Sunteți pe pagina 1din 21

Termografierea cu radiatii in infrarosu

1. Scopul lucrarii:
-

Cunoasterea mai larga a problematicii stiintifice si crearea uni suport tehnico-stiintific


care sa ajute la intelegerea chestiunilor de baza privind termografierea,
Trasformarea energiei interne a orcarui corp in energie electromagnetic din care sa
reiasa radiantiile termice

2. Domeniu de aplicare:
Termografierea in infrarosu consta, in principi, in detectarea de la distant a radiatiei emise
de un produs supus examinarii si tranformarea in formatiilor obtinute intr-o imagine
vizibila pe care se poate pune in evident eventualele discontinuitai din produs.
Dintre principalele domenii de aplicare a examinarii se pot enumera:
-

in domeniul militar, fotografierea in infrarosu a imaginiilor pe timp de noapte: motoare,


constructii subterane, etc
in domneniul medical, pt detectarea zonelor in care profileaza celulele canceroase
in constructii: pentru dectectarea deteriorarilor existente in acoperisuri, ferestre, usi sau
suprafete de caldiri, pe unde au loc pierderi de caldura
in instalatii pentru trasportul fluidelor calde, pe locuri unde se produc pierderi de caldura
in industria chimica, pentru supravegherea functionarii unor cazane si recipient unde au
avut loc reactii exoterme
pentru controlul instalatiilor electrotehnice pt transport si transofmare a curentului electric
in constructia de masini, pentru supravegherea modului de functionare a unor organe de
masini aflate in miscare
in tehnica nuclear, pentru supravegherea si diagnosticarea disfunctiilor
in verificarea calitatii materialelor in industria electronicasi in industria energetic
in monitorizarea proceselor tehnologice a materialelor compuse, prin supravegherea si
controlul proceselor.

3. Principiul fizic al metodei:


a. Istoric

Evolutia termografierii a fost dependent pe de o pate de cunoasterea undelor electromagnetice si


a legilor care le guverneaza, iar pe de alta parte de dezvoltarea tehnicilor de realizare a sensorilor
capabili sa detecteze radiatia termica sis a ofere semnalele electrice sau vizuale convenabile din
punct de vedere al posibiltatilor de interpretare si masurare. De asemenea, istoria termografierii
se impleteste si cu cea a descoperiilor si inventiilor din domeniul electricitatii si caldurii, ca si
din cel al opticii. Pana in 1800, momentul de referinta sic el de inecput in ceea ce priveste
termografierea in infrarsou, foarte multi cercetatori au fost preocupati de aflarea si descrierea
fenomenelor electice, termice si optice. Fiind aproape de spectrul vizibil, radiatiain infrarosu se
supune legilor de propagare a luminii, astfel ca evolutia istorica a cunoasterii in acest domeniu
ester strans legata de cunoasterea luminii, a mecanismellor vederii si a opticii in genera.
-

1800, Hershel descopera radiatia infrarosie


1864 Maxwell stabileste legile fundamentale ale electromagenticii
1900 Plank punele bazele fizicii cuantice
1929 se fabrica primele detectoare de radiatii infrarosii
1960 incepe fabricarea radiometrelor in infrarosu pentru aplicatii militare
1965 incepe fabricarea camerelor radiomerice pentru aplicatii civile

O imbunatatire remarcabila a performatelor camerelor folosite in termigrafiere se datoreaza


evolutiei microelectronicii, care a consus la o micsorare substantial a gerutatii si volumului.
Realizarea calucaltaorelor performante a permis o prelucare mai rapida si mai usora a fluxuli
relative amre de informatii furnizate de camera.
Principalele moment importante in domeniul termigrafieriisunt prezente mai jos:
-

1998 primele detectoare cu microbolometre , de racier


1994 apartia primelor detectoare matriciale, multielement
1960 aparitai detectoarelor din HgCdTe, pentru 812 m
1940 apartia detectoarelor din InSb pentru banda35 m
1930 fabricarea detectoarelor din PbS pentru domeniul 13 m
1929 fabricarea primelor detectoare de timp gama pana la 1.2 m
1830 fabricarea primelor detecoare de radiatii infrarosie- thermopile
1800 descoperirea radiatiei infrarostii de catre Herschel
b. Radiatia infrarosu

Radiaii infraroii = radiaii electromagnetice invizibile, penetrante, cu efect


termic pronunat, situate n spectru ntre limita roie a domeniului luminii vizibile i
microundele radioelectrice.

Infrarosul este o zona a spectrului electromagnetic care se regaseste in intregul


Univers. Un foc de tabara ,la fel ca si soarele emite radiatii infrarosii de lungimi de
unda mari.
In mod eronat se confunda uneori radiatiile infrarosii cu lumina ultravioleta care
poate cauza arsuri sau cancer al pielii.
Undele electromagnetice se impart in mai multe segmente. Lumina vizibila este
impartita in colori diferite ( rosu, galben, verde, albastru ). Zona infrarosie este
impartita in 3 segmente, Infrarosu A,B si C Fiecare litera corespunde unei
anumite zone de lungimi de unda , cu aplicatii speciale in industrie, agricultura si
sanatate umana si animala. Majoritatea surselor obisnuite de infrarosu emit in zona
secventelor apropiate (700-1400 Nm) sau scurte (1400-3000 Nm). Aici emisunea
reala este instabila si sursele de radiatii lucreaza la o temperarura interna de mai
multe mii de grade C (2000 C la lampile obisnuite de infrarosu).
Radiatia este perceputa numai in apropierea lampilor (30- 90 cm) si apare de
culoare rosu inchis in spectrul vizibil.
Din punct de vedere teoretic, in afara de soare, la nivelul suprafetei planetare
radiatiile mai pot emite orce aglomerare de elemente de material a carei
temperature este mai mare de zero absout.
In realitate vor emite radiatii numai acele corpuri care au fost iradiate anterior de
radiatii infrarosii solaresi a carei temperatura depaseste temperatura admosferei
ambiante, iar cele care nu au aceasta temperatura vor absorbi radiatii infrarosii.

Caracterizarea pe scurt a radiatiilor in infrarosu:


- radiaiile infraroii sunt emise de toate corpurile calde, cu temperaturi mai mari de zero
absolut ( -273,15 grade Celsius).
- lungimea lor de und depinde de temperatura emitorului .
- energia emis este proporional cu frecvena radiaiei corespunztoare i aceasta este
invers proporional cu lungimea de und.
- de la Soare primim radiaii vizibile i invizibile care ajung pe pmnt dup ce strbat
atmosfera terestr.
- radiiile invizibile, infraroii i ultraviolete, nu produc senzaia de lumin asupra ochiului
uman dar pot fi puse n eviden prin alte efecte pe care le au.
- radiaia infraroie exist in mod natural ins nu este vizibil ochiului uman, in cazul
pacienilor investigai ea fiind emis chiar de catre cldura corpului pacientului.
Razele infrarosii in functie de lungimea lor de unda se impart in 3 subdiviziuni :
IR-A (unde scurte 0,75 - 1,4 m) contine cea mai mare parte a energiei, prin urmare poate sa
patrunda pana la nivelul subcutanat;
IR-B (unde medii 1,4 - 3,0 m) patrunde pana la nivelul dermei;
IR-C (unde lungi 3,0 - 1000,0 m) poate sa patrunda doar pana la nivelul epidermei;
Primele doua categorii sunt exploatate mai ales in domenii medicale sub stricta supraveghere. De
aceea, in calitate de sursa de infrarosii poate servi orice corp, inclusiv si cel omenesc.
O particularitate a razelor infrarosii este aceea, ca orice corp, inclusiv si organismul
uman, nu numai absoarbe sau reflecta iradierea, ci este si o sursa a acestora.
Actiunea asupra corpului in omenesc este conditionata de efectul termic. Cresterea
temperaturii rezultatul absorbtiei razelor infrarosii de catre tesuturi duce la reactii

cu caracter: local (hiperemia, marirea permeabilitatii vaselor) si general


(intensificarea metabolismului, termoreglarea, etc.). Caldura infrarosie, invizibila
pentru ochiul uman, patrunde in tesuturi la adancime de 3-7 cm.

c. Emisivitatea
Prin emisivitatea unei suprafete se defineste raportul dintre radiatia emisa de o
suprafata oarecare si radiatia emisa de un corp negru aflat la ceeasi temperature si
avand aceeasi suprafata.
Emisivitatea notate in general cu

este deci un coefficient cuprins in intervalul

[0,1], care arata care arata cat de aproape se situeeaza o suprafata oarecare fata
de un corp negru pentru care =1.
In cazul unei suprafete reale, emisivitatea nu este constanta, ci variaza o data cu:

Temperature
lungimea de unda
directia radiatiei emise
natura materialului

starea suprafetei

Emisivitatea pentru o anumita lungine de und , se notaeaza cu

si se numeste

emisivitate spectral, iar cea dupa o anumita directive paorta denimirea de


emisiviate directional si se notaeaz cu

fiind unghiul dintre directia radiatiei

si normal de suprafata. Emisiviatae unei suprafete, conisderata ca o medie pe toate


directiile se numeste emisiviatate sferica( deorece radiatia emisa poate fi incadrata
intr-o sfera), iar emisitatea sferica medie pentru toate lungimile de unda este
emisivitatea totala,

sau, mai simplu

Corpul negru
notiunea de corp negru a fost propusa si decsrisa im1860, e catre Kirchhoff
si reprezinta un radiator ideal(radiatia termica este maxima pentru
temperatura data)
Aste corpuri absorb integral radiatia incidenta. In teoria corpului negu se considera
ca cesta se afla intr-un echilibru termic complet, ceea ce inseamna ca se afla o
temperature constanta. Asadar, corpul negru se coporta ca o capcana pentru
radiatii, fiind complet absorbant si emitand radiatii in toate directile in mod uniform.
Existent corpurilor negre in laboraturul de incercari termice este nevesara la
masuratorile care se fac in infrarosu, deorece ele sunt folosite ca surse de referinta,
in special in etalonarea aparaturii utilizate in termografiere.
Conceptul de corp negru sta la baza studierii transferului energiei radiante. Este
folosit ca element de referinta cu care se ot comapra corpurile reale.
Corpul negru emite maximimum posibil de energie radiant, fiind asadar o referinta
utila de evaluare, prin comparative, a emisiei corpurilor reale.

Modelul corpului negru


Din punct de vedre energetic, orice radiaie emis de un corp este nso it de un consum
de energie. n emisia radiaiilor electromagnetice, de exemplu a luminii n procesele de
chemiluminescen, energia radiaei se dobndete din reaciile chimice; n procesele de
electroluminnescen, ea provine din energia electronilor care excit moleculele i atomii; n
catodoluminiscen, din energia razelor catodice care ciocnesc substana luminescent.
Prin nclzirea lor, corpurile emit radiaie: energia este luat de la corpurile
nconjurtoare, sau n cazul nclzirii metalelor datorit trecerii curentului electric din energia
electric care se transform n cldur.Radiaiile electromagnetice care se genereaz prin
transformarea cldurii n energie radiant se numesc radiaii termice. Cnd cantitatea de cldur
absorbit de la corpurile nconjurtoare compenseaz energia radiat de corpul emisiv, atunci se
realizeaz un proces de echilibru, care se menine la o temperatur constant T. n acest caz
radiaia termic se mai numete i radiaie de temperatur sau de echilibru.
Proprietatile de emisie sunt legate de cele de absorbtie:
-

corpul negru este un emitator perfect la orice si unghi


energia radianta totala emisa de un corp negru(in toate unghiurile si este o
functie numai de temperatura.Corpul negru este un emitator perfect in sensul
ca el emite energia radianta maxima posibila pentru un corp la acea
temperatura.

Se poate arata ca proprietatile de emisie ale corpului negru sunt o consecinta


directa a proprietatilor sale de absorbtie:un mic corp negru de forma arbitrara in
interiorul unei cavitati negre izoterme.La echilibru termic,corpul negru trebuie sa fie
la aceeasi temperatura ca si cavitatea.

Pentru a mentine aceasta temperatura,corpul negru trebuie sa emita tot atata energie cata
absoarbe si aceasta trebuie sa ramana adevarata cand orientarea unghiulara a corpului negru se
modifica,sau cand cavitatea N este aranjata sa radieze sau sa absoarba numai intr-un interval
mic . In plus,cand temperatura cavitatii se schimba,energia absorbita si emisa de
corpul negru trebuie sa se modifice astfel incat echilibrul termic sa se mentina.
Practic,numai putine suprafete,ca aurul negru ,platina neagra se apropie prin
proprietatile lor de corpul negru.

Radiaia corpului negru induce o for de atracie mai puternic dect gravitaia.
Aceasta este concluzia unui studiu privind fora atractiv a corpului negru generat
de radiaia sa, lucrare publicat de oamenii de tiin de la Universitatea din
Innsbruck.

4. Termografierea in infrarosu
a) Definitia termografierii
Termografierea in infarosu este o tehnica ce emite obtinerea, cu ajutorul unei aparaturi adecvate,
a imaginii tremice a unei scene termice observate intr-un domeniu spectral din infrarsou.
Termografierea in infrarosu conta, in principiu, in detectarea de la distant a radiatie emis de un
produs supsu examinarii si tranformarii informatilor obtinute intr-o imagine vizibila pe care se
pot pune in evident eventualele discontinuitati din produs.
b) Schema de principiu
In figura 2 este prezentata schema de principiu a controlului termografic prin teledetectie in
infrarousu. Materialul supus examinarii este in miscare rectilinie, astefl in diferite zone ale
acestuia trec succesiv prin fata sursei de caldura, si apoi prin fata detectorului de radiatie termica.
Cadura furnizata de dispozitivul de incalzire patrunde in materialul examinat si se distribuie cu
un grad de uniformitate dependent de omogenitatea materialului.
Se poate deduce existent imperfectiunilor din material, care au produs perturbatii de distribuitie a
fluxului termic.scurt de timp, asemanator bitzilor flolsite in termografiere. Astel, podus examinat
primeste energie sub forma de fotorafiere. Durata impulsurilor sete de ordinal sutimilor sau
miilor de scunda
In conrolul nedestructiv, cel mai folosit system de termografiere includw o sursa de radiatie
infrarosie, de regula dubla, care emite caldura intr-un interval

Figura 3. Schema de principiu a controlului termografic prin teledetectie in infrarosu cu o sursa


liniara de caldura

c) Termografierea in infrarosu in constructii

radiatia solara:
Principala sursa de caldura a Pamuntului este Sorele. Raditaia sollara constituie
sursa tutuoro fenomeneleor ternice ce se produc la suprafata scoartei tereste. In
urma reactiilor tremonucleare de transfor,are a hidrogenului in heliu, care are loc in
Soare la temperature de 20 000 000 c, se emit in mod continuu in spatial cosmic
un flux de energie radiant, caracterizata printer altele de lungimea de unda a
radiatiei

pierdei de caldura din cladiri:

Principlale pierderi de enrgie termica in cladiri sunt:


- pierderi de caldura prin elementele componente ale constructiilor
- pierderi de caldura prin ventilatie, care pot fi intentionate sau nementionate
Structura cladirii prezentate in schma de mai jos este alcatuita conform standardelor suedeze si
nu prezinta defecte de izolatie sau etansare. Ventilatia aerului reprezinta o fractiee de 0,5 din
volumul cladirii/ora.
In imagiea de jos este prezentata termograma unei cladiri de locuit, in care se evidentiaza
pierderilnomale de cldura pet imp de iaarna.
La proiectarea unei caldiri, izolatai termica rae rol de a rezaliza un climat de interior cat mai
confortabil.

detectia imprefectiunilor

dupa momentul de aparitiei lor, imperfectiunile unei caldiri pot fi impartite in doua mari
categorii: imperfectiuni initiale:
-

erori de constructie: fe imbinare a peretilor intre ei, de imbinare a peretilor cu acoperisul


Utilizarea unor material necorespunzatoare sau incompatibile
Utilizarea unor materilae de izolare in cantitae insuficienta sau cu o grosime unifrma.
: deteriorari aparute in timp:
Degradarea materialelor ca urmare a fenomenului de imbatranire
Detriorari din cauza miscarii Pamantului
Detriorari din cauza unor sitatii accidental

Examinarile termografice se aplica in constructii pentru:


-

evidentierea zonelor pe unde pierderile de caldura depasesc limitele normale


detectarea zonelor unde izolarea a fost efectuata cu erori
detectarea neetanseitatii in locurile de imbinarea a pertetilor cu pardoseala sau cu tavanul
evidentierea exesului de ventilatie

In cadrul Universitatii Politehinca s-a derulat un contact de cercetare care a avut ca


temaEvaluarea constructiilor civile aferente de cutremure prin teromgrafirea in
infrarsou

Tamplaria metalica determina pierderi destul de mari de caldura in dreptul


ferestrelor, se pot remarca, sub cupora, dou zon evident mia calde, corespunzatoare
restaurantului Univeristatii(1) si Agentiei Nationale Leonardo da Vincii(2), cu birouri
ce necesita surse suplimentare de caldura.

d) Sensibilitatea metodei de control nedistructiv cu radiatie


-

Sensibiltatea detectorului- este raportul de tranformare dintre


semnalul electric de iesire si fuxul termic ajuns ca director:

unde U, i sunt tensiunea si


respective curentul semnalului electric, iar P este puterea fluxului incident.
-

Senibilitatea spectral- sensibiliatea unui dectector depinde de


spetrul radiatiei incidente
Cand repartitia spectala a fluxului incident este unficorma,
detectorul produce un semnal ce variaza cu lugimea de unda. Deci ,
semnsibilitatea spectral poate fi definite prin relatia:

-> unde: i si P au semnificatiile deja


mentionate mai jus

-> dependenta
sensibiltatii de lungimea de unda
Sensibilitatea globala- este definite prin relatia:

Constanta detectorului, este definnita de relatia:

ft
-> unde

este frecventa de

trecere care corespunde unei reduceri cu 3 dB a sesnsibiltatii.


Sensibilitatea unui detector,excitat periodic sinusoidal cu amplitutinea constanta
dar frecventa variabila, variaza cu frecventa:

Zgmonotul detectorului

Este o marime ce rezulta prin combinarea mai multor tipuri de zgomote si anume:
zgomotul radiatiei (provenite din mediul inconjurator), zgomotul intern al
elementului sensibil si zgomotul aplificat.
Se poate vorbi de:
-

Zgomotul
Zgomotul
Zgomotul
Zgomotul

fonic
tmperaturii
termic
de modulare

Zgomotul de contact

e) Limitarile metodei de control nedistructiv cu radiatie IR


In controlul termografic de la diastanta, radiatai infrarosie emisa de un obiect ajunge la
detector dup ace traverseaza un strat admosferic. Avand in vedere faptul ca undelele
electromagetice se ropaga mai bine in vid este evident faptul ca prezenta orcarui
mediu dferit de vid afecteaza in sens negative transmiterea radiatiei.
Din punc de vedere al radiatiei ininfarosu, adosfera reprezinta un ansamblu de
obstacole: molecule de gaz, constituienti naturali ali admosferei, apa in
suspensie( bruma sau ceata), apa sub forma de precipiatii( ploaie sau zapada), praf,
fum, etc.
Aceste obstacole provoaca o serie de efecte;
- Atenuarea fluxului termic util
- Aparitai unor radoatii parasite
- Deformararea fasciulului emis de un boiect examinat ca obiect ca urmare a
turbulantei admosferice.\
In termografiere efectele mentionate mai sus, se manifesta la nivl de iesire de
semnale prin deradarea raportlui semnal/zgomot.

Termografierea in infrarosu prezinta o serie de limite:


-

cost ridicat al instalatiei


calificarea superioara a personalului operator

f) Echipamente utilizate la termografierea in IR (tipuri de senzori utilizati pentru


captarea radiatiei, formarea si afisarea imaginii campului observante

Echipamnete electrice utilizand masurarea temperaturilor in infrasoru

Decectosop ultrasonic analogic

g) Standarde utilizate in termografierea IR;


SR 13340-1996 Examninari nedestructive. Termografiere in infrarsou.
Vocabunalar
STAS 2849/1-86 Iluminat. Radiatia optica. Emisie, propagare si marini
caracteristice generale. Terminologie.
STAS 2849/6-86 Iluminat. Marimi energetic, totometrice si fotonice.
Terminologie