Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sursa: https://www.vtadiy.com/book/#summary
Traducere cu Google translate
Capitolul 5: Unitatea de alimentare
Unitatea de alimentare trebuie să furnizeze tuturor componentelor amplificatorului tensiunea și curentul necesare. Unitatea de alimentare
este o componentă foarte relevantă a întregului amplificator. Un design perfect al tuturor etapelor amplificatorului poate fi subminat de o
sursă de alimentare slab proiectată. O sursă de alimentare bună, pentru un amplificator hi-fi, trebuie să reducă la minimum zumzetul și
zgomotul, introdus în general de redresorul de alimentare, și trebuie să asigure o tensiune constantă, chiar și în prezența unor tranzitori care
necesită un surplus brusc de curent.
Unitatea de alimentare trebuie să furnizeze energie electrică următoarelor părți:
- (anodelei) tuburilor de vid din diferitele trepte ale amplificatorului
- încălzitoarele cu tuburi de vid
- grila tuburilor de vid, când se folosește polarizare fixă
În cele ce urmează, le vom discuta separat.
5.1 Alimentare pentru treptele amplificatorului tubului de vid
Diferitele etape ale amplificatorului necesită tensiune diferită, absorb o cantitate diferită de curent și sunt mai mult sau mai puțin sensibile
la zgomot (de exemplu, zumzet) produs de sursa de alimentare în sine. Unitatea de alimentare trebuie să ia în considerare aceste diferențe.
Unitatea de alimentare este compusă dintr-un transformator de putere , urmat de un redresor și o secvență de filtre de netezire dedicate
diferitelor etape, așa cum este descris în Figura 34.
între zero și tensiunea de vârf . Tensiunea de vârf , atins de impulsuri, este egal cu vârful tensiunii AC V s . În cazul în
tensiunea de vârf redresorului fără condensator de rezervor și sarcină. Acest lucru depinde de viteza la care se încarcă condensatorul,
care, la rândul său, depinde
capacitatea rezervorului,
impedanța transformatorului,
și impedanța de încărcare.
Cu condensatorul rezervorului apare încă o tensiune de ondulare, chiar dacă este mult mai mică decât cea produsă doar de
redresor. Tensiunea de ondulare se datorează fazelor de încărcare și descărcare a condensatorului rezervorului. Pe de o parte, încărcarea
depinde de impedanța de ieșire a transformatorului și capacitatea rezervorului. Impedanța redusă a transformatorului și capacitatea redusă
cresc creșterea tensiunii de vârf și reduc timpul de încărcare a condensatorului rezervorului. Pe de altă parte, descărcarea condensatorului
rezervorului depinde de impedanța de încărcare, de frecvența de ondulare și din nou de capacitatea rezervorului. Impedanța mare de
încărcare, frecvența ridicată de ondulare și capacitatea mare a rezervorului reduc căderea de tensiune de descărcare.
Tensiunea de ieșire este suma unei tensiuni DC plus o tensiune de ondulare AC (dinte de ferăstrău) V dc + V ondulare . Ambele pot fi
estimate cu o precizie suficientă, folosind rezultatele unui studiu realizat de Shade [5] , discutat mai târziu.
Cu toate acestea, pentru a estima tensiunea de ieșire DC și tensiunea de undă, trebuie mai întâi să estimăm impedanța de ieșire a
transformatorului și impedanța de încărcare , reprezentată de amplificatorul însuși.
5.1.3 Impedanță ieșire transformator
Impedanța de ieșire a transformatorului R s poate fi explicitată utilizând un circuit echivalent în care plasăm două rezistențe R S la cele
două capete ale transformatorului, ca în Figura 38. Două componente contribuie la rezistența R s . Primul, R sec-wind , este rezistența
secundară la înfășurare. Al doilea, R prim-wind , este rezistența primară la înfășurare, reflectată spre secundar. Din moment ce folosim un
transformator exploatat-centru, în cazul în care contribuția pentru a forma tensiunea de ieșire este dat de o secțiune transformator la timp,
trebuie să ia în considerare ca R s-vânt doar rezistența dintre robinet și un capăt al transformatorului. Rezistența primară a înfășurării,
reflectată la secundar, este egală cu rezistența primară a înfășurării de ori pătratul raportului dintre tensiunea de ieșire V S și tensiunea de
intrare V de rețea (a se vedea secțiunea 4.1.2 pentru discuții despre impedanța reflectată de transformatoare). R S se obține ca suma acestor
două componente:
.
5.1.4 Estimarea sarcinii
Sarcina R L este rezistența văzută de condensatorul rezervorului, care este impedanța oferită sursei de alimentare de toate etapele
amplificatorului care lucrează în paralel. Impedanța în fiecare etapă este suma impedanței filtrului de netezire, a acelui stadiu, plus
impedanța etapei în sine. Cu condiția ca etapa de putere să fie prima etapă, sarcina R L poate fi aproximativ estimat, folosind legea Ohm,
ca raport între tensiunea necesară etapei de putere și suma curentului absorbit de toate etapele. Această aproximare nu ia în considerare
impedanța filtrului de netezire a stadiului de putere, care, așa cum sa discutat în secțiunea 5.1.8, poate fi calculată numai după ce
cunoaștem tensiunea de ieșire continuă a redresorului. Cu toate acestea, dacă tensiunea de ieșire DC produsă de redresor nu este
semnificativ mai mare decât tensiunea necesară etapei de putere, impedanța corespunzătoare a filtrului de netezire este mică, iar sarcina
văzută de rezervor nu diferă semnificativ de această estimare.
Ex.17 : Impedanță oferită de amplificator sursei de alimentare
Să presupunem că etapa de putere necesită 400V și absoarbe 80 mA, separatorul de fază absoarbe 1 mA, etapa de intrare, de asemenea, 1
mA. Avem asta
.
