Student-Constantinescu Andrei

Grupa-TC41

Senzori de miscare

Introducere
Senzorii de prezenţă detectează prezenţa unor obiecte (oameni, animale, maşini, etc.) întro
anumită arie monitorizată. Detectorii de mişcare reacţionează doar la obiectele aflate în mişcare.
Diferenţa dintre cele două tipuri de senzori este aceea că senzorii de prezenţă generează semnal
tot timpul când obiectul este în aria de operare a senzorului, în timp ce senzorii de mişcare sunt
sensibili doar la obiectele în mişcare. Dintre aplicaţiile acestor senzori menţionăm: dispozitive de
securitate şi supraveghere, jucării interactive, etc. Pentru a fi dedicaţi în detectarea prezenţei oamenilor,
senzorii trebuie să fie sensibili la anumite proprietăţi caracteristice corpului uman: greutate, căldură,
sunet, constantă dielectrică, etc.
În prezent în detectarea prezenţei sau a mişcării persoanelor se folosesc următoarele tipuri de
senzori:
 Senzori de presiune a aerului – detectează modificări ale presiunii aerului ca rezultat al
deschiderii uşilor sau ferestrelor;
 Senzori capacitivi – detectează capacitatea corpul uman;
 Senzori acustici – detectează sunetul produs de oameni;
 Senzori fotoelectrici – detectează întreruperilor razelor de lumină cauzate de mişcare obiectelor;
 Senzori optoelectrici – detectează variaţii ale iluminării unei arii;
 Senzori de presiune – determină greutatea intruşilor, se poziţionează pe pardoseală sub covor;
 Senzori electrici de contact – se conectează pe uşi sau ferestre;
 Întrerupătoare magnetice – versiunea noncontact a senzorilor electrici de contact;
 Senzori de vibraţie – reacţionează la vibraţia pereţilor sau a altor structuri ale construcţiei;
 Detectori de geam spart – senzori ce reacţionează la sunetul produs la spargerea unui geam;
 Senzori de mişcare IR – dispozitive sensibile la căldura emanată de corpurile calde sau reci în
mişcare;
 Senzori de microunde – detectori ce reacţionează la microundele electromagnetice reflectate de
obiecte;
 Senzori ultrasonici – similari celor de microunde, doar că reacţionează la ultrasunete;
 Sistem de detectori laser – similar detectorilor fotoelectrici, cu deosebirea că ei folosesc raze de
lumină înguste şi combinaţii de reflectoare;
 Detectori triboelectrici – senzori capabili să detecteze sarcina electrică statică purtate de
obiectele în mişcare;
 Senzorii de mișcare sunt o componentă tehnică care poate determina calitatea sau mai degrabă
cantitatea măsurată a proprietăților fizice și chimice cum ar fi: temperatura, radiațiile termice,
umiditatea, presiune, sunetul și luminozitatea. Aceste măsuri sunt convertite în semnale electrice.
Primii senzori funcționali au fost utilizați în industria armamentului.
În prezent senzorii de mișcare sunt utilizați frecvent si cei mai raspanditi sunt cei in sistemele
anti efractie.Pot fi montați de la ușile de la supermarket până la magazinul din benzinării. Senzorii de
mișcare fac viața mai ușoară persoanelor care nu pot deschide o ușa, de asemenea senzorii de mișcare
asigură securitatea casei prin detectarea mișcării și aprinderea luminii de exemplu.
Senzorii inrolati la un sistem de alarma asigura o protectie completa impreuna cu acesta.
Tehnologia moderna de securitate a avansat pana la punctul in care putem vedea alerte de pe
smartphone-urile noastre atunci cand un senzor este declansat. Aceste alerte va vor notifica daca
perimetrul securizat a fost incalcat, atat in interior cat si in exterior, oferindu-va informatiile necesare
pentru a lua o decizie rapid.

