UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA” din SIBIU

FACULTATEA DE INGINERIE ”Hermann Oberth”

R E F E RAT

Contactoare
Electromagnetice de c.a.,
de joasă tensiune şi In<25 A

COORDONATOR:
Conf.dr.ing. LIZETA POPESCU

STUDENT:
NIŢU SILVIU ALEXANDRU
Gr.332/2
 AN UNIVERSITAR 2009-2010
CUPRINS

1. Contactoare electromagnetice..................................................................3
2. Contactoare electromagnetice de curent alternativ..................................4
2.1 Contactorul cu mişcare simplă de translaţie......…………
……....5
2.2 Categorii de utilizare şi condiţii tehnice ale contactoarelor de
curent
alternativ......................................................................................................9
3. Variante constructive ale contactoarelor de curent alternative… ……10
3.1 Contactoare electromagnetice MOELLER ....................................10
3.2 Contactoare electromagnetice ELMARK .....................................12
3.3 Contactoare electromagnetice GANZ Kk.......................................13
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................14

2
 APARATE ELECTRICE AUTOMATE DE
CONECTARE ŞI PROTECŢIE DE JOASĂ TENSIUNE

Aparatele care serves la inchiderea şi deschiderea circuitelor

electrice, efectuând sau suprimând legăturile electrice dintre bornele
lor de intrare şi ieşire, se numesc aparate de conectare.
Aparetele de conectare sunt auromate când cel puţin una din
acţionări ( închidere sau dechidere ) poate avea loc automat. Obişnuit,
deschiderea este automată şi se realizează cu ajutorul protecţiilor, ce
acţioneză aparatul la apariţia unor deranjamente în intalaţii
( scutcircuite, suprasarcini, supratensiuni, scăderea tensiunii la borne,
etc. ).
Din categoria aparatelor automate de conectzare fac parte
contactoarele prevăzute cu relee de protecţie. [1

1. Contactoare electromagnetice
Contactorul electromagnetic este definit ca un aparat de
comutatie mecanică, acţionat altfel decât manual ( electromagnetic),
cu o singură poziţie de repaus, capabil să stabilească, să suporte şi să
întrerupă curenţi nominali şi curenţi mai mari decât curenţii nominali,
dar care apar în mod normal, cum sunt curenţii de pornire a
motoarelor electrice. Contactorul este destinat a efectua un număr
mare de comutaţii în sarcină ( spre exemplu 105...106 ) şi un număr încă
mai mare de comutaţii în sarcină (spre exemplu 107). După felul reţelei în
care funcţionează, contactorul poartă de numirea de contactor de
curent alternativ sau de curent continuu. Contactorul poate fi contruit
cu contactele principale normal deschise sau normal inchise. În acest
ultim caz se mai numeşte şi ruptor.[2]
Contactul normal deschis este contactul care se află deschis
când aparatul este în poziţie de repaus ( în absenţa excitaţiei, adică în
lipsa curentului în bibina de excitatţie a contactorului ). Acest contact
se va stabili, adică va deveni inchis, la apariţia excitaţiei.
Contactul normal închis este contactul care se află închis când
aparatul este în poziţie de repaus (absenţa excitaţiei). Acest contact se
va deschide la apariţia excitaţiei.[2]

Construcţia electromagnetică. Din punct de vedere contructic,

contactorul este alcătuit din următoarele elemente:
 Organul motor, consituit dintr-un electromagnet;

3
  Polii principali, reprezentaţi prin căile de curent în bobine,
conectate şi camera de stingere;
 Polii auxiliari, care cuprind bornele şi contactele normal
deschise şi normal închise necesare automenţinerii,
semnalizării şi interblocajului;

 Carcasa aparatului ca suport material pentru elemente active de la punctele

anterioare. [2]

Contactorul are deci rolul de a conecta un circuit sub acţiunea unei

comnezi şi de a menţine închis circuitul atâta timp cât durează
comanda .[1]