Dacă avem un amplificator stereo, trebuie să îl împărțim la 2, deoarece amplificatorul are o dublă absorbție de curent
5.1.5 Estimarea tensiunii de ieșire DC
Graficul din Figura 39, preluat de lucrarea lui Shade [6] , pune în relații toate variabilele relevante și permite estimarea
tensiunii continue V dc pentru un redresor cu undă completă. Lucrările lui Shade raportează aceleași grafice și pentru celelalte tipuri de
redresoare. Fiecare parcelă roșu corespunde unui procent din transformator de impedanță R S , în ceea ce privește rezistența
de sarcină R L . Cunoscând frecvența rețelei f M , capacitatea rezervorului C R și sarcina R L , fixăm 2 πf M C R R L pe axa orizontală și
apoi citim tensiunea continuă V dc ca procent din tensiunea de vârf a transformatorului , pe complotul roșu corespunzător.
Ex.18 : ieșire de tensiune continuă a unui redresor cu undă completă
Să presupunem, de exemplu, că sarcina R L este 2,5K Ohm, condensatorul rezervorului C R este 22 μ F, R S este 28 ohmi, frecvența
rețelei f M este 50 Hz, iar tensiunea secundară este V s = 325V. Raportul R S / R L este de 1,1% și 2 πf M C R R L = 17,2. Folosind graficul
corespunzător unui procent de 1, în corespondența de 17,2 avem un procent V dc / în jur de 92%. Deoarece tensiunea de vârf
procent V ondulare / V dc în jur de 4%. Prin urmare, tensiunea de ondulare estimată este .
intrare constă dintr-o tensiune continuă plus o tensiune de ondulare AC . Tensiunea continuă este afectată doar de
rezistorul R flt al filtrului. Acțiunea combinată a rezistorului R flt și a condensatorului C flt are efect asupra tensiunii de ondulare AC.
Să presupunem că etapa amplificatorului alimentat de filtru (Etapa 2 din Figura 42) necesită o tensiune continuă V 2 și absoarbe un
curent I 2 . Să presupunem, de asemenea, că tensiunea continuă de intrare a filtrului sau, alternativ, tensiunea continuă necesară etapei
anterioare a amplificatorului (etapa 1 din Figura 42), este V 1 . Desigur, V 1 trebuie să fie mai mare decât V 2 . În cele din urmă, să
presupunem că etapele următoare, alimentate de sursa de alimentare, absorb un curent I în continuare .
Rezistorul R flt trebuie să producă o cădere de tensiune continuă de V 1 - V 2 . Curentul care traversează rezistența este curentul absorbit
de etapa 2 plus cel absorbit de etapele următoare, care este I 2 + I în continuare . Pentru a calcula rezistența lui R flt putem folosi legea Ohm:
.
Ex.21 : Determinarea rezistorului pentru o sursă de alimentare Filtru de netezire RC
Să presupunem, de exemplu, Etapa 1 este etapa de separare a fazelor, Etapa 2 este etapa de intrare și nu sunt alimentate alte etape după
etapa de intrare. Să presupunem că tensiunea necesară separatorului de fază este V 1 = 380V, iar tensiunea necesară etapei de intrare
este V 2 = 300V. Să presupunem că curentul din stadiul de intrare este de 0,9 mA, care este, de asemenea, curentul total care traversează
rezistorul, dat fiind că nu mai sunt alimentate alte trepte în continuare. În acest caz, obținem că valoarea rezistorului trebuie să fie
R flt = (380V-300V) /0.9mA=89K Ohm.
Cel mai apropiat standard este de 82K ohm și puterea disipată este P = (380V-300V) ∙ 0,9mA = 0,072W.
.
Ex. 22 : Determinarea valului de tensiune al unei surse de alimentare Filtru de netezire RC
Presupune = 90 μV , R flt = 82K ohm și C flt = 22 μ F. În Europa, frecvența rețelei este de 50 Hz, deci frecvența de ondulare a unui
redresor cu undă completă este de 100Hz. Prin urmare, avem asta
.
Cel mai apropiat standard este R 1 = 180K Ohmi. Curentul disipat de divizorul de tensiune este de 400V / (15K Ohm + 180K Ohm) =
2.05mA. Puterea disipată de cele două rezistențe R 1 și R 2 este respectiv (2,05mA)2∙180K Ohmi=0,76W și (2,05mA)2∙15K Ohmi=0,06W.
5.2.2 Robinetul central al transformatorului artificial
Uneori, transformatoarele de încălzire nu au o priză centrală. În aceste cazuri, un robinet central artificial poate fi creat cu ușurință prin
conectarea a două rezistențe R t la cele două capete ale transformatorului, așa cum se arată în Figura 44 b). Referința de tensiune, produsă
de divizorul de tensiune, poate fi alimentată prin aceste două rezistențe, așa cum se arată în figură. Rețineți că această rezistență trebuie
adăugată la rezistența circuitului de ridicare a tensiunii încălzitorului și trebuie luată în considerare la verificarea faptului că rezistența
maximă a catodului la filament nu este depășită.
În general, cele două rezistențe R t au o rezistență în jur de 100 sau 220 Ohmi. După cum am spus anterior, nu curge curent de la divizorul
de tensiune la circuitul de alimentare cu filament. Cu toate acestea, curentul curge peste cele două rezistențe R t , de la un capăt de
transformator la altul. Să presupunem că folosim două rezistențe de 100 ohmi. Curentul este de 6,3 V / 200 Ohmi = 31,5mA, iar puterea
disipată este (31,5mA) 2 ± 200 Ohmi = 0,2W.
Uneori, un potențiometru este utilizat în locul celor două rezistențe R t și tensiunea de referință produsă de divizorul de tensiune este
alimentată prin terminalul ștergătorului potențiometrului. Potențiometrul permite variația valorilor rezistenței dintre robinetul central
artificial și cele două capete ale transformatorului, pentru a găsi poziția în care zumzetul, eventual introdus de circuitul de alimentare cu
filament, este minimizat.
