Unitatea de învăţare nr.

5
Generatorul de avarie

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 5

5.1 Sistem automat de conectare a generatorului de avarie (rezervei)
5.2 Sistem automat de protecţie la suprasarcină prin decuplarea consumatorilor
neesenţiali
5.3 Sisteme automate de control şi comandă de la distanţă a sistemelor electroenergetice

Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 5

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 5

48
Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 5

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 5 sunt:

 Sistem automat de conectare a generatorului de avarie (rezervei)

 Sistem automat de protecţie la suprasarcină prin decuplarea
consumatorilor neesenţiali
 Sisteme automate de control şi comandă de la distanţă a sistemelor
electroenergetice

5.1 Sistem automat de conectare a generatorului de avarie (rezervei)

Conectarea automată a rezervei de energie electrică măreşte siguranţa în funcţionare a sistemelor
electroenergetice navale şi contribuie la alimentarea fără întrerupere a consumatorilor de energie
electrică.
În calitatea de rezervă de energie electrică se foloseşte unul sau mai multe agregate diesel generatoare.
Durata conectării agregatului de rezervă trebuie să fie minimă şi din acest punct de vedere cel mai bine
corespund agregatele diesel - generatoare. În centralele electrice constituite din grupuri diesel-
generatoare, în calitatea de rezervă poate fi folosit unul special destinat. In centralele electrice, cu
agregate turbo-generatoare, pentru rezerva de energie se montează un diesel-generator.
În cazul în care sunt câteva agregate de rezervă, atunci la primirea semnalului de conectare a rezervei
se asigură pornirea lor simultană. După cuplarea rezervei, în funcţie de sarcină, câteva agregate se
opresc iar celelalte continuă să lucreze. Un asemenea procedeu de conectare a rezervei oferă siguranţă
mare şi rapiditate în acţiune. Neajunsul constă în faptul că necesită menţinerea tuturor agregatelor de
rezervă în starea de pregătire pentru pornire ceea ce sporeşte consumurile, iar pornirile dese ale
acestora conduc la creşterea uzurii lor.
Folosirea unui singur agregat diesel-generator de rezervă simplifică schema de automatizare a pornirii
şi menţine siguranţa şi rapiditatea intrării în funcţiune a rezervei. În acest caz la mărirea sarcinii
centralei electrice peste valoarea stabilită intră în acţiune numai un agregat de rezervă.
Schema de conectare automată a rezervei dă semnalul de conectare atunci când încărcarea agregatelor
generatoare care lucrează în centrala electrică depăşeşte sarcina stabilită. De regulă nu este de dorit
funcţionarea îndelungată a generatoarelor din sistemul elctroenergetic naval cu sarcina care depăşeşte
90% din puterea generatoarelor în funcţiune.
În acelaşi timp, după conectarea rezervei, la scăderea sarcinii sub 40% din puterea totală a
generatoarelor care lucrează, sistemul automat dă semnalul de deconectare a agregatului diesel-
generator de rezervă.
Intrarea în funcţionare a agregatului de rezervă se face atât în cazul apariţiei suprasarcinii cât şi în
situaţia în care tensiunea la barele centralei scade sub o limită stabilită, de regulă 80% din tensiunea
nominală.
În figura 20.1 se prezintă schema structurală a instalaţiei de cuplare a rezervei de energie.
Sistemul automat de conectare a rezervei se compune din: două traductoare de curent activ, TCA,
releul electronic de depăşire a sarcinii stabilite, RSmax, releul electronic de scădere a sarcinii până la
valoarea minimă stabilită, RSmin, releul electronic de tensiune minimă, RTmin şi dispozitivele de
execuţie DE1, DE2, DE3.

49
Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii
Fig. 19.1 Schema structurală a instalaţiei de conectare automată a rezervei de energie electrică.

