Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AUTOMATIZĂRI ÎN SISTEMELE
ELECTROENERGETICE
12.1. GENERALITĂŢI
Una din automatizările cele mai utilizate în reţelele electrice şi care acţionează
în strânsă legătură cu dispozitivele de protecţie prin relee, o constituie reanclanşarea
automată rapidă (RAR).
RAR-ul este utilizat atât la liniile aeriene de medie, înaltă şi foarte înaltă
tensiune, cât şi la alte tipuri de instalaţii cum sunt: bare colectoare, transformatoare,
cable.
Majoritatea scurtcircuitelor care iau naştere în reţelele aeriene de transport sunt
scurtcircuite prin arc, având caracter pasager, adică sunt lichidate odată cu dispariţia
tensiunii, la deconectarea liniei de către protecţie (spre deosebire de scurtcircuitele
metalice – atingere directă între conductoare sau între conductoare şi pământ, care au
caracter persistent, ca şi scurtcircuitele produse prin deteriorarea izolaţiei electrice).
La deconectarea liniei aeriene defecte, tensiunea dispare şi izolaţia în locul de
scurtcircuit se restabileşte, mediul în care s-a produs arcul electric se deionizează şi
linia poate fi repusă imediat în funcţiune.
În definirea sa cea mai generală un dispozitiv de RAR constă dintr-o instalaţie
complexă care realizează reanclanşarea automată a unui întrerupător declanşat, după
un timp de la această declanşare, timp care de regulă nu trebuie să depăşească în
măsură însemnată intervalul necesar pentru a se asigura prin întreruperea tensiunii
stingerea arcului electric produs la locul defectului.
La liniile în cablu procentul defectelor trecătoare este neglijabil, liniile aeriene
oferind condiţii extrem de prielnice pentru RAR. Trebuie deci ca, la producerea unui
defect, linia să fie scoasă un anumit timp de sub tensiune, timp necesar stingerii
arcului; la restabilirea alimentării cu tensiune, există toate şansele ca defectul să nu
reapară (arcul să nu se mai reaprindă) şi deci să se restabilească regimul normal de
funcţionare. Această operaţie se poate executa automat cu dispozitive automate
pentru RAR – care reanclanşează rapid întreruptoarele liniilor declanşate de protecţia
prin relee în anumite condiţii.
Datele statistice dovedesc că în 60-90% din cazurile de declanşare a liniilor
aeriene, RAR asigură o reanclanşare reuşită [6, 32].
Conform prescripţiilor energetice [79], se echipează obligatoriu cu dispozitive
RAR pe toate liniile aeriene sau mixte (în cablu + aeriene) cu tensiune peste 1000 V.
Funcţionarea dispozitivului de RAR este următoarea [6, 32]: la o declanşare a
întreruptorului liniei, prin protecţie sau nedorită, intră în funcţiune dispozitivul de
RAR care verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru reanclanşarea întreruptorului
şi după un timp tRAR, asigurat de un element de timp, trimite printr-un element de
comandă, comanda de anclanşare la întreruptor. Dacă defectul a fost lichidat, linia va
continua să funcţioneze în condiţii normale; dacă defectul persistă protecţia prin relee
Automatizări în sistemele electroenergetice 231
comandă o nouă declanşare a liniei sau porţiunii defecte. De data aceasta schema de
RAR sau repetă operaţiile de mai înainte sau rămâne blocată, linia fiind deconectată
definitiv. Totalitatea operaţiilor din momentul declanşării întreruptorului şi până la
reanclanşarea sa prin schema de RAR formează un ciclu de RAR. După numărul de
cicluri se deosebesc dispozitive RAR:
- cu un ciclu: D - I - R
declanşare pauză reanclanşare
(întreruptorul)
deschis
- cu două cicluri: D - I1 – R – D - I2 – R;
- cu trei cicluri : D – I1 – R – D – I2 – R – D – I3 – R.
Cele cu un ciclu sunt cel mai des folosite; cele cu trei cicluri se folosesc rar,
numai în cazuri speciale.
Schemele cu reanclanşare automată repetată se utilizează mai puţin, nu atât
datorită dificultăţilor tehnice, constructive, care se pot rezolva, ci datorită eficacităţii
scăzute a celei de-a doua sau a treia reanclanşări (5-10% respectiv, maximum 3%). În
afară de aceasta, ele conduc inevitabil, la uzura întreruptoarelor de înaltă tensiune.
Indiferent de principiul de funcţionare şi de schema folosită există o serie de
condiţii pe care acestea trebuie să le satisfacă pentru a obţine o funcţionare a
ansamblului protecţie – dispozitiv de reanclanşare – întrerupător, cu performanţe cât
mai ridicate, acestea fiind următoarele:
reanclanşarea trebuie să se producă numai la declanşarea întrerupătorului
prin protecţie şi nu la deconectarea manuală a acestuia;
dispozitivul să poată fi folosit cu orice tip de întrerupător şi cu orice tip de
protecţie, iar eventualele defecţiuni apărute în dispozitiv sau scoaterea sa
din funcţiune nu trebuie să împiedice funcţionarea corectă a acestuia;
comanda de anclanşare dată prin dispozitiv trebuie să aibă o durată
suficientă pentru a asigura anclanşarea întrerupătorului;
în cazul extinderii defectului sau apariţiei unui nou defect în pauza de RAR,
dispozitivul trebuie să comande declanşarea trifazată definitivă;
după efectuarea unui ciclu de RAR, dispozitivul trebuie să revină automat
în starea iniţială, după o periadă de timp în care nu se mai produce nici o
reanclanşare. Această perioadă de timp denumită perioadă de blocaj este de
obicei reglabilă între 5 şi 20 sec. şi are rolul de a evita solicitări repetate ale
aparatajului şi reţelei.
dispozitivul nu trebuie să producă reanclanşarea întrerupătorului la
declanşarea voită a acestuia sau când declanşarea prin protecţie urmează
imediat după o comandă de anclanşare manuală;
dispozitivul de RAR nu trebuie să permită reanclanşarea când declanşarea
este provocată de anumite protecţii sau automatizări (protecţia diferenţială
de bare, DRRI, AAR, etc).
232 Protecţii prin relee şi automatizări în sistemele electroenergetice
Schema bloc a unu dispozitiv de RAR cu un ciclu este prezentată în fig. 12.1.
Schema conţine elemente pentru pornire, pentru controlul îndeplinirii
condiţiilor RAR, pentru temporizare şi pentru transmiterea comenzii de reanclanşare
la întreruptor.
Pornirea schemei de RAR se face:
1. prin necorespondenţă între poziţia întreruptorului considerat şi cea a cheii
de comandă (calea a);
2. printr-un impuls primit de la protecţia prin relee (calea b).
Eficacitatea RAR constă pe de o parte în numărul mare de reanclanşări reuşite,
pe de altă parte în numărul mare de motoare asincrone care, în intervalul de
întrerupere scurt, s-au autopornit, rămânând astfel în funcţiune.
Alegerea temporizărilor cu care dispozitivele efectuează comanda de
reanclanşare se face pe baza condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească aceste
temporizări şi care sunt legate de parametrii întrerupătoarelor şi protecţiilor folosite şi
de reglajele lor [8].
B
T2
S
Element de Element de
comandă RAR timp RAR
a Element de Element de
I pornire RAR control RAR
Protecţia prin
TC relee
T1
Fig .12.1 Schema bloc a unui dispozitiv RAR cu un ciclu
unde: tp.i. este timpul minim necesar întrerupătorului după o declanşare pentru a
putea efectua o anclanşare; acest timp depinde de tipul constructiv
al întrerupătorului, pentru întrerupătoarele din reţelele noastre de
110 – 220 kV variind între 0,16 şi 0,4 s.
trez - un timp de rezervă de siguranţă care ţine seama de modificarea
posibilă a lui tp.i şi de imprecizia releului de timp din dispozitivul
RAR.
A doua condiţie care trebuie respectată este
unde tdei este timpul necesar deionizării mediului la locul defectului prin întreruperea
tensiunii.
Valoarea care trebuie aleasă pentru tRAR este valoarea cea mai mare care rezultă
din condiţiile (12.1) şi (12.2).
Totodată, trebuie ca tRAR să fie cât mai mic posibil pentru a se asigura
autopornirea motoarelor asincrone.
La întreruptoarele obişnuite din reţele, se adoptă următoarele reglaje de timp: -
la linii până la 60 kV, tRAR = 0,5 – 0,7 s; la linii de 110 + 220 kV, tRAR = 0,7 – 0,8 s.
Un alt timp care trebuie ales şi reglat este cel al perioadei de blocaj a schemei
de reanclanşare care de obicei este reglabil între 5 – 20 sec.
Valoarea acestui timp se alege astfel încât să se asigure efectuarea unei singure
reanclanşări.
Pentru a se produce o singură reanclanşare perioada de blocaj a dispozitivului
(tBRAR) care începe din momentul comenzii de reanclanşare trebuie să îndeplinească
următoarea condiţie
condiţie care determină valoarea pauzei de RAR în capătul 1 (cea din capătul 2 se
determină dintr-o condiţie analogă).
În relaţia (12.4) în mod evident pentru t1 pr, t1 dec, şi t1 anc trebuie luate valorile
minime posibile, iar pentru t2 pr şi t2 dec valorile maxime posibile; trez se alege de 0,5 –
0,7 sec.
Considerând pentru simplificare t1 dec = t2 dec şi t1 pr = 0, condiţia de mai sus
devine
mai multe cazuri pentru a face posibilă reanclanşarea şi când linia declanşează doar
dintr-o parte, se prevede la un capăt controlul sincronismului şi la celălalt capăt
ambele controale în paralel. La stabilirea temporizărilor trebuie să se ţină seama de
tipul controlului existent la fiecare capăt şi de schema de realizare a acestui control.
Releul pentru controlul sincronismului este un releu de minimă tensiune având
două bobine alimentate cu tensiunea barelor şi respectiv cu tensiunea liniei care
urmează a fi reanclanşată. Funcţionarea se bazează pe principiul comparării fluxurilor
antagoniste create de tensiunile din cele două bobine a căror sincronism se
controlează.
Diagrama tensiunilor aduse la releu din care rezultă valoarea tensiunii U la
care reacţionează releul este dată în fig. 12.2.
(12.6)
U
Ubare Ulinie
Fig. 12.2 Diagrama tensiunilor de alimentare
a releului de control al sincronismului
Când cele două tensiuni Ulinie şi Ubare sunt în fază sau au un decalaj mic între
ele, U este mic şi releul îşi menţine contactul închis, transmiţând impulsul de
reanclanşare către întrerupător, iar când U este mare ( este mare) reanclanşarea nu
se produce.
BA +
Pornire RAR
R
I
1 RI
-
CC +
+
+
Pornire RAR
1 Prot 2
TC
12.3.1. Introducere
C C2 C1
A
I1 I3 I1 I3
T1 T2 L1 L2
I2 II4 I2 I44
B C
Fig.12.5. Fig.12.6.
În figura 12.7 este prezentată schema bloc a unui dispozitiv AAR . El conţine
următoarele elemente:
- elementul de pornire U (releu de tensiune minimă având în schemă
contacte normal închise) care acţionează la valori ale tensiunii reziduale pe
barele BC ale consumatorului:
- elementul U care sesizează prezenţa tensiunii pe circuitul alimentării de
rezervă – releu de tensiune maximă. Pe baza experienţei de exploatare,
pentru releele de verificare a prezenţei tensiunii pe linia de rezervă (U)
reglajul este:
- elementul de întârziere T1 care introduce în funcţionarea schemei tipul t AAR –
releu de timp;
- elementul de blocare împotriva reanclaşărilor repetate B ale întrerupătorului
sursei de rezervă la defecte pe barele BC;
- element de întârziere T2 prin care se asigură timpul necesar ionizării
mediului la defecte pe barele BC.
Dispozitivul AAR funcţionează în modul următor: dacă tensiunea pe barele BC
scade sub limita stabilită şi dacă tensiunea la barele circuitului de rezervă este cea
normală, elementele de măsură U şi U determină pornirea schemei. După un timp,
timpul AAR, elementul de întârziere T1, releu de timp, comandă deconectarea
circuitului alimentării principale AP; prin aceasta se trimite impulsul de comandă la
anclanşarea întrerupătorului de pe circuitul de rezervă AR, prin intremediul
elementelor T2 şi B. În cazul când defectul nu are loc pe barele BC, întrerupătorul
alimentării de rezervă rămâne anclanşat ; dacă defectul are loc pe barele BC, protecţia
întrerupătorului circuitului de rezervă acţionează şi comandă declanşarea acestuia.
Tt AR AP
B T2
BC
Tt
U U T1
ca tensiunea restabilită să fie inferioară celei nominale. În acest caz, este posibil
fenomenul cunoscut sub numele de avalanşă de tensiune.
Astfel tensiunea restabilită după scurgerea timpului de AAR va determina la
arborele motoarelor un cuplu motor mai mic decât cuplul rezistent al sarcinii:
P,Q
P
100%
A
Q
90%
80%
unde:
tp1 - timpul protecţiei maximale de curent temporizate a elementelor conectate
pe bara de lucru a staţiei prevăzută cu AAR,
tAAR – timpul măsurat din momentul scăderii tensiunii pe bara sub tensiunea de
demaraj şi până în momentul reapariţiei tensiunii prin acţionarea AAR.
Dintre valorile calculate cu relaţiile (12.7) şi (12.8) se va alege valoarea
maximă.
Condiţia (12.7) asigură ca AAR să nu acţioneze la defecte trecătoare. Condiţia
(12.8) asigură ca AAR să nu acţioneze la defecte pe barele de m.t. sau în reţeaua
conectată la aceste bare, dar care conduc la scăderi importante de tensiune de
demaraj.
Pentru a se asigura funcţionarea corectă o singură dată a AAR, se prevede
elementul de blocaj B (fig.12.7).
Introducerea elementului de timp T2 reglat la timpul corespunzător pauzei de
RAR, permite completarea schemei AAR şi cu un RAR [32].
În fig. 12.9 este prezentată schema AAR pentru anclanşarea unei linii de
rezervă [32].
Dacă separatoarele liniilor 1L şi 2L sunt închise pe acelaşi sistem de bare,
lampa de semnalizare rămâne aprinsă, indicându-ne că schema AAR este pregătită
(adică releul intermediar cu temporizare la deschidere tip RE şi releul intermediar
1RI rămâne tot timpul sub tensiune prin: (+), CA 13 – 16, 1I 2, RE, (-) respectiv
contactul RE, dispozitivul de deconectare 1DD şi 1RI, (-)).
În cazul declanşării a întrerupătorului 1I, releele minimale de tensiune 1RU şi
2RU îşi închid contactele şi circuitul releului de timp RT se închide prin: (+), CA 17
– 20, contactele separatoarelor 1L – 1S, 2L – 1S, contactul lui 1RI, 1RU, 2RU, RT
(-). Releul de timp RT acţionează cu temporizarea reglată, îşi închide contactul RT şi
pune sub tensiune releul intermediar 2RI prin dispozitivul de deconectare 2DD şi
releul de semnalizare RS. La rândul său acesta comandă anclanşarea întrerupătorului
2I, prin circuitul: (+), CA 25 – 28, contactul 1I3 al întrerupătorului 1I (normal închis)
şi bobina de declanşare 2BA (al întrerupătorului 2I), (-).
Dacă dintr-un motiv oarecare întrerupătorul 2I declanşează, el nu mai poate fi
reanclanşat, deoarece RE este scos de sub tensiune (prin deschiderea contactului 1I 2
al întrerupătorului 1I care a declanşat) şi determină dezexcitarea releelor 1RI, RT şi
2RI.
În cazul scăderii mari sau a dispariţiei tensiunii pe linie, contactele releelor de
tensiune minimale 1RU şi 2RU se închid şi pun sub tensiune releul de timp RT. După
temporizarea fixată, acesta îşi închide contactul RT şi pune sub tensiune releul
intermediar 2RI care îşi închide contactele şi comandă anclanşarea întrerupătorului
2I.
244 Protecţii prin relee şi automatizări în sistemele electroenergetice
+ -
Alimentare
c.c. operativ
Pregătire
condiţii
pornire
AAR
Temporizarea
execuţiei
AAR
Semnal”Gata pt.
funcţionare”
Execuţie c-dă
AAR
Declanşare 1I
Anclanşare 1I
Declanşare 2I
Anclanşare 2I
comutări , lampa de semnalizare se aprinde, iar schema AAR este pregătită pentru o
nouă acţionare.
fnom = f0
f’0
a1 4
fa1 a2
3 2
fa2 Fig. 12.9 Variaţia frecvenţei în
f1min 1 sistem în cazul funcţionării DASf
fmin
ta2
tTa1f0 t
Tf2
Automatizări în sistemele electroenergetice 247
t = 3 Tf
La exprimarea procentuală,
Puterile ce urmează a fi sacrificate în cele q tranşe, se exprimă prin relaţia:
,
……………………………………
, (12.15)
unde i =I, II. ….(q-1), este puterea tranşei I determinată prin relaţiile (12.15) şi
raportată la Pg în momentul apariţiei variaţiei de frecvenţă.
În sistemul energetic naţional se folosesc două trepte pentru DASf:
- o primă treaptă rapidă, cu rolul de a evita scăderea frecvenţei sub o valoare
critică de 45 Hz, temporizată cu numai 0,5 sec. necesară pentru a nu se
produce acţionarea DASf în timpul regimurilor tranzitorii provocate de
scurtcircuite, în timpul acţionării RAR şi AAR rapide;
- o a doua treaptă, cu rolul de a restabili frecvenţa la valoarea
(de regulă ), temporizată cu 3 sec.
Realizarea volumului necesar de sacrificii trebuie asigurat cu un număr limitat
de dispozitive DASf, pentru a uşura exploatarea acestora.
În fig.12.10 este prezentată schema bloc a unui dispozitiv DASf cu două tranşe
de sacrificiu. Releele de frecvenţă RF1, RF2, supraveghează frecvenţa a sistemului
energetic şi acţionează la scăderea acesteia sub valorile şi
fa1
f
RF1 ET1 EE1 Deconectarea P1
fa2