REGIMURI DE FUNCȚIONARE SPECIFICE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

Unitatea de învăţare nr. 3

REGIMURI DE FUNCȚIONARE SPECIFICE CONSUMATORILOR
INDUSTRIALI
Pagina

Cuprins

1.1 Aspecte generale;

1.2 Autopornirea motoarelor electrice asincrone şi sincrone;
1.3 Şocuri de putere activă şi reactivă;
1.4 Regimul deformant;
1.5 Regimuri nesimetrice de curent şi tensiune.Măsuri de atenuare a
nesimetriei de curent şi tensiune.
Teste de autoevaluare 3
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 3

1
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 REGIMURI DE FUNCȚIONARE SPECIFICE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 3

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 3 sunt:

 Cunoaşterea problematicii şi a principalelor instalaţii din

staţiile şi posturile (nodurile) sistemului electroenergetic
 Cunoaşterea aspectelor teoretice şi practice referitoare la
instalaţiile electrice din centralele electrice şi a elementelor ce
le compun.
 Studiu șocului electric la tensiuni de peste 1000 V;
 Calculul curenților de scurtcircuit în circuitelor cu tensiuni mai
mari de 1000 V
 Prezentarea şi alegerea optima a echipamentelor utilizate în
sistemele de înaltă tensiune;
 Studierea interactiunilor dintre echipamente și reţeaua de înaltă
tensiune;

1.1 Aspecte generale;

1.2 Autopornirea motoarelor electrice asincrone şi sincrone;

1.3 Şocuri de putere activă şi reactivă;

1.4 Regimul deformant;

1.5 Regimuri nesimetrice de curent şi tensiune.Măsuri de

atenuare a nesimetriei de curent şi tensiune.

În funcţionarea normală a sistemelor electroenergetice navale se produce continuu schimbarea sarcinii

consumatorilor şi, ca urmare, schimbarea puterii cerută de la generatoare. Aceste schimbări, în cazul în care lipseşte
reglarea automată, produc oscilaţii ale tensiunii şi frecvenţei sistemului faţă de valorile nominale şi înrăutăţesc
calitatea energiei electrice produsă de generatoare. Oscilaţiile tensiunii produc schimbarea parametrilor de
funcţionare ai consumatorilor, iar oscilaţiile violente, create de scurtcircuite în reţea sau de pornirea unor motoare
asincrone de putere comparabilă cu a generatoarelor, pot duce la deteriorarea stabilităţii sistemului şi scoaterea
generatoarelor din sincronism.
Micşorarea frecvenţei duce la reducerea vitezei de rotaţie a motoarelor electrice şi, ca urmare, se micşorează
productivitatea unor mecanisme (pompe, ventilatoare) sau, în cazul mecanismelor de acţionare a vinciurilor şi
macaralelor, se măreşte durata operaţiunilor. De asemenea, ridicarea frecvenţei duce la creşterea puterii
electromotoarelor, mărirea pierderilor şi a încălzirii acestora.

2
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 REGIMURI DE FUNCȚIONARE SPECIFICE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

Siguranţa sistemelor electroenergetice navale are o importanţă deosebită pentru funcţionarea fără
întrerupere a consumatorilor de energie electrică. În exploatare, calitatea energiei electrice este asigurată în
principal de doi parametrii: tensiunea şi frecvenţa.
Pentru menţinerea constantă a tensiunii generatoarelor sincrone şi distribuţia echilibrată a sarcinii reactive se
acţionează asupra excitaţiei generatorului. În sistemele de reglare automată a tensiunii, influenţa exterioară
principală care determină fluctuaţiile tensiunii, este curentul reactiv sau puterea reactivă. Componenta
inductivă a curentului de sarcină este cea care creează fluxul de reacţie longitudinal demagnetizant care
produce scăderea fluxului rezultant şi a tensiunii generatorului.
Pentru menţinerea constantă a frecvenţei şi distribuţia echilibrată a puterii active se acţionează asupra
regulatoarelor de turaţie ale motoarelor primare de antrenare a generatoarelor. În sistemele de reglare
automată a frecvenţei curentului generatorului sincron, influenţa exterioară principală, care determină
oscilaţiile frecvenţei, este sarcina aplicată la axul motorului primar, adică puterea activă sau curentul activ
produse de generator.
Sistemele de reglare automată a tensiunii şi distribuţiei echilibrată a sarcinii reactive şi sistemele de reglare
automată a frecvenţei şi distribuţiei echilibrată a sarcinii active, sunt distincte în schema generală a
generatorului sincron. De exemplu, dacă se acţionează asupra excitaţiei, care face parte din primul sistem, nu
se poate obţine modificarea parametrilor celui de-al doilea sistem: frecvenţa şi puterea activă. De aceea,
aceste sisteme se tratează separat şi în acest capitol se prezintă primul sistem.