Istoria
 1987 – primul senzor de lumină din lume realizat de Steinel;
 1988 – primul detector de mișcare realizat de Steinel;
 1994 – un nou senzor de mișcare pentru controlul luminii în funcție de luminozitatea
ambientală;
 1995 – introducerea senzorului bazat pe semiconductori;
 1996 – introducerea tehnologiei cu microprocesor pentru a emite semnale precise;
 2000 – primul senzor de mișcare radar (de înaltă frecvență) pentru controlul luminilor;
 2004 – apariția senzorului miniatură cu patru piro-detectori și microprocesor pentru control;
 2006 - sensIQ - cel mai avansat senzor de mișcare pentru aplicații profesionale de înaltă
precizie optică;
 2007 – aniversare 20 de ani de la apariția primului senzor de mișcare.

Ce sunt senzorii de miscare?

Un senzor de miscare (sau detector de miscare) este pivotul sistemului de securitate,
deoarece este principalul dispozitiv care detecteaza atunci cand cineva intra in casa ta in mod fraudulos.
Un senzor de miscare utilizeaza una sau mai multe tehnologii pentru a detecta miscare intr-o zona. In
cazul in care un senzor este declansat, este trimis un semnal la panoul de control al sistemului de
securitate, care se conecteaza la centrul de monitorizare si va trimite o notificare cu privire la un
potential pericol de efractie.
Senzori de miscare creeaza o harta in infrarosu, folosind energia in infrarosu. De obicei, este
recomandata plasarea lor in coltul unui perete. Senzorii identifica temperatura corpului uman, iar atunci
cand cineva se plimba printr-o camera, senzorul detecteaza schimbarea rapida a energiei. De asemenea,
senzorii de miscare pot fi setati pentru distanta si sensibilitate diferita.

Scopul principal al senzorului de miscare este de a detecta un intrus si de a trimite o alerta la

panoul de control, care va avertizeaza atat pe dumneavoastra cat si centrul de monitorizare (daca este
cazul). Senzorii intra in functiune atunci cand nu sunteti acasa sau atunci cand “ii spuneti” sistemului
ca nu sunteti in preajma. Unele sisteme de securitate pot fi programate sa inregistreze evenimente prin
intermediul unei camere de supraveghere atunci cand este detectata miscarea.

Utilitatea senzorilor de miscare:

 Sa va trimita o notificare in cazul in care se intra in stare de alerta

 Sa declanseze soneria atunci cand cineva se apropie de usa de la intrare
 Sa va trimita o notificare atunci cand copii sunt aproape sa intre intr-o zona restrictionata – de
exemplu: subsol, cabinet medical etc.
 Sa va anunte in cazul in care animalele de companie sunt zone in care nu ar trebui sa fie

Tipuri de senzori de miscare:

Detector cu infrarosu pasiv (PIR): Senzorii PIR (passive infrared) au devenit extrem de

populari în sistemele de supraveghere sau de management a energiei. Domeniul senzitiv a elementul
PIR se cuprins între 4 şi 20 μm. Există trei tipuri de elemente senzitive ce pot fi folosite de către un
detector PIR: termistorii, termopilele şi elementele piroelectrice. Aproape în exclusivitate ca elemente
termosensibile sunt folosite cele piroelectrice datorită simplităţii, costului scăzut, timp de răspuns mic,
domeniu larg de detecţie. Un element piroelectric va genera semnal electric ca răspuns la o radiaţie
termică incidentă. Efectul provine din încărcare piezoelectrică a materialelor ce se dilată sub efectul
radiaţiilor termice incidente figura de mai jos.

Comportarea senzorilor piroelectrici la interacţiunea cu radiaţia IR

 Această încărcare se manifestă sub forma apariţiei unei diferenţe de potenţial între două laturi
opuse a materialului. Proprietăţile piezoelectrice ale materialului determină şi unele efecte negative.
Dacă senzorul este supus unui efort mecanic cauzata de o forţă exterioară, acesta va genera de
asemenea semnal electric care în majoritatea cazurilor se suprapune peste semnalul generat ca urmare a
interacţiunii senzorului cu undele IR. Pentru a separa acumularea de sarcină indusă de undele IR,
senzorii piroelectrici au de obicei o forma simetrică, figura de mai jos.

