13.

RELEE DIRECȚIONALE

13.1. Scopul lucrării

Studiul principiilor de funcţionare, parametrilor tehnici şi a modalităților de

verificare a funcţionării și reglării releelor direcționale, frecvent utilizate în sistemele
energetice de protecţie a liniilor de transport.

13.2. Generalități

Releele direcționale detectează sensul de circulație a puterii active în

instalațiile electrice supravegheate, fiind utilizate în realizarea protecțiilor maximale
de curent direcționale și a protecțiilor de distanță pentru identificarea zonei de defect
și insularizarea (izolarea) acesteia. Necesitatea direcționării acțiunii protecțiilor apare
cu necesitate în rețelele buclate alimentate la două capete, figura 13.1. În acest caz, nu
se mai poate aplica principiul de bază al protecțiilor maximale de curent conform
căruia releele de curent acționează declanșarea întreruptoarelor cu temporizări din ce
în ce mai mari cu cât ele sunt mai apropiate de sursă. Dacă în cazul rețelelor radiale
acest principiu se aplică fără probleme, în cazul rețelelor alimentate la două capete
trebuie introdusă încă o condiție suplimentară, sensul de circulație a puterii
(curentului) spre defect, pentru a se putea identifica corect întreruptoarele care prin
declanșare asigură insularizarea.

tA=0,5 s tB=0,2 s tC=0,5 s

A B C
I1 I2 I3 I4 I5 I6
G1 G2
RDA RDB1 RDB2 RDC
IscG1 IscG2

S F F S S F F S

Fig. 13.1. Protecția maximală de curent direcțională în rețele alimentate la două capete
Pentru a se identifica sensul de circulație a puterii (curentului) în sistem, fiecărei
protecții maximale de curent (din punctele de control A, B1, B2, C), i se adaugă un
releu direcțional RD. Acesta funcționează în felul următor: dacă puterea circulă de la
bare spre linie (în față F ) releul se activează și permite declanșarea protecției și
implicit a întreruptorului; dacă puterea circulă de la linie spre bare (în spate S) releul
rămîne neacționat și blochează protecția maximală de curent direcțională din punctul
respectiv.

TT TC
I 220 kV Slinie

200/5A

220000/100V
+ +
I T

Sreleu

Fig. 13.2 Schema de principiu a protecției maximale de curent direcționale pentru linii electrice

Conform schemei de automatizare, întreruptorul I din zona de defect va fi acționat

numai dacă valoarea curentului de defect măsurată de releul maximal de curent I
depășește valoarea reglată (releul închide contactele) și dacă releul direcțional RD
este parcurs de curentul de defect în sensul de la bare spre linie, pentru a deveni activ
și astfel a permite alimentarea releului de timp T cu temporizare la acționare. După
timpul programat, conform criteriilor de selectivitate, releul de timp comandă
alimentarea bobinei de declanșare a întreruptorului I. Din analiza defectului prezentat
în figura 13.1., rezultă că se vor activa protecțiile din punctele A, B1 și C iar protecția
din B2 va ramâne blocată de neactivarea releului direcțional. Deoarece protecția din
B1 are temporizarea de 0,2 s va acționa prima, deconectând întreruptorul I3 și
eliminând curentul de defect IscG2. Simultan se dezactivează și protecția din C (lipsă
curent de defect). După timpul timpul de 0,5 s, protecția din A va acționa
deconectarea întreruptorului I2 și va elimina curentul de defect IscG1. Prin funcționarea
selectivă a protecțiilor se realizează insularizarea defectului cu deconectarea unui
număr minim de consumatori. Defectele din zonele G1-I1, G2-I6 sunt rezolvate de
protecțiile generatoarelor.
13.3. Caracteristicile scurtcircuitelor din liniile electrice

Scurtcircuitul trifazat sau scurtcircuitul simetric apare atunci când toate cele trei faze
ajung în contact mecanic direct sau prin intermediul rezistenței arcelor electrice.