5.2 Caracteristicile şi clasificarea sistemelor de reglare automată a

tensiunii (RAT)

Pentru restabilirea tensiunii în sistem, după scăderea ei în regimurile normale sau de avarie, este necesar să se
acţioneze asupra excitaţiei generatorului sincron. Experienţa exploatării sistemelor electroenergetice arată că
reglarea automată a tensiunii prezintă o importanţă deosebită pentru siguranţa funcţionării sistemului.
Comparativ cu sistemele industriale, în sistemele electroenergetice navale, reglarea automată a tensiunii
trebuie să îndeplinească cerinţe superioare privind calitatea energiei electrice. Aceasta se explică prin graficul
diurn care, în cazul sistemelor electroenergetice navale, are mari fluctuaţii de sarcini active şi reactive. De
asemenea, pentru sistemul electroenergetic naval sunt caracteristice căderi mari de tensiune produse de
curenţii de scurtcircuit sau de curenţii de pornire a motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit de putere
comparabilă cu puterea generatoarelor. În acelaşi timp, cerinţa de menţinere constantă a tensiunii la variaţia
sarcinii este o condiţie de bază pentru funcţionarea unor instalaţii de la bordul navei (sisteme automate,
aparatura de radio, iluminat).
Sistemele de reglare automată a tensiunii şi distribuţia echilibrată a sarcinii reactive la funcţionarea în paralel a
generatoarelor îndeplinesc următoarele funcţii:
1) Menţinerea nivelului dat al tensiunii în sistem şi distribuţia proporţională a sarcinii reactive între
generatoarele care lucrează în paralel, în condiţiile schimbării sarcinii de la zero până la valoarea
nominală.
2) Creşterea (forţarea) excitaţiei generatoarelor peste valoarea nominală, în cazul curenţilor de
scurtcircuit sau altor avarii care produc scăderea tensiunii, pentru asigurarea stabilităţii dinamice a
sistemului de reglare. Forţarea excitaţiei până la valoarea maximă se produce chiar de la scăderea
tensiunii generatorului cu 10-15% faţă de valoarea nominală.
3) Asigură restabilirea în timp scurt a tensiunii după deconectarea scurtcircuitelor. Scurtcircuitele
care se produc în reţea sunt însoţite de căderi de tensiune şi din această cauză motoarele
asincrone îşi micşorează cuplul motor şi viteza, în condiţiile menţinerii constante a cuplului

3
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 REGIMURI DE FUNCȚIONARE SPECIFICE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

rezistent. Regulatorul automat de tensiune măreşte din primul moment tensiunea, iar după
deconectarea scurtcircuitelor restabileşte valoarea nominală a acesteia şi asigură accelerarea
motoarelor asincrone pentru refacerea turaţiei nominale.
4) Uşurează pornirea motoarelor asincrone în scurtcircuit de putere mare, comparabilă cu puterea
generatoarelor. La pornirea acestor motoare, valoarea mare a curentului de pornire reactiv
produce prin fluxul de reacţie al indusului demagnetizarea generatorului urmată de micşorarea
tensiunii şi prelungirea duratei de pornire a motorului. În aceste condiţii regulatorul automat de
tensiune (RAT) asigură forţarea excitaţiei, restabilirea tensiunii şi scurtarea însemnată a duratei de
pornire a motorului asincron de putere mare.
5) Îmbunătăţirea condiţiilor de sincronizare a generatoarelor.
Menţinerea constantă a tensiunii generatoarelor sincrone, atât în regim permanent, cât şi în regim tranzitoriu,
este posibilă numai prin folosirea regulatorului automat de tensiune. Obţinerea aceluiaşi scop prin comandă
manuală, cu ajutorul unui reostat, nu este posibilă din cauza întârzierii procesului de reglare efectuat de
operator. De aceea, automatizarea sistemului electroenergetic necesită existenţa regulatorului automat de
tensiune în schema generatorului.
Experienţa arată că stabilitatea funcţionării în paralel a generatoarelor este asigurată de posibilitatea forţării
rapide a excitaţiei generatoarelor până la valoarea maximă, capabilă să asigure restabilirea în timp scurt a
tensiunii după decuplarea scurtcircuitelor şi să menţină în funcţiune motoarele asincrone.
Pentru asigurarea stabilităţii funcţionării în paralel a generatoarelor, regulatorul automat de tensiune trebuie să
acţioneze suficient de repede pentru a creşte în timp scurt tensiunea şi curentul în înfăşurarea de excitaţie a
generatorului sincron. Din acest punct de vedere, la generatoarele sincrone cu excitatrice, creşterea excitaţiei se
face mai încet decât la generatoarele cu autoexcitaţie din cauza întârzierilor produse de inductivitatea mare a
înfăşurării de excitaţie a excitatricei.
Curba de creştere a tensiunii la bornele înfăşurării de excitaţie a generatorului sincron este prezentată în figura
5.1.

