Capitolul 6: Proiectarea pas cu pas a unui amplificator cu tub de vid push-pull

În acest capitol, folosim toate noțiunile introduse anterior pentru a proiecta, de la zero, un amplificator stereo cu tub push-pull. Ca și
înainte, vom proceda înapoi. Începem de la etapa de ieșire, apoi de la etapele de separare și de intrare.
 În cele din urmă, proiectăm sursa de alimentare.
Vom proiecta un amplificator hi-fi care furnizează aproximativ 12 wați RMS, folosind tuburi de vid EL84 în etapa de ieșire. Aceleași
calcule și scheme pot fi utilizate, în mod similar, pentru a proiecta un amplificator cu tuburi de vid diferite și putere de ieșire diferită.
Amplificatorul construit conform acestui capitol este (vezi link:Il Terzo (12AX7 + EL84)

6.1 Proiectarea unei etape de putere a amplificatorului cu tub de vid

Adoptăm o configurație push-pull în modul ultra-liniar. Modurile ultra-liniare și configurațiile push-pull au fost introduse respectiv în
secțiunea 2.2.4 și secțiunea 4.1.4. Schema generală a stadiului de putere, inclusiv valorile tuturor componentelor, este dată în Figura 48. Să
vedem cum au fost alese aceste valori.

Fig.48: Schema etapei de ieșire a amplificatorului proiectată în jurul tuburilor EL84.

Foaia tehnică EL84 specifică faptul că anodul și tensiunea ecranului pot fi setate la 300V și puterea maxime a anodului este de 12 wați.
Figura 49 prezintă  graficul caracteristic anodic  al unui tub de vid EL84, când tensiunea anodică este de 300V și se obține o configurație
ultra-liniară alimentând ecranul cu 40% din turațiile primare.
Un  transformator de ieșire  pentru funcționarea push-pull, cu sarcină reactivă de 8K Ohm, oferă fiecărui tub de vid o sarcină de 4K
Ohm, atunci când funcționează în clasa A. Prin setarea curentului de polarizare a anodului la 28mA, obținem linia
de  încărcare reprezentată de roșu de linie, care rămâne sub 12 W max maxim, a permis disiparea puterii anodice.
Din Figura 49 putem vedea că  polarizarea tensiunii rețelei , necesară pentru a obține un curent de polarizare a anodului de 28mA, este în
jur de -12V.