2.Contactoare electromagnetice de curent

alternativ
Aceste contactoare sunt destinate conectării motoarelor care
lucrează în regim intermittent ( conectări repetate de scurtă durată ),
pentru conectarea reostatelor de pornire şi pentru diverse comutaţii în
reţele de forţă şi iluminat de current alternatic.
Au bobina de acţionare alimentată în majoritatea cazurilor în
current alternative şi circuitul magnetic se execută din tole de 0,35
….1 mm grosime, pentru limitarea curenţilor turbionari.
Pentru amortizarea vibraţiilor armăturii datorită pulsaţiei forţei
de atracţie polii miezului sunt parţial ecranaţi cu spire în scurtcircuit.
La contactoarele acţionate cu electromagneţi în curent alternativ,
inductivitatea bobinei variind invers proporţional cu întrefierul, curentul
absorbit de bobină în momentul anclanşării ( când inductivitatea are
valoarea cea mai redusă ) poate lua valorii de circa 10 -15 ori mai
mare decât în cazul când armătura este complet atrasă la capăt de
sursă. Acest şoc de curent se micşorează treptat pe măsură ce
armătura se deplasează ţi atinge valoarea sa minima când întrefierul
are valoarea 0. raportul dintre şocul de curent şi valoarea minimă ( de
regim permanent ) depinde de întrefierul iniţial şi de forma circuitului
magnetic. Conectoarele cu şocuri mari de curent în momentul
anclanşării nu pot fi utilizate la frecvenţe mari de conectare, de aceea
bobinele de acţionare se recomandă a fi alimentate în curent continuu.
Se construisc în două variante, şi anume: cu miscare simplă de

4
translaţie ( cazul contactoarelor de curent alternatic în aer pentru
curenţi mici) şi cu mişcare dublă de translaţie ( cazul contactoarelor de
curent alternatic de curenţoi mari ). [3]

2.1 Contactorul cu mişcare simplă de translaţie

Schiţa de construcţie a acestui contactor este prezentată în fig.

2.1 Organul motor

Fig.2.1 Schiţa de construcţie a electromagnetului cu mişcare simplă de

translaţie

este un electromagnet monofazat cu spiră în scurtcircuit ( reperele 1,

2, 3 ). Resorturile antagonitste 4 asigură starea de repaus. Pe calea de
current 5 sunt plasate elemental fix de contact şi una din borne (A,B -

5
bornele aparatului pentru un pol ). Calea de curent are două locuri de
rupere, zone în care sunt plasate plăcile feromagnetice 6. piesele
mobile de contact sunt lipite (tare) pe puntea 7. Resortul 8, care
asigură forţa de apăsare în contact, este plasat în caseta 9.
Funcţionarea aparatului rezultă din schiţa constructivă.

Camera de stingere. Principiul aplicat în construcţia camerei de stingere este

efectul de nişe, asociat cu efectul de electrod. Prin efectul de nişe arcul
electric, dezvoltat între piesele de contact, este introdus în camera de
stingere şi apoi divizat într-un număr de segmente egal cu numărul de
intervale între plăcile feromagnetice sub forma literei V ( reperul 6 din
fig. 2.1 ). În acet mod apare efectul de electrod , adică deformare a
căderilor de tensiune la anod şi catod. Pentru arcul electric scurt
tensiunea de ardere este :

Ua= nαi
(2.1)

unde : n este numărul de intervale între plăcile feromagneticeş

αi ~ 25 V – tensiunea pe interval
Ua – tensiunea arcului electric.

Ca urmare, pentru a stinge arcul electric, ar fi necear ca :

Us < nαi (2.2 )

unde Us – este tensiunea sursei.

