SCOALA POSTLICEALĂ ,,HENRI COANDĂ’’ BRAŞOV

ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂ

AMG 1 A

REFERAT
Radiaţiile UV

PROF. Panait Elena

ELEV: ALDEA CAMELIA ANDREEA

Braşov

2020
 SCOALA POSTLICEALĂ ,,HENRI COANDĂ’’ BRAŞOV

Radiaţiile ultaviolete ( UV ) sunt radiaţii magnetice care au o lungime de undă mai mica
decât cea percepţională de ochiul uman.
Expunerea la radiaţiile Uv este un risc major pentru apariţia arsurilor solare şi a
cancerului de piele. Lumina provenită de la soare este principal sursă de radiaţii ultraviolet. Un
ti,p scurt de expunere la tadiaţiile UV favorizează producţia de vitamia D, dar poate cauza, de
asemenea, afectarea pielii în funcţie de durata de expunere, nivelul radiaţiilor şi tipul pielii.
Lumina soarelui este compusă din valuri de energie transmise pe diferite lungimi, în
funcţie de forma de lumină. Multe dintre aceste valuri nici nu ajung pe suprafaţa Pământului,
fiind filtrate de atmosferă, radiaţii ionizante ( raze X şi gamma ). Celelalte sunt radiaţii
neionizante ( ultraviolet, lumină vizibilă şi radiaţii infraroşii ).

Radiaţiile solare se impart în trei categorii:

- Lumina infrarosţie – include undele electrice, undele radio, unde infraroşii şi infraroşii scurte,
acestea depăţind lungimea de 750 nm ( 1 nm = 0, 000001 mm ), ajungând până şa 1mm. Undele
infraroşii scurte ajung pe pămât, reprezetând 49% dintre radiaţiile solare.
- Lumina vizibilă – aceste raze au lungimea de 400 nm – 750 nm şi datorită lor putem vedea
culori precum roşu, galben, verde sau violet. Acestea constuie un procent de 46% dintre radiaţiile
solare ce ajung pe pământ,
- Lumina ultravioletă – razele ultarviolete reprezintă un procent de 5% dintre radiaţiile solare
ce ajung pe pământ şi au lungimi de undă între 100 nm şi 400 nm. Ultravioletele sunt de mai
multe tipuri – gamma, radiaţiile X, cosmice, însă doar cele UVA şi UVB pătrund în atmosferă.
Fiiind mai scurte, ultrvioletele nu pot fi percepute cu ochiul liber.

Există trei categorii de radiaţii ultraviolete clasificate în funcţie de lungimea de undă.

Diferă prin activitatea biologică şi modul în care pot penetra pielea. Cu cât lungimea de undă
este mai mică, cu atât sunt mai dăunătoare.
Radiaţiile UVA ( 320 nm – 400 nm )
Sunt principalele raze ce contribuie la bronzarea pielii, penetrând-o până în dermă şi
adectând celulele bazale. În prezent sunt considerate a fi din ce în ce mai periculoase, chiar mai
mult decât cele UVB, putând produce arsuri solare, îmbătrânirea pieleii, cancer de piele, leziuni
oculare şi suprimarea sistemului imunitar.
Razele UVA pot penetra hainele subțiri și sticla. Aceste raze pătrund adânc în piele,
dispersându-se în dermă. Derma este al doilea strat al pielii, aceasta încetând a se regenera după
28 de ani. După această vârstă, pielea este considerată a fi matură.
Derma este compusă din colagen, elastină, vase de sânge și terminații nervoase, acestea
oferind o susținere fermă. Expunerea prelungită la razele UVA afectează și micșorează elastina și
colagenul, astfel încât derma se subțiază și pielea își pierde din fermitate. Nivelul melanocitelor
se reduce și fie nu mai sunt active, fie produc pigmentarea pielii.