Fig.49: Graficul caracteristic al anodului mediu și linia de încărcare a EL84 în configurație ultra-liniară
Amplificatorul funcționează în clasa AB. Mai precis, funcționează în clasa A atunci când tensiunea anodică este cuprinsă între 190V și
410V. Când se află în afara acestui interval, așa cum se explică în secțiunea 4.1.6, unul dintre cele două tuburi de vid încetează să conducă,
iar celălalt vede doar o pătrime din întreaga impedanță a transformatorului. De fapt, sub 190V, sarcina reactivă observată de tubul de vid
conductor este de 2K Ohm și panta liniei de sarcină crește în consecință.
Cu această configurație,  amplitudinea maximă maximă admisă a semnalului de intrare  este de 12V. De fapt, atunci când tensiunea de
intrare este de 12V, deoarece semnalul de intrare este adăugat la polarizarea tensiunii rețelei, tensiunea rețelei devine zero. În aceste
condiții, tubul de vid se saturează, deoarece are o conducție maximă, iar tensiunea anodică este minimă.
Figura prezintă graficul caracteristic anodic al unui tub de vid EL84 care funcționează în configurație ultra-liniară. Tensiunea anodică este
setată la 300V, iar ecranul este alimentat cu 40% din ture primare. Linia roșie reprezintă linia de încărcare push-pull cu un transformator
push-pull de 8K Ohm și curentul de polarizare setat la 28mA.
Grila stopper rezistorul  R  g , în general , utilizat cu un tub de vid EL84, este 1K Ohm. Noi folosim , de asemenea , un 1K Ohm  dop
ecran rezistor  R  ecran pentru a conecta EL84 ecrane la robinetele ultra-liniare ale transformatorului. Foaia tehnică EL84 specifică faptul că
rezistența maximă la rețea la catod, cu polarizare fixă, este de 300K Ohm. În consecință, putem folosi un rezistor de scurgere a
rețelei  R  l  de 200K Ohm pentru a da o anumită marjă rezistenței circuitului de tensiune de polarizare.
Folosind calculul dat în Exemplul 6 putem determina valoarea  condensatorului de cuplare între etape  C  s , între separatorul de fază și
stadiul de ieșire. Pentru a obține un filtru trece sus la 7Hz, cu o rezistență de scurgere grilă de 200K Ohm, am stabilit  C  c  la 0.1μF.
Decuplare condensator  C  d , pentru a preveni semnal rezidual la rezistor scurgere grilă pentru a merge la celelalte tuburi cu vid , când se
utilizează prejudecată fixă, poate fi calculată în conformitate cu exemplul 3. Să presupunem că dorim să scurt la sol toate semnalele
reziduale cu o frecvență peste 2 Hz și că singura rezistență văzută de condensator este rețeaua de 200K Ohm. În acest caz, o  C  d = 0.47μF
realizează această sarcină. Rețineți, de asemenea, că, deoarece tensiunea de polarizare a rețelei este furnizată folosind un divizor de
tensiune, așa cum sa discutat în secțiunea 5.3, o parte a semnalului rezidual la rezistorul de scurgere a rețelei este, de asemenea,
scurtcircuitat la masă de acest divizor de tensiune, reducând în continuare frecvența de filtru trece jos.
6.1.1 Estimarea puterii maxime de ieșire și câștigul de tensiune al etapei de putere
Este dificilă o estimare precisă a puterii maxime de ieșire a etapei de putere. Este afectat de neliniaritatea tuburilor de vid și de variația
impedanței transformatorului de ieșire în funcționarea clasei AB. Cu toate acestea, o estimare destul de precisă poate fi obținută după cum
urmează. Din linia de sarcină trasată pe graficul caracteristic al anodului mediu din Figura 49 putem vedea că atunci când semnalul de
intrare trece de la 0 la 12V, tensiunea anodică a unui tub de vid trece de la starea de repaus 300V la 75V. Vârful variației de tensiune la
anodul tubului de vid este de 300V-75V = 225V. Într-un amplificator push-pull, atunci când un tub este la cel mai înalt vârf, celălalt este la
cel mai mic vârf. Când tensiunile anodice ale celor două tuburi de vid sunt date la cele două capete ale transformatorului de ieșire, vârful
variației de tensiune este, prin urmare, dublat, iar tensiunea de vârf văzută de transformator este de 2 ∙ 225V = 450V. Acest lucru exprimat
în RMS dă 450V * 0,707 = 318,15V. În acest moment, cunoscând impedanța reactivă a transformatorului, suntem capabili să estimăm
puterea RMS maximă așteptată văzută la primarul transformatorului ca P = V2 /R=318.15 2 / 8K=12,7 wați RMS. Într-un transformator de
ieșire ideal, această putere este transferată în totalitate la ieșire și reprezintă puterea maximă de ieșire RMS .
Cu aceasta, putem, de asemenea, să estimăm  câștigul de tensiune după transformatorul de ieșire. Să presupunem că folosim difuzoare de
8 Ohm. Având în vedere că puterea maximă de ieșire RMS este de 12,7 wați, tensiunea maximă de ieșire cu o sarcină de 8 Ohm este
Volți RMS.
Tensiunea maximă de intrare RMS care poate fi aplicată etapei de putere este V în = 12V ∙ 0.707 = 8.48V. Prin urmare, câștigul de tensiune
al stadiului de putere,după transformatorul de ieșire,este A=Vout/Vin =10,1/8,48=1,19.Exprimat în dB, avem Adb =20∙log(1,19)=1,51 dB.
Vom vedea că valoarea câștigului de tensiune va fi utilă la proiectarea circuitului global de feedback.
6.2 Proiectarea unei etape de intrare a amplificatorului de vid și a etapelor de separare a fazelor
În secțiunea anterioară, am remarcat că amplitudinea maximă de vârf posibilă a semnalului de intrare la stadiul de putere este de 12V. Cu
un astfel de semnal, amplificatorul furnizează puterea maximă. În consecință, atunci când proiectăm etapele de intrare și de împărțire a
fazelor ar trebui să garantăm că acestea sunt de fapt capabile să asigure etapa de putere cu această tensiune, în corespondență cu semnalul
de intrare primit de etapa de intrare. Multe surse audio oferă un semnal cu un vârf de amplitudine maximă în jurul valorii de 1V, iar unele
playere CD și DAC pot ajunge chiar la 2,5V sau 3V.Pentru a avea o putere maximă de ieșire cu un semnal de intrare de amplitudine de
vârf de 1V, avem nevoie de o combinație de intrare și etapă splitter cu un câștig de cel puțin 12 (sau 21,58 dB).
Tuburile de vid 12AX7 sunt candidați buni pentru acest loc de muncă. De fapt, în secțiunea 3.4, am spus că tuburile de vid 12AX7 pot
oferi un câștig mai mare de 60 (în jur de 35,56 dB). Acest lucru este mult mai mult decât ne trebuie. Cu toate acestea, acest lucru oferă, de
asemenea, mult spațiu pentru a proiecta circuitul de feedback negativ al amplificatorului, care, pe de o parte, reduce distorsiunea armonică,
pe de altă parte, reduce câștigul amplificatorului.Vom folosi o configurație concertină direct cuplată, așa cum este discutat în secțiunea
4.3.1. În această configurație nu există un condensator de cuplare între etapa de intrare și splitter, iar anodul etapei de intrare asigură, de
asemenea, tensiunea de polarizare a rețelei către tubul de vid concertina.