În realitate procesul de stingere este, pe de o parte, uşurat prin faptul

că, în curent alterntaiv, curentul trece prin valoarea zero şi, pe de altă
parte, îngreunat de apariţia tensiunii de restabilire, care are o
amplitudine mai mare decât tensiunea sursei. În vederea determinării
numărului de intervale între plăcile feromagnetice se acceptă unele
ipoteze simplificatoare. Astfel se admite un regim inductiv ca în fig 2.2,
a) şi ca tensiunea de arc are o valoare constantă din momentul
separării pieselor de contact până la stingerea arcului electric ca în
figura 2.2,b). Unghiul φ0, la acre se poate produce separarea pieselor de contact, este
aleator.

6
 Fig.2.2. Relativ la determinarea numărului de plăci
feromagnetice:
a) schema electrică; b) diagramele mărimilor electrice

Ecuaţiile de funcţionare ale circuitului, cu originea O1, sunt :

în absenţa arcului electric :

di1
Us = L
dt (2.3)
în prezenţa arcului electric:

di2
Us = L +Ua
dt (2.4)

Prin scăderea lui (2.4) din (2.3) se obţine :

di di f
Ua = L (i1 − i 2 ) = L
dt dt (2.5)
unde:

7
 Ua
t
if = i1 – i2 = L (2.6)
sau:
Ua U
i 2 = i1 − t = I sin(ωt + ϕ 0 ) − a t
L L (2.7)

Pentru a se aprecia valoarea tensiunii de restabilire este necesar

să se cunoască momentul trecerii prin zero a curentului. Pentru că în
acest moment apare tensiunea de restabilire. Îm relaţia (2.7) i2=0, sau

Ua
I sin(ωt1 + ϕ 0 ) = t
L (2.8)

din care rezultă:

Ua
ω.t1 = arcsin ω.t1 − ϕ 0
ωLI (2.9)

cu : x = ωt1 şi ωLI= Un, rezultă :

Ua
x = arcsin x − ϕ0
Un (2.10)

Valoarea lui x se determină numeric, prin iteraţii. În acest moment

( sau la acest unghi ) tensiunea de restabilire are valoarea:

Us = Ucos(ωt1 + φ0) (2.11)

În cazul regimului trifazat, cu neutrul izolat şi ţinând seamă de

factorul de oscilaţie, tensiunea de rstabilire pentru polul care întrerupe
primul este :

^ γ 1.5 2U n cos(ω.t1 + ϕ 0 )
Ur =
3 (2.12)
cu valoarea maximă pentru ωt1+φ0=π.
Pentru ca întreruprea să fie reuşită este necesar ca tensiunea de
ţinere ( de refacere a rigidităţii electrice ) Ud să fie mai mare decât
tensiunea de restabilire Ur, adică :

Ud > Ur (2.13)
Experimentul se observă că tensiunea de refacere a rigidităţii
dielectrice depinde de ionizarea de rest ( la trecerea curentului prin

8
zero ) şi acesta depinde de intensitatea curentului. Acest proces global
poate fi raportat la intervalul i între două plăci feromagnetice :

Udi> Uri (2.14)

Este de menţionat faptul că reuşita întreruperii depinde de
factorul de oscilaţie γ, dar şi de frecvenţ prprie de oscilaţie. În
instalaţiile de joasă tensiune această frecvenţă acuză valori relativ
mari, fiind cuprinsă între 18 kHz şi 100 kHz.
Din motivele menţionate este necesar să se cunoască valori
experimentale ale curentului limită întrerupt, în funcţie de tensiunea
pe interval, după cum se indică în fig. 2.3. , unde tensiunea este dată
în valoare efectivă şi include efectul factorului de oscilaţie şi al
frecvenţei tensiunii de restabilire. [2]

Fig. 2.3. diagrama I=f(Udi,),1- întrerupere dublă, 2- întrerupere

cuadruplă

Pe baza diagramei din fig.2.3 numărul de intervale îmtre plăcile

feromagnetice se calculează cu relaţia:

1.5U n
ni = k n k s
U di 3 (2.15)
unde s-a notat:
kn – factorul de neuniformitate a repartizării tensiuni de restabilire pe

9
 interval, kn~1,1;
ks – coeficient de siguranţă, ks ~ 1,1;

Conditii de închidere şi de
deschidere
Durata Numărul
Ic/Ie Ur /Ue Cos Durata de de
Categoria φ trecerii pauză cicluri de
curentului [s] [s manevră
AC-1 1,5 1,05 0,8 0,05 ]* 50
AC-2 4,0* 1,05 0,65 * 0,05 * 50
AC-3* 8,0 1,05 * 0,05 * 50
AC-4* 10,0 1,05 * 0,05 * 50
AC-5a 3,0 1,05 0,45 0,05 * 50
AC-5b 1,5* 1,05 0,05 60 50
AC-6a * * * * * *
urentul AC-6b * * * * * *
AC-7a 1,5 1,05 0,8 0,05 * 50
ategoria
plica?ia specific? AC-7b 8,0 1,05 0,05 * 50
lternativ AC-8a 6,0 1,05 0,05 * 50
AC-1 AC-8b 6,0 1,05 0,05 * 50
– tensiunea
Udi sau
arcini neinductive pe interval
slab inductive: cuptoaredin cufig 2.3, în funcţie de curentul limtă
rezisten?e
interrupt;
AC-2 Un – tensiunea nominală a reţelei ( între faze ).[2]
Motoare cu colivie: pornire, ?ntrerupere

AC-3
2.2 Categorii
Motoare cu colivie: intreruperea de utilizare
motoarelor lansate şi condiţii tehnice ale
contactoarelor de curent alternativ
AC-4
Motoare cu colivie: pornire, inversare de
Contactoarele mers, mers prin sunt clasificate internaţional
electromagnetice
mpulsuri (CEI, recomandarea 158/1 ) şi prin standarde de stat ( STAS 4479-74 )
după categoria de utilizare, ca în tabelul 2.1.
AC-5a Fiecărei categorii de utilizare îi corespund condiţii tehnice prin
omanda l?mpilor cu desc?rcare
care se stabileşte sarcina comutată, după cum arată tabelul 2.2 pentru
contactoarele de curent alternativ.
AC-5b Standardele mai prevăd şi clasa de uzură prin care se precizează
omanda l?mpilor cu incande?cen??
durata relativă de conectare şi numărul de conectări pe oră.
AC-6a Tabelul 2.1 : Categorii de utilizare a contactoarelor electromagnetice
omanda transfonnatoarelor
Tabelul 2.2 Capacitatea de închidere şi de deschidere la
AC-6b
contactoarele de curent alternetiv
omanda bateriilor de condensatoare

AC-7a
arcini u?or inductive pentru aparate casnice
10
AC-7b
Motoare pentru aparate casnice
 AC-8a
omanda motoarelor de compresor pentru frigider cu
earmare manual? dup? declan?are la suprasarcin?

AC-8b
omanda motoarelor de compresor pentru frigider cu rearmare automat? dup? declan?are la suprasarc

I – curentul stability măsurat ca valoare efectivă

Ic- curentul stability şi interrupt, măsurat ca valoare efectivă
Ie – curent destinat ( “assigne” )de folosire
U – tensiune aplicată
Ur – tensiune de rstabilire la frecvenţa industrială
Ue- tensiune destinată (“asigne”) de folosire la frecvenţă industrială.[3]

3. Variante constructive ale contactoarelor de curent

alternativ

3.1. Contactoare electromagnetice MOELLER

Firma Moeller produce diferite tipuri de contactoare

eletromagnetice printre care şi contactoare de curent alternativc pana la
In=25A, fig 3.1, care au datele de catalog prezentate în tabelul 3.1. [7]