Fig. 5.1 Graficul de determinare a vitezei medii de creştere a tensiunii de excitaţie

 dU 
Viteza de creştere a tensiunii este apreciată prin viteza medie de variaţie a tensiunii  e
 pe o durată
 dt  med .

de 0,5 s, faţă de tensiunea nominală a sistemului de excitaţie.

4
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 REGIMURI DE FUNCȚIONARE SPECIFICE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

În figura 5.1 curba de creştere a tensiunii este aproximată printr-o dreaptă trasată astfel încât suprafaţa de sub
 dU 
curba a, d, e, f, c să fie egală cu suprafaţa triunghiului abc. Mărimea  e
 reprezintă tangenta unghiului
 dt  med .

de înclinare a dreptei ab. Pentru generatoare navale cu excitatrice, viteza medie de creştere a tensiunii este
108-235 v/s. Generatoarele autoexcitate asigură o viteză medie de creştere a tensiunii mai mare, în limitele
250-300 V/s.
Sistemul de excitaţie este caracterizat, de asemenea, de gradul de multiplicare a tensiunii la forţarea excitaţiei.
Acest grad este caracterizat de raportul între tensiunea limită maximă şi tensiunea nominală.

U e lim.max
k p
 (5.1)
U en

Pentru generatoare sincrone cu excitatrice, gradul de multiplicare la forţarea excitaţiei este k p  2 , 5 , iar pentru
generatoare autoexcitate k p  3  4 .
Caracteristicile statice ale sistemului de reglare a tensiunii generatorului sincron reprezintă dependenţa
tensiunii generatorului funcţie de componenta reactivă a curentului de sarcină şi sunt prezentate în figura 5.2.

Fig. 5.2 Caracteristicile sistemului de reglare:

1 – caracteristica astatică; 2, 3 – caracteristici statice.

Atunci când generatorul trece de la un regim stabil de funcţionare, caracterizat de o anumită valoare a
componentei reactive a curentului de sarcină, la alt regim stabil de funcţionare pentru care componenta
reactivă a curentului de sarcină are altă valoare, sistemul de reglare automată a tensiunii poate acţiona în
două feluri: să menţină constantă valoarea tensiunii pentru ambele regimuri stabile şi, în acest caz, îi
corespunde caracteristica astatică de reglare (dreapta 1 din figura 5.2) sau tensiunea în al doilea regim stabil să
fie diferită de primul şi, în acest caz, sistemul de reglare are caracteristică statică de reglare (dreapta 2 sau 3
din figura 5.2).
La reglarea după caracteristica astatică, în diferite regimuri de funcţionare, tensiunea rămâne constantă
indiferent de valoarea sarcinii.
La reglarea după caracteristica statică, tensiunea generatorului se schimbă în funcţie de mărimea sarcinii.
Gradul de schimbare a tensiunii la modificarea sarcinii este determinat de înclinarea caracteristicii de reglare,
care este caracterizată de coeficientul de statism.
Ecuaţia caracteristicii statice 2 din figura 5.2 este:

U  U 0
 k sI r (5.2)
5
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 REGIMURI DE FUNCȚIONARE SPECIFICE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

în care: U - tensiunea la bornele generatorului pentru o valoare

determinată a curentului de sarcină reactiv I r
U 0
- tensiunea de mers în gol
k s
- coeficientul de statism al caracteristicii de reglare.