5.2.3 Reducerea interferențelor electromagnetice de la alte înfășurări ale transformatorului
În multe cazuri, în loc să se utilizeze mai multe transformatoare de alimentare, se folosește un singur transformator, care conține mai multe
înfășurări independente pentru diferitele componente ale amplificatorului. Una dintre acestea este înfășurarea sursei de alimentare a
încălzitorului. În aceste cazuri, ar putea exista interferențe între o secțiune și celelalte. De exemplu, luați în considerare faptul că
impulsurile de curent foarte scurte și intense trec prin înfășurările transformatorului conectate la redresoarele în stare solidă, atunci când se
utilizează valori mari ale condensatoarelor rezervorului. Impulsurile au o frecvență de 50Hz sau 100Hz, în funcție de tipul
redresorului. Acestea sunt foarte scurte și intense și conțin, de asemenea, componente de înaltă frecvență care produc interferențe
electromagnetice care pot circula prin diferitele secțiuni ale transformatorului. Când aceste interferențe ajung la înfășurarea
filamentului, de asemenea, pot interfera cu catodul și pot fi auzite ca un zgomot. Interferențele pot fi reduse semnificativ, prin
scurtcircuitarea lor la masă, folosind condensatori de valoare mică conectați de la cele două capete, ale transformatorului încălzitoarelor, la
masă. Acest lucru este descris de cei doi griCondensatori C s1 din Figura 44 a). Pentru îndeplinirea acestei sarcini pot fi folosite valori mici
ale capacității, de exemplu 6,8 nF.
5.3 Alimentare pentru polarizarea rețelei fixe a unui amplificator cu tub de vid
Grila unui tub de vid trebuie să fie negativă în raport cu catodul.
Când se utilizează polarizarea fixă, așa cum se explică în secțiunea 3.6.1, catodul este conectat la masă și este necesară o sursă de
alimentare separată pentru a produce tensiunea de polarizare negativă necesară a rețelei.
Figura 45 raportează o schemă de bază pentru a produce polarizarea negativă a tensiunii rețelei. Tensiunea necesară este în general mai
mică de 100V. Prin urmare, un transformator treptat este utilizat pentru a reduce tensiunea de la o tensiune mai apropiată de cea
necesară. În această discuție, folosim un redresor de punte. Cu toate acestea, pot fi utilizate și celelalte opțiuni de redresare, discutate în
secțiunea 5.1.1.
În special, rețineți că un curent foarte limitat circulă într-un circuit de polarizare a rețelei bine conceput. În consecință, în unele cazuri, de
asemenea, un redresor cu jumătate de undă este suficient pentru a avea o ondulare foarte limitată, simplificând și mai mult schema
generală.
Tensiunea negativă se obține prin conectarea capătului pozitiv al redresorului la masă. În acest fel, celălalt capăt al redresorului are o
tensiune negativă față de masă (și catod) și poate fi utilizat pentru a furniza tensiunea de polarizare negativă. Ca de obicei, un condensator
de rezervor și un filtru de netezire urmează redresorul pentru a produce o tensiune continuă DC. Divizorul de tensiune, compus din
rezistențele R 1 și R 2 , aduce tensiunea, ieșind din filtrul de netezire, la tensiunea de polarizare a rețelei necesară - V g . Tensiunea de
polarizare merge la rețea, a celor două tuburi de vid ale etapei push-pull, prin cele două rezistențe de scurgere a rețelei R l .
Rețineți totuși că același circuit negativ de polarizare a rețelei este utilizat în general pentru a furniza tensiune de polarizare tuturor
tuburilor de vid ale tuturor etapelor push-pull. Folosind această schemă într-un amplificator stereo, semnalul de intrare rezidual văzut la
rețeaua unui canal poate merge la rețeaua celuilalt canal, prin intermediul rezistențelor de scurgere a rețelei și poate produce unele
conversații nedorite între diferitele canale. Pentru a elimina această problemă, semnalul rezidual văzut la sfârșitul rezistențelor de scurgere
a rețelei trebuie scurtcircuitat la masă.
Această sarcină, așa cum este discutat în secțiunea 3.6.1, este realizată de condensatorii de decuplare C d .
Deoarece, în funcționare normală, nu trece curent prin rețea și rezistențele de scurgere a rețelei, curentul circulă în principal prin divizorul
de tensiune, utilizat pentru a seta tensiunea corectă de polarizare a rețelei. Divizorul de tensiune poate fi proiectat folosind valori mari
adecvate ale rezistențelor, pentru a reduce la minimum curentul și simplificarea lucrării transformatorului reductor, al redresorului, al
condensatorului rezervorului și al filtrului de netezire. Cu toate acestea, amintiți-vă că, așa cum am discutat în secțiunea 4.1.1, fișele
tehnice ale tuburilor de vid specifică o valoare maximă pentru rezistența dintre rețea și catod, pentru a evita problema termică. Cu
polarizare fixă a rețelei, având în vedere că catodul este la nivelul solului, rezistența dintre rețea și catod este suma opritorului de rețea, a
scurgerii rețelei și a rezistorului R 2 a divizorului de tensiune de polarizare a rețelei. Prin urmare, există o limitare a valorii rezistențelor
care pot fi utilizate în acest divizor de tensiune.
Fig.49: Graficul caracteristic al anodului mediu și linia de încărcare a EL84 în configurație ultra-liniară
Amplificatorul funcționează în clasa AB. Mai precis, funcționează în clasa A atunci când tensiunea anodică este cuprinsă între 190V și
410V. Când se află în afara acestui interval, așa cum se explică în secțiunea 4.1.6, unul dintre cele două tuburi de vid încetează să conducă,
iar celălalt vede doar o pătrime din întreaga impedanță a transformatorului. De fapt, sub 190V, sarcina reactivă observată de tubul de vid
conductor este de 2K Ohm și panta liniei de sarcină crește în consecință.
Cu această configurație, amplitudinea maximă maximă admisă a semnalului de intrare este de 12V. De fapt, atunci când tensiunea de
intrare este de 12V, deoarece semnalul de intrare este adăugat la polarizarea tensiunii rețelei, tensiunea rețelei devine zero. În aceste
condiții, tubul de vid se saturează, deoarece are o conducție maximă, iar tensiunea anodică este minimă.
Figura prezintă graficul caracteristic anodic al unui tub de vid EL84 care funcționează în configurație ultra-liniară. Tensiunea anodică este
setată la 300V, iar ecranul este alimentat cu 40% din ture primare. Linia roșie reprezintă linia de încărcare push-pull cu un transformator
push-pull de 8K Ohm și curentul de polarizare setat la 28mA.
Grila stopper rezistorul R g , în general , utilizat cu un tub de vid EL84, este 1K Ohm. Noi folosim , de asemenea , un 1K Ohm dop ecran
rezistor R ecran pentru a conecta EL84 ecrane la robinetele ultra-liniare ale transformatorului. Foaia tehnică EL84 specifică faptul că
rezistența maximă la rețea la catod, cu polarizare fixă, este de 300K Ohm. În consecință, putem folosi un rezistor de scurgere a
rețelei R l de 200K Ohm pentru a da o anumită marjă rezistenței circuitului de tensiune de polarizare.
Folosind calculul dat în Exemplul 6 putem determina valoarea condensatorului de cuplare între etape C s , între separatorul de fază și
stadiul de ieșire. Pentru a obține un filtru trece sus la 7Hz, cu o rezistență de scurgere grilă de 200K Ohm, am stabilit C c la 0.1μF.
Decuplare condensator C d , pentru a preveni semnal rezidual la rezistor scurgere grilă pentru a merge la celelalte tuburi cu vid , când se
utilizează prejudecată fixă, poate fi calculată în conformitate cu exemplul 3. Să presupunem că dorim să scurt la sol toate semnalele
reziduale cu o frecvență peste 2 Hz și că singura rezistență văzută de condensator este rețeaua de 200K Ohm. În acest caz, o C d = 0.47μF
realizează această sarcină. Rețineți, de asemenea, că, deoarece tensiunea de polarizare a rețelei este furnizată folosind un divizor de
tensiune, așa cum sa discutat în secțiunea 5.3, o parte a semnalului rezidual la rezistorul de scurgere a rețelei este, de asemenea,
scurtcircuitat la masă de acest divizor de tensiune, reducând în continuare frecvența de filtru trece jos.
6.1.1 Estimarea puterii maxime de ieșire și câștigul de tensiune al etapei de putere
Este dificilă o estimare precisă a puterii maxime de ieșire a etapei de putere. Este afectat de neliniaritatea tuburilor de vid și de variația
impedanței transformatorului de ieșire în funcționarea clasei AB. Cu toate acestea, o estimare destul de precisă poate fi obținută după cum
urmează. Din linia de sarcină trasată pe graficul caracteristic al anodului mediu din Figura 49 putem vedea că atunci când semnalul de
intrare trece de la 0 la 12V, tensiunea anodică a unui tub de vid trece de la starea de repaus 300V la 75V. Vârful variației de tensiune la
anodul tubului de vid este de 300V-75V = 225V. Într-un amplificator push-pull, atunci când un tub este la cel mai înalt vârf, celălalt este la
cel mai mic vârf. Când tensiunile anodice ale celor două tuburi de vid sunt date la cele două capete ale transformatorului de ieșire, vârful
variației de tensiune este, prin urmare, dublat, iar tensiunea de vârf văzută de transformator este de 2 ∙ 225V = 450V. Acest lucru exprimat
în RMS dă 450V * 0,707 = 318,15V. În acest moment, cunoscând impedanța reactivă a transformatorului, suntem capabili să estimăm
puterea RMS maximă așteptată văzută la primarul transformatorului ca P = V2 /R=318.15 2 / 8K=12,7 wați RMS. Într-un transformator de
ieșire ideal, această putere este transferată în totalitate la ieșire și reprezintă puterea maximă de ieșire RMS .
Cu aceasta, putem, de asemenea, să estimăm câștigul de tensiune după transformatorul de ieșire. Să presupunem că folosim difuzoare de 8
Ohm. Având în vedere că puterea maximă de ieșire RMS este de 12,7 wați, tensiunea maximă de ieșire cu o sarcină de 8 Ohm este
Volți RMS.
Tensiunea maximă de intrare RMS care poate fi aplicată etapei de putere este V în = 12V ∙ 0.707 = 8.48V. Prin urmare, câștigul de tensiune
al stadiului de putere, după transformatorul de ieșire, este A = V out / V in = 10,1 / 8,48 = 1,19. Exprimat în dB, avem A db = 20 ∙ log (1,19)
= 1,51 dB. Vom vedea că valoarea câștigului de tensiune va fi utilă la proiectarea circuitului global de feedback.
6.2 Proiectarea unei etape de intrare a amplificatorului de vid și a etapelor de separare a fazelor
În secțiunea anterioară, am remarcat că amplitudinea maximă de vârf posibilă a semnalului de intrare la stadiul de putere este de 12V. Cu
un astfel de semnal, amplificatorul furnizează puterea maximă. În consecință, atunci când proiectăm etapele de intrare și de împărțire a
fazelor ar trebui să garantăm că acestea sunt de fapt capabile să asigure etapa de putere cu această tensiune, în corespondență cu semnalul
de intrare primit de etapa de intrare. Multe surse audio oferă un semnal cu un vârf de amplitudine maximă în jurul valorii de 1V, iar unele
playere CD și DAC pot ajunge chiar la 2,5V sau 3V.Pentru a avea o putere maximă de ieșire cu un semnal de intrare de amplitudine de
vârf de 1V, avem nevoie de o combinație de intrare și etapă splitter cu un câștig de cel puțin 12 (sau 21,58 dB).
Tuburile de vid 12AX7 sunt candidați buni pentru acest loc de muncă. De fapt, în secțiunea 3.4, am spus că tuburile de vid 12AX7 pot
oferi un câștig mai mare de 60 (în jur de 35,56 dB). Acest lucru este mult mai mult decât ne trebuie. Cu toate acestea, acest lucru oferă, de
asemenea, mult spațiu pentru a proiecta circuitul de feedback negativ al amplificatorului, care, pe de o parte, reduce distorsiunea armonică,
pe de altă parte, reduce câștigul amplificatorului.Vom folosi o configurație concertină direct cuplată, așa cum este discutat în secțiunea
4.3.1. În această configurație nu există un condensator de cuplare între etapa de intrare și splitter, iar anodul etapei de intrare asigură, de
asemenea, tensiunea de polarizare a rețelei către tubul de vid concertina.
Fig.51: Linii de încărcare, puncte de operare și domenii de operare pentru concertina cuplată direct cu 12AX7.
Figura arată graficul caracteristic anodic al unui tub de vid 12Ax7. Linia roșie este linia de încărcare continuă a distribuitorului de fază
concertină. Linia verde este linia sa de încărcare AC. Linia roz este linia de încărcare a etapei de intrare. Punctul de operare, precum și
intervalele de operare sunt raportate.
Am menționat deja că amplitudinea maximă de vârf posibilă a semnalului de intrare la stadiul de putere este de 12V. Anodul și catodul
distribuitorului de fază concertină ar trebui să se poată deplasa de la tensiunea lor de repaus de o astfel de cantitate. Tensiunea indicată în
graficul caracteristic al anodului, în Figura 51, reprezintă tensiunea măsurată între anod și catodul tubului de vid. Într-o concertină, când
crește tensiunea anodică, tensiunea catodului scade din aceeași cantitate. Aceasta înseamnă că, atunci când tensiunea anodică crește cu
12V, catodul scade exact de aceeași cantitate. Prin urmare, creșterea maximă de tensiune măsurată între anod și catod, în raport cu
tensiunea de repaus, este de 24V. Petele portocalii și cyan, din Figura 51, evidențiază tensiunea maximă și minimă de la anod la catod
(+ 24V / -24V față de tensiunea de repaus), care corespund semnalelor de ieșire de 12V văzute la anod și catod.
Acest interval reprezintă intervalul de funcționare al separatorului de fază concertină, atunci când furnizează stadiului de putere semnalul
necesar pentru puterea maximă de ieșire. Putem vedea că domeniul de funcționare este într-o zonă destul de liniară și are o distanță
rezonabilă de saturația tubului de vid, atinsă când V g = 0.
În secțiunea 4.2.2, am menționat deja că câștigul de tensiune al separatorului de fază concertină este A = 0,98.
Exprimat în dB avem A db = 20 ∙ log (0,98) = - 0,18 dB.
6.2.2 Etapa de intrare pentru concertina cuplată direct
Tensiunea de înaltă tensiune a etapei de intrare este setat la 280V. Cu un rezistor anodic R i a de 220K Ohm, obținem linia
de încărcare descrisă de linia violet în Figura 51.
Într-o concertină cuplată direct, anodul tubului de vid al etapei de intrare asigură polarizarea tensiunii rețelei la concertina. Punctul de
operare concertina descris de pata roșie în Figura 51, corespunde unei tensiuni de rețea la catod de aproximativ V g = -0,6V. Curentul de
repaus concertina este de 0,98 mA, prin urmare, tensiunea catodului, ridicată de rezistorul catodic, este de 100K Ohm ∙ 0,98 mA = 98V.
Pentru a furniza tubului de vid concertina o rețea corectă de tensiune de polarizare a catodului de -0,6V, etapa de intrare trebuie configurată
astfel încât tensiunea de repaus anodică să fie foarte apropiată de 98V-0,6V = 97,4V.
Conform liniei de sarcină a stadiului de intrare, cu o tensiune de polarizare a rețelei V g = -0,7V obținem o tensiune de la anod la catod
de 96,7V și un curent de aproximativ 0,8 mA. Acest lucru poate fi obținut folosind tehnica de auto-polarizare, descrisă în secțiunea 3.6.2,
cu un rezistor de catod R i k de 0,7V / 0,8mA = 870 Ohm.
Cu această configurație, tensiunea de repaus anod-masă a etapei de intrare este de 96,7V + 0,7V = 97,4V, ceea ce este necesar pentru a
furniza tensiunea de polarizare a rețelei distribuitorului de fază concertină și pentru a utiliza cuplarea directă între cele două etape. .
Pentru a elimina efectul de feedback local și pierderea de câștig, introduse de rezistorul catodic, îl ocolim cu un condensator de
bypass C i k , de 150μF, așa cum s-a discutat în Secțiunea 3.6.3 și Exemplul 5.
Rețeaua tuburilor de vid 12AX7 ar trebui să fie conectată la rezistența opritoare a rețelei R i g , pentru a produce filtre de trecere joasă
pentru frecvențe foarte înalte, exploatând efectul Miller, așa cum sa discutat în secțiunea 4.1.1 și în alte locuri din această carte. Valorile în
jurul valorii de R i g = 47K Ohm sunt utilizate în general pentru tuburile de vid 12AX7.
Semnalul de intrare ajunge la grila etapei de intrare prin potențiometrul de volum R v . Acest potențiometru acționează și ca o scurgere a
rețelei pentru etapa de intrare și determină impedanța de intrare a amplificatorului. Am ales un potențiometru logaritmic de 100K Ohm în
acest scop. De cuplare intrare condensatorul C c izolează amplificator de la posibila tensiune de curent continuu cu sosirea semnalului
de intrare. Practic formează un filtru trece-sus cu potențiometrul. O capacitate de 0.22μF, cu o rezistență de 100K Ohm oferă o frecvență
de întrerupere de 7Hz.
Divizorul de fază concertină are un câștig aproape de unitate, așa cum sa discutat în secțiunea 4.2.2. Prin urmare, și amplitudinea de vârf a
semnalului de ieșire al treptei de intrare ar trebui să fie de aproximativ 12V, așa cum este cerut de etapa de putere. Petele verzi și maronii,
din Figura 51, arată intervalul de funcționare al etapei de intrare, când semnalul de tensiune anodică (semnalul de ieșire al acestei etape)
leagănă de la -12 la + 12V, în raport cu starea de repaus. Putem vedea că domeniul de funcționare este din nou într-o zonă liniară și departe
de saturația tubului de vid (Vg = 0).
Amplificarea în tensiune a etapei de intrare poate fi calculată așa cum sa discutat în secțiunea 3.4 ,
.
Exprimat în dB, avem A db = 20 ∙ log (74,6) = 37,45 dB.
Așa cum am spus mai înainte, acest lucru este mult mai mare decât ceea ce era necesar și ne oferă spațiu pentru setarea convenabilă a
circuitului global de feedback negativ, așa cum este discutat în secțiunea următoare.
6.3 Realizarea feedback-ului negativ global al amplificatorului cu tub de vid
Anterior, am stabilit că câștigul etapei de intrare este de 74,6 sau echivalent de 37,45 dB. Am discutat, de asemenea, că amplitudinea de
vârf a semnalului de intrare care poate fi dat stadiului de putere este de 12V și că distribuitorul de fază concertină este practic în față, către
stadiul de putere, aproape întregul semnal de ieșire produs de stadiul de intrare.
În aceste condiții, etapa de intrare produce un semnal de ieșire de amplitudine de vârf de 12V când amplitudinea de vârf a semnalului de
intrare este doar V în = 12V / 74,6 = 0,16V. În general, sursele de intrare produc un semnal mult mai mare. Așa cum am spus deja, unele
surse de intrare, cum ar fi CD playere sau DAC-uri, pot furniza chiar un semnal de vârf de 2,5V sau 3V.
De exemplu, dacă dorim să producem semnalul maxim de ieșire, cu un semnal de vârf de 2,5 V, câștigul necesar la etapa de intrare este
doar A = 12 V / 2,5 V = 4,8 sau echivalent 13,62 dB.
În consecință, putem aplica un feedback negativ global până la fb db = 37,45-13,62 = 23,83 dB și suntem în continuare capabili să avem
puterea maximă de ieșire.
Dacă dorim să obținem putere maximă de ieșire și cu surse care furnizează o tensiune de intrare mai mică, de exemplu doar 1V de vârf,
câștigul necesar al etapei de intrare este A = 12V / 1V = 4,8 sau echivalent 21,58 dB.
Acest lucru oferă spațiu pentru un feedback negativ fb db = 37,45-21,58 = 15,87 dB.
Cantitatea de feedback negativ este determinată de factorul de feedback β, așa cum sa discutat în secțiunea 4.4. Valoarea lui β poate fi
calculată cunoscând câștigul amplificatorului, atunci când nu se folosește feedback negativ. Acest lucru, la rândul său, poate fi determinat
folosind câștigul etapelor individuale, pe care le-am calculat în secțiunile anterioare. Câștigul de tensiune al amplificatorului fără feedback
negativ este A = 74,6 ∙ 0,98 ∙ 1,19 = 87 sau, alternativ, A db = 37,45-0,18 + 1,51 = 38,78 dB.
După cum sa discutat în secțiunea 4.4.1, cantitatea de feedback este . Când aplicăm un feedback fb db = 15,87
dB, pentru a furniza putere maximă cu un semnal de intrare de vârf 1V cu un amplificator de câștig A = 87,
6.4 Design of the power supply unit for the vacuum tube amplifier stages
Schema unității de alimentare pentru etapele amplificatorului este dată în Figura 53. După cum sa discutat în secțiunea 5.1, este compusă
dintr-un transformator de alimentare, un redresor cu condensatorul său de rezervor și două secvențe de filtre de netezire RC, una pe fiecare
canal al amplificatorului stereo.
Începem să calculăm tensiunea livrată de redresor prin condensatorul rezervor și tensiunea sa de undă. Estimăm ratingul transformatorului
de putere. Apoi, calculăm rezistența filtrelor de netezire. În cele din urmă, calculăm capacitățile filtrelor de netezire.
6.4.1 Tensiunea livrată de redresor și tensiunea de ondulare
Tensiunea produsă de redresor prin condensatorul rezervor, așa cum sa discutat în secțiunile 5.1.5, depinde de tipul redresorului,
frecvența rețelei, tensiunea de ieșire a transformatorului de putere, impedanța de ieșire a transformatorului de putere, sarcina văzută de
condensatorul rezervor, capacitatea condensatorului rezervor.
Vom folosi un redresor cu undă completă și vom lua în considerare o frecvență de rețea f M = 50Hz. Un transformator de putere
centralizat de 500V are o tensiune de vârf = 250V ∙ 1.414 = 353.5V. Să presupunem că impedanța de ieșire a transformatorului de
putere este în jur de R s = 27 Ohm, care este o valoare realistă.
Sarcina văzută de condensatorul rezervor este impedanța filtrului de alimentare plus impedanța întregului amplificator. Impedanța
amplificatorului poate fi estimată prin utilizarea legii Ohm, prin împărțirea tensiunii date primului stadiu alimentat, care este etapa de
putere, la curentul absorbit de toate etapele. Curentul de repaus absorbit de concertină și de etapa de intrare a fost deja discutat anterior și
este respectiv 0,98mA și 0,8mA. Curentul de repaus al etapei de putere este de 28mA în fiecare tub, ceea ce face 56mA.
Când lucrați în clasa A, curentul absorbit de etapa de putere este întotdeauna de 56mA, deoarece atunci când un tub conduce mai puțin
celălalt conduce mai mult. Atunci când furnizează putere maximă de ieșire, lucrând în clasa AB, curentul maxim absorbit ajunge până la
115mA. In orice caz, vom folosi condițiile de clasă A pentru a calcula tensiunea continuă DC produsă de condensatorul rezervor. Deci,
folosim 56mA ca curent de referință pentru etapa de putere. Acest lucru implică faptul că atunci când funcționează la puterea maximă de
ieșire, tensiunea livrată de condensatorul rezervor va fi ușor mai mică.
Prin urmare, curentul total absorbit de amplificator este de 56mA + 0,8mA + 0,98mA = 57,78mA. Avem două canale, astfel încât curentul
total ar trebui dublat, obținându-seI L = 115,56mA. Tensiunea necesară la prima etapă alimentată, care este etapa de putere, este de
300V. Prin urmare, impedanța amplificatorului este R L = 300V / 115,56mA = 2,6k Ohm. Am spus că încărcătura totală văzută de
condensatorul rezervor este impedanța amplificatorului plus impedanța filtrului de netezire a etapei de putere. Vom vedea că, având în
vedere că tensiunea livrată de condensatorul rezervor este apropiată de cea necesară etapei de putere, impedanța filtrului de netezire a
etapei de putere este mult mai mică decât impedanța amplificatorului, deci o putem ignora și folosi doar impedanța amplificatorului.
Acum avem toate ingredientele pentru a estima tensiunea livrată de condensatorul rezervor. Să presupunem că folosim condensator
rezervor cu un C R = 22μF. Raportul R S / R L este de 1,01% și 2 πf M C R R L = 18,4. Conform graficului din Figura 39 avem un
procent V dc / în jur de 91%. T el a estimat DC tensiune de ieșire la condensator rezervor este V dc = 352.5V ∙ 91% ≈321V.
În mod similar, utilizând graficul din Figura 40 putem determina tensiunea de undă așteptată , anunțată în secțiunea 5.1.6. Linia verde,
corespunzătoare lui R S / R L = 1%, în corespondență de 2 πf M C R R L = 18,4, dă un raport V ripple / V dc in jur de 4%. Prin urmare,
ondulația de tensiune așteptată este : V = 321 ± 4% = 12,84V.
6.4.2 Evaluarea transformatorului de putere
Folosind parametrii calculați în secțiunea anterioară putem calcula și curentul RMS al transformatorului de putere in secundar ,cu ajutorul
figurii 41.
Diagrama roșie corespunzătoare lui R S / R L = 1%, în corespondență de 2 πf M C R R L = 18,4, dă un raport I S / I L in jur de 1,6.
Prin urmare, curentul RMS așteptat al transformatorului secundar de putere este I S = 115,56mA ∙ 1,6 = 184,8mA. Pentru a garanta
funcționarea în condiții de siguranță, putem alege un transformator de putere de 500V cu o priză centrală, evaluat pentru un curent de
350mA RMS sau pur și simplu 500V CT @ 350mA.
6.4.3 Rezistențe ale filtrelor de netezire
Cele două lanțuri de filtre, pentru canalele stânga și dreapta ale amplificatorului, sunt identice, deci trebuie doar să calculăm valorile pentru
un lanț. Calculul componentelor unui filtru de netezire a fost discutat în secțiunea 5.1.8. Mai întâi calculăm valoarea rezistențelor filtrelor
de netezire, mergând înapoi, de la ultimul filtru al lanțului, care este filtrul pentru etapa de intrare.
În secțiunea 6.2.2, am stabilit că tensiunea anodică a tubului de vid 12AX7 al etapei de intrare este de 280V. Curentul său de repaus este de
0,8 mA. Atunci când furnizăm o putere maximă, curentul variază de +/- 0,05mA față de curentul de repaus și are un impact redus, astfel
încât să putem utiliza în siguranță curentul de repaus în calculul nostru. De asemenea, am stabilit că tensiunea necesară de anodul tubului
de vid 12AX7 din etapa următoare, separatorul de fază concertină, este de 290V. Așa cum s-a explicat în Exemplul 21, rezistența filtrului
de netezire între concertină și etapa de intrare trebuie să producă o cădere de tensiune de 10V. Având în vedere că curentul care traversează
rezistența este de 0,8 mA, avem că rezistența sa trebuie să fie de 10 V / 0,8 mA = 12,5 K Ohm. Cel mai apropiat standard este 12K Ohm,
care este aproape de valoarea necesară. Puterea disipată de rezistor este de 10V ∙ 0.8mA = 0.008W. Prin urmare, putem folosi un rezistor
de 0,5W.
Tensiunea anodica a tuburilor EL84 este de 300V. Curentul absorbit de concertină în starea sa de repaus este de 0,98 mA.
La putere maximă, curentul variază de +/- 0,18mA, în raport cu starea de repaus. De asemenea, în acest caz, variația nu ne afectează
semnificativ calculul și folosim curentul de repaus ca referință. Pentru a obține 290V necesari la concertină, rezistența filtrului de netezire
între etapa de putere și concertina trebuie să producă o cădere de tensiune de 10V. Curentul care traversează acest rezistor este curentul
absorbit de etapa de intrare și cel absorbit de concertină, adică 0,8mA + 0,98mA = 1,78mA.
Valoarea rezistorului este de 10V / 1,78mA = 5,6K. Puterea disipată de rezistor este de 0,018W. De asemenea, în acest caz, putem folosi
unul nominal pentru 0,5W.
