Construcţia , verificarea şi alegerea contactoarelor electromagnetice

9. CONSTRUCŢIA, VERIFICAREA ŞI ALEGEREA

CONTACTOARELOR ELECTROMAGNETICE

9.1 Scopul lucrării

Contactoarele electromagnetice reprezintă principalele aparate de comutaţie ale instalaţiilor

electrice de joasă tensiune fiind utilizate pentru comanda automată a diferiţilor consumatori.
Prezenta lucrare prezintă construcţia, particularităţile funcţionale ale contactoarelor
electromagnetice, criteriile de alegere pentru utilizarea lor corectă în practica inginerească.

9.2 Generalităţi

Contactoarele sunt aparate automate de comutaţie cu o singura poziţie de repaus, acţionate

altfel decât manual, capabile de a închide, suporta şi întrerupe curenţii nominali şi de suprasarcină
de serviciu ai circuitului. Contactoarele electromagnetice folosesc drept sursă de energie un
electromagnet a cărui bobină poate fi alimentată în curent continuu sau în curent alternativ, astfel
încât deplasarea de tip translaţie sau rotaţie a armăturii mobile asigură închiderea, respectiv
deschiderea contactelor de comutaţie. Contactoarele sunt proiectate să efectueze un număr mare de
comutaţii în sarcină 105…106. Principalele elemente constructive ale contactoarelor
electromagnetice sunt:
 organul motor, electromagnet;
 polii principali (bornele de conexiune în circuit, calea de curent, camera de stingere, contactele
principale fixe şi mobile, resorturile de precomprimare ale contactelor principale);
 polii auxiliari (bornele de conexiune, contactele auxiliare având curenţi nominali de 6 A…10 A,
utilizate pentru automenţinere, semnalizare sau interblocaj);
 carcasa aparatului ca suport material pentru elementele active.
Calea de curent principală a contactorului este construită obişnuit din bară dreptunghiulară
din cupru şi doar pentru valori mici ale curentului nominal este realizată din conductor cilindric.
Camera de stingere este de tipul cu suflaj magnetic la contactoarele de curent continuu sau de tipul

Aparate electrice – Îndrumar de laborator, vol.II

Construcţia , verificarea şi alegerea contactoarelor electromagnetice

cu grile metalice la cele de curent alternativ. În cazul curenţilor nominali mari peste 400 A se
apelează de obicei la cumularea celor două soluţii tehnice. Contactele principale cele mai utilizate
sunt de tip deget, utilizându-se ruperea dublă în curent alternativ. Electromagnetul de acţionare este
de tip clapetă pentru contactoarele de curent continuu respectiv de tip U-I, E-I, U-U, E-E pentru
contactoarele de curent alternativ. Caracteristica forţelor rezistente Fr() care trebuiesc învinse de
forţa activă F() a electromagnetului de acţionare în timpul funcţionarii are forma prezentată în
figura 9.1:
F

F – forţa activă electromagnet;

F
Fr – forţa rezistentă mecanism contactor;
i – întrefier iniţial (contactor neacţionat);
f - întrefier final (contactor acţionat);
l – cursa liberă;
c – cursa în contact

Fr

0 f i

c l 

Figura 9.1 Caracteristicile forţelor la funcţionarea contactorului

Creşterea forţei rezistente Fr pe intervalul cursei libere se datorează comprimării resorturilor de

deschidere; variaţia sa prin salt la atingerea contactelor apare datorită necesităţii învingerii forţei
elastice iniţiale (de precomprimare) a resortului ce asigură forţa de apăsare în contact şi care odată
învinsă permite efectuarea cursei în contact, pe durata căreia continuă procesul de comprimare, cu
acumularea forţei necesare de apăsare în contact.

9.3. Contactoare de curent alternativ

Contactoarele de curent alternativ se construiesc în variantă tripolară, deplasarea armăturii

mobile fiind de translaţie sau de rotaţie. Contactoarele cu mişcare de translaţie, figura 9.2 se
utilizează în instalaţiile trifazate de joasă tensiune pentru curenţi nominali de maxim 100 A.
Construcţia unui astfel de contactor cuprinde un electromagnet 1, 2, 3, cu spiră în scurtcircuit 14.
Resorturile 4 asigura forţa de revenire a echipajului mobil în starea iniţială. Pe calea de curent 5
sunt amplasate contactele fixe 13 din AgCd. În zonele de rupere ale contactelor sunt plasate
camerele de stingere cu fanta îngustă, prevăzute cu grile metalice 6, stingerea arcului electric

Aparate electrice – Îndrumar de laborator, vol.II

Construcţia , verificarea şi alegerea contactoarelor electromagnetice

obţinându-se pe baza efectului de electrod. Contactoarele pentru curenţi nominali In <10 A nu sunt
prevăzute cu camere de stingere. Ruperea arcului electric se realizează în două puncte prin
deplasarea punţii mobile 7. Forţa de apăsare în contact este asigurată de resortul precomprimat 8
amplasat în caseta electroizolantă 9.
12 10

1
2 16

15

10 14
11 4

5
13
7
8 9

Figura 9.2 Contactor electromagnetic cu mişcare de translaţie

Pentru a se evita creşterea excesivă a uzurii mecanice, contactoarele de curent alternativ,

având curenţi nominali de 100 A…400 A se construiesc pe baza unui mecanism de transmitere cu
mişcare dublă de translaţie, figura 9.3. Soluţia constructivă prezentată permite compensarea creşterii
maselor în mişcare prin micşorarea vitezei de acţionare a echipajului mobil, astfel încât energia
cinetică a acestuia să poată fi preluată de sistemul de frânare la acţionarea contactorului.
Prin construcţie se realizează condiţia l1 = 2l2 astfel încât se obţine o forţă de apăsare în contact F1,
pentru contactorul în poziţia închis, de două ori mai mare decât forţa Fe dezvoltată de
electromagnetul de acţionare:

Fe  l1
F1  (9.1)
l2

Deoarece viteza contactelor mobile este de două ori mai mică decât a armăturii mobile, energia
cinetică a echipajului mobil se reduce la 25% din energia de mişcare a unui contactor de gabarit
similar dar cu mişcare simplă de translaţie. Mecanismul prezentat are în plus şi avantajul diminuării
forţei rezistente Fr1 odată cu deplasarea tijei 10 şi închiderea contactorului.

Aparate electrice – Îndrumar de laborator, vol.II

Construcţia , verificarea şi alegerea contactoarelor electromagnetice

Figura 9.3 Contactor cu mişcare dublă de translaţie: 1 – căi de curent; 2 – borne de conexiune; 3 – punte contacte
mobile; 4 – casetă; 5 – resort precomprimat; 6 – resort precomprimat de închidere; 7 – armătură mobilă; 8 – bobină; 9 –
circuit magnetic fix; 10 – pârghie electroizolantă; 11,12 – sistem de pârghii în unghi drept; 13 –camera de stingere.

În figura 9.4 se prezintă schiţa constructivă (secţiune) a contactorului TCA125 ce funcţionează după
principiul prezentat în figura 9.3:
3 4 5 13

12
10

6 11

Figura 9.4 Contactorul TCA 125

Aparate electrice – Îndrumar de laborator, vol.II

Construcţia , verificarea şi alegerea contactoarelor electromagnetice

Pentru curenţi de 400…2000 A mecanismul de acţionare este de tip rotativ, figura 9.5, fiind
format dintr-un electromagnet de c.a. 1, a cărui armătură mobilă 2 roteşte un ax izolant 3 pe care
sunt fixate contactele mobile 4 şi contactele auxiliare 6.

2
3 5 6 4

Figura 9.5 Contactor tetrapolar de c.a. cu mişcare de rotaţie

9.3.1 Contactoare de curent alternativ sincronizate, statice, hibride şi cu vid

Diminuarea uzurii electrice a contactelor se poate obţine prin reducerea duratei de ardere a
arcului electric de deconectare. Unul din procedeele utilizate constă în sincronizarea momentului
desprinderii contactelor de comutaţie în raport cu momentul anulării intensităţii curentului din
circuitul deconectat (Pcomutaţie  0). Contactoarele ce funcţionează pe acest principiu se numesc
contactoare sincronizate, figura 9.6:

1
Uc-dă

2
Fa

i1 3

4
Fr 1 – electromagnet de acţionare;
6 2 – contact mobil;
3 – contact fix;
Fs 4 – resorturi precomprimate;
5 i2 5 – transformator de adaptare;
6 – tijă acţionare electroizolantă;
7 7 – electromagnet sincronizare.

