UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA TRANSPORTURI

Departamentul Telecomenzi și Electronică în Transporturi

PROIECT MES

Îndrumător Student
Ș.l. Lacramioara NEMȚOI Adrian COSTICĂ
Grupa 8311

București
2023

1
UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA TRANSPORTURI

Departamentul Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Instrument numeric de măsură –

Frecvențmetru numeric

Îndrumător Student
Ș.l. Lacramioara NEMȚOI Adrian COSTICĂ
Grupa 8311

București
2023

2
 Cuprins
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE...........................................................................................

1.1 IMPORTANȚA APARATELOR DE MĂSURĂ NUMERICE...................................................4

1.2 AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE.......................................................................................4

1.3 CARACTERISTICI APARATE DE MĂSURĂ NUMERICE....................................................5

CAPITOLUL 2. TEMA PROIECTULUI................................................................................

CAPITOLUL 3. SCHEMA BLOC...........................................................................................

CAPITOLUL 4. MEMORIU TEHNIC....................................................................................

4.1 FORMATOR DE IMPULSURI CU TRIGGER SCHMITT......................................................8

4.1.1 Triggerul Schmitt ca formator de semnal logic TTL/CMOS..................................9
4.1.2 Schema de trigger Schmitt compatibil TTL/CMOS cu amplificator operaţional...9
4.1.3 Schema de trigger Schmitt cu inversoare CMOS.................................................10

4.2 POARTĂ LOGICĂ ȘI....................................................................................................11

4.3 REGISTRU DE MEMORARE..........................................................................................11

4.3.1 Registre cu comanda pe palier(prin impulsuri).....................................................13

4.3.2 Registre cu comanda pe front...............................................................................14

4.4 BLOC DE NUMĂRARE ZECIMALĂ ȘI AFIȘARE.............................................................14

4.4.1 Clasificare si principalii parametri de calitate......................................................14
4.4.2 Numărătorul binar –zecimal.................................................................................14
4.5 BLOC DE AFIȘARE NUMERICĂ....................................................................................16

4.5.1 Afisaje cu diode electroluminiscente....................................................................16

4.6 OSCILATORUL CU CUARȚ..........................................................................................19

4.6.1 Descrierea principiului de funcționare..................................................................20

4.7 DECODOARE..............................................................................................................22

CAPITOLUL 5. BREVIAR DE CALCUL............................................................................

5.1 ETALONUL DE FRECVENȚĂ........................................................................................23

5.2 ECUAȚIA DE FUNCȚIONARE.......................................................................................23

5.3 LIMITE DE MĂSURĂ...................................................................................................23

5.4 MĂSURAREA FRECVENȚEI.........................................................................................24

5.5 METODE DE MĂSURARE............................................................................................24

3
 5.5.1 Metoda directă......................................................................................................25
5.5.2 Metoda de rezonanță.............................................................................................25
5.5.3 Metoda numerică..................................................................................................25
5.5.4 Metoda de comparație...........................................................................................26
5.6 ERORI DE MĂSURARE................................................................................................27

5.7 ALIMENTAREA CIRCUITULUI.....................................................................................28

5.7.1 Circuite de protecție la alimentarea incorectă.......................................................28

CAPITOLUL 6. SCHEMA ELECTRICĂ.............................................................................

CAPITOLUL 7. BIBLIOGRAFIE.........................................................................................

Capitolul 1. Introducere
1.1 Importanța aparatelor de măsură numerice
Cea mai importantă trăsătură a aparatelor de măsurare numereice constă în faptul că
acestea sunt aparate electronice moderne, care furnizează rezultatul măsurării sub formă
numerică.
Cel mai probabil, avem contact cu aparate electrice sau electronice zilnic: de la
ascultatul de muzica, la verificarea unui mail până la preparea unui mic-dejun. Ceea ce, la fel
de probabil ca ideea anterioară, nu se întreabă foarte multă lume este ce întâmplă când unul
din aceste obiecte se strică? Mulții ar alege să renunțe la respectivul dispozitiv și să cumpere
altul nou, însă alții, dornici să aibă satisfacția că au reușit să repare obiectul stricat se
încumetă să afle ce este de făcut. Primul contact cu interiorul unui dispozitiv electronic pentru
un necunoscător este conturat de un tablou format din componente de diferite demensiuni,
cablate, prinse, niciuna nepărând să facă vreun sens; se citește manualul de instrucțiuni, unde
este indicat să se verifice daca nu cumva una dintre rezistențe s-a ars prin mărurarea acesteia –
problemă rezolvată fără a fi nevoie de înlocuirea dispozitvului electronic stricat, fără cheltuieli
suplimentare.
Toată această mică poveste a avut scopul de a sublinia importanța aparatelor de
măsură numerice – căutarea, găsirea și rezolvarea unuor posibile probleme de funcționare,
economisarea banilor, faptul că nu ne mint niciodata dacă sunt utilizate corect.

1.2 Avantaje și dezavantaje

Principalele avantaje ofertie de aparatele de măsurare numerice ar fi:
 viteză de măsurare superioară aparatelor de măsură analogice, întrucât au răspunsul
independent de amplitudinea semnalului ce poartă mărimea de măsurat și gradului de
automatizare al măsurării;

4
  precizie și reprodutibilitate relativ mare, datorită eliminării eriorilor de citire și a
compensării automate a celorlalte categorii de erori;
 sunt mai robuste (rezistente la șocuri și vibrații);
 pot funcționa în orice poziție;

Pe de altă parte, instrumentele de măsură numerice prezintă și dezavantaje:

 aparatele de măsură numerice nu permit sesizarea rapidă a tendinței de evoluție a
mărimii de măsurat și nici realizarea de scări neliniare.

1.3 Caracteristici aparate de măsură numerice

Dispozitivele electronice dintr-o structură numerică de măsurare primesc sau
proceseaază informație binară, pentru care contează numai
Circuitele integrate ale unui aparat de măsură numeric lucrează cu semnale analogice,
dar toate celelalte blocuri lucrează cu semnale numerice. Semnalele analogice pot fi măsurate
direct cu aparate relativ simple, însă sunt sensibile la imperfecțiunile căilor de transmisie și de
prelucrare (pierd din precizie după fiecare operație deoarece informația este grefată pe
amplitudine).
Semnalele numerice sunt sub formă de impulsuri și au informația grefată pe durată și
pe poziția impulsurilor în timp (acestea oferă o mai mare flexibilitate în utilizare (operațiile de
calcul, numărarea, multiplexarea, transmisia se fac mult mai comod decât în analgic, iar în
cursul acestor prelucrări precizia mărimii primare se conservă). Circuitele numerice lucrează
pe principiul totul sau nimic, fiind structuri foarte simple în circuitele de bază.
Cu circuite numerice de baza (porți, codificatoare / decodificatoare, multiplexoare,
bistabile, numărătoare, registre, operatori logico-artimetici, automate programabile, cicuite de
conversie a datelor) se pot construi o mare varietate de instrumente de măsură.
Principalele caracteristici metrologice ale aparatelor de măsura sunt următoarele:
1. Caracteristici de transfer
- Fidelitatea: este proprietatea aparatelor de măsura de a avea o variație cat mai
redusa intre doua măsurători efectuate în condiții identice;
- Viteza de lucru: la instrumentele numerice se exprimă prin numărul de măsurări/
secundă;
- Precizia: este proprietatea aparatelor de a avea o indicație cat mai apropiata de
valoarea reala a mărimii de măsurat. Formula generală pentru precizia este dată de:
ε t=a%ct + b%cs
unde ε teste eroarea admisă în timpul măsurării, a%ct provine valoarea citită, iar b
%cs este valoarea cap de scală, se exprimă în procente;
- Mobilitatea: este caracteristica aparatelor de a avea o inerție cat mai redusa,
înregistrând cat mai rapid variațiile mărimii de măsurat; mobilitatea este exprimata

