Margineantu Anamaria

Clasa a XII-a

Fotonul

Fotonul, numit și cuantă de lumină,

este particula elementară responsabilă
pentru toate fenomenele electromagnetice.
Cuvântul foton a fost creat în 1926 de
fizicianul american Gilbert Lewis, pornind
de la cuvântul grecesc φῶς, phos, care
înseamnă lumină. Deși teoria lui Lewis
despre fotoni, care susținea că aceștia nu pot
fi nici creați și nici distruși, s-a dovedit a fi
greșită — există numeroase fenomene cuantice de generare și anihilare a fotonilor
—, termenul a fost considerat foarte potrivit pentru cuantele de lumină și a fost
repede acceptat de întreaga comunitate științifică.
Proprietăți
Fotonii participă la interacțiunile electromagnetice; toate formele de lumină
(nu numai cea vizibilă) se compun din fotoni. Masa de repaus a fotonului este zero;
astfel, în absența oricărei interacțiuni viteza fotonului (viteza luminii, c) este
aceeași în toate sistemele de referință. Când este absorbit fotonul transmite
materiei energia, impulsul și momentul său cinetic. Energia unui foton E depinde
numai de frecvența lui ν, conform relației:
E = hν ;
- unde h este constanta lui Planck. Impulsul p asociat unui foton de energie E
este:
p = E/c ;
Atunci când un foton este absorbit de un atom, atomul primește un impuls
egal cu E/c. Dacă fotonul este reflectat (absorbit și reemis în sens contrar),
transferul de impuls este 2E/c.
Primele încercări științifice de a crea un model corpuscular al luminii au
avut loc în secolul al XVI-lea și i-au aparținut lui Pierre Gassendi; ele au fost
preluate și dezvoltate curând după aceea de către Isaac Newton. Dar conceptul
modern de foton a apărut abia la începutul secolului al XX-lea, mai întâi în
lucrările dintre anii 1905 și 1917 ale lui Albert Einstein (acesta folosea pentru
Margineantu Anamaria
Clasa a XII-a

foton denumirea germană das Lichtquant, „cuanta de lumină”). Această cuantă

servea la explicarea unor fenomene observate experimental care nu puteau fi
explicate prin modelul clasic al luminii, ca de exemplu efectul fotoelectric și
radiația corpului negru.
Precizarea conceptului de foton a avut de-a lungul timpului consecințe
deosebite în dezvoltarea fizicii, a celorlalte științe și a tehnologiei. Prin aplicarea
teoriilor legate de fotoni au devenit realitate printre multe altele: laserul,
fotochimia, microscopia de înaltă rezoluție, comunicațiile optice și analize atomice
și moleculare. Pentru viitor se întrevăd rezultate spectaculoase de exemplu în
criptografia cuantică sau realizarea de calculatoare cuantice.

Spectrul electromagnetic
reprezintă totalitatea radiaţiilor
electromagnetice existente în univers.
Aceste radiaţii au frecvenţe cuprinse între
aproximativ 1023 herți şi 0 herți. Nu
există totuşi o delimitare teoretică exactă
a acestui spectru, întrucât practic
lungimea de undă poate avea orice
valoare, valoarea maximă fiind dimensiunea universului. În funcţie de utilitatea
radiaţiei electromagnetice, spectrul electromagnetic este împărțit în mai multe
regiuni, dintre care de importanţă deosebită pentru noi este regiunea spectrului
vizibil (între 400 şi 700 nanometri), adică acele frecvenţe ale spectrului care pot
fi interpretate de către ochi. Nu există graniţe precise între aceste regiuni, prin
urmare delimitările prezente mai jos numai aproximative şi sunt stabilite în scop
didactic, dar şi operaţional, pentru a crea o idee clară despre dimensiunile acestor
zone ale spectrului electromagnetic.
Margineantu Anamaria
Clasa a XII-a

Regiunile spectrului electromagnetic

Undele radio: lungime de undă între 10 cm şi 10 km. Sunt folosite în
transmisiile radio ori de către radarele civile şi militare.
Microundele: lungime de undă între 1 mm şi 1 m. Sunt folosite, de pildă, de
cuptoarele cu microunde.
Infraroşii: lungime de undă între 0.7 şi 300 µm. În această gamă intră
radiaţia corpului uman. Prin captarea acestei radiaţii de către dispozitive speciale
este posibilă detectarea prezenţei organismelor vii chiar şi în condiţii de vizibilitate
zero.
Spectrul vizibil: lungime de undă între 400 nm (violet) şi 700 nm (roşu).
(Cât de mare este un nanometru? 1 mm = 1.000.000 nm; ori, altfel spus, dacă
împărțim un milimetru într-un milion de segmente egale, un nanometru este
dimensiunea unuia dintre cele un milion de părţi.)
Culorile fundamentale se găsesc între următoarele valori de frecvenţă:
Roşu: 610 - 700 nm;
Portocaliu: 590 - 610 nm;
Galben: 570 - 590 nm;
Verde: 500 - 570 nm;
Albastru: 450 - 500 nm;
Indigo: 430 - 450 nm;
Violet: 400 - 430 nm;
Ultraviolet: lungime de undă între 3 şi 400 nm. Folosite ca germicid
(substanţe folosite pentru distrugerea germenilor) ori pentru bronzarea artificială;
Raze X: folosite pentru radiografii medicale şi industriale;
Raze gama: folosite în tratarea cancerului.