MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA

I.P.CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ENERGETICĂ ȘI

ELECTRONICĂ

CATEDRA „ Electrotehnică”

Lucrare individual 6
Disciplina: Electronică de Putere

Elaborat elevul Cheptănari Daniel

grupa EN-0221

Verificat profesor,
grad didactic, superior Veaceslav
CEAUȘ

Chișinău 2023
 Amplificatoare de frecvență joasă cu MCI
Pentru a construi amplificatoare de joasă frecvență, se utilizează
circuite integrate cu literele УН. Considerăm schema electrică de
principiu internă MCI din seria K118УН1, fig. 8.3.

Figura 8.3 – Schema electrică de principiu a MCI din seria К118УН1

Fiecare dintre cele două etaje ale amplificatorului se realizează
conform conexiunii cu emitorul comun, iar câștigul (factorul de
amplificare) poate fi modificat prin conectarea unei sarcini externe
între pinul 10 și 9 sau 7; prin rezistoarele R3 și R5, care conectează
emitorul V2 și baza V1, efectuând astfel reacția negativă interioară între
etajele microcircuitului.
Pinul microcircuitului 7 este destinat pentru aplicarea tensiunii
de alimentare, iar pinul 14 este pentru conectarea firului comun. Pinul
11 permite conectarea unui condensator extern de filtrare. Folosind
pinii 2,5 și 12, prin conectarea unor elemente externe pot fi aplicate
diferite tipuri de reacții.
În sine, acest MCI nu îndeplinește niciuna dintre funcțiile de
procesare a semnalului, dar circuitul său este proiectat în așa fel încât,
cu o anumită metodă de conexiuni externe (circuite de conexiuni),
asigură utilizarea multifuncțională și elaborarea amplificatoarelor cu o
mare varietate a condițiilor tehnice. De exemplu, pe baza MCI
K118УН1, se pot asambla:
Opțiunea 1. Un amplificator de joasă frecvență cu două etaje
(fig. 8.4), în care ambele trepte sunt realizate conform unei scheme
comune de emisie, iar câștigul celui de-al doilea stadiu poate fi
modificat prin conec-
tarea unui rezistor extern R2 între pinii 10 și 9.
În circuitul de intrare (pinul 3) și ieșire (pin 10) sunt incluse
condensatoarele separatoare C1 și C4 nominalele cărora sunt
determinate de fj. C2 împreună cu rezistorul intern R4 alcătuiesc un
filtru de decuplare. Includerea capacității C3 între pinii 12 și 14
(carcasă) permite excluderea reacției negative serie în curent în etajul
doi.

Conectarea rezistorului extern R1 între pinii 10 și 2 permite

cuprinderea cu reacție negativă serie de tensiune a ambelor etaje.
Câștigul amplificatorului, asamblat conform circuitului din fig. 8.4,
depinde practic de valoarea rezistorului R1. Cu cât este mai mare R1,
cu atât este mai mic coeficientul de transfer al circuitului reacției
negative, prin urmare, câștigul este mai mare. Pentru a limita lățimea
de bandă din partea frecvențelor înalte, e necesar de conectat
condensatorul C5 în paralel cu R1. În acest caz, se efectuează reacția
negativă dependentă de frecvență. Odată cu creșterea frecvenței,
rezistența capacitivă scade, prin urmare, crește volumul RN, ceea ce

Figura 8.4 – Conexiunea MCI K118УН1 (opțiunea 1)

duce la o scădere a câștigului. Capacitatea C5 este calculată pe baza
frecvenței superioare specificate de tăiere.

Opțiunea 2. Amplificator cu două etaje (fig. 8.5), în care primul

etaj este realizat în conexiunea EC iar cel de al doilea reprezintă un
repetor pe emitor (conexiune CC).Pentru aceasta, pinii 7, 9 și 10 sunt
scurtcircuitați prin C3 la masă. Tensiunea de ieșire Uieș este extrasă din
emitorul V2. Conectarea C2 exclude reacția negativă serie în curent din
primul etaj. În amplificatorul, asamblat conform schemei din fig. 8.3,
există reacție negativă paralelă în tensiune (prin R3, R5). Același circuit
servește simultan la polarizarea V1 cu un curent de bază fix.

Figura 8.5 – Conexiunea MCI K118УН1 (opțiunea 2)

Opțiunea 3. Un amplificator cu două etaje (fig. 8.6), în care

ambele etaje sunt acoperite de reacție negativă serie în tensiune (R2 și
C5 între bornele 2 și 10) și reacție negativă paralel în tensiune (C3, C4
între terminale 10 și 5). Utilizarea diferitelor tipuri de reacții se pot
îmbunătăți performanțele amplificatorului. Deci, amplificatorul,

Figura 8.6 – Conexiunea MCI K118УН1 (opțiunea 3)

asamblat conform schemei din fig. 8.6, are: fj = 30Hz, fs = 20 kHz, Ko =
100, Rin = 50kOhm.