5
 prin raportul dintre variația mărimii de măsurat si timpul necesar aparatelor pentru
a lua poziția de echilibru corespunzătoare;
- Sensibilitatea: este acea caracteristică metrologică a aparatelor de a percepe cele
mai reduse variații ale mărimii de măsurat; sensibilitatea se exprima drept raportul
dintre variația mărimii de ieșire α și variația mărimii de intrare x;
Δα
S=
Δx
- Rezistenta: este calitatea aparatelor de măsura de a nu se defecta la trepidații și
șocuri;
Formula pentru rezoluția unui aparat de măsură digital este dată de raportul dintre
valoarea măsurată și numărul de unități minime de afișare ale aparatului. Astfel, formula
generală pentru rezoluție este:
X
R=
N
unde R este rezoluția aparatului de măsură, X este valoarea măsurată de aparat și N este
numărul de unități minime de afișare ale aparatului;
- Consumul propriu: reprezintă puterea absorbită de aparatele de la sursa, necesară
funcționarii echipajului mobil, dar și puterea transformată în căldură de diferite
elemente ale aparatului;
2. Caracterstici de intrare
- Tipul intrării: Depinde de clasa de precizie a aparatului;
- Tensiunea maximă: Admisă pe intrare valoarea maximă a tensiunii ce poate fi
aplicată între bornele de intrare, sau între una din acestea și masă, în condiții
normale de funcționare;
- Injecția de paraziți în obiectul de măsură: Orice aparat numeric este un generator
de tensiuni parazite produse de către circuitele de comutație. Aceste tensiuni pot
deveni supărătoare când operatorul face măsurători în scheme cu dispozitive
sensibile;
- Gamele de măsură;
- Schimbarea automată a gamelor de măsură;
3. Caracteristici de ieșire:
- Tipul afișării;
- Bornele de ieșire cu semnal util;

6
Capitolul 2. Tema proiectului
Tema proiectului constă în proiectarea unui instrument de măsură numeric care să
îndeplinească funcția de frecvențmetru numeric care să măsoare până la 30MHz cu o precizie
de ±0.1Hz.

7
Capitolul 3. Schema bloc

Figura 1. Schema bloc frecvențmetru

Capitolul 4. Memoriu tehnic

Schema bloc de funcționare a unui frecvențmetru numeric este reprezentată în Figura
1. Blocurile componente sunt următoarele:
− Circuit de intrare(formator de impulsuri Trigger Schmitt);
− Poartă logică ȘI;
− Registru de memorare;
− Bloc de numărare zecimală;
− Bloc de afișare numerică;
− Baza de timp cu circuitele de control asociate;
− Oscilator cu cuarț;
− Bloc de decodare;

4.1 Formator de impulsuri cu Trigger Schmitt

Trigger Schmitt este un bistabil particular care basculează numai când semnalul de
intrare depă e te anumite praguri, particularitate ce permite evitarea ș ș basculării false
datorate
zgomotelor. Se utilizează la convertirea semnalelor periodice în semnale dreptunghiulare sau

8
în impulsuri logice. De asemenea, se utilizează și la refacerea semnalelor dreptunghiularelente
sau distorsionate.
Caracteristica principală a unui Trigger Schmitt este prezentă fenomenului de
histerezis
- bascularile au loc la valori diferite ale tensiunii de la intrare ( Up1 și Up2 ) în funcție de
sensul
în care această tensiune variază.

Figura 2. Principiu de funcționare

Triggerul Schmitt este întâlnit la intrarea frecvenţmetrelor numerice precum şi la

intrarea multor blocuri ce lucrează cu semnale logice; se utilizează atât ca circuit independent,
cât şi ca circuit de intrare pentru o serie de porţi logice, sau la intrarea de tact a unor
numărătoare integrate, etc.

4.1.1 Triggerul Schmitt ca formator de semnal logic TTL/CMOS

În acest caz, ieşirea triggerului Schmitt trebuie să producă semnale compatibile
TTL/CMOS, ceea ce impune ca ambele praguri să fie pozitive; astfel, nivelul în starea JOS
trebuie să fie 0V, iar cel în starea SUS trebuie să fie apropiat de tensiunea de alimentare. O
asemenea particularitate este oferită în mod natural de porţile logice, însă problema poate fi
rezolvată şi cu amplificatoare operaţionale.

9
4.1.2 Schema de trigger Schmitt compatibil TTL/CMOS cu amplificator
operaţional
Pentru a face ca tensiunea de ieşire(Uo) în starea JOS să fie zero(UoL=0V), este
necesar ca amplificatorul să fie alimentat simetric (Ucc şi 0); în plus, acesta trebuie să fie cu
ieşire pe TEC-MOS, pentru ca starea JOS a ieşirii să fie la 0V ( etajele de ieşire cu
tranzistoare bipolare permit obţinerea unui nivel de 1…2V în starea JOS). În sfârşit, pentru a
face ca ambele praguri să fie pozitive, este necesar ca pe intrarea neinversoare să fie aplicată o
tensiune de referinţă(Ur). O schemă de trigger Schmitt cu alimentare asimetrică folosind
montajul inversor este prezentată în figura 1, unde Ur este tensiunea de referinţă menţionată.

Figură 3. Trigger Schmitt compatibil TTL/CMOS cu AO în montaj inversor

Din schemă rezultă relaţiile:

− Up1=Ur+(UoH-Ur)*K
− Up2=Ur+(UoL-Ur)*K=Ur*(1-K); UoL=0
− Uh=Up1-Up2=(UoH-UoL)*K=K*UoH
− K=R1/(R1+R2)
− Ur=Up2/(1-K)

4.1.3 Schema de trigger Schmitt cu inversoare CMOS

Triggerul Schmitt realizat cu inversoare CMOS este una din cele mai simple soluţii
realizabile cu porţi logice. Schema de principiu a unui astfel de trigger Schmitt este ilustrată
în fig. 2, unde R1 şi R2 formează reţeaua de reacţie pozitivă, existentă şi la triggerele
prezentate anterior. În absenţa tensiunii de intrare (Ui), ieşirea inversorului I1 se află în 1
logic, şi ca urmare, ieşirea lui I2 (deci şi a triggerului) se află în 0 logic(Uo=0v). După
aplicarea lui (Ui) tensiunea de intrare a inversorului I1(Ui’) evoluează după ecuaţia:

Ui’=Ui-(Ui-UoL)*K; K=R1/(R1+R2)

10
 Figură 4. Trigger Schmitt cu inversoare CMOS

4.2 Poartă logică ȘI

Funcţia realizată de o poartă AND cu două intrări este numită uneori multiplicare logică
sau produs logic şi este simbolizată algebric printr-un punct de multiplicare. Deci semnalul de
ieşire al unei porţi AND cu intrările X şi Y are valoarea X • Y, cum arată fig. 6a).