Traductorul de măsurare a componentei active, releul electronic de sarcină maximă şi releul electronic
de tensiune minimă sunt de tipul celor prezentate în paragraful 8.3.4 figurile 8.9, 8.11 şi 8.13.
Schema releului care acţionează la scăderea sarcinii RSmin, este în principiu aceeaşi cu ceea a releului
de sarcină maximă (figura 8.11) având alte valori pentru elementele componente care asigură
funcţionarea la sarcină minimă. Descrierea funcţionării se face urmărind schema releului de sarcină
prezentată în figura 8.11.
La funcţionarea normală a generatorului, cu încărcarea mai mare de 40%, tensiunea de la ieşirea
traductorului de curent activ, depăşeşte pragul de deschidere al diodei stabilizatoare n1. Se deschide
tranzistorul T1 şi se închide tranzistorul T2. Condensatorul C1 se încarcă şi cu o reţinere de timp mică,
se deschide tranzistorul T3, se închide tranzistorul T4 şi se deschide tranzistorul T5. Releul de execuţie
d1 declanşează, contactul său normal închis se deschide şi în această situaţie nu se trimite semnal la
dispozitivul de execuţie , DE2.
La scăderea sarcinii generatorului sub limita stabilită, de regulă 40% din sarcina nominală, scade
semnalul de tensiune de la traductorul de măsurare a curentului activ şi dioda stabilizatoare n1 se
blochează. Ca urmare tranzistorul T1 se închide şi în schimb se deschide tranzistorul T2. Tensiunea pe
joncţiunea E-B a tranzistorului T2 se micşorează treptat pe măsură ce se descarcă condensatorul C1
până la anulare, după circa 6-8 s secunde. Din acest moment se închide tranzistorul T3, se deschide
tranzistorul T4 şi se închide tranzistorul T5. Releul de execuţie d1 nu mai este alimentat, se închide
contactul său normal închis şi prin închiderea acestui contact se dă impuls de comandă la dispozitivul
de execuţie care comandă oprirea agregatului diesel-generator de rezervă.
Schema releului de tensiune este prezentată în figura 8.13. Elementele componente ale schemei sunt
astfel alese încât asigură funcţionarea necesară pentru schema din figura 19.1. La tensiunea normală a
barelor TPD dioda stabilizatoare n este în conducţie, condensatorul C2 se încarcă, tranzistorii T1, T3 se
deschid şi releul d este alimentat. Contactul normal închis al acestui releu se deschide şi nu se dă
semnal spre dispozitivul de execuţie. Când tensiunea scade sub valoarea stabilită, practic 80% din
tensiunea nominală, se blochează dioda stabilizatoare n, condensatorul C2 se descarcă asigurând
reţinerea de timp necesară. Tranzistorul T1 se închide, trigerul cu tranzistorii T2, T3, se comută şi se
întrerupe alimentarea releului d. La întreruperea alimentării releul d se închide contactul său normal
închis şi se dă impuls la dispozitivul de execuţie pentru cuplarea generatorului de rezervă.

