza discomfort major.

Bilantul negativ si interventii

- pacientul nu colaboreaza ( se explica cu rabdare importanta procedurii si la nevoie se anunta
medicul)
- se foloseste un spray anestezic

- sonda nu inainteaza in orificiul nazal (posibila o obstructie, se retrage si se incearca cu rabdare)

- pacientul tuseste, se cianozeaza, prezinta insuficienta respiratorie pentru ca sonda nu a ajuns in
trahee, se retrage sonda, se lasa pacientul sa se linisteasca si se incearca iar.

- pacientul acuza discomfort, greata, varsaturi

- se sfatuieste pacientul sa respire profund pentru a combate greata si se ajuta pacientul sa mentina
tavita in caz de voma.

- se anunta medicul in caz de complicatii

- sonda se incolaceste in stomac. Se apreciaza corect prin masuratori profunzimea la care va fi
introdusa sonda, se retrage putin sonda pana la diviziunea de 55 - 60 sau pana la al doilea marcaj.

Efectuarea procedurii
- se verifica identitatea pacientului
- se aduc materialele langa patul pacientului

- se explica procedura
- se aseaza pacientul in pozitia sezanda sau semisezanda in functie de starea lui

- se pune musamaua pe pieptul pacientului

- ne spalam pe maini si punem manusi
- se indeparteaza leucoplastul cu blandete de pe nas

- se instruieste pacientul sa inspire si sa ramana in apnee

43
- se apuca sonda cu o mana
- se preseaza si se retrage incet cu miscari usoare

- se trece sonda cu cealalta mana folosind un prosop de hrtie.

- se prinde capatul sondei pe masura ce se retrage.

- se roag pacientul sa respire normal si se ofera un pahar cu apa pentru a-si clati gura.

Ingrijirea pacientului
- se observa faciesul pacientului

- se aseaza comod
- se curata narile si se observa iritatiile.

Reorganizarea locului de munca

- se indeparteaza materialele folosite
- se masoara daca este cazul lichidul eliminat

- se indeparteaza manusile si se spala mainile

Notarea procedurii
- se noteaza in FO ora indepartarii sondei si compozitia lichidului atat cantitatea cat si aspectul
lichidului.

Evaluarea procedurii

Bilantul pozitiv
- indepartarea sondei a parcurs fara incidente si pacientul exprima confort.

Bilantul negativ
- pacientul exprima disconfort din urmataorele cauze

- sonda nu a fost inchisa si pensata iar continutul s-a scurs in faringe iar executarea corecta
a extragerii nu a fost corect desfasurata.
- pacientul prezinta iritatii din cauza lezarii mucoasei prin compresiune sau a varfului
sondei (felul sondei, de dimensiuni necorespunzatoare atat varstei pacientului cat si a scopului si
a recomandarii medicale).

44
 V.4. Tubajul duodenal si sondajul intestinal

Introducerea unei sonde in intestinul subtire

Explorator:
- extragerea sucului duodenal

- aprecierea functiei biliare hepatice cat si a cailor extrahepatice.

- evidentierea unor boli parazitare ale duodenului sau cailor biliare
- recoltarea sucului pancreatic

Terapeutic:
- drenarea cailor biliare

- introducerea unor medicamente care au actiune directa asupra ficatului, a cailor biliare sau a
tubului digestiv.

Indicatii
- drenajul Kehr - a cailor biliare
- post operator dupa interventii pentru tubul digestiv

- indicat in alimentarea pacientilor inconstienti sau cu dificultati de inghitire.

Materiale necesare
- sonde intestinale sterile
- materiale de protectie
- materiale sterile: seringi, eprubete, anestezic, pense
- materiale nesterile: tavita, pahar cu apa, stetoscop, leucoplast, servetele.

Pregatirea pacientului
Psihica: la fel ca la SNG

- pacientul se aseaza la marginea patului

- pacientul trebuie sa fie nemancat

Tehnica

45
 - pacientul va fi asezat in DL cu bazinul mai ridicat cu ajutorul unui rulou.
- se va introduce SNG

- pacientul este rugat sa inghita la 3 - 5 secunde 1 - 2 cm.

