MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA

I.P.CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ENERGETICĂ ȘI

ELECTRONICĂ

CATEDRA „ Electrotehnică”

Lucrare individual 4
Disciplina: Electronică de Putere

Elaborat elevul Cheptănari Daniel

grupa EN-0221

Verificat profesor,
grad didactic, superior Veaceslav
CEAUȘ

Chișinău 2023
 CONVERTOR DE FRECVENȚĂ - TIPURI,
PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE, DIAGRAMELE DE CABLARE
Rotorul oricărui motor electric este acționat de forțe provocate de câmpul electromagnetic
rotativ din interiorul înfășurărilor statorice. Viteza sa de rotații este de obicei determinată de frecvența
rețelei de alimentare industriale.
Valoarea standard este de 50 Hz care poate fi subînțeleasă ca cincizeci de perioade de oscilație
într-o secundă. Într-un minut, numărul acestora crește de 60 de ori și este 50 x 60 = 3000 rpm. Același
număr de ori rotorul este rotit sub acțiunea câmpului electromagnetic aplicat.
Dacă se modifică frecvenței rețelei aplicate statorului, atunci e posibil să se regleze viteza
rotorului și unitatea conectată la acesta. Acest principiu este baza controlului motorului.
Tipuri de convertoare de frecvență
Prin construcție, convertizoarele de frecvență se împart:
1. de tip inducție;
2. electronice.
Motoarele asincrone, executate conform schemei cu rotor cu înfășurări în regim de generator,
sunt reprezentante ale primului tip. Ele în timpul funcționării posedă de randament redus și eficiență
joasă. Prin urmare, acestea nu sunt utilizate pe scară largă în producție, și sunt folosite foarte rar.
Metoda de conversie electronică a frecvenței permite reglarea lină a vitezei atât a mașinilor
asincrone, cât și a celor sincrone. În acest caz, poate fi pus în aplicare unul dintre cele două principii de
control:
1. Conform unei caracteristici prestabilite a dependenței vitezei de rotație de frecvență (V / f);
2. Metoda de control vectorială.
Prima metodă este cea mai simplă și mai puțin perfectă, iar a doua este utilizată pentru a
controla cu precizie viteza de rotație a echipamentelor industriale responsabile.
Caracteristici ale controlului vectorial al conversiei de frecvență
Deosebirea acestei metode este interacțiunea, influența dispozitivului de control al
convertorului asupra „vectorului spațial” al fluxului magnetic, care se rotește cu frecvența câmpului
rotorului.
Algoritmii pentru ca convertoarele să funcționeze conform acestui principiu sunt create în
două moduri:
1. control fără senzor;
2. reglarea debitului.
Prima metodă se bazează pe atribuirea unei anumite dependențe a alternanței secvențelor
invertorului de modulare a lățimii pulsului (PWM) pentru algoritmi pregătiți anterior. În acest caz,
amplitudinea și frecvența tensiunii la ieșirea convertorului sunt controlate de curentul de alunecare și
sarcină, dar fără a utiliza reacția de la viteza
rotorului.
Această metodă este utilizată la controlul mai multor motoare electrice conectate în paralel cu
convertorul de frecvență. Controlul debitului presupune monitorizarea curenților de funcționare din
interiorul motorului cu descompunerea lor în componente active și reactive și efectuarea de ajustări la
funcționarea convertorului pentru a stabili amplitudinea, frecvența și unghiul pentru vectorii de
tensiune de ieșire.
Acest lucru îmbunătățește precizia motorului și mărește limitele de reglare a acestuia.
Utilizarea controlului debitului extinde capacitățile unităților care funcționează la viteze mici cu sarcini
dinamice ridicate, cum ar fi macaralele de ridicare sau mașinile de înfășurat industriale.
Utilizarea tehnologiei vectoriale permite aplicarea controlului dinamic al cuplului la motoarele
asincrone trifazate.
 Circuit echivalent
Un circuit electric simplificat de bază al unui motor cu inducție poate fi reprezentat după cum
urmează.
În înfășurările statorice care posedă de rezistențe activă R1 și reactivă X1 se aplică tensiunea
u1. Ea, învingând rezistența întrefierului Xb, este transformată în înfășurarea rotorului, provocând în ea
curent, care depășește rezistența ei.

Figura 1.1 – Schema echivalentă a motorului asincron

Diagrama vectorială a circuitului echivalent

Construcția sa ajută să se înțeleagă procesele care au loc în interiorul motorului asincron.

Figura 1.2 – Diagrama fazorială a schemei echivalente a motorului asincron

Energia curentului statoric este împărțită în două părți:
iμ – cota de creare a fluxului;
iw – componenta de cuplu.
 Rotorul are o rezistență internă R2/s, în funcție de alunecare. Pentru controlul fără senzor sunt
măsurate:
Tensiunea u1 și curentul i1.
Conform acestor valori se calculează:
iμ – componenta curentului de creare a fluxului;
iw – valoarea cuplului.
În algoritmul de calcul deja a fost stabilit circuitul echivalent electronic al motorului asincron cu
regulatoare de curent, care ia în considerare condițiile de saturație a câmpului electromagnetic și
pierderile de energie magnetice din oțel.
Ambele componente ale vectorilor de curent care diferă prin unghi și amplitudine, rotite
împreună cu sistema de coordonate a rotorului și recalculează în sistemul de orientare fixat pe stator.
Conform acestui principiu, se ajustează parametrii invertorului de frecvență pentru sarcina
motorului asincron.
Principiul de funcționare al convertizorului de frecvență
La baza acestui dispozitiv, care este, de asemenea, numit și invertor, în care este încorporată
dubla schimbare a semnalului rețelei electrice de alimentare.
La început, tensiunea electrică este aplicată la blocul redresor de alimentare cu diode de mare

Figura 1.3 – Principiul de reglare prin frecvență

putere, care elimină armonicile sinusoidale, dar lasă pulsațiile semnalului. Pentru a le elimina este
prevăzut filtrul de netezire (LC-filtru), oferind o formă stabilă, netedă a tensiunii redresate.
Apoi semnalul este aplicat intrarea convertorului de frecvență, care reprezintă un circuit în
punte cu trei faze din șase tranzistori de putere din seria IGBT sau MOSFET cu diode de protecție
împotriva străpungerilor de tensiune polaritate invers. Anterior, folosite în acest scop tiristoare nu au o
viteză suficientă și funcționează cu interferențe mare.
Pentru a activa regimul de „frânare“, a motorului în circuit poate fi instalat un tiristor
comandat puternic cu in rezistor de mare putere. Această metodă permite eliminarea tensiunii generate
de motor pentru a proteja condensatoarele de filtrare contra reîncărcării și ieșirea lor din funcție.

Figura 1.4 – Principiul de reglare prin frecvență cu reacție

 Metoda de control vectorială permite crearea unui circuit convertor de frecvență, care pot
efectua reglarea automată a semnalelor cu sistema SRA. În acest scop, se folosesc sisteme de control:
1. Modularea în amplitudine;
2. Modelarea PWM (puls lățime modulare).
Metoda amplitudine de control bazată pe schimbarea tensiunii de intrare, și PWM – algoritmul
de comutare a tranzistorilor de putere la o tensiune de intrare constantă.
La reglarea prin impuls PWM se creează semnalul modulat în perioadă când înfășurarea
statorică este conectată printr-o secvență strict la terminalele pozitive și negative ale redresorului.
Deoarece frecvența generatorului de ceas este destul de mare în intervalul de la 2 … 15 kHz, în
înfășurarea motorului, care rezistență inductivă are loc netezirea până la sinusoidele cu aspect normal.
Metodele de control PWM permite de a înlătura la maximum pierderile de energie și oferă un
randament înalt de conversie datorită controlului simultan a frecvenței și amplitudinii. Ele au devenit
disponibile datorită dezvoltării tehnologiilor de gestionare cu tiristoare bioperaționale din seria GTO sau
tranzistoarelor bipolare IGBT având poartă izolată.

Figura 1.5 – Modularea lățime puls PWM

Principiile de includere pentru comanda cu motorul trifazat sunt redate în fig.1.6.
Fiecare dintre cele șase IGBT – tranzistoare V1…V6 este conectat, prin circuitul contra paralel,
cu dioda sa de curent invers D1 … D6. Astfel, printr-un circuit de putere, al fiecărui tranzistor, circulă
curentul activ, iar componenta reactivă este direcționată prin diode.
Pentru a elimina influența zgomotului electric extern în funcționarea invertor și motorului în
circuitul convertorului de frecvență se pot include filtre de lichidare a
zgomotului.
Despre apariția lor indică controlerul, iar pentru micșorarea lor este utilizată ecranarea cablului
între motor și bornele de ieșire ale invertorului.
Pentru a îmbunătăți precizia motoarelor asincrone în circuitul de comandă al convertoarelor
de frecvență includ:
 Intrare de comunicare cu capacități extinse de interfață;
 Controler implantat;
  Cartelă de memorie;
 Software;
 Afișor informațional cu LED care arată parametrii de bază la ieșire;
 Întrerupător de frânare și filtru EMC încorporat;
 Sistem de răcire bazat pe ventilatoare de mare suflare;
 Funcții de încălzire a motorului prin curent continuu și alte oportunități.

Figura 1.6 – Principiul de conexiune al comutatoarelor cu tranzistoare

Conexiuni de exploatare

Convertoarele de frecvență sunt proiectate să funcționeze cu rețele monofazate sau trifazate.

Cu toate acestea, în cazul în care există surse industriale de curent continuu, cu o tensiune de 220 de
volți, de la ele, de asemenea, poate fi alimentate invertoarele.
Modelele cu trei faze sunt calculate pe tensiunea de rețea de 380 de volți și emit această
tensiune la motor. Invertoarele monofazate sunt alimentate de la 220 de volți și la ieșire emit tensiune
trifazată adică trei tensiuni defazate între ele.

Figura 1.7 – Variante de conexiune a convertizorului de frecvență