5.2 Sistem automat de protecţie la suprasarcină prin decuplarea consumatorilor neesenţiali

50
Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii
Schimbările în regimurile de exploatare ale sistemului elctroenergetic naval sunt legate de conectarea
de lungă durată sau de scurtă durată a unor consumatori de energie electrică şi deconectarea altora.
Este posibil ca la cuplarea concomitentă a unor consumatori de putere mare (compresoare pentru
MP, pompe de răcire, pompe de incendiu, pompe de balast ş.a.) să apară suprasarcina pentru
generatoarele care lucrează.
De asemenea, la funcţionarea în paralel a generatoarelor poate apărare suprasarcina în sistem în
cazul deconectării unui generator ca urmare a funcţionării protecţiei acestuia.
Suprasarcina de scurtă durată este posibil să apară şi la pornirea directă a unor motoare asincrone
de putere mare. În astfel de situaţii valoarea mare a curentului de pornire produce scăderea tensiunii
reţelei, iar revenirea ei se face lent existând posibilitatea ca în această perioadă să acţioneze
protecţia la suprasarcină a generatorului.
Conectarea automată a agregatului diesel-generator de rezervă pentru fiecare din cazurile analizate
de suprasarcină conduce la porniri şi opriri dese ale acestuia, creşterea uzurii şi scurtarea duratei de
exploatare. Sistemul automat de descărcare, la apariţia suprasarcinii generatoarelor, permite
descărcarea automată de sarcină prin deconectarea în trepte a consumatorilor neesenţiali şi astfel se
previne conectarea automată a rezervei
Consumatorii de energie electrică se grupează în funcţie de importanţă. Deconectarea grupelor de
consumatori se face în trepte. La mărirea sarcinii generatoarelor care lucrează peste limita stabilită,
sistemul automat comandă decuplarea primei grupe, care are în compunere consumatorii cu cea mai
mică importanţă, fără să afecteze funcţionarea consumatorilor cu importanţă mai mare. Dacă sarcina
continuă să fie peste limita stabilită se deconectează a doua grupă ş.a.m.d.
Împărţirea consumatorilor pe grupe preîntâmpină decuplarea simultană a consumatorilor şi permite
menţinerea neîntreruptă a consumatorilor esenţiali care asigură marşul navei.
Pentru a evita acţionarea falsă a sistemului, la curenţii de pornire ai motoarelor asincrone,
deconectarea grupelor se face cu temporizare. Circa 3-10 secunde pentru grupa I a şi 2-5 secunde
pentru ultima grupă.
Consumatorii fiecărei grupe formează o secţie conectată printr-un întrerupător automat la barele TPD.
Semnalul de decuplare se aplică electromagnetului de declanşare al întrerupătorului automat.
Consumatorii de putere mare, de obicei, au fiecare întrerupătoare automate proprii şi semnalul de
decuplare se dă distinct acestora.
Schema structurală de descărcare de sarcină a generatorului este prezentată în fig. 19.2.
Traductorul de curent activ, TCA, releul de sarcină, RS, şi releele de timp pentru treptele de
deconectare, RT, sunt prezentate în paragraful 8.3.4 (figurile 8.9, 8,11, 8.13).
Traductorul de curent activ aplică la intrarea releului de sarcină, RS, un semnal proporţional cu
încărcarea generatorului. Releul de sarcină sesizează suprasarcina şi prin contactele releului de
execuţie d1 se dă impulsul de deconectare a grupelor de consumatori. Reţinerile de timp ale releelor
de trepte sunt astfel fixate încât primul care acţionează este releul RT1 pentru deconectarea primei
trepte urmând ca după alte intervale de timp stabilite, în cazul în care se menţine suprasarcina, să se
dea comanda pentru deconectarea treptelor următoare.
În schema din figura 19.2 dispozitivele de execuţie DE1, DE2, DE3 sunt electromagneţii de
declanşare a întrerupătoarelor automate.

51
Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii
Fig. 19.2 Schema structurală de descărcare de sarcină a generatorului: TCA – traducător de curent
activ; RS releu electronic de sarcină; RT- releu de timp pentru reţinere pe treaptă; DE – dispozitiv de
execuţie; I, II, III grupe de consumatori.

5.3 Sisteme automate de control şi comandă de la distanţă a sistemelor electroenergetice

Rezolvarea cerinţelor deosebite privind calitatea energiei electrice şi alimentarea fără întrerupere a
consumatorilor necesită siguranţa înaltă în funcţionarea sistemului electroenergetic naval.
Exploatarea sistemului electroenergetic este un proces complicat care solicită un volum mare de
muncă pentru controlul funcţionării fără pericol atât a componentelor sistemului electroenergetic, cât
şi a ansamblului sistemului.
Automatizările individuale privind reglarea automată a tensiunii şi puterii reactive, reglarea automată a
frecvenţei şi puterii active, sincronizarea automată a generatoarelor, reducerea automată a sarcinii
prin deconectarea consumatorilor neesenţiali, conectarea automată a rezervei de energie electrică,
protecţiile generatoarelor şi motoarelor primare ş.a., constituie prima treaptă de automatizare. Aceste
sisteme automate sesizează independent schimbarea mărimii de referinţă pentru obiectele
comandate şi realizează reglarea lor. Depăşirea valorilor normale este semnalizată pentru a atrage
atenţia personalului de serviciu, capabil să ia măsuri corespunzătoare pentru prevenirea avariilor.
Realizarea controlului sistemelor electroenergetice navale după indicaţiile aparatelor individuale
instalate pe agregatele generatoare şi TPD necesită un volum mare de muncă şi supraveghere
continuă prin cart permanent în comportamentul maşini.
Numărul aparatelor de măsură şi semnalizărilor pentru parametrii controlaţi a devenit atât de mare
încât este dificil pentru personalul de cart să urmărească toate indicaţiile acestora, în deosebi în
situaţii de avarii când valorile parametrilor se schimbă foarte repede.
În prezent, pe navele construite în ultimii ani, s-a trecut de la prima treaptă de automatizare la a doua
treaptă de automatizare complexă a sistemului electroenergetic. Corespunzător acestei etape
comanda şi controlul automat al funcţionării sistemului electroenergetic se realizează de la un pupitru
de comandă situat în afara compartimentului maşini (pe puntea de comandă).
În această etapă de automatizare complexă, pe lângă automatizările individuale, se automatizează şi
procesele de comandă care sunt mai generale şi au un caracter mai complex. În cazul automatizării
52
Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii
complexe sistemele de reglare automată individuale îndeplinesc roluri de sisteme de execuţie.
Trecerea la automatizarea complexă a fost posibilă prin folosirea pe scară largă a calculatoarelor.
De la pupitrul de comandă se face pornirea şi oprirea motorului primar, conectarea sau deconectarea
aparatelor de comutaţie, determinarea stării izolaţiei electrice, controlul parametrilor cu aparate de
măsură. La pupitrul de comandă se instalează aparate de măsură şi control, chei de comandă,
butoane, lămpi de semnalizare şi schema mnemotehnică a sistemului electroenergetic. Alimentarea
circuitelor de comandă se face de la o reţea operativă de 127 V.
Navele construite în ultimii ani au sisteme automate de control (SAC) care includ atât sistemul
electroenergetic cât şi sistemul energetic de propulsie al navei astfel încât se elimină necesitatea
carturilor timp de 24 ore în compartimentul maşini. Supravegherea funcţionării normale a agregatelor
se face de la distanţă, dintr-un compartiment de control comandă, PCC, situat în unele cazuri pe
puntea de comandă.
Sistemul electroenergetic naval este un sistem complex caracterizat prin interacţiunea unui număr
mare de factori şi varietate a mărimilor de intrare care necesită metode cibernetice de comandă în
regimuri normale şi de avarie pentru optimizarea regimurilor de exploatare. Este evident că rezolvarea
acestor probleme şi trecerea la comandă cibernetică a sistemelor electroenergetice navale este
posibilă numai în condiţiile folosirii pe scară largă a tehnicii de calcul.
Sistemele automate de calcul îndeplinesc următoarele funcţii:
- controlul funcţionării fără pericol a sistemului electroenergetic;
- diagnosticarea avariilor;
- prognozarea nivelului de funcţionare fără pericol;
- elaborarea de recomandări pentru restabilirea sau menţinerea cerinţelor nivelului de lucru
fără pericol.
Prin controlul funcţionării fără pericol se înţelege stabilirea corespondenţei între situaţia observată a
obiectului controlat şi starea normală. Această corespondenţă se stabileşte pe calea măsurării
parametrilor controlaţi ai agregatelor şi sistemelor din compunerea sistemului electroenergetic şi
compararea lor cu cei care caracterizează starea normală a sistemului. Pe baza acestei comparări se
apreciază funcţionarea fără pericol a componentelor sistemului electroenergetic şi a sistemului în
ansamblu.
Diagnosticarea tehnică a avariei necesită un control şi o analiză mai amănunţită a stării sistemului
controlat. Rezultatul acestei analize stabileşte cauza şi locul avariei. Realizarea acestei funcţii
necesită un număr mare de măsurători informative şi un proces complicat de prelucrarea lor.
Prognozarea avariilor sistemului controlat are scopul prevenirii din timp a personalului de serviciu
despre posibilitatea producerii unei avarii, adică apropierea parametrului controlat de depăşirea
nivelului admis. În astfel de situaţii se pot lua măsuri de preîntâmpinarea avariei prin modificarea
regimului de lucru al sistemului electroenergetic şi menţinerea indicatorilor de exploatare.
Elaborarea de recomandări pentru restabilirea sau menţinerea nivelului necesar pentru funcţionarea
fără pericol şi formularea de comenzi la elementele corespunzătoare ale sistemului se fac ca rezultat
al îndeplinirii funcţiilor de control.
Registrul de clasificare stabileşte cerinţele care asigură funcţionarea fără personal de serviciu, în
decurs de 24 ore, a tuturor agregatelor şi instalaţiilor din compartimentul maşini. În acest caz toate
informaţiile necesare pentru realizarea proceselor de control, supraveghere şi comandă se dau în
postul de comandă-control, PCC.
Sistemul automat de control este capabil să prelucreze operativ informaţiile primite de la parametrii
controlaţi, să iniţieze măsuri pentru prevenirea avariilor sau să înştiinţeze personalul de serviciu
pentru ca acesta să ia măsurile corespunzătoare.
În prezent pe nave se folosesc diferite tipuri de sisteme de control. Aceste sisteme se deosebesc între
ele prin volumul operaţiilor efectuate, metodele de realizare a acestor operaţii, numărul parametrilor
controlaţi, structura de bază a sistemului şi alţi indicatori.
Traductoarele, care măsoară parametrii aplică la intrarea sistemului automat de control mărimea
măsurată sub forma unui semnal analogic continuu. Semnalele primite de la traductoare sunt
transformate în semnale discrete, într-o ordine determinată şi cu frecvenţă mare, de către o instalaţie
specială numită comutator.