Aprecierea caracteristicii statice de reglare se face prin mai mulţi indicatori şi anume:
- abaterea erorii mărimii reglate faţă de valoarea iniţială:
U  U 0
 U (5.3)

- abaterea relativă a mărimii reglate sau eroarea statică:

 U  U U
U  
0
(5.4)
U n
U n

în care: U n - tensiunea nominală a generatorului

- statismul (corespunzător tensiunii nominale):

U  U
S 
0 n
(5.5)
U n

- coeficientul de statism.
U  U
ks   tg 
0 n
(5.6)
I rn

în care: I rn - curentul reactiv de sarcină nominal.

Din punct de vedere al coeficientului de statism, acesta poate fi pozitiv atunci când tensiunea scade la
creşterea curentului, U n  U 0 (dreapta 2 din figura 5.2) sau negativ atunci când tensiunea creşte la creşterea
curentului de sarcină, U n  U 0 (dreapta 3 din figura 5.2).
În practică, caracteristicile statice nu sunt linii drepte, regulatorul de tensiune în funcţionare prezintă un
domeniu de abateri. Valoarea acestora se apreciază prin coeficientul:

u
  (5.7)
U n

unde Δu reprezintă lărgimea domeniului abaterilor de la mărimea reglată. În zona corespunzătoare a

abaterilor, mărimea reglată (tensiunea) poate avea orice valoare. Coeficientul:


    100 % (5.8)
2

reprezintă precizia de menţinere a mărimii reglate (tensiunea) pentru caracteristica dată.

Caracteristica statică a regulatorului automat de tensiune arată în ce măsură valoarea tensiunii generatorului,
la instalarea unui nou regim stabil de funcţionare, este diferită de valoarea din regimul stabil anterior. Această
deosebire este exprimată de eroarea statică  u şi de coeficientul de statism k s .
După principiile de funcţionare, sistemele de reglare automată a tensiunii se împart în trei categorii:

6
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 REGIMURI DE FUNCȚIONARE SPECIFICE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

1)
Sisteme care acţionează la abaterea tensiunii generatorului de la valoarea impusă (regulator
automat de tensiune).
2) Sisteme care acţionează în funcţie de variaţia curentului de sarcină (compoundare fazică).
3) Sisteme cu reglare combinată care acţionează atât la variaţia curentului de sarcină, cât şi la
abaterea tensiunii generatorului (compoundare fazică cu corector de tensiune).
Toate sistemele prezentate, pentru menţinerea constantă a tensiunii, acţionează asupra excitaţiei
generatoarelor. Acţiunea constă în introducerea unui curent suplimentar în înfăşurarea de excitaţie a
generatoarelor autoexcitate sau în înfăşurarea de excitaţie a excitatricei, în cazul generatoarelor cu excitatrice,
dependent de abaterea mărimii reglate.

În sistemele electroenergetice de curent alternativ frecvenţa este dependentă de viteza de rotaţie a

motoarelor primare care antrenează generatoarele sincrone. Agregatele generatoare, care alimentează
motoarele electrice de acţionare precum şi alţi consumatori de energie de la bordul navei, sunt prevăzute cu
regulatoare pentru stabilizarea frecvenţei curentului alternativ. Menţinerea constantă a frecvenţei în sistemele
electroenergetice constituie una din condiţiile de bază pentru funcţionarea normală a consumatorilor de
energie electrică.
Spre deosebire de reglarea tensiunii, reglarea frecvenţei trebuie să asigure o singură frecvenţă pentru tot
sistemul, independent de distribuţia sarcinii active între agregatele generatoare.
Reglarea frecvenţei este strâns legată de distribuţia puterii active între agregatele generatoare, întrucât
restabilirea frecvenţei în sistemul electroenergetic se obţine pe seama schimbării puterii active între
agregatele generatoare. Scopul reglării automate a frecvenţei şi distribuţiei puterii active între generatoare
este obţinerea eficienţei economice şi siguranţă ridicată în funcţionare, atât în regimuri normale cât şi în regim
de avarie.
Ecuaţia de echilibru a puterilor agregatului generator de energie electrică este:

d
 MP   G  J i   pierderi (6.1)
dt

unde:  MP - puterea dezvoltată de motorul primar

G - puterea dezvoltată de generator
Ji - momentul de inerţie al elementelor în mişcare de
rotaţie de la motor şi generator
 - viteza unghiulară de rotaţie
 pierderi
- pierderi mecanice şi electrice.