Radiațiile UVB
 SCOALA POSTLICEALĂ ,,HENRI COANDĂ’’ BRAŞOV

Au lungimea de undă de 290 nm-320 nm, o lungime de undă intermediară, fiind mai
puternice între orele 10 și 16 și în perioada verii. Aceste raze penetrează epiderma, stratul
exterior al pielii, de grosimea unei eșarfe de mătase. Razele UVB stimulează producția de
melanină, producând bronzarea pielii, dar și petele maronii, cancerul de piele și îmbătrânirea
prematură a pielii.
Radiațiile UVC (200 nm-290 nm)
Sunt radiațiile ultraviolete cu lungimea de undă cea mai scurtă și de obicei sunt absorbite
de către stratul de ozon atmosferic. Sunt foarte periculoase și scurta expunere la acestea produce
arsuri solare, iar expunerea prelungită este considerată fatală. (1, 3, 4)
Concentrația de raze ultraviolete în lumina solară
Razele ultraviolete sunt alcătuite în general din 95% raze UVA și 5% raze UVB, dar
aceste procente variază în funcție de condiții atmosferice, anotimp și regiune geografică.
Procentajul se schimbă și din cauza stratului de ozon ce are rolul de a ne proteja de aceste
radiații. În funcție de unghiul de contact dintre razele ultraviolete și stratul de ozon, acesta
blochează razele mai mult sau mai puțin. La prânz, atunci când soarele se află deasupra, razele
UV lovesc stratul de ozon aproximativ la un unghi de 90 grade, penetrându-l cu ușurință. În acest
moment pătrund mai multe raze UVB.
După-amiaza și seara, atunci când razele solare și stratul de ozon formează un unghi, sunt filtrate
aproape toate razele UVB, cele care pătrund fiind doar UVA. În emisfera nordică, în luna iunie
soarele se află mai sus pe cer decât în luna decembrie. Prin urmare, în emisferă nordică, în luna
decembrie foarte puține raze UVB penetrează stratul de ozon, acestea fiind mai eficiente în luna
iunie.
Din cauza faptului că razele UVA aproape nu sunt blocate de stratul de ozon, emisia
acestora rămâne aproximativ neschimbată de-a lungul anului. Lumina razelor UVB este
responsabilă de producția de vitamină D în corp, dar sunt și mai intense decât cele UVA. Fiind
mai intense, prezintă și un risc mai crescut de a produce arsuri solare.
Utilizarea dispozitivelor de bronzare cu radiații ultraviolete nu este aprobată pentru
producerea de melanină sau vitamina D de către organism. Radiațiile UV în fototerapie trebuie
utilizate numai sub supravegherea unui dermatolog și numai la recomandarea medicului. Aceasta
se folosește deseori pentru tratarea psoriazisului, a rahitismului, eczemelor, vitiligo sau lupusul
eritematos. Presupune monitorizarea atentă a dozelor de radiațiilor UV în funcție de
caracteristicile pacientului și de boala de care suferă.

Factori care influențează nivelul radiațiilor UV

Atât radiațiile UVA cât și UVB pot afecta pielea și țesuturile. Nivelul de iradiere UV al
pământului depinde de anumiți factori geografici sau meteorologici, suprafețele cu care intră în
contact etc. Iată care sunt cei mai importanți factori:
Stratul de oxon atmosferic
Ozonul are capacitatea de a absorbi o parte dintre radiațiile UV, însă această funcție este
diminuată de substanțele dăunătoare industriale, care subțiază acest strat. Cantitatea de radiații
UV absorbite depinde și de momentul anului și alte evenimente naturale.
 SCOALA POSTLICEALĂ ,,HENRI COANDĂ’’ BRAŞOV

Momentul zilei și anotimpul

Radiațiile UV sunt mai puternice în intervalul orar 10-16, deoarece soarele se află pe cel
mai înalt punct pe cer și parcurge cea mai scurtă distanță pentru a ajunge pe pământ. Radiațiile
UV sunt mai puternice în lunile de primăvară și vară. În aceste perioade, radiațiile acționează
mai direct asupra pământului. Dimineața și seara razele soarelui trec prin atmoferă sub un unghi
care îi reduce din intensitate.
Latitudinea (distanța față de ecuator)
Expunerea la radiații UV scade odată cu îndepărtarea de ecuator. Razele soarelui sunt mai
puternice la ecuator, unde soarele este mai aproape de pămând și radiațiile trebuie să parcurgă o
distanță mai mică pentru a ajunge pe acesta. De asemenea, stratul de ozon este mai subțire la
tropice, astfel că este absorbită de acesta (stratul de ozon) o cantitate mai redusă de radiații.
Altitudinea
La altitudini înalte nivelul radiațiilor este mai mare. Cu fiecare 1000 m în altitudine,
nivelul UV crește cu aproximativ 10%.
Condiții meteorologice
Efectele norilor pot varia nivelul radiațiilor UV, mai exact nebulozitatea ar puta reduce
nivelul radiațiilor, dar nu complet. Uneori norii pot bloca unele radiații UV provenite de la soare
și reduc astfel expunerea la UV, cum sunt norii cumulus verticali, în timp ce unele tipuri de nori
pot reflecta radiațiie UV crescând expunerea. Un cer înnorat nu trebuie subestimat privind riscul
expunerii la radiații UV.
Puterea de reflexie a suprafețelor
Anumite suprafețe reflectă diferit radiațiile, cum ar fi apa (reflectă 100% radiațiie),
nisipul sau asfaltul (25%), zăpada (85%) sau iarba (3%), producând un nivel diferit de expunere
la radiații UV.
Cantitatea de expunere la radiații a unei persoane depinde de lungimea de undă a
radiațiilor, de timpul de expunere, de tipul pielii și dacă aceasta este acoperită cu haine sau cu
cremă de protecție solară.
Efectele radiațiilor ultraviolete
Răspunsul pielii în urma expunerii la razele UV poate fi acut sau cronic. Efectele acute se
instalează rapid și au în general o durată scurtă, însă cele cronice apar treptat și sunt de lungă
durată. Efectele acute sunt arsurile solare, bronzarea pielii și producerea vitaminei D.
Fotoîmbătrânirea și cancerul de piele sunt efecte cronice produse de expunerea repetată sau
prelungită la razele ultraviolete.
Atât radiațiile UVA, cât și cele UVB afectează pielea. Arsurile solare sunt primul semn
de supraexpunere la soare.
Arsurile solare
Arsurile solare reprezintă înroșirea pielii în urma creșterii aportului de sânge, prin
dilatarea vaselor de sânge superficiale. În general, pentru o piele albă, este suficientă o jumătate
de oră petrecută în soarele de amiază, pentru a produce înroșirea ușoară a pielii. După expunere,
eritemul poate apărea și după 4 ore.
 SCOALA POSTLICEALĂ ,,HENRI COANDĂ’’ BRAŞOV

Efectul maxim este obținut la 8-12 ore după expunere și dispare în 1-2 zile. Pielea
deschisă la culoare este mai predispusă la arsuri solare, la fel și persoanele cu păr roșcat, ochi
albaștri sau pielea cu pistrui. Zonele de pe corp cele mai sensibile sunt fața, gâtul și trunchiul. În
urma expunerilor solare excesive, repetate, apar edemul, durerea, bășicile și descuamarea pielii.
Bronzarea pielii
Acesta este un efect dorit și de cele mai multe ori considerat că un indiciu al frumuseții.
Culoarea maronie a pielii apare în urma creșterii cantității de melanină în piele, cauzată de
expunerea la razele solare UV.
Producerea vitaminei D
Singurul efect al radiațiilor solare recunoscut ca fiind benefic pentru organism este
sintetizarea vitaminei D3 de către piele. Radiațiile solare convertesc 7-dehidrocolesterol din piele
în provitamina D3, care este izomerizată rapid în vitamina D3, reacție ce este controlată de
temperatura pielii și durează 2-3 zile. Din piele, vitamina D3 este transportată în ficat, pentru a fi
metabolizată. Pentru scopul producerii vitaminei D este suficientă expunerea unor anumite zone,
cum sunt mâinile sau picioarele, timp de 15 minute la soare.
Fotoîmbătrânirea
Acest efect se manifestă clinic prin schimbări structurale ale dermei: uscarea pielii, riduri
adânci, cute accentuate, pierderea elasticității, pete maronii și telangiectazie (dilatarea excesiva a
vaselor mici). Se spune că aproximativ 80% din fotoîmbătrânirea produsă de razele UV are loc în
primii 20 de ani de viață. Acest efect poate fi prevenit prin aplicarea locală a cremelor cu factor
de protecție solară.
Cancer de piele nemelanomatos
Cancerul de piele este cea mai întâlnită formă de cancer, iar producerea acestuia de către
expunerea la razele solare UV este un fapt recunoscut unanim. Acest tip de cancer de piele este
de două feluri: carcinom celular bazal și carcinom celular scuamatos (80% dintre tipurile de
cancer de piele nemelanomatos).
Melanom malign
Melanomul malign este o tumoră dezvoltată din melanocite, cu tendințe spre metastaza.
Factorii de risc ai acestei boli sunt: numărul total de alunițe cu diametrul mai mare de 2 mm,
tendința pentru arsuri solare, poziționarea aluniței pe trunchi și membre, expunerea prelungită la
soare a unui tip de piele deschisă.
Efectele radiațiilor solare asupra ochilor
Expunerea la razele solare poate producede la iritații sau înroșirea și sensibilizarea
ochilor, până la leziuni cum ar fi fotokeratită, fotoconjunctivită, pterigion (o excrescență peste
cornee) și afecțiuni ale corneei în general, diverse tipuri de cataractă (opacifierea cristalinului),
degenerarea maculară sau diverse tipuri de cancere oculare.Toate aceste afecțiuni prezintă un risc
crescut în situații de expunere prelungită și repetată la radiații solare. (4, 6)
Efecte fotoimune și insolația
Expunerea la radiații UV poate cauza alergii solare sau afecțiuni sistemice, cum ar fi
lupus eritematsos discoid, herpes etc. Pe lângă acestea, insolația apare deseori în urma
 SCOALA POSTLICEALĂ ,,HENRI COANDĂ’’ BRAŞOV

supraexpunerii la radiații UV și se manifestă prin frisoane, transpirație abundentă, edem, stări de

greață, leșin și febră.

Bibliografie

(1) What is ultraviolet (UV) radiation?, link:

http://www.cancer.org/cancer/cancercauses/sunanduvexposure/skincancerpreventionandearlydet
ection/skin-cancer-prevention-and-early-detection-what-is-u-v-radiation
 SCOALA POSTLICEALĂ ,,HENRI COANDĂ’’ BRAŞOV

(2) Electromagnetic spectrum, link: http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/ems3.html

(3) UV radiation, link: http://www.who.int/uv/faq/whatisuv/en/index3.html

(4) Ultraviolet (UV) radiation, link: http://www.fda.gov/Radiation-

EmittingProducts/RadiationEmittingProductsandProcedures/Tanning/ucm116425.htm

(5) UV radiation, link: https://www.epa.gov/sites/production/files/documents/uvradiation.pdf

(6) Solar ultraviolet radiation effects on biological systems, link:

http://www.ciesin.org/docs/001-503/001-503.html

(7) A guide to the UV Index, link:

https://www.epa.gov/sites/production/files/documents/uviguide.pdf