În cele din urmă, calculăm rezistența filtrului de netezire a etapei de putere . Ar trebui să scadă 21V, de la 321V livrat de condensatorul
rezervor, pentru a obține 300V dorit. Curentul care traversează rezistența este suma curentului absorbit de etapa de putere, concertină și
etapa de intrare, adică 56mA + 0.8mA + 0.98mA = 58mA. Valoarea rezistenței necesare este de 21V / 58mA = 362 Ohm. Cel mai
apropiat standard este de 330 Ohm. Puterea disipată de rezistență este de 1,34W, deci este convenabil să alegeți una nominal de 5W.
Rezistența calculată este mult mai mică decât impedanța amplificatorului. Prin urmare, așa cum am spus mai înainte, adăugarea acestuia,
pentru a calcula exact sarcina totală văzută de condensatorul rezervor, nu afectează în mod semnificativ estimarea noastră.
6.4.4 Condensatoare ale filtrelor de netezire
Acum putem alege valorile condensatoarelor filtrelor de netezire. În secțiunea 6.4.1 am calculat că tensiunea de ondulare după
condensatorul rezervor este de 12,84V. Tensiunea continuă a stadiului de putere este de 300V, deci această tensiune de undă este de
aproximativ 4% din tensiunea continuă. Tensiunea de ondulare recomandată într-o etapă push-pull este în jur de 0,5% până la 2% (a se
vedea secțiunea 5.1.8), deci trebuie să o atenuăm semnificativ. Dacă condensatorul filtrului de netezire al stadiului de putere este de
100μF, în conformitate cu secțiunea 5.1.8, avem ondulația de tensiune trebuie să fie:
.
Acest lucru corespunde la 0,2% din tensiunea continuă a stadiului de putere, deci o valoare foarte bună.
Urmând aceeași procedură, am ales valoarea condensatorului filtrului de netezire a etapei separatorului de fază.
Cu un condensator de 47μF, avem asta:
Aceasta corespunde cu 0,001% din tensiunea continuă a distribuitorului de fază, care este 290V și valori mai mici decât cele acceptabile,
care sunt în jur de 0,01% până la 0,05%.
În cele din urmă, setăm valoarea condensatorului filtrului de netezire a etapei de intrare. Cu un condensator de 4.7μF, avem asta:
Tensiunea continuă a stadiului de intrare este de 280V. Tensiunea de ondulare corespunde cu 0,00003% din tensiunea continuă.
Procentul de tensiune de ondulare este, de asemenea, în acest caz, mai mic decât valorile sigure,care sunt între de 0,001% - 0,002%.
.
La alegerea acestor rezistențe ar trebui să luăm în considerare și impedanța maximă de la filament la catod. Fișele tehnice EL84 specifică
faptul că impedanța dintre filament și catod, care corespunde R 2 , ar trebui să fie mai mică de 20K Ohm. 12AX7 tolerează o impedanță
mult mai mare între filament și catod, care poate ajunge la 150K Ohm. Pentru a rămâne sub pragurile necesare, am ales R 2 = 15K Ohm și,
în mod corespunzător, R 1 = 150K Ohm.
Rezistorul R 2 este ocolit de un condensator de 10μF, pentru a atenua ondularea provenită de la condensatorul rezervorului. De asemenea,
folosim doi condensatori mici de 6,8 nF, de la cele două capete ale transformatorului la masă, până la interferențe de înaltă frecvență de
scurtcircuit la masă interceptate de circuit. În cele din urmă, dacă nu avem un transformator central, putem crea o centrală artificială, așa
cum sa discutat în secțiunea 5.2.2, prin conectarea divizorului de tensiune la două rezistențe de 220 Ohm, conectate la rândul lor la cele
două capete ale transformatorului.
.
Amintiți-vă, de asemenea, că fișele tehnice specifică impedanța maximă permisă între rețea și catodul unui tub de vid. În cazul EL84,
impedanța maximă dintre rețea și catod este de 300K Ohm, atunci când este utilizată cu polarizare fixă. În cazul nostru, această impedanță
este suma dopului grilei (1K Ohm), scurgerea grila (200K Ohm), și R 2 . Prin urmare, valoarea R 2 ar trebui să fie mai mică decât 100K
Ohm. Dacă am alege R1=35K Ohm și R2=15K Ohm, respectăm relația dintre rezistențe și limitările impedanței dintre grilă și catod.
Rezistența totală a divizorului de tensiune este de 50K Ohm. Cu o tensiune de -40V, curentul care curge prin divizorul de tensiune este de
40V / 50K Ohm = 0,8mA, care corespund la 32mW disipat. Aceste valori foarte mici permit utilizarea unui transformator de putere mic.
Acum putem modifica valorile calculate mai sus, în conformitate cu liniile directoare discutate în Exemplul 26 și Exemplul 27, în
Secțiunea 5.3.1. În plus, trebuie să considerăm că avem nevoie de două divizoare de tensiune diferite, pentru canalul stânga și la dreapta,
astfel încât valorile lui R 1 și P 1 trebuie dublată. Obținem circuitul din Figura 55. Valoarea lui R 2 este adusă la 10 K Ohm și un
potențiometru P 2 este conectat în serie pentru a permite reglarea polarizării tensiunii rețelei de 25%, aproximativ de la -9V
(când rezistența P 2 este minimă) la -15V (când rezistența P 2 este maximă). În locul unui singur rezistor R 1, folosim două rezistențe de
150K ohm, conectate la cele două capete ale potențiometrului P 1 de 10K Ohm . Circuitul cu cele două rezistențe R 1 și
potențiometrul P 1 este duplicat de două ori, pentru canalul stâng și drept. Acest lucru permite echilibrarea tensiunii celor două tuburi de
vid în etapa push-pull de 10%, aproximativ de la -11V (când P 1 este complet rotit pe o parte) până la -13V (când P 1 este complet rotit pe
cealaltă parte).