Lucrarea de laborator nr.

CIRCUITUL R, L, C SERIE ÎN REGIM PERMANENT

SINUSOIDAL. REZONANŢA TENSIUNILOR

Scopul lucrării: studierea fenomenului rezonanţei tensiunilor

într-un circuit de curent alternativ.

Regimul de funcţionare a unui circuit, ce conţine bobine şi

condensatoare, la care defazajul dintre curentul şi tensiunea de la
intrare este egal cu zero, se numește regim de rezonanţă. Frecvenţa,
precum şi mărimile circuitului corespunzătoare acestui regim, se
numesc frecvenţă de rezonanţă, inductanță de rezonanţă și
capacitate de rezonanţă.
Condiţia rezonanţei pentru circuitul cu elementele ideale R, L,
C legate în serie constă în următoarele:
1
  0; X  X L  X C   L   0.
C
La rezonanţă impedanţa circuitului devine minimă, reducându-
se la rezistenţa R, iar curentul din circuit are valoare maximală:
U
Z  Z min  R; I 0  I max  .
R
Căderile de tensiune pe porţiunile cu elemente reactive ale
circuitului devin egale:
1
𝑈𝐿 = 𝑈𝐶 = 𝜔0 ∙ 𝐿 ∙ 𝐼0 = 𝜔 ∙ 𝐼0 ,
0 ∙𝐶

iar căderea de tensiune pe rezistenţa activă a circuitului are valoarea

maximală egală cu tensiunea aplicată la bornele circuitului:
UR  U  R  I .
Fenomenul rezonanţei în circuit se obţine prin trei căi:
modificând frecvenţa tensiunii aplicate, variind valoarea
inductivităţii sau a capacităţii.
În cadrul lucrării de laborator se realizează montajul indicat în
figura 3.1 la stand sau la calculator în Multisim 12.0 (figura 3.2).
Schema indicată în figura 3.1 conţine un întrerupător bipolar cu
pârghie QF, un autotransformator AT, o bobină cu rezistenţa Rb şi
inductivitatea L variabilă, o baterie de condensatoare de capacitatea
C, precum şi aparate de măsură.

Ordinea efectuării lucrării:

1. Se montează schema din figura 3.1 sau 3.2.

U
FU *
I I
A * W

U
QF R
AT

127 V V1 V2
L
C

Figura 3.1. Schemă de montaj

XWM1

V I
U2
+ - R1 L1
1.995 A
25Ω 400mH
V1 AC 1e-009Ohm
U3
50 Vrms - +
50 Hz 255.657 V
C2
0°
U1 AC 10MOhm
+ 100µF
50 V AC 10MOhm
- U4 + Key=A
254.056 V 25 %
AC 10MOhm -

Figura 3.2. Schemă de montaj în Multisim 12.0

2
 2. Se conectează circuitul la reţea şi se stabileşte tensiunea
aplicată U  50,V şi inductivitatea L  0.4  0.9, H . Rezultatele
măsurărilor obţinute în cadrul procedeului experimental se înscriu
în tabelul 3.1.
3. Conform rezultatelor obţinute, experimental se calculează:
a) valorile reactanţelor inductive şi capacitive la rezonanţa de
tensiuni, considerând că valoarea capacităţii C a bateriei de
condensatoare este dată (la indicaţia profesorului);
b) valoarea inductivității L a bobinei, căderile de tensiune UL,
UC, respectiv, pe inductanţă şi pe capacitate la rezonanţă.
4. Variind capacitatea condensatorului C de la 0 până la 70 µF,
se efectuează măsurările respective ce se înscriu în tabelul 3.1. Se
compară rezultatele obţinute prin măsurări şi prin calcul din punctul
3 la condiţia de rezonanţă.
Tabelul 3.1. Tabelul măsurărilor și calculelor

Mărimi măsurate Mărimi calculate

Nr.
I U UC UB P cosφ φ Z R XL XC C L
exp. °
A V V V W - Ω Ω Ω Ω µF mH
1
2
3
4
5
6
7
8
9

3
 5. Folosind datele măsurate din tabelul 3.1, pe hârtie
milimetrică, la scara respectivă, se trasează caracteristicile (fig.3.3):
a) curbele I, φ, UB, UC=f(C);
b) diagramele vectoriale ale tensiunilor pentru următoarele
regimuri: XC>XL; XC=XL; XC<XL.
6. Se trag concluziile respective.
U I φ
V A °

C
0 μF

Fig.3.3. Caracteristicile de rezonanță I, φ, UB, UC=f(C)

4
 Noţiuni generale (partea teoretică)
Se consideră circuitul electric din figura 3.1 sau figura 3.2
alcătuit dintr-o bobină reală cu rezistenţă şi inductivitate proprie L,
condensatorul cu capacitatea C grupate în serie în regim permanent
sinusoidal.
Aplicând legea lui Ohm pentru valori efective, obţinem:
U
I , (3.1)
Z
unde: I - valoarea efectivă a intensităţii curentului, A;
U - valoarea efectivă a tensiunii aplicate la circuit, V;
Z - impedanţa circuitului determinată din expresia, Ω:

Z  R2   X L  X C  ,
2
(3.2)

unde:
1 1
X L   L  2 fL; XC   , (3.3)
C 2 fC
numite, respectiv, reactanţă inductivă și reactanţă capacitivă, iar
X  X L  XC (3.4)
se numește reactanţa totală a circuitului;
  2 f - pulsația rad/s sau 1/s.
Aplicând o tensiune sinusoidală la bornele circuitului, curentul
în circuit, de asemenea, va varia conform legii sinusului:
i  I m sin t    . (3.5)
Defazajul dintre curentul şi tensiunea din circuit se calculează
din relaţia:
U  UC
  arctg L (3.6)
UR
sau

5
 X L  XC
  arctg . (3.7)
R
În timp ce modulul impedanţei Z este totdeauna pozitiv,
defazajul poate avea atât valori pozitive, cât şi negative.
Astfel, pentru un circuit cu caracter inductiv:
XC < XL; X > 0; φ > 0.
Deci, curentul este defazat în urmă faţă de tensiune cu un unghi
φ, unghiul φ este pozitiv.
Iar pentru un circuit cu caracter capacitiv:
XC > XL; X < 0; φ < 0.
Curentul este în avans faţă de tensiune cu un unghi φ, unghiul φ
este negativ.
În condiţia de rezonanţă:
XC=XL; Z=R; și φ=0.
Pulsaţia de rezonanţă a circuitului, precum şi parametrii la
rezonanţă, se deduc din condiţia de rezonanţă:
1 1 1
𝑋𝐿0 = 𝑋𝐶0 ; 𝜔0 = ; 𝐿0 = 𝜔 2 ∙𝐶 ; 𝐶0 = 𝜔 2 ∙𝐿 . (3.8)
𝐿∙𝐶 0 0

Intensitatea curentului în circuit la rezonanţă se determină prin

relaţia:
U
I0  , (3.9)
R
iar tensiunile pe capacitate şi pe inductanţă, respectiv, sunt:

UC 0  U L0  0 LI 0 ; U R  U  I0 R . (3.10)
Practic, la calculul parametrilor circuitului pentru regimurile ce
diferă de regimul de rezonanţă, sunt aplicate următoarele formule:

6
 U Ub P
Z ; Zb   R 2  X L2 ; R ;
I I I2

2
U  P XL UC
C
1
XL   b  2  ; L ; XC ; ;
 I  I   I   XC
P P
cos   ;   arccos . (3.11)
UI UI
La construirea diagramei vectoriale poate fi aplicată metoda
intersecţiei ce reiese din ecuaţia:
𝑈 = 𝑈𝐵 + 𝑈𝐶 .
Întrebări de control:
1. Care sunt mărimile ce caracterizează defazajul dintre
tensiune şi curent?
2. Cum poate fi determinat caracterul circuitului?
3. Care este condiţia rezonanţei tensiunilor şi cum poate fi
obţinută aceasta?
4. Prin ce se caracterizează factorul de calitate al circuitului la
rezonanţă şi care este condiţia de apariţie a supratensiunilor la
rezonanţă?
5. Ce reprezintă mărimile circuitului la rezonanţă?
6. Care sunt formulele de calcul aplicate la determinarea
parametrilor circuitului examinat pentru diferite regimuri?
7. Care este metoda practică aplicată la construirea diagramei
vectoriale?
8. Care sunt condiţiile apariţiei rezonanţei de tensiuni şi care
sunt căile de obţinere a rezonanţei?