UR

UR IscR Zsc
IscT

U φsc IscR
US IscS Zsc

UT IscT Zsc
UT US

IscS

Fig. 13.3. Schema echivalentă și diagrama fazorială pentru scurtcircuitul trifazat

Valoarea curentului de scurtcircuit trifazat Isc(3) este egală pe fiecare fază iar valoarea
unghiului de scurtcircuit φsc depinde de distanța până la locul de defect și
caracteristicile liniei echivalente (rezistența de scurtcircuit Rsc, reactanța de
scurtcircuit Xsc):

( )
= ; = 13.1
√3

Pentru liniile aeriene valoarea unghiului de scurtcircuit este de 20˚÷80˚ iar pentru
liniile de medie tensiune în cablu este de 10˚÷20˚.

Scurtcircuitul bifazat apare la contactul metalic sau prin rezistența de arc electric
dintre două faze, caz în care apare un regim nesimetric, figura 13.4. Scurtcircuitul
bifazat este alimentat de tensiunea UST iar curenții de scurtcircuit pe cele două faze
sunt egali și de sensuri contrare (curentul cu sensul spre defect se consideră în mod
convențional pozitiv). Curentul de scurtcircuit bifazat Isc(2), produs în aceeași rețea,
are o valoare mai mică decât curentul de scurtcircuit trifazat Isc(3):

( )
= ; = 13.2
2
Curentul de scurtcircuit bifazat conține componenta de secvență directă și inversă.

UR
UR IR ZR

US IscS Zsc IscT

0

UT IscT Zsc
UT φsc US
UST
IscS

Fig. 13.4. Schema echivalentă și diagrama fazorială pentru scurtcircuitul trifazat

Scurtcircuitul monofazat apare în rețelele care au neutrul legat direct la pământ, în

cazul în care una dintre faze are contact direct cu pământul, fiind un scurtcircuit
nesimetric conform figurii 13.5.:

UR IR ZR
UR

US U ZS
IS
IscT

UT Zsc
IscT φsc

Zp UT US
IscT

Fig. 13.5. Schema echivalentă și diagrama fazorială pentru scurtcircuitul monofazat

Curentul de scurtcircuit monofazat Isc(1) este produs de tensiunea de fază și este

limitat de impedanța de scurtcircuit până la locul de defect Zsc respectiv impedanța
circuitului prin pământ Zp:

( ) +
= ; = 13.3
√3( + ) +
Caracteristic acestor defecte este apariția mărimilor de secvență directă, inversă și
homopolară.

13.4. Principiul de funcționare a releului direcțional static

Releele direcționale statice sunt realizate cu componente electronice și au

avantajul unei sensibilități mult mai ridicate față de releele electromecanice.
Principiul de funcționare este cel al balanței electrice care, compară două mărimi de
intrare iar rezultatul comparației M este aplicat unui element de execuție de tip releu
polarizat. Acesta acționează dacă rezultatul comparației este pozitiv și se blochează
dacă rezultatul este negativ. Mărimile de intrare sunt suma curentului I și a tensiunii
U din linie respectiv diferența lor. Obținerea semnalelor sumă + și diferență
− se realizează cu un transformator de curent TC și un transformator de
tensiune TT, fiecare cu câte două înfășurări:

P1 RP P2

I-U I I+U
Re + Re

φsc
-U U

* * * *

TC * * TT
I U

Fig. 13.6. Schema de principiu și diagrama fazorială a releului direcțional de tip static

Semnalele alternative sumă + și diferență − se aplică la intrările punților

redresoare P1 și P2 montate în opoziție. Semnalul continuu M (dependent de sensul
puterii prin linie), obținut la ieșirea punților redresoare, se aplică releului polarizat
RP. Semnalul M este de forma:
 = + − − ; >0 ț ă 13.4

Având în vedere diagrama fazorială din figura 13.5., defazajul intern α introdus de
circuitele releului și după ridicarea la pătrat a relației (13.4), condiția de acționare a
releului rezultă de forma:

+ +2 cos( + ) > + −2 cos( + );

13.5

cos( + ) > 0; −90° − < < 90° −

Din această condiție și considerând tensiunea ca origine de fază, rezultă diagrama

de acționare a releului direcțional (unghiurile pozitive se măsoară de la curent spre
tensiune în sens trigonometric):

90˚-α

zonă blocare

M=0

U
φsc
-α
I

zonă acționare dreapta de maximă sensibilitate

-90˚-α

Fig. 13.7. Diagrama de acționare a releului direcțional

Valoarea maximă a funcției M se obține atunci când unghiul de defazaj la scurtcircuit

al liniei φsc, calculat cu relația (13.1), coincide cu valoarea negativă a unghiului intern
al releului –α. Pentru această condiție se obține sensibilitatea maximă a releului sau
puterea minimă al cărei sens mai poate fi detectat. Unghiul intern poate fi reglat prin
modificarea unor componente electronice astfel încât, să fie cât mai aproape de
unghiul de scurtcircuit al liniei protejate și dreapta de maximă sensibilitate.
În practică unghiul intern al releului se reglează la 30˚ sau 45˚ pentru protecția
împotriva scurtcircuitelor trifazate și bifazate și la 110˚ (capacitiv) pentru protecția
împotriva punerilor la pământ (80 % din defectele pe liniile de ÎT sunt de acest tip).
În cazul defectelor monofazate din liniile de ÎT cu neutrul legat direct la pământ,
curentul de scurtcircuit este mai mic decât curentul de scurtcircuit bifazat sau trifazat
și uneori apropiat de curentul de sarcină. Ca urmare, protecția maximală de curent
direcțională, care trebuie reglată la valori superioare curentului de sarcină, poate să nu
sesizeze asemenea defecte mai ales dacă locul de defect este îndepărtat de sursă. Din
acest motiv se folosește o protecție specială împotriva defectelor monofazate (de
punere la pământ) numită protecție homopolară direcțională.

TCS TCR I IscR(1)

TCT

+ +
I T
3I0

FTSH FCSH
φsc=70˚ 3I0
3U0 UR=0
α=110˚

UT US
3U0

Fig. 13.8. Schema de principiu a protecției homopolare direcționale

În cazul scurtcircuitului monofazat, tensiunea pe faza afectată scade foarte mult, fiind
nulă în cazul defectelor apropiate de sursă. Din acest motiv, pentru a se asigura
setarea și funcționarea sigură a releului direcțional, acesta se alimentează printr-un
filtru de tensiune de secvență homopolară FTSH la bornele căruia se obține tensiunea
homopolară mărită de trei ori 3 = ( + + ) respectiv printr-un filtru de
curent de secvență homopolară FCSH la ieșirea căruia se obține curentul homopolar
( )
amplificat de trei ori 3 = + + . Deoarece unghiul de scurtcircuit
monofazat, pentru liniile electrice aeriene, este de aproximativ 70˚ rezultă că unghiul
de scurtcircuit măsurat între componentele homopolare este de 110˚. Pentru a se
obține funcționarea protecției la sensibilitatea maximă, rezultă că unghiul intern
trebuie reglat la 110˚. Datorită simplității și siguranței în funcționare, protecția
homopolară direcțională se utilizează ca protecție de rezervă la protecția de distanță
care este protecția de bază pentru liniile de ÎT.

13.5. Programul lucrării

13.5.1. Construcția și funcționarea releului direcțional

Pentru releul direcțional RDc-3 aflat la lucrare se studiază construcția,
funcționarea și se notează parametrii funcționali:
- unghiul de sensibilitate maximã poate avea valori 300 ; 450 și 1100 capacitiv;
- tensiunea minimă de acționare la unghiul de sensibilitate maximă și In: 0,2V;
- puterea minimă de acționare la unghiul de sensibilitate maximă și In: 1VA;
- curentul maxim admisibil: 20xIn, timp de 1 s;
- variaþia admisibilă a tensiunii de alimentare: 0,7÷1,1Un ;
- consumul maxim: în circuitul de intrare curent alternativ 2 VA, în circuitul de
intrare tensiune alternativă 15 VA;

13.5.2. Determinarea diagramei de acționare

Se realizează montajul din figura 13.9. respectând cu strictețe polaritățile (*)
indicate și verificând ca în secundarul transformatorului trifazat T să se obțină un
sistem de tensiuni de succesiune directă. Schema permite decalarea tensiunii în raport
cu curentul, considerat ca origine de fază. Înainte de începerea determinărilor se
verifică setările releului conform schemei de montaj, alimentarea releului la
Un=220 Vc.c. (borne 5 și 6), poziția de zero a cursorului pentru trusa TCT și decalor
apoi se urmează pașii următori:
- se setează unghiul intern al releului direcțional la 30˚ și după finalizarea primului
set de date se setează la 110˚(modificare poziție eclisă pe panoul frontal);
- se reglează din cursorul U al decalorului o tensiune de ieșire de 100 V;
- se conectează trusa TCT și se reglează prin releul direcțional un curent de 5 A;
- se verifică etalonarea indicatorului unghiului de defazaj DEMN prin apăsarea
butonului de TEST; indicația trebuie să fie 180˚;
- se manevrează succesiv comutatorul de reglaj brut și fin al unghiului de defazaj
(din decalor) pînă se obține indicația de zero; reglajul fin se manevrează succesiv
spre dreapta până la capăt apoi se schimbă reglajul brut și se revine la reglajul fin
cu rotire spre stânga;
- cu această ocazie se identifică sensul de rotire a reglajului brut astfel încât unghiul
de defazaj să crească de la 0˚÷360˚;
- se notează starea lămpii L;

RDc-3

1 2 3 4 5 6 W 8 9 10 11 12
* * + -
L

S1 AT
+
V P1 230 V

-
300 V
TCT *
A 5A 100/400 V

DEMN *
5A V ΔU R
* S
100V 0 T
*
U
DECALOR T

Fig. 13.9. Schema de verificare a releului direcțional RDc-3

- utilizând dispozitivul decalor se modifică în sens crescător unghiul de defazaj în

domeniul 0˚÷360˚, înregistrându-se starea lămpii L (lampa aprinsă – releu
acționat); rezultatele se trec în tabelul 13.1.;

Tabelul 13.1.
Unghiul intern 30˚ 110˚
Domeniu reglaj Stare releu direcțional Stare releu direcțional
0˚÷ aa˚ Acționat/Neacționat Acționat/Neacționat
bb˚÷ cc˚
cc˚÷ 360˚

- utilizând sistemul de coordonate polare se marchează domeniile de

acționare/blocare ale releului, se trasează diagrama de acționare/blocare după
 modelul din figura 13.7., apoi se trasează dreapta de maximă sensibilitate și cu
ajutorul unui raportor se măsoară grafic valoarea unghiului de maximă
sensibilitate.

13.5.3. Determinarea puterii minime de acționare

Pentru determinarea sensibilității releului direcțional (puterea minimă de

acționare) se utilizează montajul experimental din figura 13.9. și se procedează în
modul următor:
- se conectează trusa TCT și se reglează prin releul direcțional un curent de 3 A
respectiv din decalor, se alimentează cu o tensiune de 100 V;
- se reglează unghiul de defazaj la valoarea corespunzătoare unghiului de maximă
sensibilitate, valoare care se va menține constantă pe tot parcursul determinărilor;
- din decalor se scade tensiunea de alimentare a releului până se obține blocarea sa
(se stinge lampa de semnalizare L); cu un voltmetru digital se măsoară și apoi se
notează valoarea tensiunii limită de acționare;
- se revine fin cu tensiunea de alimentare la valoarea imediat superioară pentru care
releul este acționat și apoi se scade curentul până când se obține din nou blocarea
sa;
- se notează valorile minime ale curentului Imacț și tensiunii Umacț care mai pot
asigura acționarea releului, apoi se calculează puterea aparentă de acționare
= ț ț.
Considerând datele rapoartelor de transformare nTT și nTC, menționate în figura 13.2.,
se va determina puterea aparentă minimă prin linie Slinie, al cărei sens mai poate fi
determinată corect de releul direcțional:

= 13.6

13.6. Conținutul referatului

1. Parametrii nominali ai releelor studiate.

2. Schema electrică a montajului utilizat pentru determinări experimentale.
3. Tabele de date completate.
4. Reprezentarea grafică a caracteristicilor determinate experimental cu menționarea:
unghiului de maximă sensibilitate, puterii minime de acționare a releului, puterii
minime pe linie al cărei sens poate fi detectat de releul direcțional în condițiile date.
5. Observații și concluzii.