53
Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii
Valorile măsurate de traductoare şi aplicate la intrare sunt comparate cu valorile de referinţă
(nominale) stabilite pentru fiecare parametru. În urma comparării se stabilesc abaterile parametrilor
controlaţi în raport cu limitele stabilite pentru fiecare parametru. Un asemenea procedeu de lucru
poartă denumirea de control admisibil. Rezultatele controlului se prezintă operatorului prin afişaj şi de
asemenea se înregistrează pe un formular special.
Lărgirea şi diversificarea funcţiilor de control a fost posibilă prin introducerea calculatoarelor. În acest
caz sistemul automat de control, pe baza de program, analizează diferite funcţii şi dependenţe
statistice între valorile separate ale parametrilor controlaţi şi pe această bază execută diagnosticări,
prognozarea avariilor şi recomandă regimuri de lucru fără pericol.
Actual sunt cunoscute aproape 20 de tipuri de sisteme automate de control. În continuare se prezintă
sistemul automat de control “Datazent” produs de firma AEG. Schema structurală a acestui sistem
este prezentată în figura 20.3.

Fig. 19.3 Schema structurală a sistemului automat de control “Datazet”

Sistemul “Datazet” controlează 106 parametri care caracterizează starea motoarelor principale
(diesel), diesel-generatoarelor instalate pe navă şi mecanismele auxiliare ale acestora.
Semnalele de la parametrii măsuraţi de traductoare (temperaturi, presiuni, viscozităţi, turaţie, tensiuni,
curenţi, puteri, ş.a.) sunt amplificate şi convertite în semnale unificate (0 – 1Vc.c.).
Aceste semnale, prin comutator, sunt aplicate sub formă de semnale discrete la blocul convertor
analog-numeric care le transformă în codul binar.
Rezultatele măsurătorilor se aplică la blocul de comparare. În acest bloc se compară valorile
măsurate cu valorile stabilite (limită) pentru parametrii controlaţi. Dacă valoarea măsurată a
parametrului depăşeşte limita admisă se fixează starea de avarie şi se conectează semnalizarea.
Valoarea fizică a parametrului se înregistrează pe imprimantă, pe schema mnemotehnică şi la tabloul
de semnalizări se aprind lămpile de semnalizare care indică parametrii controlaţi care au depăşit
limitele admise.
De asemenea sistemul permite operatorului, ca la funcţionarea normală, să solicite afişarea oricărui
parametru care îl interesează. În afară de acesta, sistemul execută înregistrarea automată a valorilor
parametrilor controlaţi la intervale stabilite de 15, 30, 60 sau 120 de minute.
Succesiunea acestor operaţii este dată de blocul de comandă.
Neajunsul sistemului “Datazet” constă în absenţa legăturilor cu sistemul de comandă. Acest neajuns
este eliminat în bună măsură de sistemul automat de control “FIAT”.
În figura 19.4 se prezintă schema structurală a sistemului automat “FIAT”.