Arhitectura senzorului piroelectric, B Circuitul echivalent al senzorului

Senzorul este format din două elemente de formă identică. Elementele sunt conectate în
circuitul electronic într-o aşa manieră încât sa genereze semnale în opoziţie de fază ca răspuns la
aplicarea unor semnale având aceeaşi fază. Interferenţele produse de efectul piezoelectric sau de
radiaţiile termice zgomotoase (false) se aplică în mod simultan (în fază) ambilor electrozi, deci cele
două semnale se vor anula, în timp ce radiaţia termică variabilă de detectat va fi absorbita la un
moment dat doar de un singur element, evitându-se în acest fel anularea semnalulu.

Un mod de a fabrica senzori simetrici este de a depune pe ambele părţi ale unui element
piroelectric două perechi de electrozi. Fiecare pereche de electrozi va forma un condensator ce se va
încărca electric atât datorită radiaţiei termici cât şi datorită stresului mecanic. Electrozii de pe partea
superioară a senzorului sunt interconectaţi formând un sigur electrod continuu, în timp ce electrozii de
pe partea inferioară sunt separaţi formându-se în acest fel doi condensatori legaţi în serie în opoziţie de
fază. În funcţie de poziţia electrozilor semnalul generat va avea polaritate pozitivă sau negativă. Este
foarte important ca cele două elemente piroelectrice să fie simetrici şi astfel montaţi încât să genereze
acelaşi semnal la aplicarea unor excitaţii externe de acelaşi fel.

Ca materiale cu proprietăţi piroelectrice cele mai utilizate sunt elementele ceramice.

Coeficientul piroelectric al acestor materiale poate fi modificat relativ simplu prin modificarea
porozităţii materialului (golurile din interiorul senzorului). Pe lângă elementul senzitiv, un senzor PIR
are nevoie şi de un dispozitiv de focalizare: oglinzi parabolice sau lentile Fresnel. Modul în care
conlucrază sistem de lentile Fresnel şi un film PVDF (elementul piroelectric) este ilustrat in figura de
mai jos. Senzorul va combina două metode de construcţie: senzori cu formă complexă şi elemente cu
focalizare multiplă.
 Arhitectura unui senzor PIR, B Varianta comercială a senzorului PIR

Microunde (MW): Acesti senzori trimit impulsuri cu microunde si masoara reflexia pe un

obiect in miscare. Acestia acopera o suprafata mai mare decat senzori infrarosu, dar sunt mai
vulnerabili la interferente electrice si sunt mai scumpi. Mai jos este reprezentat un senzor de miscare
PIR cu microunde.

Tehnologia Dual Motion: Senzorii de miscare pot combina anumite caracteristici in incercarea
de a reduce alarmele false. De exemplu, un infrarosu (PIR) poate fi combinat cu un senzor cu
microunde. Din moment ce fiecare opereaza in diferite zone ale spectrului, iar unul este pasiv si unul
este activ, tehnologia dublata a acestor senzori ajuta la reducerea posibilitatii emiterii unei alarme false,
deoarece ambii senzori trebuie sa fie este declansati.

Zona reflectorizanta: Detectorul emite raze infrarosii de la un LED. Folosind reflexia acestor
raze, senzorul masoara distanta fata de persoana sau obiect si detecteaza daca obiectul se afla in zona
desemnata.
 Senzorul cu ultrasunete: Acest tip de senzor trimite impulsuri de unde ultrasonice si masoara
reflexia pe un obiectele aflate in miscare. Modulul HC-SR04 este unul dintre cei mai populari și ușor
de utilizat senzori de distanță, este compatibil cu Arduino și necesită doar pini I/O digitali.

Modulul cu traductori ultrasonici HC-SR04

Măsurarea distanței se realizează prin calcularea diferenței dintre momentul de timp la care s-a
transmis semnalul de către emițător și momentul la care acesta a fost detectat de către receptor. Poate
măsura distanțe între 2 cm și 4m cu o precizie de până la 3mm. Modulul include un emițător, un
receptor și circuitul de control.

t ∙c
Calculul distanței se realizează folosind următoarea formulă d= (8)
2
Unde:
d = distanța dintre modul și țintă;
t = timpul de așteptare dintre transmiterea semnalului și recepționarea sa;
c = viteza sunetului în mediul de propagare
Modulul deține patru pini de conectare:
 Vcc (input): se va conecta la o tensiune de 5V;
 Trig (trigger): se va conecta la placa logică și se va genera un semnal de trigger;
 Echo: se va conecta la placa logică, va primi semnalul undei reflectate;
 GND (ground): se va conecta la masă;
 Schema electrică a modulului HC-SR04

Senzor de mișcare Radar (de înaltă frecvență): Senzorii de mișcare radar denumiți și senzori
cu ultrasunete sau senzori de înaltă frecvență ( HF - high frequency), funcționează prin transmiterea
undelor sonore de înaltă frecvență, care scanează obiectele aflate în jur și emit senzorului informațiile
din mediu. Mișcarea detectată în câmpul de acțiune al senzorului perturba modelul undelor reflectate și
activează senzorul. Senzorul de mișcare cu ultrasunete emite unde sonore de frecvențe înalte
nepercetibile de auzul uman.

Cel mai mare avantaj al senzorului de mișcare de înalta frecvență (HF) este de asemenea și cel
mai mare dezavantaj. Senzorii HF sunt sensibili la orice mișcare, nu doar mișcările umane și prin
urmare pot crea alarme false. Atunci când senzorii HF se utilizează pentru controlul luminilor, există
posibilitatea ca luminile să fie aprinse chiar dacă în câmpul vizual al senzorului nu se află nicio
persoană.
Senzorii HF au o acoperire similară cu senzorii de mișcare cu infraroșu (PIR). Senzorii HF au
raza de acțiune de 3 metri în înălțime și 8 metri în lungime.
Senzorii HF pot avea încorporată tehnologia-duală, însemnând că pe langă senzorul HF este
inclus și un senzor PIR. Senzorii cu tehnologie duală utilizează senzorul PIR care are o sensibilitate
moderată pe distanțe mari și senzorul HF care are o sensibilitate ridicată pe distanțe mici. Împreuna
senzorul HF și PIR îmbunătățesc capacitatea generală de detecție.
Un alt avantaj/dezvantaj al senzorului HF este acela că detectează mișcarea prin obiecte solide
(sticla, perete). În zonele în care nu exista o vedere directă, senzorul poate detecta mișcarea. În acest
caz faptul că senzorul detectează mișcarea prin obiecte solide reprezintă un avantaj. În cazul în care
senzorul HF detectează mișcarea dintr-o zonă adiacenta populată, senzorul va declanșa lumina din zona
nepopulată, creând alarme false.
Alegerea și montarea corectă a senzorului conduce la o opțiune viabilă pentru controlul
luminilor atât în zona rezidențială cât și în cea industrială/comercială.
Undele electromagnetice cuprinse între 10 kiloherți până la 300 gigaherți sunt numite unde
electomagnetice de înaltă frcventa. În viața de zi cu zi undele de înaltă frecvență sunt utilizate de
telefoanele mobile, stațiile de emisie și de radarele navale. Raza de acțiune a undelor de înaltă frecvență
variază între 1 mm la 30 km. Senzorul de mișcare radar (de înaltă frecvență) emite semnale sonore de
înaltă frecvență imperceptibile în mediul înconjurător și analizează ecoul primit din mediu. Spre
deosebire de senzorul infraroșu pasiv, senzorul de înaltă frecvență se poate ascunde în spatele
paravanelor sau în spatele sticlei decorative a lămpilor de iluminat.

Care sunt cele mai neindicate locuri pentru un senzor de miscare?

 In interiorul casei, deasupra ferestrei. Senzorii care sunt activati pe baza de caldura, pot fi
pacaliti de catre caldura produsa de soare, atunci cand este foarte cald si se pot activa fara sa
existe un pericol real. In plus, senzorii functioneaza mult mai bine in momentul in care un hot
merge paralel cu ei, decat atunci cand merge direct catre ei.
 Langa o sursa de caldura. Este contraindicat ca senzorul sa stea langa un calorifer sau o alta
sursa de caldura, deoarece schimbarile de temperatura pot sa declanseze alarma din casa.
 Langa perdele sau aparate de aer conditionat deoarece miscarea perdelelor sau curentii proveniti
de la aerul conditionat pot declansa alarme false.