Captarea bilei
- duap o ora, ora ora jumatate de la patrunderea sondei in stomac, ea ajunge in duoden unde
apare bila A, bila Coledociana de culoare galben aurie.
- se colecteaza intr-o eprubeta continutul dupa care se colecteaza la 15 - 30 min. Bila B care
este un continut vezicular vascos de culaore catonie.
- la indicatia medicului se pot recolta 3 - 5 ml din bila B intr-o eprubeta sterila pentru examen
bacteriologic

- dupa alte 15 - 30 de min se colecteaza bila C care este bila hepatica care are continut clar.

Accidente/incidente
- inodarea sondei in stomac

- greturi, varsaturi
- imposibilitatea drenarii bilei cauzate de un obstacol

- functional sau anatomic ( se coaguleaza bila vascaosa)

- formarea de noduri ale sondei care se scoate printr-o interventie endoscopica sau chirurgicala.

- se noteaza in FO aspectul, culoarea (vezi SNG)

- cele 3 tipuri de bila se colecteaza in recipiente speciale si sterile si se trimit la laborator.

V.4. Sondaj vezical si spalatura vezicii urinare

Sondajul - introducerea unui instrument tubular prin uretra pana in vezica realizand o
comunicare intre interiorul vezicii si mediul extern.

Spalatura - introducerea unor solutii medicamentoase prin sonda sau cateter in vezica.

Scop:
Explorator:

46
- realizarea unor colectari de urina pentru examenele de laborator.
- depistarea unor modificari patologice ale uretrei si vezicii urinare.

- spalatura pentru pregatirea unei explorari

Terapeutic:
- evacuarea continutului vezicii (glob vezical)
- executarea unor proceduri terapeutice prin sonda.

- golirea vezicii inainte de operatii pe bazin si in bazin.

- profilactic pentru prevenirea complicatiilor urinare

- spalatura pentru indepartarea exudatelor patologice.

Indicatii
- in globul vezical in inconsistenta urinara
- anestezie generala

Contraindicatii
- rupturi de uretra

Pregatirea pacientului
Psihica: se explica tehnica
Fizica: se izoleaza patul cu paravan, se pune musamaua.

Referitor la pacienta
- se aseaza in DD cu genunchii flectati si coapsele indepartate.
- se aseaza bazinetul sub regiunea genitala si se efectueaza toaleta organelor genitale externe.

Referitor la pacient
- va sta in DD cu picioarele intinse usor departate iar patul va fi acoperit cu aleza.

- intre coapse se pune tavita renala.

47
 - se va face toaleta penisului decalotand glandul.

Materiale necesare
- de protectie

- musamaua + aleza
- paravan daca se face in salon

- materiale sterile
- manusi, sonda

- eprubete sterile pentru urocultura

- lubrifiant steril

- sonde: foley, Petez (femei), Phiman (barbati)

Materiale nesterile
- pentru toaleta organelor genitale

- tavita
- bazinet

- materialele se pregatesc pe carucior si se duc la patul pacientului

Tehnica
- pentru succesul tehnicii si asigurarea asepsiei este bine ca tehnica sa fie facut de doua
asistente.
- sondajul se efectueaza in conditii de asepsie

- asistenta se spala pe maini

- una din asistente imbraca manusi sterile iar cealalta imbraca manusi de examinare.

- dacape parcursul inaintarii sondei exista obstacole anatomice sau functionale AM retrage
sonda si pregateste alta de calibru mai mic.
- daca sonda intampina rezistenta se va solicita ajutorul altui coleg sau medicului.

48
 V.5. Sondajul urinar la femei

Asistentul B - evientiaza meatul urinar

- dezinfecteaza orificiul uretral de sus in jos in directia anusului cu ser fiziologic; operatiunea
repeta de 2 - 3 ori schimband tamponul sau compresa.
- desface ambalajul sondei de fata cu p. cu grija sa nu desterilizeze sonda servind-o pe asistenta
A.

Asistenta A - evidentiaza meatul urinar prin indepartarea labiilor mici.

Apuca Sonda cu mana ibracata cu manusi sterile de la capatul ei proximal.

- la nevoie la capatul distal se aseaza o punga colectoare

- se introduce sonda urinara in uretra 4 - 5 cm.