11
Fig.3.1 Contactor electromagnetic DILM17 (Moeller)

Tabelul 3.1. Contactoare de forţă DIL

Curent de Putere nominală maximă Curent Tip
lucru nominal în regim AC3 [kW] termic
convenţio
nal

Ie [A] 220V,230V 380V, 400V 660V,690 V [A]

6,6 1,5 3 3 22 DILEEM
8,8 2,2 4 4 22 DILEM
7 2,2 3 3,5 22 DILM7
9 2,5 4 4,5 22 DILM9
12 3,5 5,5 6,5 22 DILM12
17 5 7,5 11 40 DILM17
25 7,5 11 14 45 DILM25

3.2 Contactoare electromagnetice ELMARK

12
 Contactoareте от seria LT1 - Dxx ( figura 3.2 )sunt destinate
pentru comanda circuitelor electrice cu curent alternativ nominal de la
9 până la 95А. Clemele de conexiune sunt executate din cupru pur şi
galvanizate cu 80% AgSnO. Miezul magnetic este fabricat din oţel aliat
de tip 360, iar partea mobilă la care sunt fixate sistemele de contact -
din bachelită, ceea ce oferă o stabilitate mare a caracteristicilor de
curent, anduranta electrică de 1000 000 cicluri, andurantă mecanica
de 10 000 000 cicluri. Puterea disipata de pol este pana la 13W.
Materialul plastic din care este confecţionată carcasa contactoarelor,
se caracterizează cu andurantă mecanica mare, ignifuga si rezistentă
la razele UV. Toate contactoare sunt proiectate în varianta cu trei
cleme de conexiune pentru curenţi nominali de la 9 până la 95 А şi cu
cleme auxiliare până la 32 А, câte un 1NO sau 1NC. Se pot livra
variante în funcţie de tensiunea bobinei de comandă de la 12 până la
400V AC, care poate varia între limitele de la 0.8 până la 1.15Un.
Tensiunea nominală de lucru la clemele de conexiune este până la
690V, 50/60Hz, iar stabilitate la tensiunea de impuls la carcasa din
plastic este 8 000V. La toate contactoarele din seria LT1-Dxx se mai poate asambla si
un bloc auxiliar.[8]

Figura 3.2 Contactor ELMARK LT1 D09 10

13
3.3 Contactoare electromagnetice GANZ Kk
În figura 3.3 sunt prezentate contactoare electromagnetice Gany Kk, iar în tabelul
3.2 datele tehnice ale acestora. [9]

Figura 3.3 Minicontactoare şi Contactoare Ganz Kk

Tabelul 3.2 Date tehnice contactoare şi minicontactoare Ganz Kk

Cod produs În caz de utilizare AC-3/400V Curent utilizare în AC-1 (A)
Putere Pe (Kw) Curent Ie (A)
MK 2-10; - 01 2.2 5 20
MK 4-10; - 01 4 8.5 20
DIL-K4-10; - 01 4 9 22
DIL-K5-10; - 01 5.5 12 25
DIL-K7-10; - 01 7.5 16 32
DIL-K11-10;- 01 11 23 32

14
 Bibliografie

1. Vasilievici A. “Aparate şi echipamente electrice, vol II”, Editura

M-S
1996
2. Hortipann G. „Aparate electrice de comutaţie, vol II”, Editura
Tehnica Bucuresti, 1996
3. Popescu L „Aparate electrice, vol II”, Editura Alma Mater ,Sibiu, 2007
4. Popescu L „Aparate electrice, vol I”, Editura Alma Mater ,Sibiu, 2007
5. Vasilievici A. “Aparate şi echipamente electrice”, Editura
Orizonturi Universitare, Timişoara, 2000
6. Popescu L „Instalaţii şi echipamente electrice”, Editura Alma
Mater, Sibiu, 2004
7. www.moeller.ro
8. www.elmark.ro
9. www.ganzkk.ro
10. www.ecursuri.ro
11. www.atelierulelectric.ro
12. Revista InfoElectrica

15