Amplificator de putere integrat

Pentru a construi amplificatoare de putere, se utilizează circuite

integrate din seria 174, care reprezintă etaje preamplificatoare și finale
ale amplificatoarelor de audiofrecvență. Analizăm schema electrică de
principiu a MCI 174 УН5, fig. 8.7, utilizat în amplificatoarele de ieșire
ale dispozitivelor de reproducere a sunetului.

Etajul de ieșire este constituit în baza tranzistoarelor compozite.

Brațul superior V8, V9 reprezintă un tranzistor compozit în conexiunea
CC, brațul inferior este constituit pe tranzistoarele V10, V11, V12. Spre
deosebire de brațul superior, brațul inferior are un repetor pe emitor
tampon cu V11, ceea ce compensează capacitatea insuficientă de a
amplifica curentul, tranzistorului V10 de structură p – n – p.
Etajul diferențial de intrare este asamblat cu tranzistoarele V1 și
V2. Semnalul amplificat este extras numai din colectorul V1, adică are o
ieșire asimetrică (dezechilibrată). Prin urmare, pentru acordarea
nivelelor potențiale, se utilizează circuitul de deplasare a nivelului de

Figura 8.7 – Schema electrică de principiu a MCI 174 УН5

tensiune continuă pe elementele V3 (repetor pe emitor tampon) și R3,
R4 (divizor de tensiune).
Al doilea etaj de preieșire este asamblat pe tranzistorul V7 cu
rezistența sarcinii R6. În circuitul colectorului V7 este amplasat
tranzistorul V6 conectat în regim diodă pentru a polariza tranzistorii de
ieșire V8 și V10. Tranzistoarele V4,V8 sunt conectate pentru a stabiliza
punctele de repaus.
Circuitul de conexiune al MCI K174УН5 este prezentat în fig. 8.8.

Figura 8.8 – Schema de conexiune a MCI К174УН5

Destinația componentelor externe:

C1 – capacitate de separare, a cărei valoare nominală este

determinată de frecvența limită de jos;

C2 – capacitatea filtrului de decuplare;

R1,R2 – divizor de tensiune care determină punctul de

funcționare VI;

C3 – capacitate de corecție, asigurând o funcționare stabilă a

MCI;

R3 – sarcină externă;

R4 și R5 (paralel cu C5,R6) constituie un divizor de tensiune în

circuitul de reacției negative serie în tensiune.
 Tensiunea reacției negative este aplicată la baza V2 (pinul 6).
Volumul RN pentru componenta continuă, precum și pentru
frecvențele joase, este ceva mai mare datorită influenței C5. Această
capacitate este calculată de la frecvența limită superioară specificată.
Condensatorul C4 permite includerea rezistenței sarcinii treptei de
preieșire (R6) pentru curent alternativ între bază și emitorul
tranzistoarelor compozi- te.

Amplificatoare operaţionale
Amplificatoarele operaţionale în ultimul timp sunt confecţionate
în formă de MCI şi reprezintă baza circuitelor integrate analogice.

Circuitul electronic care pe lângă procesul de amplificare mai

efectuează şi unele operaţii algebrice cum ar fi adunarea, scăderea,

Figura 8.9 – Simbolul tehnic al AO (a) – autohton; (b) – american

înmulţirea, împărţirea, derivarea, integrarea, logaritmarea, etc. se
numeşte amplificator operaţional (AO).

De obicei constructiv reprezintă un amplificator performant de

curent continuu cu mai multe etaje cu circuite de reacţie. În formă de
MCI AO sunt confecţionate cu legături directe între etaje, cu intrări
diferenţiale şi cu semnale bipolare de ieşire. Circuitul AO are intrare
diferenţială (adică două terminale de intrare), şi o singură ieşire. Este
alimentat de două surse de alimentare. Simbolul tehnic este
reprezentat în figura 8.9, a. În literatura
internaţională se întâlneşte simbolul din figura 8.9, b.

În acest caz tensiunea de ieşire Uieş se află în aceeaşi fază cu Uin1

şi în antifază cu Uin2. Tensiunea, aplicată direct între intrări, este egală
cu diferenţa Uin1 şi Uin2 faţă de masă reprezintă tensiuni nediferenţiale,
iar diferenţa lor se numeşte tensiune diferenţială. AO poate fi alimentat
de două surse de alimentare U1 şi U2 ori de una bipolară cu punct
median care se cuplează la masă (pământ).

La intrări se aplică tensiunea Uin de la sursa Eg cu Rin = 0. După

cum se observă din caracteristica de transfer Uieş = f (Uin) a AO,
tensiunea atât de intrare cât şi de ieşire pot să varieze simetric faţă de
zero.

În prezent sunt des răspândite circuitele cu trei şi două etaje ale

AO, care reprezintă nişte integrate de prima şi a doua generaţie
respectiv.

În amplificatoarele de prima generaţie, primul etaj de obicei

reprezintă un etaj simplu al amplificatorului diferenţial cu sarcină
rezistivă, care are două intrări şi două ieşiri. Pentru mărirea rezistenţei
de intrare şi reducerea erorilor statice şi de drift acest etaj funcţionează
în regimul curenţilor de ordinul microamperilor.

Al doilea etaj reprezintă un etaj de amplificare în tensiune

constituit dintr–un amplificator diferenţial care funcţionează în regimul
curenţilor de ordinul miliamperilor şi posedă amplificare esenţială. În
acest etaj se produce deplasarea nivelului cu o anumită valoare de
curent continuu pentru acordarea cu etajul de ieşire.

Etajul de ieşire reprezintă un etaj formator de amplitudine. El

constă din câteva combinări a etajelor EC, CC, BC. Acest etaj consumă
majoritatea curentului de la SA. Pentru obţinerea rezistenţei de ieşire
de valoare mică se foloseşte repetorul pe emitor. Factorul de
amplificare total poate atinge valori de zeci şi sute mii de ori.
 Cu dezvoltarea tehnologiei de confecţionare s–a trecut de la trei
etaje la două. Funcţiile etajelor unu şi doi s–au comasat şi s–a obţinut
un singur etaj diferenţial.

Schema electrică de principiu a unei AO de prima generaţie este

reprezentată în figura 8.10. Ea reprezintă circuitul integratului
K140УД1A–Б.

Primul etaj este constituit din tranzistoarele VT1 şi VT2 cu sursa

stabilă de curent I0 în baza tranzistorului VT3 şi circuitul de stabilizare
termică în baza tranzistorului VT5 în regim diodă, componentele R1, R3,
R4 şi R5 au destinaţie ca la amplificatorul diferenţial (vezi figura 2.60).
Toate aceste elemente produc o reacţie negativă globală care
stabilizează regimul de lucru al etajului de amplificare.

Al doilea etaj constituit în baza VT4 şi VT6 amplificator diferenţial

cu intrare diferenţială şi ieşire asimetrică. Etajul doi are ca sarcină

rezistorul Rc3 cuplat numai într–un singur braţ al etajului. Aceasta
permite trecerea de la ieşirea simetrică la asimetrică. Cu ajutorul
etajului doi unde se produce amplificarea şi sumarea semnalelor de la
ieşirea primului etaj se mai transformă semnalul bipolar în monopolar.

Figura 8.10 – Schema electrică de principiu a amplificatorului

Tranzistorul VT4 pentru ieşirea din colectorul VT1 reprezintă un repetor
pe emitor ca rezultat în circuitul emitorului său va fi repetată forma,
faza şi amplitudinea acestui semnal. Semnalul din emitorul VT4 se
aplică la intrarea VT6 (emitorul VT6 pentru care reprezintă un etaj BC),
care se amplifică în tensiune ca la EC fără defazaj. Deci la ieşire în
colectorul VT6 semnalele se vor aduna.

Datorită faptului că în circuit lipsesc condensatoarele de

separare, în circuitele AO pot apărea la ieşire o componentă continuă în
lipsa semnalului de intrare. Pentru ca acest fenomen să lipsească se
foloseşte aşa numitul amplificator de amplitudine, ori adaptor de nivel,
în baza tranzistoarelor VT7, VT8. Datorită conexiunii rezistorului R6
între emitorul VT7 şi colectorul VT8 micşorarea potenţialului din baza
VT9 şi nu provoacă o micşorare esenţială a amplificării. Deoarece R6 şi
rezistenţa joncţiunii colector VT8 alcătuiesc un divizor cu mare
rezistenţă a braţului de jos (la tranzistor), semnalul aproape integral
nimereşte în baza VT9 a etajului final. Compensarea derivei termice a
tensiunii emitor–baza VT8 se

efectuează cu VT5.
Etajul final este format din tranzistorul VT9 în conexiunea repetor
pe emitor, destinat pentru amplificarea semnalului în putere. Cu ajutorul
rezistoarelor R7– R9 şi tranzistorului VT8 se efectuează o reacţie
pozitivă slabă care măreşte factorul de amplificare până la 2,5. Cu
repetorul pe emitor din etajul final se obţine o rezistenţă mică de ieşire.