Puterea,  G , dată de momentul de frânare al generatorului este determinată de sarcina lui şi depinde de
viteza unghiulară de rotaţie,  . Valoarea puterii  MP a motorului primar depinde de regulatorul de
turaţie şi viteza unghiulară de rotaţie.
Cauza modificării frecvenţei în sistemul electroenergetic constă în dezechilibrul dintre suma puterilor
dezvoltate de generatoare,  G şi suma puterilor cerută de consumatori,  C . Modificarea echilibrului
se produce atât ca urmare a schimbării  G cât şi a  C care atrage după sine schimbarea vitezei de
rotaţie a agregatelor şi a frecvenţei în sistem.

7
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 REGIMURI DE FUNCȚIONARE SPECIFICE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

Întrucât frecvenţa curentului alternativ este dată de viteza de rotaţie a motorului primar de antrenare a
generatorului, stabilizarea frecvenţei se obţine acţionându-se asupra sistemului de alimentare cu
combustibil sau abur a motorului primar. Reglarea frecvenţei se face cu regulatoarele mec anice de turaţie
ale motoarelor primare şi cu regulatoarele de frecvenţă. Primul reacţionează nemijlocit la schimbarea
vitezei de rotaţie a motorului primar iar cel de al doilea la schimbarea parametrilor electrice ai
generatorului produsă de modificarea frecvenţei. În ambele cazuri se acţionează asupra aceluiaşi element
final de execuţie care modifică alimentarea cu combustibil sau abur (în cazul turbinelor cu abur) a
motorului primar.
La un dezechilibru între puterea produsă,  G şi puterea consumată,  C , corespunzător unui anumit
regim stabil de funcţionare, intră în funcţiune regulatorul de turaţie sau de frecvenţă care acţionează
conform caracteristicilor lor statice de reglare.

Fig. 6.1 Caracteristicile regulatoarelor de frecvenţă

Pentru reglarea vitezei şi frecvenţei, precum şi pentru distribuţia sarcinii active între generatoarele care
funcţionează în paralel, se folosesc regulatoare de viteză şi frecvenţă cu caracteristici de reglare astatice 1 sau statice
2 prezentate în figura 6.1.
Statismul caracteristicilor de reglare este:

0  n
S  100 % (6.2)
n

sau

f0  fn
S  100 % (6.3)
fn

unde:  0 , f0 - viteza unghiulară de rotaţie şi frecvenţa la mersul în gol ideal

 n , fn - viteza unghiulară de rotaţie şi frecvenţa la sarcina nominală a
generatorului.
De asemenea regulatoarele de viteză se mai caracterizează şi prin gradul de uniformitate reprezentat de
coeficientul:

n0  nn
  (6.4)
n med.

8
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 REGIMURI DE FUNCȚIONARE SPECIFICE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

unde: n0 - viteza de rotaţie la mersul în gol ideal

nn - viteza de rotaţie la sarcina nominală
n med - viteza de rotaţie pentru jumătate din sarcina nominală.

Coeficientul de statism al caracteristicilor de reglare este:

0  n
ks   tg  (6.5)
n

sau

f0  fn
ks   tg  (6.6)
n

Din figura 6.1 rezultă:

  n   0   n   n tg   k s P n (6.7)

 f n  f 0  f n   n tg   k s P n (6.8)

Pentru caracteristica statică de reglare, coeficientul de statism k s îşi păstrează valoarea constantă la
schimbarea puterii generatorului şi ca urmare la mărirea puterii, frecvenţa se reduce iar la micşorarea puterii
frecvenţa creşte.
Ecuaţiile (6.7) şi (6.8) reprezintă ecuaţiile de reglare după caracteristici statice şi pot fi scrise sub forma
generală:

  k s  0
 (6.9)
f  k s  0 

Schemele de reglare automată a frecvenţei generatoarelor cunosc o mare diversificare constructivă dată de
firmele care le execută. Toate aceste scheme folosesc în esenţă următoarele principii de bază pentru reglarea
frecvenţei:
a) după abaterea mărimii reglate (turaţia)
b) după abaterea turaţiei şi variaţia sarcinii active
c) după variaţia parametrilor electrici ai generatoarelor (sarcina activă şi frecvenţa)
După primul principiu lucrează regulatorul mecanic centrifugal care până în prezent este folosit pe scară largă
în instalaţiile navale. Pe baza celui de al doilea principiu sunt construite regulatoarele electromecanice cu două
impulsuri: un impuls de la regulatorul mecanic centrifugal şi al doilea în funcţie de sarcina activă a
generatorului. Al treilea principiu foloseşte traductoare de frecvenţă şi de putere activă prin care se urmăresc
parametrii electrici ai generatorului şi în funcţie de acest valori se execută reglarea .
Pentru toate sistemele de reglare elementul final de execuţie acţionează asupra consumului de combustibil
sau abur pentru modificarea turaţiei.
Reglarea automată şi menţinerea constantă a frecvenţei în sistem trebuie să fie extinsă în tot domeniul
puterilor agregatelor. Variaţia sarcinii cerută de consumatori şi necesitatea existenţei unei rezerve de putere
se asigura, de regulă, prin folosirea mai multor agregate care lucrează în sistem. În legătură cu aceasta apare
necesitatea distribuirii sarcinii active între agregate. Reglarea automată a frecvenţei trebuie să asigure în

9
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 REGIMURI DE FUNCȚIONARE SPECIFICE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

acelaşi timp şi distribuţia echilibrată a sarcinii active între generatoarele care lucrează în paralel asigurând
astfel funcţionarea sistemului eficientă, cu consum minim de combustibil.

6.2 Distribuţia sarcinii active la funcţionarea în paralel a

generatoarelor

O problemă importantă a reglării frecvenţei în sistemele electroenergetice este asigurarea distribuţiei

echilibrată a sarcinii active între generatoarele care lucrează în paralel. În continuarea se prezintă metodele de
bază folosite în sistemele electroenergetice pentru distribuţia sarcinii active.
Metoda caracteristicilor statice. În figura 6.2 se prezintă caracteristicile statice de reglare a turaţiei a
motoarelor primare pentru trei generatoare.

Fig. 6.2 Distribuţia sarcinii active între generatoare cu caracteristici statice de reglare

La funcţionarea în paralel a generatoarelor de aceeaşi putere având caracteristici statice de reglare cu

coeficienţi de statism diferiţi, pentru viteza nominală  1 puterea dată de generatorul 1 este  1 iar puterile
date de al doilea şi al treilea generator sunt  2 respectiv  3 . După cum se observă sarcinile active de
generatoarelor sunt diferite întrucât caracteristicile de reglare au statisme diferite.
La scăderea vitezei de rotaţie cu     1   2 sarcinile generatoarelor se schimbă corespunzător şi capătă
valorile:  1, ,  2, ,  3, . Din triunghiurile: a b c , a ' b ' c ' , a b c  , rezultă:

f f 
 1   
tg  1 ks 
1


f f 
 2
   (6.10)
tg  2
ks 
2

f f 
 3
  
tg  ks 
3 3 

şi analog, pentru generalizare, se obţin relaţiile pentru n generatoare care lucrează în paralel. Pentru
generatorul de ordinul i relaţia este:

10
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 REGIMURI DE FUNCȚIONARE SPECIFICE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

f f
 i
  (6.11)
tg i
ks
i

Adunând întrei ei termenii din dreapta şi termenii din stânga egalităţilor (6.10), se obţine:

 1 1 1 
 1    ....    f   ...   (6.12)
2 n
 k ks ks 
 s1 2 n 

sau
n n
1
  i
 f
k si
(6.13)
i 1 i 1

Rezolvând ecuaţia (6.12) în raport cu  f şi înlocuind această valoarea în ecuaţiile (6.10), rezultă:


n

  i 
i 1
 1  
 1 1 1  
k s1    ....  
k ks k sn  
 s1 2  
n 

  i

i 1
 P2 

 1 1 1 
k s2    ....  
k ks k sn 
 s1 

2

n

  i 
i 1
 P3  
 1 1 1 
k s3    ....  
k ks k sn 
 s1 2 
             


n

  i 
i 1
 Pn  
 1 1 1  (6.14)
k sn    ....  
k 
 
ks k sn
 s1 2

Din cele prezentate rezultă că în cazul generatoarelor de aceeaşi putere care au caracteristici de reglare cu
coeficienţi de statism diferiţi, sarcina nu este distribuită egal în regimuri stabile de funcţionare. Distribuţia
sarcinii se face invers proporţional cu coeficienţii de statism. În cazul prezentat în figura 6.2, generatorul 3
având cel mai mic statism este încărcat cu sarcina cea mai mare. De asemenea la scăderea frecvenţei creşterile

