Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În funcţie de frecvenţa sau lumgimea de undă cu care radiaţia se repetă în timp respectiv
în spaţiu ,undele electromagnetice se pot manifesta in diverse forme
Spectrul radiaţiilor electromagnetice este împărţit după criteriul lumgimii de undă în
câteva domenii,de la frecvenţele joase spre cele înalte:
1. Unde radio
2. Microundele
3. Radiaţia infraroşie
4. Radiaţia vizibilă
5. Radiaţia ultravioletă
6. Radiaţia X (Röntgen)
7. Radiaţia gama
Spectrul electromagnetic
si Radiaţia
electromagnetică
Spectrul electromagnetic reprezintă
totalitatea radiaţiilor electromagnetice existente
în univers. Aceste radiaţii au frecvenţe cuprinse
între aproximativ 1023 herți şi 0 herți. Nu există
totuşi o delimitare teoretică exactă a acestui
spectru, întrucât practic lungimea de undă poate
avea orice valoare, valoarea maximă fiind
dimensiunea universului. În funcţie de utilitatea
radiaţiei electromagnetice, spectrul
electromagnetic este împărțit în mai multe regiuni,
dintre care de importanţă deosebită pentru noi este
regiunea spectrului vizibil (între 400 şi 700
nanometri), adică acele frecvenţe
ale spectrului care pot fi interpretate de către ochi.
RADIAŢIA
X(RÖNTGEN)
Radiația (razele) X sau radiația (razele)
Röntgen sunt radiații electromagnetice
ionizante, cu lungimi de undă mici, cuprinse
între 0,01 și 100 Å (ångström). Razele X
formează radiația X, o formă de radiație
electromagnetică. Cele mai multe raze X au o
lungime de undă cuprinsă între 0,01 și 10
nanometri, corespunzând frecvențelor cuprinse
între 30 petahertz și 30 exahertz (3 × 1016 Hz
până la 3 × 1019 Hz) și energii cuprinse între
100 și 110 keV. Lungimile de undă cu raze X
sunt mai scurte decât cele ale razelor UV și de
obicei sunt mai lungi decât cele ale radiațiilor
gamma.
Proprietăţile Radiaţiilor X