- se va evita atingerea sonei de tavita renala

- se umfla balonajul cu ser fiziologic sau apa sterila, atat cat indica nota de pe capatul sondei
corespunzator balonasului - 20-50 ml.

- daca SU, nu a fost introdusa in uretra si din greseala in vagin sau a fost atinsa de alte lucruri
nesterile, sonda si manusile se vor inlocui cu altele sterile.
- se face curatarea la locul de munca si monitorizarea pacientului

V.6. Sondajul vezical la barbati

- introducerea unei SU in vezica urinara pentru a facilita scurgerea urinii in vederea obtinerii
unei monstre de urina pentru examenul de laborator.

- evacuarea continutului urinar cand acesta nu se produce spontan sau in caz de incontinenta
urinara.
- efectuarea de spalatura vezicala

Materiale necesare (vezi SV)

Pregatirea pacientului

Psihica:

49
 - se anunta si se explica necesitatea tehnicii, iar la persoanele pudice se recomanda ca procedura
sa fie efectuata de acelasi sex.

Fizica:
- se izoleaza patul cu un paravan si se protejeaza cu musama si aleza.
- se aseaza in DD cu picioarele intinse si usor deparatate.

- sub baza se aseaza tavita de captare cu musama in pozitia corespunzatoare.

- toaleta riguroasa a penisului decalotand glandul

- se indeparteaza materialele de toaleta.

Indicatii:
- pentru succesul tehnicii si pentru asigurarea conditiilor de asepsie e bine ca tehnica sa fie
efectuata de doua asistente.
- sondajul se efectueaza in conditii de perfecta asepsie

- spalare pe maini
- daca se intampina obstacole anatomice sau functionale sau spasme atunci se retrage sonda si
se pregateste alta de calibru mai mic.

Efectuarea tehnicii:
- se decaloteaza glandul cu mana stanga se tine penisul vertical si cat mai bine intins si se
introduce sonda 20 cm avand grija ca partea ramasa inca in exterior sa nu se desterilizeze. Se
introduce 20 cm pana la aparitia urinei.

Spalatura vezicala:
- Dupa introducerea sondei in vezica se adapteaza la aceasta seringa Guyon si se introduc 80 -
100 ml solutie. Se retrage seringa si se lasa sa se scurga lichidul. Se repeta operatia pana lichidul
evacuat este limpede.

Incidente
- Sondajul vezical implica un risc serios privind infectia care poate „intra” pe trei cai:
- partea sondei introdusa este contaminata de mainile AM
- toaleta meatului urinar nu a fost facuta corect

- leziunile ale mucoasei uretrei si vezicii datorita sondarii chiar daca aceasta este aseptica.

Accidente

50
 - imediate:
- lezarea traumatica a mucoasei uretrale (hemoragie) si se impune intreruperea imediata a
tehnicii.
- introducerea sondei gresit.
- astuparea sondei in cursul evacuarii vezicii.

Ingrijirea pacientului
- il ajutam sa se imbrace

- indepartam manusile si dezinfectam mainile

Evaluarea procedurii
Bilant pozitiv: pacientul nu exprima disconfort si nu are dureri si nu sa produs nici o infectie
-

Bilantul negativ, interventii:

- infectarea sondei cu exudatii sau sange

- leziunea uretrei si posibila infectie

VI. Spalatura vaginala

- introducerea unui curent de lichid - apa, sau solutii medicamentoase in vagin care dupa ce
spala peretii vaginali, se evacueaza pe langa canula

Scopul este terapeutic:

- indepartarea produselor patologice de pe mucoasa
- dezinfectia locala inainte de interventii chirurgicale obstrecticale sau ginecologice

- antialgic si de reducere a proceselor antiinflamatorii

Materiale necesare:
- nesterile: paravan, prosoape, traversa, musama, stativ pentru irigator, bazinet, tavita renala,
sapun,
- sterile: canula vaginala, irigator, vata

Pregatirea pacientului:

51
 Psihica:
- explicarea necesitatii efectuarii tehnicii

- se aseaza pacientul in pozitie ginecologica

- se introduce bazinetul sub bazinul pacientului

- se efectueaza toaleta organelor genitale externe cu apa si sapun

Efectuarea tehnicii:
- spalarea si dezinfectarea mainilor
- se verifica temperatura la solutie

se indeparteaza cu degetele mainii drepte labiile.

