Lucrarea experimentală cu tema:

Studiul liniei electrice monofazate

1. Scopul lucrării

În cadrul acestei lucrări experimentale se studiază linia electrică monofazată având

diferite tipuri de consumatori, accentul punându-se pe variaţiile de tensiune la bornele
consumatorului şi pierderile de energie activă din conductoarele liniei. Aceste pierderi se
determină în raport cu factorul de putere al consumatorului. Se studiază reducerea pierderilor în
cazul utilizării unei baterii de condensatoare cu mai multe trepte, conectată în paralel cu
consumatorul (metodă utilizată pentru consumatorii industriali, în vederea îmbunătăţirii
factorului de putere).

2. Consideraţii teoretice

Linia monofazată, figura 1, funcţionează la joasă tensiune, servind pentru distribuţia

energiei electrice în curent alternativ monofazat. Exemple: branşamentele aeriene sau subterane
de la locuinţe, circuitele monofazate din clădiri şi hale industriale, cablurile prin care sunt
alimentate receptoarele electrice portative (mobile), etc.

l
R0;X0 I2

U1 U2 Z2

Fig. 1. Linia electrică monofazată

La bornele de intrare ale liniei se aplică o tensiune sinusoidală u 1 = 2 U1 sin (ωt + α),

care determină curentul sinusoidal i 2 = 2I 2 sin (ωt + β) care circulă prin cele două conductoare
ale liniei şi impedanţa consumatorului Z2. La bornele consumatorului se obţine o tensiune

1
sinusoidală u 2 = 2 U 2 sin (ωt + γ ). În figura 1 sunt specificate rezistenţa specifică de linie, R0 şi
reactanţa inductivă specifică de linie X0, valori ce se exprimă în Ω/m, l fiind lungimea liniei.
La joasă tensiune, reactanţa capacitivă a liniei se poate neglija, prin urmare se ia în
considerare doar rezistenţa şi reactanţa inductivă a liniei. Dacă se introduc Rl şi Xl ca parametrii
concentraţi ai liniei, se obţine schema echivalentă a liniei monofazate din figura 2.
În tabelul 1 sunt date valorile rezistenţelor şi reactanţelor specifice pentru conductoarele
cablurilor de joasă tensiune (U1< 1kV). Aceste valori se pot utiliza cu aproximaţie şi pentru
conductoarele liniilor monofazate montate în tuburi de protecţie.
Alegerea secţiunii conductoarelor unei linii monofazate se face ţinându-se seama de curentul
absorbit de consumator:
P2 U U
I2 = = 2 ≈ 1 ≤ I max adm
U 2 cos ϕ 2 Z 2 Z 2

unde: P2 este puterea activă absorbită de consummator.

I max adm este curentul maxim admisibil pe care îl poate suporta un conductor. Valorile acestui
curent sunt date tabelar, în ultimele coloane ale tabelului 1, pentru cazul funcţionării continue a
consumatorului.

RL XL I2

U1 U2 Z2

Fig. 2. Schema echivalentă a liniei monofazate

Tabelul 1
Secţiunea R0 [Ω/km] X0 I max adm [A]
Cablului cupru aluminiu [Ω/km] cupru aluminiu
[mm2]
1,5 13,9 - 0,109 17 -
2,5 8,4 14 0,098 24 18
4 5,1 8,6 0,095 34 26
6 3,4 5,9 0,090 41 32
10 2,05 3,5 0,073 60 46
16 1,32 2,23 0,0675 75 50
25 0,842 1,42 0,0662 100 77
35 0,602 1,09 0,0637 120 92
50 0,422 0,712 0,0625 165 127

2
 Pierderile de tensiune într-o linie electrică este dată de diferenţa dintre valorile efective ale
tensiunilor de la capetele sale:
ΔU = U1 − U 2 .
Analog, ΔP = P1 − P2 .
Pentru circuitele monofazate de forţă din halele industriale, trebuie verificată condiţia:
ΔU
⋅ 100 ≤ ΔU adm %,
U1

unde: ΔU adm = 5% , în cazul alimentării din reţeaua publică industrială,

ΔU adm = 10% , în cazul alimentării de la un post de transformare propriu (uzinal).

Schema electrică de principiu pentru realizarea experimentului este dată în figura 3.
230V
MD1

Fig. 3. Schema electrică de principiu pentru linia monofazată

3. Determinări experimentale

Pentru efectuarea lucrării se introduc siguranţele automate şi se contactează alimentarea la

masa de lucru. În acest moment linia electrică de studiat funcţionează în gol, deci ΔU = 0 .
Voltmetrele V1 şi V2 indică aceeaşi tensiune, condiţie care trebuie verificată. Indicaţiile lor se trec în
tabelul 2, la fel şi valoarea puterii active citite pe wattmetru (W).

3
 Tabelul 2
Consumator U1 I1 P1 U2 I2 P2 ΔU ΔP I3 I4
V A W V A W V W A A
gol
Rezistiv R
Rezistiv-
inductiv R,L
R; L, C
Inductiv L
Inductiv-
capacitiv L,C

Pentru prelucrarea datelor, se folosesc relaţiile de calcul date în capitolul de chestiuni teoretice.