Circuite electronice fundamentale

Conexiunile fundamentale ale tranzitorului bipolar

Costica Adrian, grupa 8213

1. Noțiuni teoretice

Tranzitorul este un dispozitiv semiconductor cu o gama largă de utilizări în electronică.

Acesta este un dispoztiv cu trei terminale, care poate oferi o intrare pe un terminal, o ieșire pe
altul, în timp ce al treilea terminal este folosit la comun de intrare, cât și de ieșire. În funcție de
care terminale ale traniztorului îndeplinesc aceste roluri, se disting trei conexiuni fundamentale:
emitor comun (EC), colector comun (CC) și baza comună (BC).

Tabelul 1. Conexiunile fundamentale ale tranzitorului bipolar

Terminal
Configurația Schemă Intrare Ieșire
comun

Emitor comun Emitor Bază Colector

Colector comun Colector Bază Emitor

Bază comună Bază Emitor Colector

1
Circuite electronice fundamentale

2. Montajul de laborator și modul de lucru

Activitatea din cadrul laboraturului a constant în realizarea montajului din Figura 1

pentru etajul emitor comun. La intrarea amplificatoarelor am aplicat un semnal sinusoidal cu o
frecventă de 100Hz și o tensiunea vârf la vârf de 200 mV. Ulterior, cu ajutorul osciloscopului
am măsurat tensiunea vârf la vârf pentru ieșire (ținând cont de diviziunile pe verticală și
valoarea unei singure diviziuni).

Amplificator în conexiune EC realizat cu tranzistorul BD139 (β=40)

Circuit înainte de realizarea conectarilor pentru intrare și ieșire

Pe un breadboard am realizat circuitul ce conține 5 rezistente cu valori diferite (39kΩ, 5,6kΩ,

8,2kΩ, 1kΩ și 33kΩ), 3 condenstatoare (două condensatoare având valoarea de 4,7µF și unul
de 47nF) și un tranzistor bipolar npn BD139.
Am stabilit pe breadboard că benzile de alimentare vor fi: roșu pentru minus și albastru
pentru plus.
2
Circuite electronice fundamentale

Circuitul finalizat

Intrarea circuitului s-a realizat prin condensatorul de 4,7 µF, la care am legat cleștele sondei,
la care am facut urmatoarele legaturi: un fir la intrarea in generatorul de semnal, pentru sursa
de tensiune firul galben a fost legat la plusul sursei si totodata la condensator, iar firul negru a
fost legat la minusul sursei si masa circuitului.
Ieșirea circuitului s-a realizat prin celălalt condensator de 4,7 µF, la care similar, am legat
cleștele de "piciorușul" condensatorului, celălalt capăt fiind legat la masă, capătul sondei
urmând să fie conecat la osciloscop.

3
Circuite electronice fundamentale

Sursa de tensiune

Am aplicat o tensiune de 12V.

Generator de semnal

Am generat un semnal sinusoidal cu o frecvență de 100Hz.

Osciloscop

4
Circuite electronice fundamentale
Cu ajutorul osciloscopului am calculat tensiunea vârf la vârf pentru iesire, Vo. Am observat
că între cele două vârfuri sunt aproximativ 3 diviziuni (mai precis 3,5), valoarea unei singure
diviziuni fiind 500mV (citită de pe ecranul osciloscopului).

3. Date experimentale și prelucrarea datelor

Tabelul 2. Măsurători si amplificarea celor trei circuite

Conexiune Vi(V) Vo(V) A
EC 200 1750 8.75
CC 200 420 2.11
BC 200 3300 16.5

𝑉𝑜
Amplificarea s-a calculat cu ajutorul formulei: 𝐴 = 𝑉𝑖
Am aplicat formulă anterioară pentru fiecare tip de conexiune în parte, astfel:

𝑉𝑜1 1750
𝐴1𝐸𝐶 = = = 8.75
𝑉𝑖1 200
𝑉𝑜2 420
𝐴2𝐶𝐶 = = = 2.11
𝑉𝑖2 200
𝑉𝑜3 3300
𝐴3𝐵𝐶 = = = 16.5
𝑉𝑖3 200

4. Concluzii

Se observă că pentru montajul în conexiune baza comună amplificarea are valoarea cea mai
mare - 16,5 - iar pentru montajul în colector comun amplificarea are valoarea cea mai mică și
anume 2,11. Montajul emitor comun se situează între cele două extreme, având valoarea de
8,75.

Valori amplificare
16.5

8.75

2.11

EC CC BC