54
Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii
19.4 Schema structurală a sistemului automat de control “FIAT”

Sistemul de control “FIAT” este folosit pentru controlul motorului principal şi a sistemului
electroenergetic de pe nava pe care se instalează.
Acest sistem de control este conectat cu sistemul de comandă şi împreună formează sistemul de
comandă şi control SEPA 670.
Sistemul automat de control se conectează cu 360 de traductoare, are în compunere două
calculatoare (Datalogger), aparatură de înregistrare şi afişaj.
Blocul de explorare realizează comutarea traductoarelor şi unificarea semnalelor. În forma unificată
semnalele se aplică la intrarea convertorului analog-numeric de unde valorile măsurate ale
parametrilor, exprimate în codul binar, se transmit la blocul de afişare, la blocul de comparare cu
valorile stabilite (limită) şi la blocul de înregistrare.
În cazul abaterii oricărui parametru de la valoarea stabilită (limită) sistemul memorează şi
semnalizează starea de avarie prin conectarea semnalizării sonore şi optice şi înregistrarea acesteia.
Semnalizarea avariei se face pe schema mnemotehnică a sistemului electroenergetic, în sala
motoare, în cabina mecanicilor şi cabina şefului mecanic.
Starea de avarie se consideră că are două nivele:
Treapta I a – semnalizare de avarie – corespunde stării în care unul sau mai mulţi dintre parametrii
controlaţi ai motorului principal şi diesel-generatoarelor a depăşit nivelul limită stabilit dar pentru scurt
timp nu constituie un pericol iminent pentru motoare (depăşirea temperaturii uleiului şi apei de răcire
sau a gazelor de evacuare, apariţia puterii inverse). În această situaţie sistemul semnalizează avaria
şi automat sau prin intervenţia operatorului se iau măsuri pentru revenirea la starea normală (de
exemplu se comandă automat pornirea grupului diesel-generator de rezervă).
Treapta II a – semnalizare şi oprire Această treaptă corespunde stării în care unul sau mai mulţi
parametrii au depăşit nivelul limită stabilit şi există pericolul iminent al deteriorării motoarelor
(scăderea presiunii uleiului de ungere, formarea ceţei de ulei, ridicarea temperaturii în lagăre). În
acest caz sistemul automat care urmăreşte funcţionarea normală a sistemului (blocul de control al
funcţionării sistemului), dă comanda pentru oprirea motorului şi semnalizarea acestei stări de avarie.
Sistemul permite, de asemenea, controlarea periodică a parametrilor şi la dorinţa operatorului valorile
acestora se înregistrează pe hârtie. Blocul tahometru dă informaţii privind turaţia elicei şi sensul de
rotaţie al acesteia.
Sistemele automate de control realizate de diferite firme au multe elemente în comun atât din punct
de vedere al funcţiilor îndeplinite cât şi ca structură. Experienţa exploatării navelor a arătat că
sistemele automate de control contribuie în măsură însemnată la mărirea siguranţei în funcţionarea
55
Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii
sistemelor electroenergetice şi uşurează activitatea echipajului prin eliminarea necesităţii carturilor
obositoare în compartimentul maşini.
Sistemul automat de control permite mărirea numărului de informaţii analizate şi micşorează influenţa
factorilor subiectivi asupra rezultatelor controlului.
Sistemele automate de control pot fi perfecţionate în viitor atât pe seama raţionalizării în alegerea
parametrilor cercetaţi cât şi prin lărgirea funcţiilor sale pe seama conducerii proceselor în vederea
îmbunătăţirii indicatorilor de tehnici de exploatare.

De reţinut!

Test de autoevaluare 5

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 5

Rezolvare :

56
Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii
 Rezumat
-

Concluzii
-

1.Kraal E.G.R., Basic electrotechnology for engineers, 3rd Edition, Thomas

Reed Publications Ltd.1985
2. Sherman E., Powerboater's Guide to electrical systems: maintenance,
troubleshooting, and improvements, International Marine 2000
3. Zaharia, I. Sisteme de acţionări electrice la bordul navelor maritime.
Atelierul de multiplicare I.M.C. Constanţa. 1997.
4. Zaharia, I. Conducerea automată a sistemelor electromecanice navale. Ed.
Andrei Şaguna Constanţa. 1997.
5. Zaharia, I. Instalatii Electrice Navale ED. Ex-Ponto Constanta 2001
6. Zaharia, I. Masini electrice navale. Ed. Ex-Ponto Constanta 2001
7. Al. Fransua şi R. Măgureanu, Maşini şi acţionări electrice – Elemente de
execuţie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1986;
8. I. Omocea, Note de curs
9. .........Documentatia de la bordul navelor

57
Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii