Bobine de reactanţă 129

14. BOBINE DE REACTANŢĂ

14.1 Scopul lucrării

Studiul construcţiei şi funcţionării cu ajutorul unor modele de laborator a bobinei de

reactanţă limitatoare de curent BRLC.

14.2 Bobine de reactanţă limitatoare de curent, noţiuni teoretice generale

Bobinele de reactanţă limitatoare de curent sunt bobine de inductanţă constantă care

servesc în circuitele de distribuţie la limitarea curenţilor de scurtcircuit şi menţinerea
tensiunii la bare în limitele normale de funcţionare în cazul producerii unui regim de avarie.
BRLC se montează la barele colectoare ale centralelor electrice, în staţiile de transformare,
precum şi la liniile care pleacă de la aceste bare câte una în serie pe fiecare fază. Uneori
bobinele de reactanţă se folosesc la limitarea curenţilor de pornire la motoarele electrice de
mare putere (BRLCm) . Limitarea valorilor maxime ale curenţilor de scurtcircuit realizează
condiţii mai bune de funcţionare pentru întreruptoare, generatoare, căi de curent. Menţinerea
tensiunii la un anumit nivel asigură continuitatea în alimentarea consumatorilor şi măreşte
stabilitatea şi fiabilitatea sistemului energetic. În funcţie de locul de montare, figura 14.1.,
bobinele pot fi de linie BRLCl sau de bare colectoare BRLCb :

G1 G2

BRLCb
I1 I2

I3 I4 I5 I6

BRLCl BRLCm

Fig. 14.1. Modalităţi de conectare a bobinelor de reactanţă limitatoare de curent

Bobinele BRLC se caracterizează prin următorii parametri:

 tensiunea nominală Un , pierderea de tensiune U;
130 Aparate electrice – Îndrumar de laborator

 curentul nominal In;

 reactanţa nominală xn = Ln , reactanţa relativă x* .

U
x I
x*  n 100  n 100 (14.1)
x Un
3I n

Reactanţa relativă x* a bobinelor de reactanţă montate pe liniile de plecare este de 6…8 %

iar a bobinelor de bare colectoare de până la 12 %. Valoarea curentului de scurtcircuit după
bobina de reactanţă în cazul unei surse de alimentare de putere infinită, pentru scurtcircuite
trifazate este:

100
I sc  I n  (14.2)
x*

La scurtcircuit, căderea principală de tensiune are loc în bobină, ceea ce asigură

menţinerea la bare a unei tensiuni de serviciu ce permite funcţionarea normală a
consumatorilor, figura 14.2.:

xG
I BRLC
G Isc LEA

U0 1
US
Ub n

Ub min
U1 3

2
Ub sc U2
x
0

Fig. 14.2. Repartizarea căderii de tensiune în circuit: 1 - în regim nominal; 2 - în regim de scurtcircuit; 3 - în
regim de scurtcircuit cu BRLC

Tensiunea reziduală la bare Ub depinde în principal de raportul dintre impedanţa

generatorului şi cea a bobinei de reactanţă. Calculul şi alegerea reactanţei BRLC de linie se
face din condiţia limitării curenţilor de scurtcircuit corespunzător celui mai sensibil element
Bobine de reactanţă 131

din sistemul de alimentare. În majoritatea cazurilor, în reţelele complexe de distribuţie,

elementul care impune cel mai redus nivel acceptabil al curenţilor de scurtcircuit este
stabilitatea termică a cablurilor reţelei.
Pentru îndeplinirea acestor funcţii bobinele de reactanţă limitatoare de curent se construiesc
fără miez feromagnetic, încadrându-se în categoria elementelor liniare de circuit. Încercările
de a construi BRLC cu miez de fier pentru a se obţine o construcţie compactă nu au dat
rezultate deoarece la scurtcircuit saturaţia miezului magnetic determină scăderea importantă
a inductivităţii şi implicit a efectului de limitarea curentului. În plus, în regim normal de
funcţionare (miez nesaturat), reactanţa are valori suficient de mari astfel încât apare o cădere
suplimentară de tensiune în reţea.
Pierderea relativă de tensiune U*% pe bobina de reactanţă BRLC conform diagramei
fazoriale din figura 14.3., se defineşte prin relaţia:

U1  U 2
U * %  100 (14.3)
U2

U1
U  x nI 

U2

U
I



Fig. 14.3. Diagrama fazorială privind funcţionarea BRLC

Corespunzător diagramei fazoriale din figura 14.3. rezultă:

 x I x2 I 2 
U * %  100 1  2 n sin   n 2  1 (14.4)
 U2 U2 
 

Un
În regim nominal de funcţionare I  I n , U 2  încât:
3
132 Aparate electrice – Îndrumar de laborator

 x* %  x* % 
2 
U * %  100 1  2 sin      1 (14.5)
 100  100  

Relaţia (14.5) evidenţiază faptul că pierderea relativă de tensiune pe o bobină BRLC depinde
numai de reactanţa în mărimi relative x*% şi de argumentul  al impedanţei de sarcină Zs.
În regim normal de funcţionare, pierderile de tensiune pe bobina de reactanţă nu trebuie să
depăşească 1…1,5 % dacă la consumator sunt instalaţii de compensare a factorului de
putere, în caz contrar, acceptându-se pierderi de tensiune de 2…3 % (cos  < 1). În regim de
scurtcircuit cos   0  , pierderea de tensiune U * % devine aproximativ egală cu valoarea
reactanţei în mărimi relative x* % corespunzătoare bobinei. În figura 14.4. sunt reprezentate
curbele U * %cos  :

10
U* % x*%
9
8
10
7
6
7
5
4
5
3
3
2
1
1
0
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1

cos

Fig. 14.4. Variaţia căderii de tensiune relative în BRLC în funcţie de sarcină

Pentru reducerea pierderilor de tensiune în regim normal de funcţionare se folosesc

bobine de reactanţă limitatoare cu priză mediană (bobine de reactanţă jumelate) figura
14.5.:

A
A

2I n
L1 -Kx*
L2

(1+K)x * (1+K)x *
In In
M
B C B C
a. b.

Fig. 14.5. Bobina de reactanţă cu priză mediană, schema echivalentă

Bobine de reactanţă 133

Acestea sunt bobine obişnuite, cu priză la mijlocul înfăşurării, cuplajul magnetic între
cele două jumătăţi de bobină are ca efect reducerea pierderilor de tensiune, păstrând
calitatea de limitare a curenţilor de scurtcircuit. Parametrii BRLC cu priză mediană sunt:
 tensiune nominală Un ;
 curentul nominal 2In;
 reactanţa relativă x* determinată prin raportare la reactanţa nominală a unei ramuri a
bobinei de reactanţă, în ipoteza că cealaltă ramură este nealimentată:

L M
x*   ; L1  L2  L (14.6)
Un Un
k
3I n 3I n

 coeficientul de cuplaj magnetic K dintre cele două ramuri:

M M
K  (14.7)
L1 L2 L

Se deosebesc următoarele regimuri de funcţionare ale BRLC cu priză mediană:

 o singură ramură conectată (figura 14.6.a.);
 regimul de trecere (b);
 regimul longitudinal (c);
 regimul combinat (d).

U U U
I I I I

I I1 I2 I1 I2 I1 I2

U1 U U U2 U1 U U1 U2
2 1 2

a. b. c. d.

Fig. 14.6. Regimurile de funcţionare ale bobinelor BRLC cu priză mediană

În funcţie de regimul de funcţionare reactanţa echivalentă variază substanţial. Reactanţele

echivalente exprimate în mărimi relative corespunzătoare primelor trei regimuri menţionate
sunt date de relaţiile:
134 Aparate electrice – Îndrumar de laborator

x* ramura  x* ; x* trecere  0,51  K x* pentru I1 = I2

(14.8)
x* longitudinal  21  K x*

unde x* reprezintă reactanţa în mărimi relative a unei ramuri; K - coeficientul de cuplaj.

Rezultă că pierderea relativă de tensiune pe o bobină limitatoare având priză mediană este
cu atât mai mică în regim normal de funcţionare cu cât coeficientul de cuplaj K are valori
mai mari iar bobina funcţionează în regim de trecere. Creşterea valorilor coeficientului de
cuplaj magnetic peste anumite limite nu este recomandată deoarece, în regim de scurtcircuit
tensiunea U2 poate atinge valori mari. În aceste condiţii, coeficientul de cuplaj magnetic la
bobinele construite, are valori uzuale K  0,3...0,5 , astfel încât tensiunea obţinută prin
inducţie la capătul liber al bobinei, în cazul unui scurtcircuit pe ramura activă, rezultă cu
valori ce nu depăşesc 1,5xUn (Un fiind tensiunea nominală a bobinei).

14.3 Variante constructive de bobine de reactanţă limitatoare de curent

Bobinele de reactanţă limitatoare de curent se realizează obişnuit în două variante

constructive: de tip uscat şi în ulei.
Pentru tensiuni până la 15 kV cele mai indicate pentru utilizarea în instalaţii de
interior sunt BRLC de tip uscat cu înfăşurările rigidizate în cadre de beton, figura 14.7.

Fig. 14.7. Construcţia bobinei de reactanţă limitatoare de curent trifazată în beton, montaj în plan
Bobine de reactanţă 135

Înfăşurarea se realizează din conductoare flexibile multifilare izolate cu hârtie şi o

ţesătură din bumbac. Între spire se lasă spaţii libere pentru a permite o ventilaţie
corespunzătoare. Corespunzător celor trei faze dispunerea bobinelor de reactanţă
monofazate putându-se face pe verticală respectiv pe orizontală. O reducere a greutăţii şi
gabaritului ca şi o scădere a consumului de cupru se realizează în ultima vreme prin
înlocuirea betonului şi rigidizarea înfăşurărilor în răşini sintetice. Înfăşurarea se realizează
din folie de cupru rulată împreună cu straturi de hârtie lăcuită sau ţesătură de fibră de sticlă
şi turnată în răşini sintetice. Consolidarea ansamblului se face prin turnarea de răşină Dinox
110 într-o formă cilindrică realizată din fibră de sticlă în interiorul căreia se află înfăşurarea.
Pentru tensiuni nominale mai mari de 35 kV se foloseşte uleiul drept izolant,
bobinele de reactanţă sunt de exterior şi funcţionează în cuve cu ulei mineral, figura 14.8.
Existenţa uleiului permite micşorarea distanţelor de izolare şi mărirea densităţii de curent
astfel sunt reduse dimensiunile de gabarit, consumurile specifice, spaţiul de montare.

Fig. 14.8. Bobină de reactanţă limitatoare de curent în ulei

Pentru limitarea fluxului de dispersie al bobinei care dacă s-ar închide liber prin pereţii
metalici ai cuvei ar produce pierderi mari şi implicit încălzirea cuvei şi al uleiului, în prezent
s-au impus două metode:
 montarea în interiorul cuvei a unui ecran inelar de cupru sau aluminiu fixat pe pereţii
cuvei care creează un flux de reacţie egal şi de sens contrar fluxului de dispersie;
 montarea în lungul pereţilor cuvei a unor pachete din tole care formează căi preferenţiale
(de reluctanţă magnetică minimă) pentru închiderea fluxului de dispersie.
136 Aparate electrice – Îndrumar de laborator

14.4 Modul de lucru

Instalaţia experimentală pentru studiul BRLC are schema electrică prezentată în

figura 14.9.:
5/10 A
L1
A1

B1
U* Rl
ATR8 B2 B4
cos
I* * *
Ll B3 B5 B10
S1
BR1 BR2
B6
~
V0
B7
7,5/60 V Cl

B8 L2
S2 Ls
V2 V4
7,5/60 V S3
Cs V3 0 1 2 3 4 5

V1 A2
Rs
2,5/5 A
B9 B11

Fig. 14.9. Modelul experimental al bobinei de reactanţă

Modelul BRLC este alcătuit din două semibobine, construite astfel încât una din ele
poate să pătrundă în cealaltă modificându-se astfel factorul de cuplaj dintre ele, figura
14.10:
BR2

BR1

Fig. 14.10. Construcţia modelului bobinei de reactanţă

Bobine de reactanţă 137

14.4.1 Studiul efectului de limitare a curentului la BRLC

Se urmăreşte determinarea nivelului de limitare a curentului de defect şi de menţinere
a tensiunii în amonte de BRLC. Se execută următoarele operaţii:
 se poziţionează impedanţa variabilă L1 pe o poziţie corespunzătoare reactanţei
echivalente a generatorului XG, a legăturii în cablu generator – sistem bare – bobină
reactanţă (realizată din două tronsoane de cablu), cunoscând următoarele caracteristici:
- LG = 0,002 H, RG  0,01 XG; cablul 1, de lungime l1 conform indicaţiilor de la lucrare, x01
= 0,1 /km; cablul 2, de lungime l2 conform indicaţiilor de la lucrare, x02 = 0,15 /km.
După calculul reactanţelor se determină inductivitatea L1 echivalentă necesară, urmând ca
aceasta să se măsoare cu o punte RLC.
 se execută conexiunea B1-B2 pentru a introduce în circuitul experimental ramura BR1 a
bobinei de reactanţă;
 prin intermediul autotransformatorului ATR8, conform indicaţiilor conducătorului
lucrării, se fixează tensiunea de alimentare a montajului experimental la una din valorile
standardizate utilizate în sistemul energetic Ufază / 1.000 ;
 prin modificarea conexiunilor B8-B6 (l = 0), B8-B7, a poziţiei miezului reglabil a
bobinei Ll, rezistenţei liniei Rl (Rl  0,5 Xl) şi capacităţii liniei Cl se simulează condiţiile
echivalente pentru diverse lungimi ale liniei conform indicaţiilor date de conducătorul
lucrării (reactanţa liniei Xl = Ll = x0l , unde reactanţa specifică a reţelei de distribuţie x0
= 0,2 /km);
 se fixează parametrii liniei pentru lungimea maximă, se alimentează montajul
experimental prin închiderea separatorului S1, se menţine constantă tensiunea U0 şi se
notează valorile I1, U1, U2, U3, cos  pentru regimul de funcţionare normal
corespunzător funcţionării liniei în gol (I = 0) respectiv la sarcină nominală (I < 0,5 A);
 se închide separatorul S2 (simulare scurtcircuit) şi se notează valorile mărimilor: I1, U1,
U2, U3, cos , pentru l = 0 respectiv o lungime a liniei l precizată;
 se realizează legătura B1-B3 pentru a elimina BR1 din circuit;
 prin realizarea succesiv a conexiunilor B8-B6 (l = 0), B8-B7 se efectuează cu prudenţă şi
pentru un timp cât mai scurt (simulare scurtcircuit la diverse distanţe) aceleaşi
determinări notând valorile mărimilor: I1, U0, U1, U2, U3, cos .