Figura 9.6 Contactor sincronizat

Aparate electrice – Îndrumar de laborator, vol.II

Construcţia , verificarea şi alegerea contactoarelor electromagnetice

La întreruperea alimentării electromagnetului de acţionare 1 (Fa = 0), contactul mobil rămâne

în poziţia acţionat datorită electromagnetului de sincronizare 7, până în momentul în care forţa de
sincronizare Fs(i2) devine inferioară forţelor rezistente Fr ale resorturilor 4 (curentul i1  0). Pentru
a se obţine deschiderea contactelor exact în momentul anulării curentului principal i1 se realizează
sincronizarea funcţionării pe seama întârzierii datorate inerţiei mecanice a contactelor mobile sau
prin modificarea întrefierului transformatorului de adaptare 5.
Contactoarele sincronizate permit întreruperea unor curenţi de până la 1000 A la cos  = 0,35
practic fără arc electric, uzura contactelor se reduce de 15…20 ori.
Pentru frecvenţe mari de conectare 2000…10.000 conectări/h se înlocuieşte comutaţia
dinamică cu comutaţia statică realizată cu elemente semiconductoare de putere conform figurii 9.7:

Figura 9.7 Contactor static de joasă tensiune

Principalele avantaje ale comutaţiei statice sunt:

 frecvenţă mare de comutaţie la curenţi de 1000 A;
 nu prezintă pericol de explozie;
 funcţionare fără zgomot sau emisii poluante.
Limitarea utilizării contactoarelor statice se datorează în principal următoarelor cauze:
 capacitate redusă de suprasarcină din cauza integralei termice foarte mici a elementelor
semiconductoare;
 costuri de achiziţie de 4…10 ori mai mari decât în cazul aparatelor cu comutaţie mecanică;
 pierderile de energie în exploatare de 40…100 ori mai mari impun utilizarea unor instalaţii de
răcire complexe;
 dificultăţi de realizare a contactoarelor pentru tensiuni superioare valorii de 2…3 kV.

Aparate electrice – Îndrumar de laborator, vol.II

Construcţia , verificarea şi alegerea contactoarelor electromagnetice

Pentru curenţi intenşi In < 1000 A şi frecvenţă de conectare mai mare de 600 c/h, se utilizează
contactoare hibride, figura 9.8, ce folosesc dispozitive semiconductoare pentru regimul tranzitoriu
de comutaţie şi contacte mecanice pentru regimul de funcţionare permanent (contactor acţionat)
astfel încât să fie utilizate judicios avantajele oferite de fiecare sistem de comutaţie.

Figura 9.8 Contactor hibrid de joasă tensiune

La apăsarea butonului de închidere I se alimentează transformatorul T care prin tensiunile secundare

comandă amorsarea conducţiei elementelor semiconductoare. Tensiunea de alimentare a motorului
M obţinută între fazele L2, L3 determină acţionarea contactorului C care menţine prin contactul C4
alimentarea circuitului primar ala transformatorului şi după eliberarea butonului I. Totodată pentru
regimul permanent elementele semiconductoare (căderea de tensiune 1…1,2 V) sunt scurtcircuitate
de contactele C1…C3 (căderea de tensiune 20…40 mV). Pentru deschiderea contactorului se apasă
butonul O, contactorul C se deschide şi conducţia este preluată de elementele semiconductoare până
la deschiderea contactului C4 care întrerupe alimentarea circuitului de comandă şi determină
întreruperea definitivă a conducţiei curentului prin contactor până la o nouă comandă de închidere.
Contactoarele în vid, figura 9.9, au piesele de contact amplasate într-o incintă vidată (p < 10-
6
atm.) ceea ce conferă condiţii optime de stingere a arcului electric datorită refacerii rapide a
rigidităţii dielectrice a mediului în zona camerei de stingere şi a condiţiilor particulare de ardere:
 purtătorii de sarcină sunt limitaţi la vaporii metalici care prin dispozitive de condensare sunt
neutralizaţi iar vidul este refăcut foarte rapid;
 arcul electric este difuzat pe toată suprafaţa contactelor, favorizându-se fenomenele de răcire;
 eliminarea rapidă a purtătorilor de sarcină determină stingerea arcului electric înainte de trecerea
naturală a curentului prin valoarea zero.

Aparate electrice – Îndrumar de laborator, vol.II

Construcţia , verificarea şi alegerea contactoarelor electromagnetice

21 5

20

1 7

8
9
4
19
10
2 11
165
12

18
13

14

17 16 15

Figura 9.9 Contactor în vid: a. schema cinematică;

b. contactor Siemens : 1 – electromagnet de acţionare; 2 – resort de deschidere; 3 – resort stabilire forţă apăsare în
contact; 4 – anvelopă ceramică; 5 – bloc basculant; 6 – bornă superioară; 7 – bandă flexibilă; 8 – cameră de stingere; 9 –
burduf de metal; 10 – ecran metalic; 11 – piesă mobilă de contact; 12 – piesă fixă de contact; 13 – compartiment de
înaltă tensiune; 14 – bornă inferioară; 15 – electromagnet de dezăvorâre; 16 – zăvor la deconectare; 17 – tijă de
declichetare; 18 – compartiment de joasă tensiune; 19 – zăvor la conectare; 20 – armătură mobilă; 21 – punct rotaţie
bloc basculant.

Contactoarele în vid au curentul nominal de 300…400 A, tensiunile standardizate de 1, 3.6, 7.2, 12

kV şi curentul limită mai mic de 10.000 A. Odată cu dezvoltarea contactorului în vid importanţa
contactorului hibrid este în descreştere.

9.4. Contactoare de curent continuu

Contactoarele de curent continuu se fabrică într-o gamă restrânsă pentru utilizări în

domeniul naval şi al tracţiunilor electrice. Se construiesc în variantă monopolară sau bipolară. Din
punct de vedere al cinematicii mecanismului de acţionare există două variante:
 contactorul cu mişcare de rotaţie, realizează întreruperea simplă a arcului electric şi stingerea sa
prin contactul cu pereţii reci ai camerei de stingere;
 contactorul cu mişcare de translaţie realizează întreruperea dublă a arcului electric şi stingerea
sa în camere de stingere ce funcţionează pe baza efectului de electrod.

Aparate electrice – Îndrumar de laborator, vol.II

Construcţia , verificarea şi alegerea contactoarelor electromagnetice

În figura 9.10 este prezentat contactorul cu mişcare de rotaţie şi trei variante de camere de stingere:
a. cu fantă largă şi pereţi reci din azbociment; b. cu fantă îngustă şi pereţi reci din azbociment sau
material ceramic; c. cu fantă îngustă şi şicane.

Figura 9.10 Contactor de c.c. cu mişcare de rotaţie:

1 – contact fix; 2 – contact mobil; 3 – miezul magnetic al bobinei de suflaj; 4 – bobină de suflaj; 5 – pol magnetic; 6 –
resort precomprimat; 7 – cameră de stingere; 8 – rampă de preluare a arcului electric; 9 – perete rece al camerei de
stingere; 10 – rampă; 11 – pârghie de acţionare; 12, 13 – borne de conexiune.

După separarea pieselor de contact 1, 2 se formează arcul electric ce este dirijat sub acţiunea
forţelor electrodinamice în camera de stingere 7. Fluxul magnetic dezvoltat de bobina de suflaj 4
este dirijat transversal pe direcţia arcului electric. Asupra coloanei arcului ce se deplasează spre
pereţii reci ai camerei de stingere acţionează următoarele forţe;
 forţa ascensională, datorată înlocuirii arcului (cu densitate mai mare) cu gaz ionizat;
 forţa electrodinamică, datorată câmpului magnetic propriu al arcului şi câmpului bobinei de
suflaj magnetic;
 forţa rezistentă aerodinamică.
Contactoarele de curent continuu cu cinematică de translaţie au o construcţie identică cu cea a
contactorului de curent alternativ cu mişcare simplă de translaţie, figura 9.2. În curent continuu au o
largă utilizare ruptoarele electromagnetice, realizate obişnuit în varianta monopolară, cu o
construcţie similară cu cea a contactoarelor, care însă la alimentarea circuitului bobinei
electromagnetului de acţionare deschid un contact în circuitul principal (de forţă). Sunt utilizate de

Aparate electrice – Îndrumar de laborator, vol.II

Construcţia , verificarea şi alegerea contactoarelor electromagnetice

asemenea contactoare electromagnetice cu remanenţă, la care datorită calităţilor miezului

feromagnetic al electromagnetului de acţionare (ciclu de magnetizare cu inducţie remanentă mare)
sunt comandate cu impuls de tensiune, menţinerea contactelor principale în poziţia închis
obţinându-se fără consum de energie în circuitul bobinei.
În circuitele în care sunt incluse contactoarele pot să apară curenţi de defect (scurtcircuit), pe
care aceste aparate nu-l pot deconecta. Întreruperea circuitelor în acest caz se obţine cu ajutorul
siguranţelor fuzibile convenabil calibrate cu care se asociază contactoarele.

9.5 Alegerea contactoarelor

9.5.1 Parametrii contactoarelor

Parametrii nominali ai contactoarelor electromagnetice sunt:
 tensiunea nominală Un [V];
 curentul nominal In [A];
 tensiunea de comandă pentru alimentarea bobinei electromagnetului de acţionare Uc [V];
 frecvenţa de conectare fc [conectări/h];
 durata relativă de conectare DC [%];
 categoria de utilizare;
 capacitatea de închidere nominala şi capacitatea de rupere nominală [kA], reprezintă valoarea
maximă a curenţilor ce pot fi conectaţi (deconectaţi) de contactor de un anumit număr de ori
fără a se produce deteriorarea contactelor (sudare, uzură excesivă), la Un.

9.5.2 Categorii de utilizare

Alegerea şi utilizarea contactoarelor electromagnetice trebuie să se facă în funcţie de
parametrii nominali şi ţinând seama de natura sarcinii, condiţiile de funcţionare impuse sarcinii
comutate prin procesul tehnologic. Norme unanim acceptate pe plan mondial (CEI 158/1) au stabilit
o clasificare a contactoarelor electromagnetice în funcţie de categoria de utilizare.
Contactoarele de curent alternativ se încadrează în următoarele categorii:
AC1 – sarcini neinductive sau slab inductive: cuptoare cu rezistenţe;
AC2 – pornirea - oprirea motoarelor asincrone cu rotor bobinat şi frânarea prin contracurent;
AC3 – pornirea - oprirea motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit;
AC4 – pornirea – oprirea motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit, mers în şocuri, inversarea
sensului de rotaţie (regim greu de exploatare);

Aparate electrice – Îndrumar de laborator, vol.II

Construcţia , verificarea şi alegerea contactoarelor electromagnetice

AC5 – comutarea lămpilor cu vapori de mercur;

AC6 – comutarea transformatoarelor, bateriilor de condensatoare;
AC7 – aplicaţii de uz casnic, sarcini slab inductive;
AC8 – comanda compresoarelor etanşe ale instalaţiilor frigorifice.
Similar, pentru contactoarele de curent continuu sau definit următoarele categorii de utilizare:
DC1 – sarcini neinductive sau slab inductive;
DC2 – pornirea-oprirea motoarelor de c.c. derivaţie;
DC3 – pornirea motoarelor derivaţie, mers cu şocuri, inversarea sensului de rotaţie;
DC4 – pornirea-oprirea motoarelor serie;
DC5 – pornirea motoarelor serie, mers prin impulsuri, schimbarea sensului de rotaţie;
DC6 – comutaţia lămpilor cu incandescenţă.
La funcţionarea ciclică a contactoarelor parametri fc şi DC determină:
durata unui ciclu:

3600
T ; T  tc  t p (9.2)
fc
durata timpului de conectare şi de pauză:

t c  DC  T ; t p  ( 1  DC )  T (9.3)

Pentru a aprecia utilizarea contactoarelor se poate calcula gradul de utilizare  ,ca raport dintre
curentul de utilizare Ie şi curentul nominal In (funcţionarea la DC = 1):

Ie
  (9.4)
In

Dacă un contactor, este utilizat pentru conectarea şi deconectarea ciclică a unui motor
electric de curent echivalent Ie, şi de curent de pornire Ip = kp In, kp = 4…10, durata procesului
tranzitoriu de pornire fiind tp < tc , se pot scrie relaţiile:

 I p 2t p  I e 2 ( tc  t p )  I n 2 ( tc  t p )
  Ie 1
 tc  t p  ,   (9.5)
Ie  In  In tp
 ( k p  1 )  t p  tc
2
 ( k p2  1 )  DC
T

Aparate electrice – Îndrumar de laborator, vol.II

Construcţia , verificarea şi alegerea contactoarelor electromagnetice

Relaţia (9.5) permite definirea curentului echivalent maxim al motorului electric, care poate fi
conectat ciclic cu ajutorul unui contactor de curent nominal In fără ca acesta din urmă să fie
suprasolicitat.

9.6 Programul lucrării

9.6.1 Studiul construcţiei contactoarelor electromagnetice

Se examinează contactoarele electromagnetice existente la lucrare identificând elementele
componente, rolul lor funcţional, particularităţile tehnico – funcţionale ale mecanismelor de
acţionare şi se notează parametrii lor nominali. Se vor analiza datele de catalog ale diferitor variante
de contactoare.

9.6.2 Verificarea parametrilor cinematici ai sistemului de acţionare

Se realizează schema de montaj din figura 9.11. Fără alimentarea circuitului bobinei
electromagnetului de acţionare, prin acţiunea mecanică directă asupra armaturii mobile a acestuia se
verifică simultaneitatea închiderii contactelor, pe cele trei căi de curent principale, semnalizată prin
aprinderea diodelor luminescente de semnalizare LED1, 2, 3 . Cu ajutorul riglei gradate R se măsoară
cursa echipajului mobil din poziţia de repaus până la apariţia semnalului luminos determinând
valoarea cursei libere, apoi până la atingerea poziţiei finale pentru a determina valoarea cursei în
contact. Se identifică de asemenea cursa în momentul închiderii (normal deschis ND) şi deschiderii
(normal închis NI) contactelor auxiliare.

R1

ME1

LED1 LED2 LED3 LED1 LED2

F3

R S T 2 3
100V mA
K D

0…440V V

A B C 4 5
TCT
75/600 V R

Figura 9.11 Montaj experimental pentru determinarea parametrilor cinematici

Utilizând un dinamometru D sensibil (max. 10 N), se trasează caracteristica forţelor

rezistente în funcţie de poziţia echipajului mobil Fr(). Se va nota obligatoriu valoarea forţei

Aparate electrice – Îndrumar de laborator, vol.II

Construcţia , verificarea şi alegerea contactoarelor electromagnetice

rezistente la aprinderea diodelor de semnalizare pentru a se evidenţia forţa iniţială de apăsare pe

contactele principale, practic forţa resorturilor precomprimate de pe contactele principale.

9.6.3 Verificarea domeniului tensiunii de acţionare

Se desface legătura dintre echipajul mobil al contactorului şi dinamometru. Se alimentează
circuitul bobinei electromagnetului de acţionare cu tensiune crescătoare şi se trasează curba I(U). Se
verifică funcţionarea normală a electromagnetului de acţionare pentru tensiuni de alimentare ale
acestuia cuprinse între (0,85…1,1) x Un. Electromagnetul de acţionare trebuie să menţină armatura
mobilă atrasă, eventual cu vibraţii la 0.7 x Un şi trebuie să elibereze armatura mobilă, (după o
acţionare prealabilă), dacă tensiunea de alimentare scade între (0,7…0,35) x Un.
De menţionat că aceste valori ale tensiunii de alimentare se pot modifica în concordanţă cu
tipul contactoarelor sau cu funcţionalitatea lor: registru naval impune de exemplu deschiderea
armaturii mobile între (0,7…0,5) x Un pentru contactoarele de curent continuu.

9.6.4 Verificarea timpului de acţionare

Se realizează schema de montaj din figura 9.12 ce permite măsurarea timpului de acţionare a
unui contactor electromagnetic:
P1

- +

F3

R S T 2 3
100V 0 = 110V mA
K

TCT 0…440V V

A B C 4 5
1 5
75/600 V

1 5

Z3

1

ms

Figura 9.12 Montaj experimental pentru măsurarea timpului de acţionare a contactoarelor electromagnetice

Aparate electrice – Îndrumar de laborator, vol.II

Construcţia , verificarea şi alegerea contactoarelor electromagnetice

9.6.5 Verificarea stării de uzură a contactelor

Se verifică vizual starea contactelor principale şi apoi buna lor funcţionare prin măsurarea
căderii de tensiune şi temperaturii (după minim 10 minute de funcţionare) pe fiecare contact, atunci
când acestea sunt parcurse de curentul nominal In al contactorului. Pentru contacte corespunzătoare,
valoarea căderii de tensiune trebuie să fie inferioară valorii maxim admisibile iar temperatura de
funcţionare c < 60C.

U contactadm  ( 0.5  0.8 )  U lim ,U lim Ag  90mV ,U lim Cu  120mV . (9.6)

Montajul experimental este prezentat în figura 9.13

ATR 8 D
I
TC 1200
(100 A)
C1
220V
5A

5A
T

F3 C

TCT R S T 2 3
mA HC81
K

0…440V V
mV

A B C 4 5

75/600 V

Figura 9.13 Montaj experimental pentru determinarea stării contactelor

9.6.6 Verificarea puterii absorbite la conectare

Se realizează montajul prezentat în figura 9.14 şi cu ajutorul osciloscopului cu memorie se
achiziţionează formele de undă ale curentului prin bobina electromagnetului de acţionare şi ale
tensiunii de alimentare. Pentru contactoarele de c.a. forma curentului depinde de unghiul de
conectare a bobinei electromagnetului la tensiunea de alimentare, ca urmare se vor realiza minim 5
achiziţii alegându-se pentru determinări 2 cazuri între care diferenţa de defazaj este semnificativă.
Utilizând graficele achiziţionate se calculează valorile maxime ale puterii absorbite de bobina
contactorului (pentru c.a. se va măsura unghiul de defazaj între i şi u).

Aparate electrice – Îndrumar de laborator, vol.II

Construcţia , verificarea şi alegerea contactoarelor electromagnetice

F3

75/600 V R S T 2 3
TCT + mA
K

0…440V V

A B C 4 5

P1

TU TC
MX 9000 Hall

CH1 CH2 Imprimantă

TDS310 KXP1080

Figura 9.14 Montaj experimental pentru determinarea puterii maxime absorbite la conectare

Pentru contactorul de curent alternativ se elimină din montaj redresorul P1.

9.6.7 Alegerea contactoarelor electromagnetice

Se face alegerea, conform catalogului de produse, a unui contactor electromagnetic pentru
un motor electric sau o instalaţie cu caracteristici tehnice date de conducătorul lucrării. Se stabileşte
categoria de utilizare şi se verifică dacă contactorul suportă curentul de conectare, frecvenţa de
conectare impusă, regimul de pornire a motorului, dacă are curentul de rupere superior curentului
maxim la care s-a reglat blocul de relee termice. Se evaluează gradul de utilizare pentru contactorul
studiat, indicând valoarea maximă a curentului echivalent. Valorile DC, kp, T, tp fiind precizate de
îndrumătorul lucrării.

9.7 Conţinutul referatului

1. Se va însuşi modul de funcţionare pentru tipurile de contactoare prezentate în partea teoretică a

lucrării şi se vor preciza tipurile de contactoare studiate în laborator, tipul mecanismului de
acţionare, al camerei de stingere, codul de fabricaţie, parametrii nominali.
2. Schemele montajelor experimentale utilizate pentru determinări.
3. Tabelele cu date prelucrate, calculele justificative, graficele experimentale conform precizărilor
menţionate la fiecare subpunct.
4. Justificarea alegerii contactorului electromagnetic conform datelor de catalog şi temei de lucru.
5. Observaţii şi concluzii.

Aparate electrice – Îndrumar de laborator, vol.II