11
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 REGIMURI DE FUNCȚIONARE SPECIFICE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

de putere nu sunt egale la cele trei generatoare. Aceste creşteri se distribuie, după cum rezultă din relaţiile
(6.14) invers proporţional cu coeficienţii de statism ai caracteristicilor de reglare.
Distribuţia egală a sarcinilor între generatoarele de aceeaşi putere se poate obţine numai în cazul în care
caracteristicile de reglare ale acestora coincid. Pentru a obţine această coincidenţă, agregatele generatoare
care lucrează în paralel se aleg de acelaşi tip, fapt care asigură din construcţie caracteristici identice.
Pentru situaţiile în care, deşi generatoarele sunt de acelaşi tip, caracteristicile lor de reglare diferă într-o
oarecare măsură sau în cazul în care sunt de tipuri diferite, se prevede posibilitatea intervenţiei manuale a
operatorului pentru modificarea statismului astfel încât să se obţină acelaşi coeficient de statism pentru
generatoarele care lucrează în paralel. Corectarea coeficientului de statism se obţine prin acţiunea unui
senvomotor electric asupra cremalierei pompelor de injecţie în sensul de mărire a consumului pentru agregatele
mai puţin încărcate cu sarcină activă şi reducerea consumului de combustibil pentru cele cu încărcare mai mare,
astfel încât frecvenţa sistemului să rămână constantă. Întrerupătorul cu care se pune în funcţiune senvomotorul
electric aflat pe pompa de injecţie, este amplasat pe panoul fiecărui generator conectat la tabloul principal de
distribuţie. Întrerupătorul are două poziţii: stânga şi dreapta cu revenire în poziţia zero la încetarea acţionării.
Prin conectări scurte pe o poziţie sau cealaltă se obţine rotirea senvomotorului de execuţie într-un sens sau în
celălalt pentru mărirea respectiv reducerea consumului de combustibil.
Metoda caracteristicilor statice este folosită pe scară largă în centralele electrice navale deoarece nu necesită
dispozitive sau instalaţii complicate şi oferă rezultate mulţumitoare în distribuţia echilibrată a sarcinii active între
generatoarele care funcţionează în paralel.
Metoda generatorului pilot este folosită pentru menţinerea constantă a frecvenţei şi distribuţia dată a sarcinii
activei între generatoare. Această metodă constă în folosirea unui pilot cu rol de generator pilot iar celelalte ca
generatoare de bază. Generatorul pilot, are caracteristica de reglare astatică iar generatoarele de bază au
caracteristici de reglare statice. În figura 6.3. se prezintă caracteristicile de reglare a trei generatoare.

Fig. 6.3 Principiul distribuţiei sarcinii active după metoda generatorului principal

Procesul schimbării frecvenţei este caracterizat de durata de timp t care poate fi împărţită în două perioade:
t1 şi t 2 . Pe durata t 1 , în care se măreşte sarcina sistemului, frecvenţa se abate de la valoarea nominală şi
sarcina suplimentară se distribuie între generatoare invers proporţional cu coeficienţii de statism ai
caracteristicilor de reglare. Pe durata t 2 se restabileşte frecvenţa în sistem şi se produce redistribuirea sarcinii
suplimentare.
În figura 6.3 este prezentat cazul unui sistem energetic care conţine trei generatoare: G 1 , G 2 , G 3 .
Generatorul G 1 este generator pilot, iar celelalte, G 2 , G 3 , sunt generatoare de bază.

12
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 REGIMURI DE FUNCȚIONARE SPECIFICE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

La frecvenţa nominală, f n , generatoarele lucrează cu sarcinile active  1 ,  2 ,  3 . Considerăm că se produce un