Figură 6. Poarta logică ȘI

Schema electrică de principiu a acestuia (implementarea cu diode) este prezentată în

fig. 6 b).Se observă că ieţirea (Y) urcă în 1 logic, numai dacă, pe ambele intrări A şi B se
aplică simultan 1 logic (în acest caz, diodele D1 şi D2 sunt blocate).Aplicarea unui 0 logic pe
una din intrări, deschide dioda corespunzătoare, producând 0 logic la ieşire (potenţialul
punctului P cade la o valoare apropiată de 0V). În fig. 6 c) este prezentat tabelul de adevăr
pentru acest tip de operator.

11
4.3 Registru de memorare
Deoarece un bistabil constituie o memorie de 1 bit, rezultă că n bistabile pot memora un
cuvânt de n biţi. O astfel de structură se numeşte registru (prin analogie cu caietul de scris de
tip contabil). Cu alte cuvinte, un registru permite stocarea şi regăsirea unei informaţii binare
reprezentată pe n biţi. Există mai multe criterii de clasificare a registrelor (destinaţie,
structură, etc). Astfel:
− după scopul utilizării (destinaţie) se disting: registru de memorare şi registru de
deplasare (decalare).
− după structura internă, există registre paralele, registre serial/paralele
(deserializare), registre paralel/seriale (serializare) şi registre universale.

Registrele de memorare (RM) se utilizează, de regulă, ca interfaţă intre două

subansambluri(fig. 7).Un astfel de registru permite stocarea temporară a informaţiei elaborate
în subansmablul A, pentru a fi ulterior folosită în subansamblul B, primul devenind apoi liber
să-şi reia activitatea.Evident, pentru ca ansamblul A-RM-B să funcţioneze corect, e necesar ca
aceste trei blocuri să lucreze sincron, condiţie asigurată de către un bloc de comandă, care
furnizează semnale de coordonare adecvate (între care semnalul de încărcare a registrului –
Load). Datorită faptului că RM este plasat între două blocuri, se mai utilizează şi denumirea
de registru tampon(buffer).
Registrul de memorare se poate realiza atât cu bistabile D-latch, sau comandate pe
front, cât şi cu bistabile JK-Master-Slave.În cazul utilizării bistabilelor D-latch, registrul se
mai numeşte şi transparent, deoarece pe palierul activ al semnalului de încărcare, datele de la
intrare trec imediat la ieşire; ca urmare, comanda registrului se va face printr-un impuls cât
mai scurt.În cazul utilizării bistabilelor comandate pe front, registrul izolează practic
subansamblurile între care este conectat, oferindu-le o relativă autonomie. Structura unui
registru de memorare este paralelă: atât intrările de tact, cât şi cele de forţare asincronă, se
conectează în paralel, pe o lungime a cuvântului de n biţi ( de regulă, 4 sau 8). În acest caz,
registrul se mai numeşte şi registru paralel.
Prezenţa registrului de memorare permite ameliorarea performanţelor sistemului A-B;
de exemplu, la un aparat de măsură numeric, intercalarea unui registru de memorare între
numărător, şi blocul de afişare aduce următoarele îmbunătăţiri:
− stabilizarea cifrelor afişate: numărul Nx, care reprezintă rezultatul măsurării este
afişat o singură dată într-un ciclu de măsurare, şi deci, afişajul nu va pâlpâi în ritmul 11
numărătoarelor (fără RM ultimele cifre pâlpâie, dând senzaţia de instabilitate care deranjează,
iar secvenţierea ciclurilor de afişare este vizibilă şi deci obositoare);
− creşterea vitezei de lucru: în timp ce blocul final afişează informaţia Nx conţinută în
registru, blocul de prelucrare (numărătorul) poate efectua o nouă secvenţă de măsurare;

12
principiul este cunoscut sub numele de suprapunere a operaţiilor şi este mult folosit în
echipamentele numerice pentru scurtarea timpilor de aşteptare.

Figură 7. Utilizarea registrelor de memorare

4.3.1 Registre cu comanda pe palier(prin impulsuri)

Un registru cu comandă memorării pe palier este alcătuit cu bistabile D-latch, motiv

pentru care se mai numeşte şi tampon latch.Schema de principiu şi tabelul de adevăr al unui
asemenea registru sunt prezentate în fig. 8 a, c. Tabelul de adevăr indică două moduri de
funcţionare:
− Memorare, când intrarea de comandă STB este în 0 logic.În acest caz registrul
conservă starea sa anterioară şi este insensibil la datele prezente pe intrările D.
− Transferare, când STB=1.În acest caz ieşirile registrului Qi capată valorile datelor
prezente la intrările D.Dacă în timp cât STB=1, datele de la intrările (Di) se modifică,
datele de ieşire (Qi) se vor modifica şi ele în acelaşi mod (adică ieşirea copiază
intrarea,
cunoscută proprietate a bistabilelor D-latch).În această situaţie se spune că registrul
este
transparent. Proiectanţii de sisteme logice utilizează frecvent această proprietate
pentru
a exploata rapid o informaţie(în timp ce STB=1), care apoi va fi memorată când STB
revine la 0.

13
 Figură 8. Registru paralel de tip transparent latch cu trei ieşiri 3-State

4.3.2 Registre cu comanda pe front

Schema de principiu corespunzătoare unui registru de memorare cu comandă pe
frontul pozitiv al impulsului de ceas sunt în fig. 9. Informaţia de la intrările D0-7 este
încărcată numai în timpul tranziţiei pozitive a impulsului de ceas, şi rămâne neschimbată
(memorată) atât pe nivelul JOS, cât şi pe nivelul SUS, al impulsului de ceas; deci acest
registru nu prezintă transparenţa. Evident, bistabilele componente trebuie să fie declanşate pe
front; acestea sunt mai ales bistabile D, sau JK Master-Slave, registrele realizate cu bistabile
D fiind cele mai răspândite.

4.4 Bloc de numărare zecimală și afișare

Numărătorul este un circuit logic secvențial care realizează funcția aritmetică cea mai
simplă: incrementarea (adunarea cu 1), sau decrementarea (scăderea cu 1). Numărătorul face
parte din clasa mai largă a automatelor finite. În general, un numărător este alcătuit din
bistabile si poate număra impulsurile aplicate la intrare; el constituie o componentă de bază a

14
oricărui tip de aparat de măsura numeric, si intră in alcătuirea blocurilor funcționale ale
multor echipamente numerice.

4.4.1 Clasificare si principalii parametri de calitate

În literatură se întălnesc mai multe criterii de clasificare a numărătoarelor; dintre
acestea câteva sunt enumerate în paragraful de față.
După alcătuire și mod de funcționare numărătoarele pot fi:
− Numărătoare directe(realizează incrementare, sau numărare înainte)
− Numărătoare inverse(realizează decrementare, sau numărare înapoi)
− Numărătoare reversibile (realizează atât incrementare cât si decrementare,
numărare înainte sau înapoi)
După mpdul de secvențiere a numărării, se pot distinge:
− Numărătoare sincrone(celulele de numărare comută simultan)
− Numărătoare asincrone(celulele de numărare pot comuta în momente de timp
diferite)
În sfărșit, dupa codul în care se face numărarea, există:
− Numărătoare binare(folosesc codul binar natural)
− Numărătoare binar-zecimale(sau decadice – folosesc codul BCD)
− Numărătoare speciale(ce utilizează alte coduri, de exemplu, codul Gray)

4.4.2 Numărătorul binar –zecimal

Numărătorul este un circuit logic secvential care realizează funcția aritmetrică cea mai
simpla: de incrementare sau decrementare. El este alcătuit din bistabili și poate număra
impulsurile aplicate la intrare; el constituie o componentă de bază a oricarui tip de aparat de
masură numeric, și intra în alcatuirea blocurilor funcționale ale multor echipamente numerice.
Din motive legate de operatorul uman, numarătoarele utilizate în aparatele de masură
numerice trebuie să afișeze numere zecimale, intern codificate binary-zecimal(BCD), adică
trebuie să fie decadice. Un asemenea numarator este format din mai multe număratoare de 4
biti, conectate în serie, pe care le vom numi decade de numarare.
a) Decada de numărare
O decadă de numărare este similară cu numărătorul binar de 4 biţi, cu deosebirea că ciclul
de numărare se opreşte la 10 şi nu la 16, adică este un numărător modulo 10. Schema unei
decade de numărare este prezentata in fig. 10. Limitarea la 10 a numărării se face cu ajutorul
unei reacţii convenabile (prin P) în felul următor:
− după primele 9 impulsuri aplicate la intrare, ie irile Q1, Q2 si Q0 ajung ș în starea 1001
(cifra 9 in cod binar);
− la apariţia celui de-al zecelea impuls, starea devine 1010 (cifra 10 în cod binar);
− poarta P, având 1 logic pe intrări, produce la ieşirea Z negat un 0 logic, ceea ce
provoacă ştergerea celor 4 bistabili, pregătind decada pentru un nou ciclu de numărare de la 0
la 9 (practic starea 1010 durează extrem de puţin , dar suficient pentru ştergere);

15
 − simultan cu aducerea la zero a celor 4 bistabili (la sfârşitul numărării celor 10
impulsuri), tranziţia de la 1 la 0 de la ieşirea porţii P constituie şi semnalul de intrare pentru
decada următoare (transport către rangurile următoare).
b) Numărătorul binar-zecimal
Se obţine prin înscrierea mai multor decade (unităţi, zeci, sute) de tipul celei din fig.
11, asa cum se arata in fig. 4. Se observă că semnalul produs de bistabilul 3 (bitul cel mai
semnificativ) pe ieşirea Q3 a decadei unităţilor, constituie semnalul de intrare C pentru
decada zecilor.

Figură 11. Numărătorul binar-zecimal cu patru decade

Figură 12. Număratorul binar-zecimal(decadă de numărare)

4.5 Bloc de afișare numerică

Afișarea numerică a rezultatelor masurării are ca avantaje: posibilitatea citirii de la
distanță și înlăturarea erorilor subiective de citire (astfel, eroarea de paralaxa, posibilă la
indicatoarele analogice, aici nu exista).
Un sistem de afișare numerică “ideal” ar fi acela care ar răspunde –simultan și
integral– următoarelor cerințe:
− Durata de viață nelimitată, ceea ce ar însemna cca. 100 000 de ore de funcționare
(deci
vreo 10 ani, adică o durată de viată mai mare decât durata uzurii fizice și morale a unui

16
aparat numeric, știind că, în prezent, tipurile constructive și – mai ales – „comerciale”, se
reînnoiesc o dată la doi ani);
− Consum (de putere) cât mai redus, pentru a asigura necesitatea de alimentare
autonomă a aparatelor de măsurat;
− Tensiuni de alimentare și de lucru compatibile (corespunzătoare) circuitelor integrate
și logicii numerice standard;
− Funcționarea in condiții grele de solicitări de natura mecanică (vibrații, șocuri ș.a);
− Funcționarea în limite cât mai largi de temperature (de la -55°C la +125°C) și în
medii cu radiații intense;
− Un raport preț de cost/performanțe rezonabil (mic).
Dintre cele câteva sisteme care au încercat să se apropie cât mai mult de acest “model”
ideal, cele care s-au impus în prezent, fiind acum aproape în mod egal utilizate, sunt afisajele
cu LED si cu cristale lichide.

4.5.1 Afisaje cu diode electroluminiscente

Într-un sens mai larg, afişajul cu diode electroluminiscente presupune atât circuitele de
afişare propiu-zise, cât şi circuitele de comandă, necesare formării caracterelor.Acest tip de
afişaj prezintă o serie de avantaje în comparaţie cu cele realizate cu tuburi Nixie sau
fluorecente: are gabarit mai mic, permite obţinerea unor culori diferite (roşu, verde, galben,
etc) pot fi comandate de circuite lucrând la tensiuni joase şi sunt mai fiabile.
Afişajele cu LED-uri folosesc, în exclusivitate, generarea caracterelor prin sinteză din
segmente sau puncte luminoase constituite din LED-uri individuale (şi nu prin selecţie, ca în
cazul primelor tuburi Nixie).În funcţie de tipul caracterelor de afişat, aceste dispozitive pot fi:
afişaje alfanumerice (servesc la sinteza cifrelor şi literelor alfabetului), sau afişaje numerice
(servesc numai la sinteza cifrelor).În aparatura numerică de măsură s-a impus afişajul numeric
cu 7 segmente, datorită simplităţii sale.
În momentul de faţă, există o mare diversitate de afişaje cu LED-uri, afişajul cu puncte
prezintă cel mai mare număr de posibilităţi, dar necesită o logică de decodificare şi comandă
mai sofisticată.Varianta cu segmente poate reprezenta un compromis între numărul de
caractere diferite afişabile şi complexitatea circuitelor de comandă.În aparatura numerică de
măsură s-au impus afişajele cu segmente, mai simple de comandat.
Din punct de vedere electric, afişajele cu LED-uri se contruiesc cu anod comun, sau cu
catod comun; după cum vom vedea, acest lucru determină natura interfaţării lor cu partea de
comandă a echipamentului numeric.

Dioda electroluminiscenta

17
 Se ştie că orice joncţiune p-n, polarizată directă, emite o radiaţie luminoasă datorită
energiei de recombinare gol-electron. Lungimea de undă a acestei radiaţii (deci şi culoarea)
depinde de materialul joncţiunii, aşa cum rezultă din tabelul urmator.

Figură 13. Caracteristica lungimii de undă

În privinţa culorilor se constată ca pentru cifre mici culoarea cea mai folosită este
roşul, ce se observă bine pe fondul întunecat al afişajului numeric (cu toate că lungimea de
undă a roşului, 0.68 μm, este relativ îndepărtată de sensibilitatea maximă a ochiului, 0.55 μm).
Pentru cifre mari (peste 10...15 mm), şi mai ales pentru masurări de lungă durată
(control în producţie, aparate de tablou), o culoare mai confortabilă este cea verde (cu
lungimea de undă λ=0,525 μm, fig.13 a).
În ultimul timp au apărut LED-uri cu nitrură de galiu (GaN), care au particularitatea ca
la Ud=2,4V au culoarea portocalie, iar la 4V au culoarea violetă.Ca formă, LED-urile pot fi
cilindrice, pătrate, drepunghiulare (pentru afişări de puncte luminoase, virgule, etc), sau barete
(segmente luminoase).
Alimentarea în curent continuu LED-ul are o caracteristică ID(UD) de forma celei din
fig.13 b (pentru dioda electroluminiscentă CQX51), ceea ce impune inserierea unei rezistenţe
(R) de limitare a curentului la valoarea nominală (ID=10…15mA, ca în fig. 10 c).De
exemplu, pentru ID=10mA, corespunde UD=2,1V, de unde considerând U=+5V, se obţine
R=290Ω. Există şi LED-uri care au rezistenţa R încorporate în aceeaşi montură cu joncţiunea
luminiscentă, cum sunt, de exemplu, 5082-4468(HEWLETT-PACKARD).

Comanda afişoarelor cu 7 segmente

18
 Figura 14. Tipuri afișoare

Există două cazuri de afișare: comandă directă și comandă multiplexată.

În cazul comenzii directe, segmentele (diodele) cifrelor ce trebuie afişate se
alimentează simultan.Comanda directă este economică numai la afişaje cu număr mic de cifre
(maxim 4 sau 5 cifre); la un număr mai mare se recurge la comanda multiplexată.
Pentru comandă multiplexată: segmentele cu acelaşi nume ale tuturor cifrelor sunt
conectate împreună la ieşirile unui singur decodificator (D1), ca şi cum ar fi vorba de o
singură cifră; anozii (sau catozii) comuni ai cifrelor respective sunt comandaţi separat printr-
un al doilea decodor (D2), secvenţiat de un registru de deplasare (sau numărător), întreg
sistemul de afişare fiind pilotat de către un generator de tact cu frecvenţa de 100…1000Hz .
Să presupunem că e vorba de un afişaj cu 8 cifre pe care trebuie înscris numărul
5671,8324. La primul tact se afişează cifra 5 (celelalte fiind stinse); la al doilea, cifra 6 şi tot
aşa până la cifra a 8-a. Dacă frecvenţa de tact este 400 Hz, fiecare cifră va fi aprinsă şi stinsă
de 400/8=50 ori pe secundă.La o asemenea frecvenţă ochiul percepe cele 8 cifre ca şi cum ar
fi aprinse simultan. Pe această cale (multiplexare), consumul se reduce considerabil deoarece,
indiferent de numărul de cifre afişate, consumul este egal cu cel al unui singur modul, ceea ce
înseamnă cel mult 7 x 10mA x 2, 1V=150mW. Însă circuitul de comandă este mai complicat
decât la comanda directă, şi de aceea, comanda multiplexată devine economică numai la
afişajele cu număr mare de cifre (peste 5…6).
La ora actuală, există module de afişare cu LED-uri, realizate compact, împreună cu
circuitele de comandă; în cazul cel mai frecvent se includ decodoarele, logica de multiplexare
(dacă e cazul) şi decadele de numărare, sau interfaţa cu sistemul numeric în care vor fi
folosite.

19
 Figură 16. Comanda multiplexată a unui afișor cu 7 segmente

4.6 Oscilatorul cu cuarț

Etaloanele de frecvență derivă din etalonul de timp, secunda, care în SI este definită pe
baza rezonatorului atomic cu cesiu(v=9.192631770GHz) și care definește timpul atomic.
Etaloanele de frecvența ating precizii mult mai mari decât cele de curent, tensiune sau R, L, C
iar frecvențele generate pot fi utilizate ‚loco” sau trasmise la distanță. Sunt cele mai precise
etaloane cunoscute pană în prezent i se utilizează pe scară largă ș în metrologia de laborator
cat și în telecomunicații.
Semnalul de la ieșire la aceste dispozitive de referință este, de regulă o tensiune
sinusoidală de 1 V, iar perioada semnalului – un submultiplu întreg al secundei pentru a putea
servi și ca etalon de timp.
Etaloanele de frecvență au la bază un oscilator de înaltă stabilitate(cuarț sau atomic) și
pot da o singură frecvență, etaloane propriu-zise, mai multe frecvențe fixe-etaloane în trepte
sau o frecvență reglabilă într-o bandă largă-sintetizatoare de frecvență.

Figură 17. Etalon cu cuarț

4.6.1 Descrierea principiului de funcționare

Oscilatorul cu cuarț este un oscilator la care stabilitatea oscilațiilor este asigurată de un
rezonator electromecanic cu cuarț.
Rezonatorul cu cuarț este realizat sub forma unei placuțe din cuarț (P), rotundă sau
patrată prevăzută cu electrozi de argint (EA) pe ambele fețe. Frecvența de rezonanță (fr) a

20
placuței este dependentă de grosimea (g) precum și de unghiul de tăiere al acesteia în raport
cu axul optic al cristalului primar.

Figură 18. Oscilatoare cu cuarț

Figură 19. Schema unui oscilator cu cuarț pentru f0=1 MHz

Rezistența R1 servește la polarizarea automată a grilei TEC-ului, C1 împiedică
apariția unor oscilații parazite, iar R2 produce o reacție negativă necesară îmbunatațirii formei
de undă a tensiunii de ieșire. Consumul de curent în drenă este foarte redus: 30μA. Stabilitatea
frecvenței acestui oscilator este în jur de 10-4 insuficientă pentru un etalon de frecvență; dar
poate fi crescută la 10-8 prin termostatare.
Prin termostatare, oscilatorul este introdus într-o cutiuța paralelipipedică sau cilindrică
(C) din aluminiu sau alamă peste care este înfășurat un fir încalzitor (F) alimentat de la un
traductor de temperatură, prin intermediul a două amplificatoare: A1 (amplificator de eroare)
și A2 (amplificator de putere). Traductorul de temperatură este format dintr-un senzor
termorezistiv (T) (fir de platină, termistor) în contact termic cu incinta C și careia este
conectat în punte Wheatstone, alimentată în curent continu (E); la temperatura de 700 C,
puntea este în echilibru.
Dacă temperatura lui C scade față de această valoare, puntea se dezechilibrează, iar
tensiunea de dezechilibru (semnalul de eroare) comandă prin intermediul amplificatoarelor
creșterea sau scăderea curentului din firul F pană când temperatura cilindrului revine la
21
valoarea prescrisă (+700 C). Incinta C este plasată într-o altă incintă C, termoizolantă,
formând împreună un fel de vas Dewar. Precizia de reglare a temperaturii este foarte bună,
iarstabilitatea frecvenței cu temperatura oscilatorului respectiv (eroarea de fidelitate) devine
mai buna ca 10-8 -10-9.
Sistemul de reglare a temperaturii este de tipul cu acțiune continuă, spre a feri cuarțul
de șocuri termice, iar firul încalzitor (F) este alimentat în c.c spre a evita vehicularea de
tensiuni parazite în vecinatatea rezonatorului cu cuarț. Consumul termostatului : 0,5-5W, în
funcție de calitatea izolației termice.
Oscilatorul cu cuarţ dă un semnal dreptunghiular cu frecvenţa de 1Hz. Acesta
constituie tact pentru numărătorul binar. Ieşirea sa este aplicată unui decodificator care işi
activează succesiv ieşirile, pe masură ce numărătorul incrementează. Primul semnal ce se
activează este cel de reset (R ) care şterge conţinutul numărătorul zecimal şi al bistabilului ce
memorează dacă în decursul numărării s-a depăşit capacitatea maximă a numărătorului
zecimal (dacă acesta a generat transport - “carry”).
Semnalul ce se activează la următorul tact este baza de timp (BT).Poarta ŞI
sintetizează semnalul de ceas CK pentru numărătorul zecimal. Cât timp BT=1 avem egalitatea
CK= u1(t).Numărătorul zecimal incrementează pe tranziţiile negative ale semnalului de ceas
CK.La următorul tact generat de oscilator, semnalul BT devine inactiv (0 logic). Semnalul de
ceas CK rămâne în 0 indiferent de variaţiile lui u(t). Numărătorul zecimal conţine numărul de
tranziţii negative din perioada în care BT=1. Această perioadă a durat un tact, adică osecundă.
Numărul respectiv este deci frecvenţa semnalului u1(t), în Hz
Urmează activarea semnalului LD de încărcare în memorie a conţinutului
numărătorului zecimal. Nişte circuite de afişaj vizualizează continuu conţinutul memoriilor.
Numărătorul binar, prin aceste incrementări successive ajunge la capacitatea maximă, după
care la tactul următor, înscrie zero. Se activează din nou semnalul de reset R, procesul
continuând.Este posibil ca în intervalul în care se face numărarea (BT=1) să fie numărate mai
multe tranziţii ale semnalului u1(t), diferenţa fiind maxim 1. Tranziţia suplimentară se
datorează trecerii lui BT în zero. Dacă s-ar fi numărat tranziţiile pozitive, era posibil să se
numere şi tranziţia semnalului BT în 1. De aceea orice frecvenţmetru numeric prezintă o
eroare de o unitate la cifra cea mai puţin semnificativă a rezultatului.
Pentru măsurarea frecvenţelor mari, schema are una din următoarele particularităţi:
a) numărătorul zecimal are o capacitate mare (8 cifre).Din acest punct de vedere se
poate număra până la un număr mare de tranziţii. Limitarea este însă introdusă de
rapiditatea numărătoarelor zecimale şi a porţii ŞI. Cu numărătoare asincrone TTL
tip 7490 se pot măsura frecvenţe până la 10-15MHz. Utilizând numărătoare
sincrone TTL 74192 se poate ajunge la o frecvenţă măsurată de 20-30MHz. De la
a 6-a zecimală intervine instabilitatea cuarţului şi zecimalele următoare nu mai pot
fi luate în considerare
b) numărătorul zecimal are o capacitate mică (4 cifre), însa baza de timp este
comutabilă manual sau automat în trepte decadice (1s, 100ms, 10ms, 1 ms, 100μs)

22
 pentru a măsura frecvenţe până la 10kHz, 100kHz, 1MHz, 100MHz. Rămân
valabile consideraţiile referitoare la rapiditatea numărătoarelor specificate mai sus.
c) pe traseul frecvenţei necunoscute şi pe cel al bazei de timp se insereaza divizori
l:n. Pe calea frecvenţei necunoscute divizorul este realizat în tehnologie ECL,
frecvenţa maximă de intrare fiind aproape de 1GHz

4.7 Decodoare
Decodoarele sunt CLC(circuite logice combinaţionale ) care permit transformarea unei
anumite combinaţii de cod într-un semnal de comandă corespunzător, ce poate fi utilizat în
operaţii de selecţie, sau conversia numerelor dintr-un sistem de numeraţie în altul.În principiu,
un decodificator prezintă n intrări şi m ieşiri, şi se caracterizează prin proprietatea de a obţine
un semnal activ numai la o singură ieşire, pentru fiecare combinaţie a variabilelor de intrare.
Corespunzător tipului de cod aplicat la intrare, se realizează decodificatoare binare,
pentru care m=2n , sau decodificatoare BCD, pentru care n este, de regulă, 4, iar m este 10.
Un caz special, îl reprezintă decodoarele special concepute pentru afişaj (de exemplu, cele cu
LEDuri, sau cristale lichide, cu 7 segmente); aceste decodoare primesc la intrare un cod binar,
sau BCD, şi produc semnalele de comandă pentru segmentele afişajului.
a) Decodorul binar
Decodorul binar este destinat operaţiilor de generare a semnalelor de selecţie, sau de
implementare a funcţiilor logice mai complicate.Acest tip de decoder are n intrări de cod, un
număr de intrări de validare şi 2n ieşiri; intrările de validare permit activarea/dezactivarea
funcţionării decodorului prin trecerea ieşirilor în starea inactivă.
b) Decodorul BCD – zecimal
Acest decodor are 4 intrări şi 10 ieşiri, corespunzătoare numerelor zecimale 0…9; codurile
10….15 sunt invalide, şi nu produc activarea nici unui semnal de ieşire.Decodorul BCD-
zecimal este folosit mult la comanda afişajelor cu tuburi indicatoare (unde fiecare cifră are
comandă separată), sau la comanda unor afişaje de tip bargraf.În multe situaţii, decodoarele
menţionate pot fi utilizate şi ca decodoare 1 din 8, folosind doar 8 ieşiri, corespunzătoare
codurilor 0…7.
c) Decodorul BCD-7 segmente
Acest decodor, are ca şi precedentul, 4 intrări, dar ieşirile sunt destinate comenzii directe a
afişajelor cu 7 segmente (fie cu becuri, fie cu LED-uri, fie cu cristale lichide).Combinaţiile de
intrare reprezintă cifrele 0…9, dar unele decodoare sunt capabile să interpreteze şi codurile
10…15, pentru care afişează cifrele hexazecimale A, B ,…,F.

23
Capitolul 5. Breviar de calcul
5.1 Calcule de bază

5.2 Etalonul de frecvență

Etalonul de frecvență este un oscilator cu cuarț, termostatat cu frcvența f0 între
1...10MHz, și care are o precizie cel puțin egală cu 0.0000001...0.0000000001. Cu ajutorul
acesteia prin intermediul unui divizor de frecvența decadic(DF), se prescrie (manual) timpul
de măsură (T=0.1, 1 si 10 sec). Bistabilul T plasat după K, are rolul de a transforma perioada
semnalului cules la divizorul de frecvență al bazei de timp, într-un impuls de durată egala cu a
perioadei respective (Tm). De cele mai multe ori, oscilatorul furnizează semnal de tact și
pentru celelalte module(secvențiator,circuite de afișare,etc), în funcție de necesități.
Obs: Precizia de bază a etalonului de frecventă, înscrisă în prospectul frevențmetrului
este valabilă numai pentru cazurile în care măsurarea se face în condiții de referință. În aceste
cazuri, la eroarea intiala se mai adaugă o eroare suplimentară în care indicele I se referă la
eroarea de îmbatrinire, iar indicii T și Ua se referă la erorile cauzate de abaterile temperaturii
și respectiv a tensiunii de alimentare față de valorile de referință; modul de calcul al acestor
erori este precizat in prospectul aparatului.

24
5.3 Ecuația de funcționare
În intervalul de timp 𝑇m, cât timp poarta P este deschisă, trec spre numărător N
impulsuri de perioadă 𝑇x, adică:
𝑇m= N * Tx→ N = 𝑇m * 𝑓x
Ultima reprezentând ecuația de funcționare a frecvențmetrului numeric. Dacă se
selectează 𝑇m=1s, rezultă N=𝑓x , adică numărul afișat reprezintă frecvența în Hz.

5.4 Limite de măsură

Limita inferioara(fxmin) este de ordinal zecilor de Hz si este impusa de catre eroarea de
numarator εN .
Limita superioara(fxmax) este de ordinal zecilor de MHz si este hotarata, in principal, de
viteza de lucru a triggerului formator (TS), care nu depaseste 30…50MHz. Pentru cresterea
limitei fxmax se poate alege una din solutiile urmatoare:
1. Utilizarea unui divizor de frecventa(tipic 1/10) pe intrare,situatie in care fxmax
poate atinge 100…500MHz.
2. Utilizarea unui bloc de heterodinare,caz in care fxmax poate atinge ordinal
zecilor de GHz.

5.5 Măsurarea frecvenței

Un semnal sinusoidal s(t) este periodic, dacă se repetă după un interval de timp T numit
perioadă. Semnalul electric periodic care variază în timp, ajunge la aceaşi valoare a
amplitudinii după o perioadă, ceea ce matematic se poate scrie: s(t)=s(t+T).
Inversul perioadei unui semnal electric se numeşte frecvenţă. Relaţia matematică dintre
cele două mărimi este: f = 1/T.
Frecvenţa unui semnal electric periodic, care variază în timp, ne arată de câte ori se
repetă semnalul într-o perioadă dată de timp, de obicei 1sec.
Unitatea de măsură a frecvenţei în sistemul internaţional este hertz-ul, având ca simbol
notaţia Hz. Un semnal electric care are frecvenţa de 1Hz, este un semnal care se repetă în
fiecare secundă
Aparatul de măsură utilizat pentru măsurarea frecvenţei, se numeşte frecvenţmetru.
După modul de realizare frecvenţmetrele se clasifică în:
- analogice, la care valoarea măsurată este indicată continuu pe o scară gradată, cu
ajutorul unui ac indicator
- numerice, la care valoarea măsurată este indicată prin valori numerice discrete, cu
ajutorul unui afişaj electronic

25
5.6 Metode de măsurare
Metodele de măsură se pot clasifica astfel :
1. metodele directe, sunt cele în care se foloseşte proprietatea fizică a unui element de
circuit (condensator sau bobină), de-aşi modifica reactanţa, când se modifică
frecvenţa. Aceste proprietăţi constituie principiu fizic care stă la baza funcţionării
frecvenţmetrelor analogice.
2. metodele de rezonanţă, se bazează pe proprietăţile selective ale circuitelor LC formate
dintro bobină şi un condensator. Aceste metode sunt şi ele folosite pentru realizarea de
frecvenţmetre analogice.
3. metodele numerice, sunt folosite pentru realizarea de frecvenţmetre numerice.
4. metodele de comparaţie, sunt cele în care valoarea frecvenţei necunoscute se
determină, prin compararea acesteia cu o frecvenţă cunoscută.
5. metodele de zero, sunt acele metode care folosesc pentru măsurarea frecvenţelor,
punţile de curent alternativ.

5.6.1 Metoda directă

Această metodă permite ca rezultatul măsurătorii, să fie citit direct pe aparatul de
măsură. Metoda directă, stă la baza realizării frecvenţmetrelor analogice.
Frecvenţmetrele cu citire directă sunt aparate indicatoare cu scara gradată în herţi şi
care nu necesită reglaje sau operaţii suplimentare în timpul masurării.
Principiul de funcţionare al acestor frecvenţmetre, se bazează pe modificarea
reactanţei unui condensator, atunci când se modifică frecvenţa tensiunii care se aplică
circuitului.
Frecvenţmetre cu condensator serie, au:
- domeniul de măsură între 10 Hz...100 KHz
- precizia de până la 2%
Frecvenţmetre cu condensator paralel, au:
- domeniul de măsură între 10 KHz...500 KHz

5.6.2 Metoda de rezonanță

Metoda de rezonanţă permite măsurarea frevcvenţei, utilizându-se proprietăţile
selective ale circuitelor LC, serie sau pararel. Aceste circuite au proprietatea, ca pentru o
frecvenţă care depinde de valorile pe care le au capacitatea C şi inductanţa L, să aibă un
maxim al curentului în cazul circuitului LC serie, sau un maxim al tensiunii în cazul
circuitului LC paralel.
Această metodă este utilizată la construirea frecvenţmetrelor analogice de rezonanţă.
Un frecvenţmetru de rezonanţă are un circuit oscilant LC serie sau paralel, în care inductanţa
este fixă, iar condensatorul este variabil. Un astfel de circuit are frecvenţa de rezonanţă:

26
 Domeniul de utilizare ale acestor frecvenţmetre este cuprins între 100 kHz şi 10 GHz.
Precizia de măsurare este de ordinul 0,1…1 %.

5.6.3 Metoda numerică

Măsurarea numerică a frecvenţei, este o metodă care constă în, numărarea a N
perioade ale semnalului periodic a cărui frecvenţă dorim să-l cunoaştem, într-un interval de
timp t cunoscut.
Cunoscând relaţia care este între timp şi frecvenţă f = 1/T, se determină frecvenţa din
relaţia: f =N/T
Dacă t = 1 s, frecvenţa este numeric egală cu numărul de perioade N.
Această metodă permite ca rezultatul măsurătorii, să fie citit direct pe aparatul de
măsură. Metoda stă la baza realizării frecvenţmetrelor numerice.
Frecvenţmetrele numerice prezintă unele avantaje faţă de cele analogice:
- precizie mai mare
- domeniu de măsură mai mare
- permit măsurarea perioadei unui semnal, a duratei de timp a unui impuls
măsurarea numărului de impulsuri şi raportul a două frecvenţe.

5.6.4 Metoda de comparație

Măsurarea frecvenţei prin metoda de comparaţie, constă în compararea frecvenţei de
măsurat cu o frecvenţă cunoscută. Una ditre metodele cele mai utilizate este cea în care se
foloseşte osciloscopul, motiv pentru care se numeşte metoda osciloscopică sau metoda
figurilor Lissajous. Principiul metodei este:
1. se deconectează baza de timp proprie a osciloscopului
2. se aplica tensiunea de frecventa cunoscuta fe, obţinută de la un generator etalon, la
plăcile de deflexie pe verticală
3. se aplică semnalul de frecvenţă necunoscută fx, la intrarea X a osciloscopului
4. dacă valorile celor două frecvenţe se află într-un raport exprimat printr-un număr
raţional, figura formată pe ecranul tubului catodic este o curbă închisă - figura
Lissajous, a cărei formă depinde de raportul frecvenţelor.

Frecvenţa necunoscută fx, se obţine utilizând releţia:

unde:
- ny este numărul de puncte de intersecţie a figurii cu o dreaptă verticală

27
 - nx este numărul de puncte de intersecţie a figurii cu o dreaptă orizontală
-

Figura 20. Schema electrică de principiu şi o figură Lissajous

Când raportul celor două frecvenţe aplicate osciloscopului: fx şi fe un număr raţional,

pe ecranul osciloscopului se obţine o figură stabilă, ca cea din figură. Practic, se caută să se
obţină o figură Lissajous stabilă prin modificarea frecvenţei etalon fe. După acesta, se numără
punctele de intersecţie ale figurii cu o dreptă orizontală şi se notează cu nx şi apoi se numără
punctele de intersecţie ale figurii cu o dreptă verticală şi se notează cu nz. Raportul numerelor
de puncte de intersecţie ale figurii cu cele două drepte, este egal cu raportul frecvenţelor
tensiunilor aplicate pe plăcile de deflexie.
Metoda se aplică atunci când raportul dintre nx şi ny este mai mic ca 10.

5.7 Erori de măsurare

Din ε fx =Δfx/fx =ΔTm/Tm+ΔN/N
In care εo= ΔTm/Tm=Δfo /f o reprezinta eroarea de baza a etalonului de frecventa(10-
6..10-8) ,iar εN =ΔN/N este eroarea numaratorului.Eroarea ΔN este egala cu modificarea cu o
unitate a cifrei ultimului rang, adica ΔN= + - 1 si se datoreaza faptului ca semnalul de intrare
si cel al bazei de timp nu sunt sincronizate intre ele ,si ca urmare,ultimul impuls de numarat
poate sa incapa sau nu in intervalul Tm.
Observatie: deoarece ΔN= + - 1,adica cea mai mica variatie receptibila la iesirea
frecventmetrului(afisajul cu numere),eroarea εN = + - 1/N reprezinta tocmai rezolutia
aparatului.
ε fx = εo + εN unde εo = Δfo /f o, εN=1/N care arata ca eroarea ε fx este cu atat mai mica
cu cat numarul afisat (N) este mai mare.
Daca εN este de acelasi ordin cu εo rezulta ca ε fx=10 -6 ..10 -8 ceea ce arata ca
frecventmetrul numeric este cel mai precis aparat de masura. Pe de alta parte, pentru ca εN<=
εo =10-6 ..10 -8 este necesar ca N>= 106 …108 , si deci, pentru a putea pune in valoare inalta
precizie a etalonului de frecventa trebuie ca numarul de cifre ale afisajului sa fie mai mare sau
cel putin egal cu exponentul preciziei etalonului.De exemplu ,daca etalonul are precizia εo =
10 - 8 , frecventmetrul trebuie sa aiba cel putin 8 cifre afisabile.
Aceasta discutie s-a referit la precizia nominala a aparatului(ε fx minima). Insa la
micsorarea frecventei semnalului de intrare(fx), eroarea ε f x creste,deoarece numarul de
impulsuri contorizate(N) in intervalul Tm scade, situatie similara cu aceea intalnita la

28
aparatele de masura analogice. Micsorarea in continuare a lui εN pe seama cresterii lui Tm nu
mai este convenabila, deoarece aparatul devine prea lent.
Eroarea de masurare a frecventei ε fx este minima cand numarul afisat(N) este
maxim,creste la micsorarea frecventei semnalului de masurat(fx) si devine exagerat de
mare(o,1…1%)cand fx coboara sub 100Hz.
Deducerea expresiei erorii s-a facut in ipoteza ca triggerul Schmitt(TS) functioneaza
correct,adica la fiecare perioada a lui U(fx) aceste da un singur impuls la iesire.In caz
contrar,pot aparea situatii de functionare anormala a frecventmetrului.In practica, se intalnesc
frecvent urmatoarele asemenea situatii:
- Semnalul U(fx) este puternic deformat. În acest caz daca fereastra triggerului
formator(TS) este prea ingusta apar mai multe impulsuri intr-o perioada(Tx),ceea
ce duce la o eroare suplimentara importanta: eroarea de trigger.Pentru evitarea
acestei anomalii se largeste corespunzator fereastra triggerului.Evident,fereastra F
trebuie sa fie axata pe linia de zero sau pe componenta continua a semnalului de
intrare U(fx)
- Semnalul U(fx) este insotit de zgomot. Situatia este similara cazului precedent,cu
precizarea ca impulsurile parasite determinate de alegerea necorespunzatoare a
ferestrei au un caracter aleator,rezultatul afisarii fiind instabil.Solutia consta in
alegerea ferestrei cu cel putin 10..20% mai mare decat amplitudinea maxima a
zgomotului suprapus peste semnalul util si axarea acesteia pe linia de zero,sau pe
componenta continua a lui U(fx).
- Semnalul U(fx) este modulat in amplitudine. Și în acest caz este necesar ca
fereastra F sa fie axata pe linia de zero,sau pe componenta continua a lui U(fx)
insa deschiderea acesteia trebuie sa fie mai mica decat latimea minima a
infasuratoare

5.8 Alimentarea circuitului

Pentru alimentarea circuitului vom folosi o sursa stabilizata de 5 volti. Sursa este
variabila in curent . Mărirea puterii disponibile la ieşire se realizează cu tranzistorul de putere
01' de tip B0912, În capsulă de tip T0220. Dioda D1 nu are rol În functionarea normală a
montajului; ea intervine atunci când, din cauza capacităţii electrice mari prezente la ieşire
(provenită de la condensatorul de filtraj al aparatului alimentat), tensiunea de la ieşirea
circuitului integrat devine mai mare decât cea de la intrare. În acest caz dioda D1 este
polarizată direct.

29
 Figura 21. Schema electrica a sursei de alimentare

5.8.1 Circuite de protecție la alimentarea incorectă

Dioda redresoare de putere de 6 amperi D1 6Si6 protejeaza impotriva conectarii
inverse a alimentarii. In cazul cand V` depaşeste circa 6V, la bornele tiristorului T1N200 se
depaşeşte 5V( pe D1 polarizata in direct se gaseşte circa 1 V).Dioda Zener 1,5W ZP4V3 se
deschide: Vcc=Vz+Vpc Vz= Vcc-Vpc=5-0,7=4,3V
Curentul injectat prin Zener in poarta tiristorului il amorseaza şi ca atare el pune la
masa catodul diodei D1,taind alimentarea montajului.Curentul de scurtcircuit este limitat de
sursa de alimentare la 0,8A.In acest caz,se taie alimentarea si se micşoreaza tensiunea sursei
de alimentare.Apoi se cupleaza din nou V` la sursa.Daca alimentate cu mai mult de 5,25
V,circuitele integrate TTL s-ar distruge.

Figura 22. Circuitul de protectie

30
Capitolul 6. Schema electrică

Capitolul 7. Calcul economic

Nr. Componente Valoare Cod Nr.Componente Preț

crt

31
1. Rezistente 1kΩ 1 0,2

10k 1 0,2

100Ω 1 0,2

330kΩ 4 0,11

820k 3 0,11

2. Condensatoare 10nF 2 0,11

1uF 1 1,2

2,2pF 1 0,11

100nF 1 0,11

3 Circuite U19-A 4069 1 3.6

Inversoare U19-B 4069 1 3

4. Cristal cu cuarț 1 5

5 Poarta Si-Nu SN7413 1 2

6 Decodor 7442 1 1.1

7 Diode 1N4148 1 1

1N4001 4 1

6516 1 1

ZP4V3 1 1

8 Bistabil D SN7475 12 5

9. Tranzistori BC107 1 4

10. Tiristor T1N200 1 3

11. Numarator binar U20-4020 1 5

12. Divizor SN7490 1 8

13 Led-uri MDC1101 3 0.9

14. Numarator zecimal 7490 5 3

sincron

15. Registru de deplasare 7495 1 7

Total 90.5 lei

32
Capitolul 8. Bibliografie

33