Fig.50: Schema și valorile componentelor etapelor de intrare și concertină

6.2.1 Separator de fază Concertina
Tensiunea de înaltă tensiune a concertina  este setat la 290V,  catod rezistor  R  s  k  și  anod rezistor  R  E  o  au atât o rezistență de 100K
Ohm. Acest lucru dă o sarcină totală de 200K Ohm și produce linia de  sarcină continuă  descrisă de linia roșie în Figura 51. În
funcționare în curent alternativ, cele două rezistențe de scurgere a rețelei din etapa de putere sunt în paralel cu rezistențele anodice și
catodice ale tubului de vid concertina. Sarcinile de curent alternativ observate respectiv la anod și catod devin 100K ∙ 200K / (100K +
200K) = 67K Ohm, pentru un total de 134K Ohm. Să presupunem că setăm  punctul de operare al concertinei la 94,5V și 0,98 mA, așa
cum este descris de pata roșie. Acest lucru, împreună cu sarcina alternativă, oferă linia de sarcină  alternativă descrisă de linia verde din
figură. Concertina va funcționa de-a lungul acestei linii de încărcare.
 Fig.51: Linii de încărcare, puncte de operare și domenii de operare pentru concertina cuplată direct cu 12AX7.
Figura arată graficul caracteristic anodic al unui tub de vid 12Ax7. Linia roșie este linia de încărcare continuă a distribuitorului de fază
concertină. Linia verde este linia sa de încărcare AC. Linia roz este linia de încărcare a etapei de intrare. Punctul de operare, precum și
intervalele de operare sunt raportate.
Am menționat deja că amplitudinea maximă de vârf posibilă a semnalului de intrare la stadiul de putere este de 12V. Anodul și catodul
distribuitorului de fază concertină ar trebui să se poată deplasa de la tensiunea lor de repaus de o astfel de cantitate. Tensiunea indicată în
graficul caracteristic al anodului, în Figura 51, reprezintă tensiunea măsurată între anod și catodul tubului de vid. Într-o concertină, când
crește tensiunea anodică, tensiunea catodului scade din aceeași cantitate. Aceasta înseamnă că, atunci când tensiunea anodică crește cu
12V, catodul scade exact de aceeași cantitate. Prin urmare, creșterea maximă de tensiune măsurată între anod și catod, în raport cu
tensiunea de repaus, este de 24V. Petele portocalii și cyan, din Figura 51, evidențiază tensiunea maximă și minimă de la anod la catod
(+ 24V / -24V față de tensiunea de repaus), care corespund semnalelor de ieșire de 12V văzute la anod și catod.
Acest interval reprezintă intervalul de funcționare al separatorului de fază concertină, atunci când furnizează stadiului de putere semnalul
necesar pentru puterea maximă de ieșire. Putem vedea că domeniul de funcționare este într-o zonă destul de liniară și are o distanță
rezonabilă de saturația tubului de vid, atinsă când V  g = 0.
În secțiunea 4.2.2, am menționat deja că  câștigul de tensiune  al separatorului de fază concertină este A = 0,98. 
Exprimat în dB avem A db = 20 ∙ log (0,98) = - 0,18 dB.
6.2.2 Etapa de intrare pentru concertina cuplată direct
Tensiunea de înaltă tensiune a etapei de intrare este setat la 280V. Cu un rezistor anodic  R  i  a  de 220K Ohm, obținem linia
de  încărcare  descrisă de linia violet în Figura 51.
Într-o concertină cuplată direct, anodul tubului de vid al etapei de intrare asigură polarizarea tensiunii rețelei la concertina. Punctul de
operare concertina descris de pata roșie în Figura 51, corespunde unei tensiuni de rețea la catod de aproximativ  V  g  = -0,6V. Curentul de
repaus concertina este de 0,98 mA, prin urmare, tensiunea catodului, ridicată de rezistorul catodic, este de 100K Ohm ∙ 0,98 mA = 98V.
Pentru a furniza tubului de vid concertina o rețea corectă de tensiune de polarizare a catodului de -0,6V, etapa de intrare trebuie configurată
astfel încât tensiunea de repaus anodică să fie foarte apropiată de 98V-0,6V = 97,4V.
Conform liniei de sarcină a stadiului de intrare, cu o tensiune de polarizare a rețelei  V  g = -0,7V obținem o tensiune de la anod la catod
de 96,7V și un curent de aproximativ 0,8 mA. Acest lucru poate fi obținut folosind tehnica de auto-polarizare, descrisă în secțiunea 3.6.2,
cu un  rezistor de catod  R  i  k  de 0,7V / 0,8mA = 870 Ohm.
Cu această configurație, tensiunea de repaus anod-masă a etapei de intrare este de 96,7V + 0,7V = 97,4V, ceea ce este necesar pentru a
furniza tensiunea de polarizare a rețelei distribuitorului de fază concertină și pentru a utiliza cuplarea directă între cele două etape. .