şoc de sarcină şi legat de acesta frecvenţa scade de la f n la f 1 .
Pe durata t 1 sarcina suplimentară se distribuie între generatoare invers proporţional cu coeficienţii de statism ai
caracteristicilor de reglare şi parametrii de funcţionare se deplasează pe caracteristicile de reglare din punctele 1
în punctele 2. Pentru frecvenţa f 1  f n generatoarele, G 1 , G 2 , G 3 , se încarcă cu sarcinile suplimentare,
 1 ,  2 ,  3 şi puterile debitate de generatoare sunt:  1 ,  2 ,  3 .
Pe durata t 2 , întrucât generatorul G 1 are caracteristică astatică, intră în funcţiune regulatorul acestuia care
acţionează pentru mărirea consumului de combustibil al motorului primar. În urma acestei acţiuni se
restabileşte frecvenţa în sistem la valoarea nominală şi generatorul G 1 preia asupra sa toată sarcina
suplimentară. Punctul de funcţionare al generatorului G 1 se mută din 2 în 3, iar la generatoarele de bază
G 2,G 3
, punctele de funcţionare revin din punctele 2 în punctele 1.
Procesul reglării se încheie când frecvenţa a revenit la valoarea nominală, generatoarele de bază funcţionează
cu sarcina iniţială  2 ,  3 iar sarcina generatorului principal este:

 1   1    1   2   3  (6.15)

În cazul în care nivelul sarcinilor suplimentare care apar în exploatarea unui sistem electroenergetic depăşesc
posibilităţile de încărcare a unui generator, în calitatea de generator pilot pot fi două generatoare. În acest caz
surplusul de sarcină va fi distribuit egal între cele două generatoare pilot sau în alt raport determinat de
sistemul de distribuţie a sarcinii active.
Metoda statismului virtual. După această metodă reglarea la abaterea frecvenţei şi schimbarea echilibrului
între puterea dată şi puterea consumată, se efectuează de către fiecare generator din sistem. Prin această
reglare se obţine păstrarea constantă a frecvenţei în sistem şi distribuţia sarcinii după caracteristicile statice
ale căror coeficienţii de statism se modifică prin reglare astfel încât să se obţină o distribuţie echilibrată a
sarcinii.
Aplicând legea generală a reglării statice (relaţia 6.9) pentru cele n generatoare, rezultă:


n
 
 f  k s   1   1   i   0 
1
 n 1  

n
 
 f  k s   2   2   i   0 
2
 n 1   (6.16)

.             


n
 
 f  k sn   n   n   i   0 
 n 1  

unde: P 1 , P 2 ..... P n - sunt puterile dezvoltate de fiecare generator

n

 Pi - suma sarcinilor celor n generatoare

n 1

 1 ,  2 .....  n
- coeficienţii parţiali de distribuţie a sarcinii
totale pe generatoare.

Suma coeficienţilor parţiali este egală cu unitatea,  1   2  ....  n  1 , sau în procente reprezintă 100%.
13
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 REGIMURI DE FUNCȚIONARE SPECIFICE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

Din ecuaţiile (6.14) rezultă că procesul reglării celor n generatoare se termină când frecvenţa se restabileşte la
valoarea nominală,  f  0 şi sarcina se distribuie între generatoare corespunzător coeficienţilor parţiali de
n

încărcare, adică P k   k  P i .
n 1

O asemenea reglare este astatică relativ la frecvenţă şi statică relativ la distribuţia sarcinii active între
generatoare.
Sistemul asigură stabilitate în distribuţia sarcinii active între generatoare corespunzător coeficienţilor
parţiali de încărcare.
În folosirea acestei metode, pentru compensarea erorii statice produsă de neliniaritatea
caracteristicilor de reglare sau alte cauze, se combină cu metoda generatorului pilot. În acest caz unul din
generatoare se foloseşte ca generator pilot şi are caracteristica de reglare astatică.
Metoda statismului virtual are o largă utilizare în sistemele electroenergetice şi în ultimul timp şi-a
găsit utilizarea şi în sistemele electroenergetice navale.

Bibliografie
 Hortopan, Ghe.– Aparate electrice. Editura Didactică și Pedagogică,
Bucureşti,1980;
 Gheorghiu, S., Panait, C., Dobref, V. – Sisteme de acționare electrică a
propulsorului naval , Editura A.N.M.B. , Constanţa, 1999;
 Miclescu, Th., Iacobescu, Ghe., Iordănescu, I., ș.a. – Utilizarea energiei
electrice. Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti,1980;
 Gheorghiu, N., Militaru, P., – Teoria și practica iluminatului electric. Editura
Tehnică, Bucureşti,1970;
 Bianchi, C. , Mira, N., Moroldo, D. – Sisteme de iluminat interior și exterior.
Editura MatrixRom, Bucureşti,2009;
DORDESCU M., Tehnica tensiunilor înalte - note curs pentru studenti, -CD la DIFR.

14
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii