2 SCHEMELE PROTECŢIILOR ŞI DISPOZITIVELOR AUTOMATIZATE.

EVIDENŢA ŞI MĂSURAREA PARAMETRILOR ENERGIEI ELECTRICE

2.1 Elaborarea protecţiilor prin relee pentru elementele sistemului de AEE

În procesul de exploatare a sistemelor de alimentare cu energie electrică apar diferite
defecte în elementele componente,pentru depistarea locului de scurtcirsuit şi deconectarea
rapidă automată a întreruptoarelor echipamentului defectat sau a sectorului de linie de la partea
nedefectată a echipamentului sau a reţelei, sunt prevăzute dispozitive de protecţie prin relee.
aceste dispozitive trebuie să asigure un timp mic posibil de deconectare a s.c. şi să limiteze raza
şi gradul de defect al elementului.
Alegem protecţiile pentru toate elementele sistemului şi le prezentăm în tabelul B.1 anexa B.
2.2 Verificarea selectivităţii între elementele protecţiei

Schema pentru verificarea selectivităţii între protecţiile elementelor sistemului de A.E.E.

este prezentată în figura B.1 anexa B.
Verificarea sensibilităţii acţionării echipamentului de protecţie se va efectua în
conformitate cu prescripţiile din [7], care indică, că în sistemul TN timpul de deconectare
automată a alimentării în caz de scurtcircuit nu trebuie să depăşească 0,4 s pentru tensiunea de
fază a receptorului de U  220 V .
Valoarea nominalizată mai sus al timpului de declanşare se consideră suficientă pentru a asigura
electrosecuritatea în reţelele de grup, inclusiv şi în reţelele de grup ce alimentează receptoare
mobile şi scule electrice manuale.
În reţelele de alimentare a panourilor de etaj, de grup sau alte panouri de distribuţie durata de
declanşare nu trebuie să depăşească t  4s.
Verificarea selectivităţii acţionării protecţiei se va efectua începînd cu întreruptorului automat ce
protejează cablul de alimentare a receptorului cel mai îndepărtat din punct de vedere electric şi
sfîrşind cu reglajele PMC a liniei electrice aeriene ce alimentează SPC-110 kV.
2.2.1 Selectivitatea funcţie de timp
Se asigură dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:
a) selectivitatea între întreruptoare automate:
td (QF 2)  1,5  td (QF 1) ;

unde: td(QF2), td(QF1) – timpii de acţionare ai întrerupătoarelor automate instalate în amonte,

respectiv în aval.
- Între întreruptoare automate NSX250N (QF2) și Acti9 iC60N (QF1):
td (QF 2)  1,5  td (QF 1)  1,5  0,01  0,015 s
Din [21] se alege timpul standardizat de declanşare a întreruptorului automat td (QF 2)  0,02 s

- Între întreruptoare automate NSX630N (QF3) și NSX250N (QF2):

tdQF 3  1,5  tdQF 2  1,5  0,02  0,03 s

Din [21] se alege timpul standardizat de declanşare a întreruptorului automat selective

tdQF 3  0,1 s .

- Între întreruptoare automate selective NT12H1 (QF4) şi NSX630N (QF3):

tdQF 4  1,5  tdQF 3  1,5  0,1  0,15 s

Din [21] se alege timpul de declanşare a întrerupătorului automat tdQF 4  0, 2 s .

b) selectivitatea între siguranţa fuzibilă la partea de 10 kV a transformatorului de putere și

întrerupătorul automat la partea de 0,4 kV(QF4)
t fFU 1  1,5  tQF 4  1,5  0, 2  0,3 s

Timpul de topire a elementului fuzibil se va alege din cuba timp-curent al fuzibilului in functi de
curentul de scurtcircuit I sc(2)  366 A bifzat la partea de JT a transformatorului și constituie 0,3s
c) selectivitatea între protecţia maximală de curent (PMC) a liniei ce alimentează
transformatorul de putere şi siguranța fuzibilă de 10 kV:
tPMC  t f 10  t ,

unde: t PMC este temporizarea PMC a liniei

Δt – treapta de selectivitate, Δt = 0,4 s.
- Între PMC a întrerupătorului de linie Q1 și siguranța fuzibilă FU1:

1  t fFU 1  t  0,3  0, 4  0,7 s;

III
t ppQ

- Selectivitatea între PMC-3 a Q1întreruptorul de cuplă longitudinală Q2 și PMC – 3 a liniei

de plecare.

2  t ppQ1  t  0,7  0, 4  1,1 s ;

III III
t ppQ

- Selectivitatea între PMC-3 a Q2 întreruptorul de cuplă longitudinală pe partea de 10 kV a

transformatorului de putere și PMC-3 a întreruptorul de cuplătransversală.
t III
ppQ 3
 t ppQ
III
2  t  1,1  0, 4  1,5 s ;

- Selectivitatea între PMC-3 a Q3 întreruptorul de pe partea de 10 kV și întreruptorul Q4 de

intrare la transformatorul de putere pe partea de 110kV:
t III ppQ 4  t III ppQ3  t  1,5  0, 4  1,9 s ;

- Selectivitatea între PMC-3 a Q4 întreruptorul de intrare la transformatorul de putere pe

partea de 110kV și Q5 întreruptorul din capatul liniei :
t III ppQ5  t III PMQ 4  t  1,9  0,5  2, 4 s ;
 2.3 Calculul protecțiilor transformatorului ТMН 6300/110/10 din SPC

2.3.1 Tipurile de defect şi regimurile anormale de funcţionare a transformatorului.

Transformatoarele trebuie echipate cu protecţii contra defectelor interne şi a regimurilor

anormale de funcţionare, cauzate de defecte exterioare din reţea. Deoarece transformatoarele
(neavând piese mobile) au o construcţie robustă şi deci o funcţionare mai sigură, protecţia lor
este în ansamblu mai mică.
Defectele interne a transformatoarelor sunt scurtcircuitele polifazate între înfăşurări şi
borne, s.c. între spirele aceleaşi faze şi atingerile la masă a înfăşurării sau ale bornelor, la
transformatoarele care au punct neutru legat direct la pământ, atingerea la masă a unei faze
reprezintă un s.c. monofazat.
Practica exploatării a arătat că, dintre defectele enumerate, cele mai dese sunt punerile la
masă sau s.c. monofazate sau între spire, iar cele mai rare s.c. polifazate în interiorul
transformatorului.
Acestea din urmă sunt cu totul excluse la transformatoarele constituite din unităţi monofazate.
Alt defect intern al transformatorului, de natură ne electrică, este scăderea nivelului de ulei.
Contra s.c. interne sau la borne, transformatorul trebuie să fie echipat cu protecţii care să
acţioneze sigur şi cât mai rapid comandând declanşarea tuturor întreruptoarelor
transformatorului. Protecţia contra regimurilor anormale de funcţionare comandă în general
semnalizarea, cu excepţia protecţiei maximale de curent, utilizată contra supra-curenţii
periculoşi, care comandă deconectarea transformatorului.Regimurile anormale care perturbă cel
mai des funcţionarea unui transformator sunt supracurenţii.
Transformatorul trebuie să fie prevăzut cu următoarele protecţiei:
 protecţia de gaze, se realizează cu ajutorul releului de gaze tip РГЧЗ-66;
 protecţia de curent diferenţială a transformatorului;
 protecţia de cuvă împotriva defectelor interne cu punere la pământ;
 protecţia maximală de curent contra supratensiunilor
 protecţie împotriva supracurentilor provocaţi de s.c. exterioare.
Admitem releu numeric tip SEPAM T87. Releul include ca funcţie de bază PMC şi secţionarea
diferenţială de curent, protecţia diferenţială sensibilă cu caracteristică de frânare procentuală şi
blocaje după armonica de rang 2 şi 5.

2.3.2 Calculul protecţiei diferenţiale a transformatorului

Caracteristica de frânare a protecţiei are trei sectoare: orizontal şi două înclinate, care trec
prin originea coordonatelor. Sectorul orizontal, panta părţilor înclinate şi punctul modificare a
pantei se reglează. În calitate de curent de frânare se utilizează valoarea absolută maximă a
părţilor transformatorului (fig.2.2).

Figura 2.2 – Caracteristica de frânare a releului SEPAM Т87

Alegerea reglajelor protecţiei diferenţiale constă în determinarea următorilor parametri

(între paranteze se indică limitele de reglare):
- reglajul minimal Ids (30% In1-100%In1);
- panta caracteristicii de frânare a primul sector înclinat Id/It (15%-50%);
- panta caracteristicii de frânare a sector doi înclinat Id/It2(50%-100%);
- punctul de modificare a pantei SLP (Lipsă sau In1-18 In1);
- reglajul secţionării diferenţiale de curent Idmax (3-18 In1);
- reglajul după armonica de rang 2 (Lipsă sau 5%-40%);
- reglajul după armonica de rang 5 (Lipsă sau 5%-40%);
Curentul de pornire a protecţiei diferenţiale cu caracteristică diferenţială se alege din
condiţia desensibilizării în raport cu curentul de dezechilibru de calcul (în regim normal, de s.c.
supratranzitoriu maximal exterior şi în regimurile tranzitorii de defect extern, caracterul
informaţional de saturare a transformatoarelor de curent - armonica de rang 2, nu este destul
pentru blocarea protecţiei) conform relaţiei:
I pp  K sig I dez calc ,

unde Ksig – coeficient de siguranţă, ce ţine cont de eroarea releului, erori în calcul şi rezervă.
Pentru releul SEPAM S20 Ksig= 1,1.
Curentul de dezechilibru Idez calc se determină ca suma valorilor absolute a trei componente:

I dez calc  I dez   I dez reg  I dez f

unde Idez ε - componenta curentului de dezechilibru, determinată de eroarea transformatoarelor de
curent;
Idez reg - componenta curentului de dezechilibru, determinată de reglarea tensiunii;
Idez f - componenta curentului de dezechilibru, determinată de echilibrarea curenţilor braţelor
protecţiei, eroarea de transformare a convertorului analogico-numeric (CAN) etc..
Componenta curentului de dezechilibru, determinată de eroarea transformatoarelor de curent:
I dez     Ktr  Kid  I sc3,max ext

unde ε- eroarea admisibilă a TC, ε = 0,1;

Ktr – coeficient, ce ţine cont de regimul tranzitoriu şi care depinde de mai mulţi factori: constanta
de timp de atenuare a componentei aperiodice, saturarea remanentă a miezului feromagnetic şi
tipul TC etc., Ktr = 1,0;
Kid – coeficient de identitate a TC, Kid = 1,0, deoarece TC ale părţilor au coeficneţi de
transformare diferiţi, regimuri de lucru diferite;
I sc3,max ext – curentul maximal de s.c. trifazat exterior.

Componenta curentului de dezechilibru, determinată de reglarea tensiunii:

U reg
I dez reg   I sc3,max ext
1  U reg

unde U reg – variaţia maximă absolută a tensiunii pe partea reglată în raport cu tensiunea la care

s-au egalat curenţii, U reg =0,16 (de regulă, reglarea se realizează la coeficientul nominal de

transformare).componenta curentului de dezechilibru, determinată de echilibrarea curenţilor

braţelor protecţiei, eroarea de transformare a convertorului analogico-numeric (CAN), conform
datelor Schneider Electric se admite:
I dez f  0,02 .

Astfel relaţia de calcul a curentului de pornire a protecţiei conform condiţiei de desensibilizare în

raport cu curentul de dezechilibru:
 U reg 
I pp  1,1     K tr   0 ,02   I sc3max

 1  U reg  ext
 
Conform acestei relaţii, curentul minimal de acţionare a protecţiei diferenţiale (Ids):
 0 ,16 
I ds*  1,1   0 ,1  1,0   0 ,02   0 ,34 .
 1  0 ,16 
Admitem pentru instalare: Ids = 34%.
Panta primului sector înclinat a caracteristicii de frânare:
  U reg 
I d I t  1,2     K tr   0 ,02  ,
 1  U reg 
 
unde Ktr=2-2,5, în cazul unor curenţi relativ mici trebuie ca Ktr=2,0 pentru transformatoarele cu
sarcină formată din motoare, ce constituie mai puţin de 50% din puterea nominală a
transformatorului şi Ktr=2,5 pentru transformatoarele cu sarcină formată din motoare, ce
constituie mai mult de 50% din puterea nominală a transformatorului .
 0 ,16 
I d I t  1,2   0 ,1  2 ,0   0 ,02   0,49
 1  0 ,16 
Admitem pentru instalare Id/It= 50%
Punctul de modificare a pantei caracteristicii de frânare (SLP), conform recomandărilor
Schneider Electric, se determină cu relaţia:

4 
min I ; I s.magn.2* ;
4
Id
SLP  2  3 
3
s . magn.1* It

I s .magn.1 I s .magn.2
unde I s .magn.1*  ; I s .magn.2*  ;
2  I n,Т,Т 2  I n,Т,2

Is.magn.1, Is.magn.2,– valoarea de amplitudine a saltului curentului primar de magnetizare a

transformatorului de putere din partea înfăşurărilor;
In,Т,1(2,) – curentul nominal al înfăşurărilor transformatorului;
Id/It – panta primului sector al caracteristicii de frânare.
Panta sectorului al doilea înclinat al caracteristicii de (Id/It2) conform recomandărilor Schneider
Electric se admite egală cu:
Id/It2 = 60-70%.
Valoarea de amplitudine a saltului curentului primar de magnetizare al transformatorului de
putere:

2  U l  1  A
I s .magn 
 
,
3  X S*  K1  X t*1  X b
unde Ul – tensiunea nominală de linie a înfăşurării acelei părţi, la care se aplică tensiunea,
Ul =115 kV;
ХS* - valoarea relativă a reactanţei de secvenţă directă până la bornele transformatoruuli,
de la system determinat în raport cu reactanţa de bază, X S *  X W*  X W X b
Хb – reactanţa de bază ce corespunde parametrilor nominali ai transformatorului,
X b  Un2,Т Sn,Т  1152 6,3  2099 ;

Sn.Т – puterea nominală a transformatorului, Sn.Т = 6,3 MVA;

 X t*1 - reactanţa relativă a transformatorului, raportată la partea alimentării în cazul
conectării monofazate şi saturării complete a miezului feromagnetic (reactanţa se raportează la
Хb). Pentru transformatoarele cu puterea de până la 63MVA: X t*1  0,094 + 0,74 U sc% 100 (Usc%
–tensiunea de s.c. din partea înfăşurării conectate la reţea şi se admite egală valorii medii a
diapazonului de reglare);
К1 – coeficient ce ţine cont de majorarea reactanţei transformatorului din contul nesaturării
miezului feromagnetic, К1= 1,1-1,15.
А – deplasarea relativă a axei sinusoidei de magnetizare în raport cu punctul de înclinare a
caracteristicii de magnetizare. Valoarea А depinde de materialul miezului feromagnetic, inducţia
de saturare, inducţia remanentă, de saltul monofazat (A(1)) sau trifazat (A(3)) al curentului de
magnetizare. În cazului saltului trifazat al curentului de magnetizare, valoarea A se determină cu
relaţia:
A3  A1  0,13 ,

unde A(1) pentru transformatoarele cu oţel laminat la rece cu tensiunea 110 kV:
А(1) = 1 - (1,21 – 0,42) / 1 = 0,21;
A(3) = 0,08.
Cu scopul majorării fiabilităţii desensibilizării de la saltul curentului de magnetizare se
recomandă pentru transformatoarele cu oţel laminat la rece de diferite tensiuni А(1) = 0,39, iar
pentru transformatoarele cu oţel laminat la cald А(1)= 0,25 sau 0,06.
Curentul de pornire a secţionării diferenţiale de curent Idmax se determină din condiţiile:
- de desensibilizare de la saltul curentului de magnetizare;
- de desensibilizare de la curentul de dezechilibru în regim maximal de s.c. trifazat exterior.
Pentru desensibilizarea de la saltul curentului de magnetizare:
I d max1  K sig  max I s.magn.1* ; I s. magn.2* ; ,

unde Ksig =1,4 – coeficient de siguranţă.

Pentru desensibilizarea de la curentul de dezechilibru în regim maximal de s.c. trifazat exterior:

I d max 2  K sig  Kdez ,  I sc3.max


,

unde Ksig=1,2;
Kdez – coeficient egal cu raportul valorii de amplitudine de armonia fundamentală a curentului de
dezechilibru şi componenta periodică a curentului de s.c. exterior, Kdez = 0,7 în cazul când din
toate părţile transformatorului TC au curentul secundar 5 А;
I sc3.max - componenta periodică a curentului de s.c. trifazat exterior, I sc3.max = 4777А la s.c. pe

partea de 10kV (Anexa A tab.A.17), raportat la 115 kV.

Reglajul de blocare după armonica de rang 2 se admite egală 15%. Reglajul de blocare după
armonica de rang 2 se admite pentru transformatoarele de reţea egală 35%, iar pentru
transformatoarele din centrale - 25% cu blocaj pe faze.
Calculul de mai departe se prezintă în tabelul B.2 anexa B,calculul protecției transformatorului.

2.3.3 Calculul protecţiei împotriva s.c. exterioare

Împotriva acestui regim anormal se prevede protecţia maximală de curent temporizată,

instalată de partea alimentării. În zona ei de acţiune intră transformatorul şi racordările lui cu
întreruptoarele. Protecţia se realizează cu două temporizări minimă ce acționează la deconectarea
întreruptorului 10kV,iar cu temporizarea maximă acționează întreruptorul 110 kV.

Curentul de pornire al protecţiei se determină cu relaţia:

III
K sig K aut
I III
pp  I max ,
K rev
III
unde K sig  1,15 – coeficient de siguranţă în cazul releelor numerice;

Krev – coeficient de revenire: pentru releu numeric Krev=0,95;

Kaut – coeficient de autopornire, egal cu 2,5÷3,5.
I max – curentul mazzim al transformatorului la partea de înalta si respectiv joasa tensiune.

I max 110  1, 4  I nt  1.4  31, 63  44,28 A;

I max 10  1, 4  I nt  1.4  330, 66  462,92 A;

1, 2  2,5
110   44, 22  139,64 A;
III
I pp
0,95
1, 2  2,5
10   462,92  1461,85 A;
III
I pp
0,95
Verificăm sensibilitatea protecţiei la un s.c. bifazat după transformator, utilizând relaţia
I r min
III
K sens  III
 1,5 . Pentru grupa de conexiune a TRAFO Y/D şi schema de conexiune a TC si
I pp

releelor în stea completă cu 3 relee, Ir min se va determina din aceeaşi relaţie, adică:
U n (10,5) 10,5
I sc(3)(110)  I sc(3)(K 3)   5998   547, 64 A;
U n (110) 115

I sc(3) 547.64
I r min    54.76 A;
KI 10
Curentul de pornire a relului se va calcula cu relația;
 (3)
K sch  I pp
III
1, 0 139,64
I prIII    13,96A;
KI 10

Calculăm coeficientul de sensibiliate a protecției:

I r min 54,56
III
K sens  III
  3,91  1,5.
I pr 13,96

Temporizarea protecţiei constituie

110  max t pp10   t ,

III III
t pp

10 , – temporizările protecţiilor racordurilor transformatorului, vezi subpunctul anterior

III
unde t pp

2.2
t – treapta de selectivitate, t  0,4 s.

110  1,2  0,4  1,6 s.

III
t pp

2.3.4 Calculul protecţiei împotriva suprasarcinilor

Împotriva suprasarcinii considerată simetrică, se utilizează o PMC temporizată realizată

într-o singură fază, instalată de partea alimentării. Protecţia acţionează cu temporizare la semnal.
Curentul de pornire al protecţiei se calculează cu relaţia:
III
K sig
I III
pp  I nt ,
K rev

III
unde K sig  1,05.

1, 05
III
I pp   31, 62  34,95 A.
0,95
Curentul de pornire al releului:
1, 0  34,95
III
I pr   1,16 A
30
Temporizarea protecţiei se determină cu relaţia:
III
t pp  t pp
III
sc  t ,

sc – temporizarea PMC temporizate împotriva s.c subpunctul 2.2

III
unde t pp
III
t pp  1,5 + 0,4 = 1,9 s.

2.3.5 Elaborarea protecţiei împotriva defectelor interne şi scurgeri de ulei

Împotriva defectelor interne şi scurgeri de ulei la transformatoarele cu puterea nominală

S nt  6,3 MVA se prevede protecţia de gaze realizată cu releu de gaze.
Alegem releu de tip BF 80/Q. Din Instrucţia de exploatare a protecţiei de gaze din tabela 1
pentru protecţia transformatoarelor până la 40 MVA cu răcire forţată se recomandă de stabilit
reglajul 0.65 m/s (viteza uleiului). Releul de gaze reacţionează la defecte însoţitoare de emisii de
gaze, ridicărilor de uleiului din cuvă în dilatator, scăderii nivelului de ulei.
Protecţia contactoarelor R.A.T. se efectuează cu ajutorul releelor de şuvoi ce reacţionează la
viteza de curgere a uleiului din cuva contactorului în dilatator. În deosebire de releul de gaze
releul de şuvoi nu reacţionează la scăderea nivelului de ulei.
Pentru protecţia contactoarelor se utilizează relee de tip ÜRF 25/10 cu reglajul de acţionare la
viteză de 0.9 m/s.
Principalul organ al protecţiei de gaze este releul de gaze (fig.2.2), instalat în conducta
dintre cuva şi dilatatorul transformatorului. Releul reprezintă o cameră umplută cu ulei, în
interiorul căreia sunt două plute. La micşorarea nivelului de ulei sau la o degajare de gaze,
determinat de s.c. între un număr mic de spire, partea de sus a camerei se umple cu aer sau gaz şi
pluta 1 se mişcă în jos. La micşorarea ulterioară a nivelului de ulei şi degajări intense de gaze, se
mişcă de asemenea pluta 2. La plute sunt fixate contacte din mercur (balonaşe cu mercur) sau
traductoare fără de poziţie fără contacte, datorită cărora modificarea poziţiei plutelor se foloseşte
pentru semnalarea electrică sau acţionarea protecţiei. Traductorul poziţiei plutei 1 acţionează la
semnal, iar cel al plutei 2 – la deconectarea transformatorului.

De la cuva
transformatorului

Spre dilatator

Figura 2.2 – Releul de gaze

Schema de conexiune este prezentată în Anexa B, figura B.1 și figura B.2 .

2.3.6 Verificarea transformatorului de curent la eroare de 10 %

La scurtcircuite apropiate este posibilă funcţionarea transformatoarelor de curent cu o

eroare mai mare de 10%, ceea ce implică creşterea erorii de unghi şi deformarea curbei
curentului secundar, ceea ce poate provoca vibraţia contactelor releelor.
Pentru calcule alegem transformatorul de curent ТВT-110/200-У1 utilizat la protecţia
transformatorului.Pentru verificarea transformatoarelor de curent care se conectează în stea
incompletă, în conformitate cu cerințele [12], se alege relația de calcul a sarcinii secundare a
transformatorului de curent la un scurtcircuit trifazat ksc3 .

Z 23calc

 Rcond  Z r . f  Rcont ;

unde Rcond este rezistența conductoarelor de legătură, Ω;

Z r . f  impedanța releelor conectate în fază, Ω;

Z r .0  impedanța releelor conectate în conductorul nul, Ω;

Rcont  rezistența contactelor, Rcont  0,1 ;

Rezistenţa admisibilă a conductorului se determină cu relația:

cond  lcalc 20
Rcond   0, 0175   0,14 ;
S 2,5
unde l  20 m este lungimea conductorului de la transformatorului de curent pînă la releu;

S – aria secțiunii transversale a conductorului de legătură, S  2,5 mm ;

2

  mm2
cond – rezistivitatea specifică a materialului conductor, pentru cupru, cond  0,0175 .
m
Se determină impedanța releului:
S 3
Zr. f    0,12 A.
r. f
2
I reg.min.f 52

unde S r . f este puterea aparentă absorbită de releul SEPAM S20, S r . f  3VA ;

I reg.min.f 0 – reglajul minim de curent al releului, pentru care se prezintă S r , pentru acționarea

curentului în fază și conductorul nul, I min  3 A ;

Ca rezultat valoarea sarcinii secundare va fi:

Z23calc

 0,14  0,12  0,1  0,36 ;
Multiplicitatea curentului de calcul I1 în primar raportat la curentul nominal primar I1nom al
transformatorului de curent se determină cu relația:
I1calc K I
K10   2 1max ;
K1  I1n K1  I1n

unde K1  0,8 este coeficient care ia în considerare probabilitatea de înrăutățire a caracteristicii

de magnetizare a transformatorului de curent instalat;
K2  1, 25 – coeficient, ce ține cont de inexactitatea calculelor și influiența componentei

aperiodice a curentului de scurtcircuit la funcționarea transformatorului de curent determinat din

[12];
I1max – valoarea maximală a curentului primar, pentru care trebuie să fie asigurată funcționarea

transformatorului de curent cu eroarea nu mai mare de 10 %. I1max se determină în dependență

de tipul și principiul de funcționare a protecției.

Determinarea curentului I1max se efectuiază în baza următorelor principii:

Pentru tăierea de curent și protecția maximală de curent cu caracteristica independentă unde
I1max este curentul maximal de acționare a protecției:
1, 25 139, 64
K10   1, 09;
0,8  200
Conform curbei de eroare de 10 % pentru transformatorul de curent ТВT-110/200-У1 cap.2 [12],
K10  1,09 determinăm sarcina admisibilă Z 2 adm  1,5 , dacă se respectă această condiție
Z 2 adm  1,5   Z 2calc  0,36  ,atunci eroarea nu depășește 10 %.

2.4 Reglare automată a tensiunii sub sarcină a transformatorul din SPC

Unul dintre parametrii importanți din punct de vedere calitativ ai energiei electrice o
constituie valoarea tensiunii în nodurile sistemului energetic. În general valoarea tensiunii de la
un nod la altul diferă, și mai mult chiar, ea se modifică în timp. Deoarece puterile care circulă pe
diferite elemente de sistem sunt în general diferite și de asemenea deoarece parametrii diferitor
trasee sunt diferiți, la un moment dat, în diverse puncte din sistem, valorile tensiunilor sunt
diferite.
Sarcina întro rețea electrică pe parcursul zilei variază destul de mult în legatură cu aceasta,
căderea de tensiune în conductoare si transformatoare este diferita. Perderile de asemenea diferă
în cazul în care nu controlăm acest proces. Tensiunea la consumator poate varia în limite
inadmesibile. Pentru aceata transformatoarele din SPC sunt dotate cu regulator automat de
tensiune sub sarcina,care de obicei se instalează pe partea de tensiune înalta, el reprezintă un
dispozitiv mecanic destinat pentru schimbarea coieficientului de transformare și este acționat de
către un motorelectric treapta de reglaj de obicei reprezinta 1.25 sau 1.43 %,schimbarea
ploturilor se execută cînd transfirmatorul este sub sarcină.
Functionarea mecanismului de reglaj automat a tensiuni sub sarciană este dirijat de un
releul de control al tensiunii unul din ele fiind KVGC 202. Releul permanent verifica nivelul
tensiunii retelei și da semnal la regulatorul de tensiuni la marirea sau micsorarea tensiuni astfel
menținind nivelul tensiune în limitele prescrise. Destinația de bază a releului KVGC 202 este
dirijarea transformatorului astfel în cît tensiunea să fie menținută în limitile (+)(-) de la valoare
normativă. Aceste limite de (+)(-) x % determină zona moartă de la tensiunea nominală care este
determinată de pasul de reglare a tensiunii,de obicei (+)(-) 1%.Pentru pasul de reglare de 1,43%
releul de reglare a tensiunii compară tensiunea retelei cu valoarea de referință și transmite
semnal de mărire sau micșorare la sistemul de acționare a regulatorului automat de tensiune sub
sarcină,pentru a regla tensiunea în limitele zonei moarte.În releu este necesar de a introduce o
temporizare pentru ca salturile de scurtă durată a tensiunii rețea sa nu ducă la schimbarea
ploturilor. O temporizare mică asigură un reglaj al tensiunii mai mică însă duce la un număr
mare de comutări a ploturilor ceea ce la rindul sau conduce la mărirea volumului de lucrări
pentru deservirea regulatorului automat de tensiune. În releu exista temporizarea inițială pentru
transmiterea comenzii de schimbare a ploturilor după scurgerea acestui timp se actionează
releele de ieșire pentru mărirea sau micșorarea tensiunii.Temporizarea inițial se face doar pentru
prima comutație comutațiile ulterioare se efectuează cu temporizarea introdusă de personal.

U retea

+x,%
Valoarea
prestabilita
-x,%

Timp
Figura 2.3 – Cerinte de bază pentru reglarea automată a tensiunii sub sarcină a transformatorului

Unul dintre metodele clasice prin care se realizează reglajul tensiunii în nodurile rețelei este cea
de modificare a rapoartelor de transformare ale transformatoarelor de forță. În cazul nostru apare
necesitatea de reglare a tensiunii sub sarcină a transfomatorului de la SPC.
Reglarea automată a tensiunii sub sarcină la transformatorul de la SPC,este realizată cu
terminalul de tip KVGC 202, a cărui schemă de conexiune este prezentată în figura B.3 anexa B.
2.5 Evidenţa şi măsurarea parametrilor energiei electrice
Pentru evidenţa energiei electrice la pe teritoriul statiei se vor utiliza două modalităţi.
Evidenţa comercială care se va realiza cu contoare bidirecţionale, instalate în posturile de
transformare, care constituie punctul de delimitare dintre reţelele staţiunii şi sistemul
electroenergetic. Evidenţa tehnică, adică evidenţa consumului fiecărui edificiu, se va realiza cu
contoare instalate în panourile de racord, distribuţie şi evidenţă. În tab. 2.1 de mai jos este
reprezentat volumul de masurari necesare cît și locul de amplasare a acestora:
Tabelul 2.1 - Aparatele de evidenta și măsurare în incinta statiei principale coboritoare.
 Circuitul Locul de instalare Volumul de masurari
Transformatolul de Înfasurarea de ÎT. Amperimetru,
putere Înfasurarea de ÎJ. varmetru,wattmetru,contor
multifunctional.
Racordul 110 kV La fierare sectie sau sistem de Voltmetru pentru măsurarea tensiuni
bare. de fază,voltmetru pentru evidență.
La fierare sectie sau sistem de Voltmetru pentru măsurarea tensiuni
Racordul 10 kV bare. de fază, voltmetru pentru măsurarea
tensiunii de linie.
Linia 10 kV ___ Amperimetru , contor
multifunctional
Barele colectoare ___ Voltmetru.
Intreruptorul de ___ Amperimetru.
secționare

Evidența energiei electrice la întreprindere precum și măsurarea parametrilor de calitate a

acesteia este realizată cu contoare multifuncționale moderne de tip ISCRAEMECO MT880 alese
din [32]. Contoarele corespund conform normativelor în vigoare și sunt conectate la rețea prin
intermediul transformatoarelor de curent și tensiune. Contoarele date sunt elaborate pe bază de
microprocesor, care garantează o precizie înaltă și o funcționare fiabilă a contorului, iar
posibilitățile funcționale de evidență satisfac cele mai stricte cerințe ale sistemului energetic
actual.
Schema de conctare a contorului sa sistemul de alimentare cu energie electrică este reprezentata
în figura B.4 anexa B Contoarele date sunt certificate conform standartlui ГОСТ Р 52320-2005.
Contorul trifazat de tip ISCRAEMECO MT880 este un contor multifunctional pentru masurarea
energiei electrice activ reactiv in ambele direcții. Este o nou generație de contoare produse de
firma ISCRAEMECO. Aceste contoare corespund standardului IEC 62056-21; Stat IEC 61036 –
2001, ISO 9001 și ISO 14001. Interfețe digitale avansate care corespund cerințelor IEC 62056-46
standard (DLMC);
Contorul ISCRAEMECO MT880 este dotat cu modem GSM / GPRS de comunicare
monitorizarea calității energiei, conectivitatea SCADA fără probleme, și dispozitivul încorporat
de deconectare. Măsurarea puterii active în două direcții, energia reactivă în ambele direcții și 4
cadrane.
Măsurarea, energie activă, reactivă și totală aparentă cît și puterea fiecărei faze, dar si sumară pe
faze.Capacitatea de a înregistra puterea maximă pentru perioada de timp selectată.
Caracteristici de bază de baza:
 transmiterea informatiei prin fibra optica fara pierderi
 taierea tensiunii, depistarea micșorarii/creșterii tensiunii
 aprovizionare internă și externă cu en.el.
 documentație vastă
 Proiectare fotovoltaică
 prezenta protocolului DLMS pentru integrarea ușoară
 durata sporita a functionării prin modernizarea echipamentelor
Tabelul 2.2 - Caracteristicile tehnice al controrului MT880:
Tensiunea de lucru…………………………………100 V.
Curentul nominal…………………………………..1A,1,5A,2A,5A.
Variația tensiunii de lucru ………………………..0,8Un pîna la 1,15Un V.
Frecvenței rețelei………….……………………….50,60Hz.
Clasa de precizie ……………………………..……0,5S/1.
Grad de protecție în funcție de proiectarea….…….IP54.
clasa de protecție…………………………………..II.
Intervalul de temperaturii de functionare ………..-40 ° C … + 70 ° C.
Numarul de ieșiri………………………………….3/5.
Dimensiuni (x w x d) ……………………….……311 x 17 x 97 mm.
Greutate……………………………………......…1,7 kg.