Pentru a elimina efectul de feedback local și pierderea de câștig, introduse de rezistorul catodic, îl ocolim cu un  condensator de
bypass  C  i  k , de 150μF, așa cum s-a discutat în Secțiunea 3.6.3 și Exemplul 5.
Rețeaua tuburilor de vid 12AX7 ar trebui să fie conectată la  rezistența opritoare a rețelei  R  i  g , pentru a produce filtre de trecere joasă
pentru frecvențe foarte înalte, exploatând efectul Miller, așa cum sa discutat în secțiunea 4.1.1 și în alte locuri din această carte. Valorile în
jurul valorii de  R  i  g = 47K Ohm sunt utilizate în general pentru tuburile de vid 12AX7.
Semnalul de intrare ajunge la grila etapei de intrare prin  potențiometrul de volum  R  v . Acest potențiometru acționează și ca o scurgere a
rețelei pentru etapa de intrare și determină impedanța de intrare a amplificatorului. Am ales un potențiometru logaritmic de 100K Ohm în
acest scop. De cuplare intrare condensatorul  C  c izolează amplificator de la posibila tensiune de curent continuu cu sosirea semnalului
de intrare. Practic formează un filtru trece-sus cu potențiometrul. O capacitate de 0.22μF, cu o rezistență de 100K Ohm oferă o frecvență
de întrerupere de 7Hz.
Divizorul de fază concertină are un câștig aproape de unitate, așa cum sa discutat în secțiunea 4.2.2. Prin urmare, și amplitudinea de vârf a
semnalului de ieșire al treptei de intrare ar trebui să fie de aproximativ 12V, așa cum este cerut de etapa de putere. Petele verzi și maronii,
din Figura 51, arată intervalul de funcționare al etapei de intrare, când semnalul de tensiune anodică (semnalul de ieșire al acestei etape)
leagănă de la -12 la + 12V, în raport cu starea de repaus. Putem vedea că domeniul de funcționare
este din nou într-o zonă liniară și departe de saturația tubului de vid (Vg = 0).
Amplificarea în tensiune  a etapei de intrare poate fi calculată așa cum sa discutat în secțiunea 3.4 ,
Exprimat în dB, avem A db = 20 ∙ log (74,6) = 37,45 dB.
Așa cum am spus mai înainte, acest lucru este mult mai mare decât ceea ce era necesar și ne oferă spațiu pentru setarea convenabilă a
circuitului global de feedback negativ, așa cum este discutat în secțiunea următoare.
6.3 Realizarea feedback-ului negativ global al amplificatorului cu tub de vid
Anterior, am stabilit că câștigul etapei de intrare este de 74,6 sau echivalent de 37,45 dB. Am discutat, de asemenea, că amplitudinea de
vârf a semnalului de intrare care poate fi dat stadiului de putere este de 12V și că distribuitorul de fază concertină este practic în față, către
stadiul de putere, aproape întregul semnal de ieșire produs de stadiul de intrare.
În aceste condiții, etapa de intrare produce un semnal de ieșire de amplitudine de vârf de 12V când amplitudinea de vârf a semnalului de
intrare este doar V în = 12V / 74,6 = 0,16V. În general, sursele de intrare produc un semnal mult mai mare. Așa cum am spus deja, unele
surse de intrare, cum ar fi CD playere sau DAC-uri, pot furniza chiar un semnal de vârf de 2,5V sau 3V.
De exemplu, dacă dorim să producem semnalul maxim de ieșire, cu un semnal de vârf de 2,5 V, câștigul necesar la etapa de intrare este
doar A = 12 V / 2,5 V = 4,8 sau echivalent 13,62 dB.
În consecință, putem aplica un feedback negativ global până la  fb  db = 37,45-13,62 = 23,83 dB și suntem în continuare capabili să avem
puterea maximă de ieșire.
Dacă dorim să obținem putere maximă de ieșire și cu surse care furnizează o tensiune de intrare mai mică, de exemplu doar 1V de vârf,
câștigul necesar al etapei de intrare este A = 12V / 1V = 4,8 sau echivalent 21,58 dB. 
Acest lucru oferă spațiu pentru un  feedback negativ  fb  db = 37,45-21,58 = 15,87 dB.
Cantitatea de feedback negativ este determinată de factorul de feedback β, așa cum sa discutat în secțiunea 4.4. Valoarea lui β poate fi
calculată cunoscând câștigul amplificatorului, atunci când nu se folosește feedback negativ. Acest lucru, la rândul său, poate fi determinat
folosind câștigul etapelor individuale, pe care le-am calculat în secțiunile anterioare. Câștigul de tensiune al amplificatorului fără feedback
negativ este A = 74,6 ∙ 0,98 ∙ 1,19 = 87 sau, alternativ, A db = 37,45-0,18 + 1,51 = 38,78 dB.
După cum sa discutat în secțiunea 4.4.1, cantitatea de feedback este  . Când aplicăm un feedback  fb  db = 15,87
dB, pentru a furniza putere maximă cu un semnal de intrare de vârf 1V cu un amplificator de câștig A = 87,

avem ca  factor de feedback  p este .

Pentru a injecta feedback-ul negativ, la catodul tubului de vid al etapei de intrare, am împărțit rezistorul catodic, utilizat pentru polarizarea
catodului, în doi rezistenți  R  k  și  R  2 . Feedback-ul negativ este injectat între cele două rezistențe prin rezistorul  R  1 , așa cum este descris
în Figura 52. Amintiți-vă că  . Prin urmare, dacă  rezistorul  R  2  este setat la 150 Ohm, β = 0,06 poate fi obținut
aproximativ alegând  rezistorul de feedback  R  1 = 2,2K Ohm. Catod rezistență  R  k , care a fost stabilit anterior la 870 Ohm, ar trebui să
fie acum redus, pentru a ține cont de 150 Ohm utilizat pentru  R  2 . Rezistența catodică ar trebui să fie de 870 Ohm – 150 Ohm = 720
Ohm. Cel mai apropiat standard este 680 Ohm, care este aproape de valoarea calculată.

Fig.52: Schema și valorile componentelor pentru feedback negativ global

Atenuarea la frecvențe înalte, datorită filtrului trece-jos compus din rezistențele de oprire a rețelei și capacitatea Miller, aduce feedback-
ul  fb  db sub 6dB, la frecvențe mai mari de 50KHz. Cu acest feedback negativ, eventuala apariție a unei schimbări de fază la 180 ° grade
(care în general nu are loc la frecvențe mai mici) nu este dăunătoare și amplificatorul ar trebui să fie deja stabil, așa cum sa discutat în
secțiunea 4.4.3. Cu toate acestea, putem reduce interferențele de frecvență radio și putem crește în continuare stabilitatea la circuit utilizând
un condensator de 500pF  în paralel cu R 2. Acest condensator are rolul de a reduce defazarea semnalului de feedback negativ, în
intervalul de la 20KHz la 10MHz. De asemenea, crește efectul de feedback negativ în acea gamă, prin atenuarea oricărei frecvențe înalte
interceptate de intrarea amplificatorului.
Figura 52 prezintă schemele și valoarea diferitelor componente necesare circuitului global de feedback negativ.

6.4 Design of the power supply unit for the vacuum tube amplifier stages
Schema unității de alimentare pentru etapele amplificatorului este dată în Figura 53. După cum sa discutat în secțiunea 5.1, este compusă
dintr-un transformator de alimentare, un redresor cu condensatorul său de rezervor și două secvențe de filtre de netezire RC, una pe fiecare
canal al amplificatorului stereo.
 Începem să calculăm tensiunea livrată de redresor prin condensatorul rezervor și tensiunea sa de undă. Estimăm ratingul transformatorului
de putere. Apoi, calculăm rezistența filtrelor de netezire. În cele din urmă, calculăm capacitățile filtrelor de netezire.
6.4.1 Tensiunea livrată de redresor și tensiunea de ondulare
Tensiunea produsă de redresor prin condensatorul rezervor, așa cum sa discutat în secțiunile 5.1.5, depinde de tipul redresorului,
frecvența rețelei, tensiunea de ieșire a transformatorului de putere, impedanța de ieșire a transformatorului de putere, sarcina văzută de
condensatorul rezervor, capacitatea condensatorului rezervor.
Vom folosi un redresor cu undă completă  și vom  lua în considerare o  frecvență de rețea  f M = 50Hz. Un transformator de putere

centralizat de 500V  are o tensiune de vârf  = 250V ∙ 1.414 = 353.5V. Să presupunem că  impedanța de ieșire a transformatorului de
putere  este în jur de  R s = 27 Ohm, care este o valoare realistă.
Sarcina văzută de condensatorul rezervor este impedanța filtrului de alimentare plus impedanța întregului amplificator. Impedanța
amplificatorului poate fi estimată prin utilizarea legii Ohm, prin împărțirea tensiunii date primului stadiu alimentat, care este etapa de
putere, la curentul absorbit de toate etapele. Curentul de repaus absorbit de concertină și de etapa de intrare a fost deja discutat anterior și
este respectiv 0,98mA și 0,8mA. Curentul de repaus al etapei de putere este de 28mA în fiecare tub, ceea ce face 56mA. 
Când lucrați în clasa A, curentul absorbit de etapa de putere este întotdeauna de 56mA, deoarece atunci când un tub conduce mai puțin
celălalt conduce mai mult. Atunci când furnizează putere maximă de ieșire, lucrând în clasa AB, curentul maxim absorbit ajunge până la
115mA. In orice caz, vom folosi condițiile de clasă A pentru a calcula tensiunea continuă DC produsă de condensatorul rezervor. Deci,
folosim 56mA ca curent de referință pentru etapa de putere. Acest lucru implică faptul că atunci când funcționează la puterea maximă de
ieșire, tensiunea livrată de condensatorul rezervor va fi ușor mai mică.
Prin urmare, curentul total absorbit de amplificator este de 56mA + 0,8mA + 0,98mA = 57,78mA. Avem două canale, astfel încât curentul
total ar trebui dublat, obținându-seI L = 115,56mA. Tensiunea necesară la prima etapă alimentată, care este etapa de putere, este de
300V. Prin urmare, impedanța amplificatorului este  R L = 300V / 115,56mA = 2,6k Ohm. Am spus că încărcătura totală văzută de
condensatorul rezervor este impedanța amplificatorului plus impedanța filtrului de netezire a etapei de putere. Vom vedea că, având în
vedere că tensiunea livrată de condensatorul rezervor este apropiată de cea necesară etapei de putere, impedanța filtrului de netezire a
etapei de putere este mult mai mică decât impedanța amplificatorului, deci o putem ignora și folosi doar impedanța amplificatorului.
Acum avem toate ingredientele pentru a estima tensiunea livrată de condensatorul rezervor. Să presupunem că folosim  condensator
rezervor  cu un  C R = 22μF. Raportul  R S / R L  este de  1,01% și 2 πf M C R R L = 18,4. Conform graficului din Figura 39 avem un