14.4.2 Determinarea pierderii de tensiune pe BRLC în funcţie de factorul de putere

Pentru a determina variaţia căderii de tensiune UBR pe modelul de BRLC în funcţie de
factorul de putere se procedează în modul următor:
 se realizează conexiunile B1-B2, B7-B8, S2 deschis;
 se alimentează montajul experimental şi se reglează valorile sarcinii Cs, Ls, Rs astfel încât
138 Aparate electrice – Îndrumar de laborator

să se obţină diferite valori ale factorului de putere, notându-se valorile U1, U2, cos ; se
va urmări să nu se depăşească valoarea maximă a curentului I1 = In ;
 se determină pierderea de tensiune pe bobina de reactanţă cu relaţia:

U BR  U 1  U 2 (14.9)

14.4.3 Determinarea factorului de cuplaj magnetic

Pentru determinarea factorului de cuplaj magnetic K dintre cele două semibobine

BR1, BR2, se execută conexiunile: B1-B2-B4, B7-B8 şi se reglează curentul prin BR1 la I <
0,5 A. Pentru diverse poziţii marcate ale semibobinelor, se măsoară cu un voltmetru
electronic tensiunile UB1-B3, UB1-B5, iar factorul de cuplaj se determină cu relaţia:

U B1 B 5
K (14.10)
U B1 B 3

14.4.4 Studiul comportării BRLC jumelată la scurtcircuit

Pentru studiul funcţionării BRLC în regim de trecere în cazul unui scurtcircuit pe o
ramură se procedează în modul următor:
 se execută următoarele conexiuni: B1-B2-B4, B7-B8,B5-B10, B9-B11;
 factorul de cuplaj K determinat la punctul anterior se stabileşte în concordanţă cu prima
poziţie marcată;
 se alimentează montajul experimental la tensiunea stabilită la pct. 14.4.1;
 se reglează curentul prin BR1 corespunzător sarcinii minime I < 0,5 A;
 modificând valorile curentului I2, brut cu ajutorul comutatorului S3 şi fin prin reglarea
miezului inductanţei de sarcină L2 , corespunzător fiecărei poziţii se determină mărimile
I1, U1, U2, U4, cos . şi se completează tabelul de mai jos:

Tabelul 14.1. Rezultate experimentale

K1 K2
U1 (V)
U2 (V)
U4 (V)
I1 (A)
I2 (A) 0 0
cos 

 cu comutatorul S3 pe poziţia 0 (fără sarcină), se modifică curentul I1 şi se determină

Bobine de reactanţă 139

tensiunea pe capătul liber al semibobinei BR2 pentru valorile extreme ale factorului de
cuplaj (BR2 în interiorul bobinei BR1 respectiv în exteriorul acesteia).

14.5. Conţinutul referatului

1. Schemele electrice utilizate pentru efectuarea determinărilor.

2. Tabelele cu date completate conform cerinţelor prezentate la fiecare punct al lucrării.
3. Pentru cel puţin două valori extreme ale curentului de sarcină se trasează curbele de
variaţie a căderii de tensiune pe echipamentele reţelei de distribuţie U(l), se va lua ca model
figura 14.1.
4. Curba de variaţie a pierderii de tensiune pe BR (model experimental) în funcţie de
factorul de putere al sarcinii pentru cel puţin 5 valori ale acestuia, la curent de sarcină
nominal.
5. Curbele UBR1(I2), U2(I2), U4(I2) conform determinărilor de la pct. 14.4.4, pentru valorile
extreme ale factorului de cuplaj K.
6. Curbele U2(I1) pentru I2 = 0 şi K = ct. (se vor considera cel puţin două valori ale
factorului de cuplaj K).