- se spala bine fundul de sac posterior si apoi peretii prin miscari de rotatie

- se retrage canula inainte ca irigatorul sa se goleasca sa nu patrunda aer.

Ingrijirea pacientului:
- se usuca regiunea genitala externa

- se indeparteaza materialele folosite

- se ajuta sa se imbrace, se aseaza comod in pat si se aeriseste salonul.

Se noteaza in FO tehnica si data efectuarii.

Evaluarea procedurii
Bilantul pozitiv: pacientul nu exprima disconfort si procedura a avut loc fara incidente
Bilantul negativ:
- sonda nu se poate introduce astfel ca se schimba la o sonda mai subtire. Diferse malformatii
sau obstructii
- sonda a fost desterelizata in timpul manevrei

- hemoragii si dureri - se intrerupe tehnica si se anunta medicul

- sonda este infundata cu cheaguri de sange sau mucus si se desfunda cu aer sau ser fiziologic

Organizare la locul de munca

- curatenie, strangerea materialelor folosite si dezinfectarea celor nefolosite

Incidente si accidente

52
 - infectarea sondei de catre cel care o efectueaza
- producerea de leziuni chiar daca procedura e aseptica, astfel ca se introduc micoorganisme

- toaleta nu a fost facuta corect

Complicatii
- imediate: lezarea traumatica a mucoasei uretrale, hemoragii; astuparea sondei
- tardive: infectioase

Tehnica trebuie sa fie perfect aseptica.

VII. Clismele

Def: Introducerea de lichide medicamentoase in intestinul gros (prin anus, in rect si colon)
Scop: De evacuare - simple, inalte, prin, sifonaj, uleioase, purgative

Explorator: baritate
Terapeutic: introducerea de medicamente, alimentarea sau hidratarea pacientului.

Indicat: postoperator, inainte de rectoscopie si colonoscopie; in cazul de constipatie, ocluzie,

polipi ale intestinului gros

Materiale necesare

Nesterile:
- paravan, musama, aleza, invelitoare, tavita renala, bazinet, manusi
- stativ irigator, apa calda la temp. corpului 500 - 1000 ml adulti, 250 ml adolescenti, 150 ml
copil, 50 0 60 ml sugari
- substante lubrefiante (vaselina, ulei parafina, ricin)

Sterile:
- canula rectala, comprese, para de cauciuc pentru copii
- solutii medicamentoase

Pregatirea pacientului
Psihica: explicarea necesitatii efectuarii tehnicii, i se respecta intimitatea

53
 Fizica: se conduce pacientul in sala de tratamente sau se izoleaza patul cu paravanul musama
si aleza.

- se aseaza pacientul in functie de starea lui generala in DD cu membrele inferioare flectate,

decubit lateral stang cu membrul inferior stang intins si dreptul flectat sau pozitie genupectorala.
- se aseaza bazinetul sub regiunea sacrala si se inveleste pacientul cu invelitoare.

Efectuarea procedurii:
Clisma simpla:
- se fixeaza canula la irigator.
- se verifica temp. apei si a solutiei medicamentoase
- se umple irigatorul

- se lubrefiaza canula
- se fixeaza irigatorul pe stativ

- AM se spala pe maini si se dezinfecteaza

- se indeparteaza fesele pacientului cu mana stanga

- introducerea canulei prin anus in rect si se introduce 10 - 12 cm

- se deschide robinetul si se regleaza viteza

- pacientul e rugat sa se relaxeze si sa reinta solutia 10 - 15 min.

- pacientul e adus in pozitia de DL drept apoi DD pentru a usura patrunderea apei la o adancime
mai mare.

Clisma inalta:
- Se foloseste o canula flexibila de 30 - 40 cm ce se introduce in colon.

- presiunea este mai mare

Clisma uleioasa:
- indicata in constipatii cronice si fecalom

- se introduce in rect cu ajutorul unei palnii timp de 15 20 min, 200 400 ml de ulei de floarea
soerlui sau masline incalzit la 38 de grade.
- se mentine in rect intre 6 si 12 ore deobicei seara se practica.

Clisma purgativa:

54
 - evacueaza colonul prin actiune purgativa (nu mecanica)

Clisma terapeutica:
- utilizata cand se doreste o actiune locala asupra mucoasei, cand calea orala nu este
practicabila

Ingrijirea pacientului:
- pe un bazinet curat se efectueaza toaleta regiunii anale
- se indeparteaza materialele de protectie

- se aseaza pacientul comod, se inveleste

- se aeriseste salonul

- se ordoneaza materialele folosite si reorganizarea locului de munca.

Incidente si accidente
- canula intampina rezistenta, ocluzii anatomice, malformatii
- dureri crampe intestinale

Notarea in FO

VIII. Captarea dejectiilor fiziologice si patologice

Scop: observarea caracterelor fiziologice si modificarilor patologice ale dejectilor.

Captarea materilor fecale
Materiale necesare:
- Paravan pentru intimitate.
- bazinetul, musama/aleza - pentru protejarea patului.

- coprocultoare.
- masca.

Pregatirea psihica si fizica a pacientului:

- se incurajeaza pacientul pentru asi invinge jena;

- se asigura respectarea intimitatii prin aplicarea paravanului la patul pacientului;

55
 - se aseaza in pozitie corespunzatoare pacientul in functie de produsul captat;

Efectuarea tehnicii:
- se pregatesc materialele necesare;
- se separa patul bolnavului de restul salonului, prin asezarea sau punerea acelui paravan;

- se dezbraca pacientul, partea inferioara;

- se ridica pacientul si se introduce bazinetul sub regiunea sacrata;

- se acopera bolnavul cu cearceaf pana la terminarea actului de defecatie;

- i se ofera bolnavului hartie igienica si se efectueaza tot la nevoie toaleta regiunii perianale
(anusul si pe langa acesta) pe plosca special pregatita pentru asa ceva.

- se indeparteaza plosca cu multa precautie pentru a nu se rasturna continutul ei.

- se scoate plosca din salon.

- se indeparteaza musamaua si aleza si se imbraca pacientul.

- se indeparteaza paravanul si se aeriseste salonul;

- dupa care se efectueaza spalarea pe maini cu apa si sapun a AM.

- materile fecale se pastreaza pana la vizita medicala in grupul sanitar.
- se recolteaza la indicatia medicului in coprocultor si se trimite catre laborator.

Captarea urinei
* a se incuraja pacientul sa-si invinga jena si i se respecta intimitatea si aplicarea de paravan.
la fel ca la captarea fecalelor pregatirea pacientului.

Obiectivele:
- de a goli vezica urinara la pacientul imobilizat.
- masurarea cantitatii de urina eliminata.

- observarea aspectului urinei (inchis, cu sange)

- obtinerea unei monstre de urina dupa examinare.

Pregatirea materialelor

56
 - paravan, plosca sau urinar, materiale pentru toaleta locala, musma si aleza pentru protectia
patului si manusi de unica folosinta obligatoriu.

Efectuarea procedurii
- la pacientul in starea grava care necesita ajutor.
- spalarea mainilor dupa care se imbraca cu manusi de unica folosinta.

- se protejeaza patul cu musama si aleza.

- se dezbraca partea inferioara a corpului.

- se incalzeste plosca sau urinarul inainte de recoltare.

- se introduce plosca sub pacient, * respectant pasii de la captarea materilor fecale.

- la pacientii de sex masculin penisul se introduce in urinar sau se orienteaza spre plosca sau
bazinet.
- se lasa pacientul sa urineze, se indeparteaza plosca sau urinarul si se ajuta pacientul sa-si
stearga mainile, sau sa le spele.

Ca si ingrijire a pacientului:
- se ajuta pacientul sa se imbrace si se aseaza intr-o pozitie comoda.

- se intinde lenjeria de corp si de pat.

- si se indeparteaza lenjeria de pat daca sa umezit.

- se organizeaza locul de munca prin indepartarea paravanului, a plostei sau a urinarului dupa
care se masoara cantitata si observa aspectul urinei.
- se noteaza procedura, cantiatea, culoarea aspectul si se aduce la cunostinta medicului
eventualele senzatii de jena, durere, usturime.

Rezultate nedorite:
- pacientul urineaza cu dificultate in cantitate mica si acuza usturime.

- urina este tulbure, hiper, croma, rosie cu continut sangvinolent

- se culeg informatii inlegatura cu informatiile administrate care se elimina prin urina si care
produc modificari.

57
 VIII.1. Recoltarea urinei prin sondaj vezical

Obiectivele procedurii sunt:

- de recoltare a urinei cand aceasta nu este dorita sau cand punctia vezicala nu este dorita.
- se folosesc sonde sau catetere cu o singura cale unidirectionala (exista riscul de infectie
externa).

Pregatirea materialelor:
- manusi, eprubete

Pregatirea psihica si fizica: incurajare, paravan, intimitate.

Efectuarea procedurii:
- AM se spala pe maini, imbraca manusi de unica folosinta.

- se dezbraca pacientul de la brau in jos.

- nu se recolteaza urina din punga colectoare.

- se indeparteaza prin inlaturarea sondei capatul pungii colectoare si se lasa sa se scurga in

eprubeta (cateva picaturi pentru examen sau urocultura), dupa care se ataseaza inapoi capatul
pungii colectoare.

- se imbraca pacientul si se organizeaza locul de munca.

- se transporta recipientul la laborator.
- se noteaza data si ora in foaia recoltarii.

Rezultate dorite - Evaluarea reciprocacitatii procedurii

- avem rezultate dorite;

- monstra de urina nu este contaminata;

- urina nu prezinta sange sau puroi si are o culoare galbena sau aurie si se numeste normocroma
(nu hipercroma);

Rezultate nedorite
- monstra de urina este contaminata (greseli in modul de recoltare);

- urina este hipercroma;

- se arunca flaconul cu urina.

58
 Aspectul urinii normale este in general limpede. O urina tulbure in momentul eliminarii poate
contine:
- saruri, mucus, puroi, microbi, grasimi (aspect laptos).

Culoarea urinei:
- este incolora in diabetul zahart (DZ) sau in insuficienta renala acuta (nu se aplica in cazul in
care bem cantitati mari de apa).

- galben inchisa: dupa actiuni febrile.

- galben verzui: in actiunile hepato-colecistice.
- rosu brun: in prezenta mari de hemoglobinei, sau de eritrocite; dupa ingestia de medicamente
sau de coloranti; apare si in icter; si in ciroza hepatica.
albastru: dupa ingestia albastru de metil.

Mirosul:
- urina proaspata este usor aromata iar mirosul se poate modifica dupa ingestia de cafea cat si
dupa eliminarea unor produsi din organism (dupa ce sau consumat anumite substante sau mancare:
ex: sparanghel ).

Recoltarea aseptica a urinei si uroculturii

Obiectiv:
- pentru studiul bacteriologic al urinei si pentru identificarea germenilor si efectuarea de
antibiograma.

Pregatirea materialelor
- recipient pentru colectarea sterila a urinei.

- bazinet daca este necesar.

- manusi, apa si sapun pentru toaleta genito-urinara.

- se instruieste pacientul constient cum sa recolteze singur proba de urina si urocultura.

- el trebuie sa urineze in mod voluntar.

59
 - se explica modul de delurare a procedurii: el urineaza in recipient cateva picaturi, lasant
sa curga primul jet si se recolteaza urina in flacon din mijlocul jetului.

- dupa care restul de urina o elimina normal.

- important sa nu se atinga cu eprubeta organul genital, ca sa nu infecteze urina.

Rezultate dorite:
- absenta contaminarii in timpul emisiei si recoltarii de urina.

- ca urmare a toaletei genito-urinara si dezinfectarea meatului urinar.

Rezultatul nedorit:
- contaminarea urinei prelevate cu bacterii prezente in regiunea peri-uretrala in timpul emisiei.
- se eticheteaza recipientul si se trimite catre laborator.

* urina concludenta este dimineata la prima urinare, nu dupa, atunci se recolteaza cel mai bine,
pentru a se vedea sedimentul urinar etc.

Test/intrebari din tehnici

- sondaje: obiectivele, materialele, efectuarea procedurii, ingrijirea pacientului si
evaluarea procedurii.

- spalaturi, clisme.
- captarea dejectiilor.

60