procent  V dc /  în jur de 91%. T el a estimat DC tensiune de ieșire la condensator rezervor  este  V dc = 352.5V ∙ 91% ≈321V.
În mod similar, utilizând graficul din Figura 40 putem determina tensiunea de undă așteptată  , anunțată în secțiunea 5.1.6. Linia verde,
corespunzătoare lui  R S / R L = 1%, în corespondență de 2 πf M C R R L = 18,4, dă un raport  V ripple / V dc in  jur de 4%.
 Prin urmare, ondulația de tensiune așteptată este :  V = 321 ± 4% = 12,84V.
6.4.2 Evaluarea transformatorului de putere
Folosind parametrii calculați în secțiunea anterioară putem calcula și  curentul RMS al transformatorului de putere in secundar ,cu ajutorul
figurii 41.
Diagrama roșie corespunzătoare lui  R S / R L = 1%, în corespondență de 2 πf M C R R L = 18,4, dă un raport  I S / I L  in jur de 1,6. 
Prin urmare, curentul RMS așteptat al transformatorului secundar de putere este  I S = 115,56mA ∙ 1,6 = 184,8mA. Pentru a garanta
funcționarea în condiții de siguranță, putem alege un transformator de putere de 500V cu o priză centrală, evaluat pentru un curent de
350mA RMS sau pur și simplu 500V CT @ 350mA.
6.4.3 Rezistențe ale filtrelor de netezire
Cele două lanțuri de filtre, pentru canalele stânga și dreapta ale amplificatorului, sunt identice, deci trebuie doar să calculăm valorile pentru
un lanț. Calculul componentelor unui filtru de netezire a fost discutat în secțiunea 5.1.8. Mai întâi calculăm valoarea rezistențelor filtrelor
de netezire, mergând înapoi, de la ultimul filtru al lanțului, care este filtrul pentru etapa de intrare.
În secțiunea 6.2.2, am stabilit că tensiunea anodică a tubului de vid 12AX7 al etapei de intrare este de 280V. Curentul său de repaus este de
0,8 mA. Atunci când furnizăm o putere maximă, curentul variază de +/- 0,05mA față de curentul de repaus și are un impact redus, astfel
încât să putem utiliza în siguranță curentul de repaus în calculul nostru. De asemenea, am stabilit că tensiunea necesară de anodul tubului
de vid 12AX7 din etapa următoare, separatorul de fază concertină, este de 290V. Așa cum s-a explicat în Exemplul 21,  rezistența filtrului
de netezire între concertină și etapa de intrare trebuie să producă o cădere de tensiune de 10V. Având în vedere că curentul care traversează
rezistența este de 0,8 mA, avem că rezistența sa trebuie să fie de 10 V / 0,8 mA = 12,5 K Ohm. Cel mai apropiat standard este 12K Ohm,
care este aproape de valoarea necesară. Puterea disipată de rezistor este de 10V ∙ 0.8mA = 0.008W. Prin urmare, putem folosi un rezistor
de 0,5W.
Tensiunea anodica a tuburilor EL84 este de 300V. Curentul absorbit de concertină în starea sa de repaus este de 0,98 mA. 
La putere maximă, curentul variază de +/- 0,18mA, în raport cu starea de repaus. De asemenea, în acest caz, variația nu ne afectează
semnificativ calculul și folosim curentul de repaus ca referință. Pentru a obține 290V necesari la concertină,  rezistența filtrului de netezire
între etapa de putere și concertina  trebuie să producă o cădere de tensiune de 10V. Curentul care traversează acest rezistor este curentul
absorbit de etapa de intrare și cel absorbit de concertină, adică 0,8mA + 0,98mA = 1,78mA. 
Valoarea rezistorului este de 10V / 1,78mA = 5,6K. Puterea disipată de rezistor este de 0,018W. De asemenea, în acest caz, putem folosi
unul nominal pentru 0,5W.
În cele din urmă, calculăm  rezistența filtrului de netezire a etapei de putere .  Ar trebui să scadă 21V, de la 321V livrat de condensatorul
rezervor, pentru a obține 300V dorit. Curentul care traversează rezistența este suma curentului absorbit de etapa de putere, concertină și
etapa de intrare, adică 56mA + 0.8mA + 0.98mA = 58mA. Valoarea rezistenței necesare este de 21V / 58mA = 362 Ohm. Cel mai
apropiat standard este de 330 Ohm. Puterea disipată de rezistență este de 1,34W, deci este convenabil să alegeți una nominal de 5W.
Rezistența calculată este mult mai mică decât impedanța amplificatorului. Prin urmare, așa cum am spus mai înainte, adăugarea acestuia,
pentru a calcula exact sarcina totală văzută de condensatorul rezervor, nu afectează în mod semnificativ estimarea noastră.
6.4.4 Condensatoare ale filtrelor de netezire
Acum putem alege valorile condensatoarelor filtrelor de netezire. În secțiunea 6.4.1 am calculat că tensiunea de ondulare după
condensatorul rezervor este de 12,84V. Tensiunea continuă a stadiului de putere este de 300V, deci această tensiune de undă este de
aproximativ 4% din tensiunea continuă. Tensiunea de ondulare recomandată într-o etapă push-pull este în jur de 0,5% până la 2% (a se
vedea secțiunea 5.1.8), deci trebuie să o atenuăm semnificativ. Dacă  condensatorul filtrului de netezire al stadiului de putere  este de
100μF, în conformitate cu secțiunea 5.1.8, avem ondulația de tensiune trebuie să fie:
 .
Acest lucru corespunde la 0,2% din tensiunea continuă a stadiului de putere, deci o valoare foarte bună.
Urmând aceeași procedură, am ales valoarea  condensatorului filtrului de netezire a etapei separatorului de fază. 

Cu un condensator de 47μF, avem asta:

Aceasta corespunde cu 0,001% din tensiunea continuă a distribuitorului de fază, care este 290V și valori mai mici decât cele acceptabile,
care sunt în jur de 0,01% până la 0,05%.
În cele din urmă, setăm valoarea  condensatorului filtrului de netezire a etapei de intrare. Cu un condensator de 4.7μF, avem asta:

Tensiunea continuă a stadiului de intrare este de 280V. Tensiunea de ondulare corespunde cu 0,00003% din tensiunea continuă. 
Procentul de tensiune de ondulare este, de asemenea, în acest caz, mai mic decât valorile sigure,care sunt între de 0,001% - 0,002%.

6.5 Proiectarea sursei de alimentare cu filament a tubului de vid

Trebuie să furnizăm energie filamentelor celor patru EL84 și filamentelor celor două 12AX7, care la rândul lor conțin fiecare două tuburi
de vid. Conform fișelor tehnice, curentul absorbit de filamentul unui EL84 este de 0,76A. Curentul absorbit de filamentul unei secțiuni a
unui 12AX7 este de 0,15A. Tensiunea necesară pentru toate aceste filamente este de 6,3V. Folosind un transformator de putere care
furnizează 6.3V necesar, curentul total absorbit de filamente este de 4 ∙ (0.76 + 0.15) = 3.64A. Pentru a rămâne în
siguranță,  transformatorul pentru alimentarea filamentelor  poate fi 6.3V@6A.
Schema sursei de alimentare pentru filamente este dată în Figura 54.

Fig.54: Alimentarea cu energie a filamentelor

Unele alte componente trebuie adăugate transformatorului de putere. După cum sa discutat în secțiunea 5.2.1, circuitul filamentului nu
poate fi plutitor în raport cu celelalte surse de alimentare și trebuie setată o tensiune de referință. Fișele tehnice EL84 specifică faptul că
tensiunea dintre filament și catod trebuie să fie mai mică de 100V. În mod similar, foaia de date 12AX7 specifică faptul că tensiunea dintre
filament și catod ar trebui să fie între +/- 180V. Tensiunea catodică a etapei de intrare este practic la tensiunea la sol. Tensiunea catodică a
treptei de putere este, de asemenea, practic la sol, dacă se folosește polarizare fixă. 
Cu toate acestea, tensiunea catodică a distribuitorului de concertină este de 98V, așa cum sa discutat în secțiunea 6.2.1. Dacă ridicăm
tensiunea de referință a filamentelor la 30V, suntem în siguranță. Cota de tensiune poate fi obținută cu un divizor de tensiune, conectat
la robinetul central al transformatorului, pornind de la curentul continuu furnizat de condensatorul
rezervorului. În secțiunea 6.4.1 am stabilit că tensiunea așteptată la condensatorul rezervorului este
de 321V. Pentru a obține 30V necesari, relația dintre rezistențele divizorului de tensiune ar trebui să fie:
La alegerea acestor rezistențe ar trebui să luăm în considerare și impedanța maximă de la filament la catod. Fișele tehnice EL84 specifică
faptul că impedanța dintre filament și catod, care corespunde  R  2 , ar trebui să fie mai mică de 20K Ohm. 12AX7 tolerează o impedanță
mult mai mare între filament și catod, care poate ajunge la 150K Ohm. Pentru a rămâne sub pragurile necesare, am ales R 2 = 15K Ohm și,
în mod corespunzător, R 1 = 150K Ohm.
Rezistorul  R  2  este ocolit de un condensator de 10μF, pentru a atenua ondularea provenită de la condensatorul rezervorului. De asemenea,
folosim doi condensatori mici de 6,8 nF, de la cele două capete ale transformatorului la masă, până la interferențe de înaltă frecvență de
scurtcircuit la masă interceptate de circuit. În cele din urmă, dacă nu avem un transformator central, putem crea o centrală artificială, așa
cum sa discutat în secțiunea 5.2.2, prin conectarea divizorului de tensiune la două rezistențe de 220 Ohm, conectate la rândul lor la cele
două capete ale transformatorului.

6.6 Proiectarea sursei fixe de rețea pentru amplificatorul cu tub de vid

Sursa de alimentare pentru polarizarea rețelei trebuie să producă tensiune continuă. Prin urmare, sursa de alimentare este, ca de obicei,
compusă dintr-un transformator, un redresor, un condensator de rezervor, un filtru de netezire. În cele din urmă, există un divizor de
tensiune pentru a obține tensiunea necesară. Amintiți-vă că polarizarea tensiunii rețelei este negativă față de catod, care se află la nivelul
solului. Pentru a obține tensiune negativă, pozitivul acestei surse de alimentare este conectat la masă și polarizarea tensiunii rețelei este
luată de la negativ. Schema completă a sursei noastre de alimentare pentru polarizarea rețelei este dată în Figura 55. Să analizăm cum se
obțin valorile diferitelor componente.Mai întâi calculăm un divizor simplu de tensiune, ca cel din Figura 45, apoi îl rafinăm pentru a obține
circuitul îmbunătățit prezentat în Figura 55. În Secțiunea 6.1 am stabilit că polarizarea necesară a tensiunii rețelei este -12V. Să
presupunem că tensiunea DC obținută după filtrul de netezire este -40V. Pentru a obține -12V dorit, relația dintre cele două rezistențe ale

divizorului de tensiune este următoarea:

Amintiți-vă, de asemenea, că fișele tehnice specifică impedanța maximă permisă între rețea și catodul unui tub de vid. În cazul EL84,
impedanța maximă dintre rețea și catod este de 300K Ohm, atunci când este utilizată cu polarizare fixă. În cazul nostru, această impedanță
este suma dopului grilei (1K Ohm), scurgerea grila (200K Ohm), și  R  2 . Prin urmare, valoarea R 2  ar trebui să fie mai mică decât 100K
Ohm. Dacă am alege  R1=35K Ohm și  R2=15K Ohm, respectăm relația dintre rezistențe și limitările impedanței dintre grilă și catod.
Rezistența totală a divizorului de tensiune este de 50K Ohm. Cu o tensiune de -40V, curentul care curge prin divizorul de tensiune este de
40V / 50K Ohm = 0,8mA, care corespund la 32mW disipat. Aceste valori foarte mici permit utilizarea unui transformator de putere mic.
Acum putem modifica valorile calculate mai sus, în conformitate cu liniile directoare discutate în Exemplul 26 și Exemplul 27, în
Secțiunea 5.3.1. În plus, trebuie să considerăm că avem nevoie de două divizoare de tensiune diferite, pentru canalul stânga și la dreapta,
astfel încât valorile lui R  1  și  P  1  trebuie dublată. Obținem circuitul din Figura 55. Valoarea lui  R  2  este adusă la 10 K Ohm și un
potențiometru  P  2  este conectat în serie pentru a permite reglarea polarizării tensiunii rețelei de 25%, aproximativ de la -9V
(când   rezistența P  2 este minimă) la -15V (când   rezistența P  2 este maximă). În locul unui singur rezistor  R  1, folosim două rezistențe de
150K ohm, conectate la cele două capete ale potențiometrului P  1 de 10K Ohm  . Circuitul cu cele două rezistențe  R  1  și
potențiometrul  P  1 este duplicat de două ori, pentru canalul stâng și drept. Acest lucru permite echilibrarea tensiunii celor două tuburi de
vid în etapa push-pull de 10%, aproximativ de la -11V (când P  1 este  complet rotit pe o parte) până la -13V (când  P  1 este  complet rotit pe
cealaltă parte).

Fig.55: Sursa de alimentare pentru polarizarea rețelei

Divizorul de tensiune absoarbe foarte puțin curent și, în consecință, rezistența sa este foarte mare. Prin urmare, chiar și cu un condensator
de rezervor de 1μF și cu un redresor pe jumătate de undă, tensiunea continuă este de aproximativ 90% din tensiunea RMS. Putem folosi un
transformator de putere de 50V și obținem 50V ∙ 1.414 ∙ 90% = 63,6V DC. Tensiunea de ondulare este de aproximativ 6% din tensiunea
DC, deci în jur de 4V RMS.
Am calculat divizorul de tensiune presupunând că au ieșit -40V DC din filtrul de netezire. Prin urmare, rezistența filtrului de netezire ar
trebui să scadă în jur de 23V. Amintiți-vă că divizorul de tensiune absoarbe 0,8 mA, prin urmare rezistența filtrului de netezire este  R  flt =
23V / 0,8ma = 29 Ohm. Cel mai apropiat standard este de 27 Ohm. Folosind un condensator de 8μF, putem reduce riscul tensiunii la 0,13%
din tensiunea continuă. Acest lucru, legat de -12V, corespunde cu 15mV, care poate fi utilizat în siguranță într-o etapă push pull.