STUDIUL REGIMULUI NEUTRULUI CA FACTOR DE

ELECTROSECURITATE

1. Situaţii relative ale neutrului faţă de pământ

Punctul neutru al înfaşurărilor transformatoarelor şi generatoarelor cu conexiunea în Y, reprezintă un punct

median faţă de cele trei faze şi în regim normal el se găseşte la potenţialul pământului. In general, însă,
potenţialul punctului neutru faţă de pământ, poate lua orice valoare
Un rol esenţial asupra posibilităţilor de deplasare a punctului neutru îl are modul în care se realizează legătura
dintre punctul neutru şi pământ. Dacă se realizeaza o legătură electrică de o impedanţă oarecare între neutrul
transformatorului şi pământ, acesta va tinde să ,,ţina” potenţialul neutru egal cu cel al pământului.
Dacă nu se realizează nici o legatura a neutrului la pământ poziţia sistemului trifazat, inclusiv a neutrului
acestuia se va stabili la un potenţial ce depinde de ansamblul de legături electrice dintre sistemul trifazat şi
pământ şi de valoarea şi caracterul acestuia.
Din punct de vedere a poziţiei neutrului faţă de pămât se pot deosebi următoarele tipuri de reţele:
-reţele cu neutru izolat, ( fig. 1 a);

Fig. 1. Situaţii relative ale neutrului transfomatoarelor (sau generatoarelor) faţă de pământ ;
a –reţea cu neutru zolat; b –reţea cu neutrul compensat; c –reţea cu neutrul legat la pământ

-reţelele compensate, la care neutrul este legat la pământ prin bobine, curentul inductiv care circulă între
locul de defect şi bobină compensează substanţial componenta capacitivă a curentului de defect (fig. 1.b); în
cazul unei reţele corect compensate prin bobina de stingere, arcul electric de punere la pământ, în aer se stinge
spontan;

1
 -reţele cu neutrul legat la pământ, fie direct, fie printr-o rezistenţă sau reactanţă de valoare suficient de
mică (fig. 1.c). Reţelele cu neutru legat la pământ pot avea toate punctele neutre legate la pământ sau numai o
parte din ele.
Pentru a caracteriza gradul de legare la pământ al unei reţele într-un anumit punct, se utilizeaza coeficientul de
legare la pământ Kp al reţelei trifazate. Acest coeficient caracterizează în general condiţiile de legare la pământ
ale unei reţele.
Alegerea modului de tratare a neutrului reţelei este o problemă complexă, legată de mai mulţi factori, dintre
care, determinant, este modul de comportare al reţelei la puneri la pământ.
Modul de tratare a neutrului reţelei trebuie să contribuie la lichidarea cât mai rapidă a arcului de punere la
pământ, dacă este posibil, fară a se întrerupe alimentarea consumatorilor.
In continuare se vor studia caracteristicile fiecarui mod de tratare a neutrului.

1.1. Reţea cu neutru izolat

Se consideră reţeaua din fig.2 cu neutru izolat în care se reprezintă capacităţile concentrate, echivalente între
faze (Cc) si faţă de pământ (CP)

Fig. 2. Reţea cu neutrul izolat faţă de pământ

In regim normal de funcţionare linia este încărcată cu curenţii de sarcină (I aS, IbS, IcS) şi curenţii capacitivi de
încărcare a capacităţilor naturale între faze şi între faze şi pământ. Datorită sistemului de capacitate presupus
simetric, potenţialul neutrului transformatorului nu este identic cu potenţialul pământului P (diagrama cu linie
continua din fig. 3)

Fig. 3. Deplasarea tensiunilor şi a neutrului în cazul unei puneri la pământ

2
 Dacă una din faze ajunge la pământ (punctul k, fig.2) valorile tensiunilor şi ale curentilor se schimbă. In acest
regim se vede că neutrul transformatorului N se va găsi faţă de pământ la tensiunea U’’ f (în realitate diferă puţin
de aceasta prin căderea de tensiune determinată de curenţii capacitivi pe impedanta infăşurării şi a fazei c), care
este chiar tensiunea faţă de pământ a fazei c din regimul normal. La fel şi tensiunea celorlalte faze se deplasează
cu aceeaşi valoare faţă de pământ (deplasare care se suprapune peste tensiunea acestor faze faţă de neutru,
existentă la regim normal); astfel ele ajung la tensiuni de valoare 3U f faţa de pământ (vârfurile a’ , b’ , c’ din
figura 3). In acest caz se observă că valoarea coeficientului de legare la pământ este:
U f sanatoasa 3 U fn
Kp=  100   100  100%
Un Un

Dacă se ţine cont de reprezentarea uniformă a capacităţilor fazelor, distribuţia curenţilor este liniară. Deoarece
neutrul este izolat, curenţii de punere la pământ au valori relative mici şi ei nu periclitează instalaţiile. Singurul
dezavantaj rămâne creşterea tensiunilor fazelor sănătoase faţă de pământ, ceea ce suprasolicită instalaţia.
Dacă se neglijează reactanţele de dispersie ale transformatoarelor şi impedanţa liniei (mult mai mici decât
impedanţa capacitivă), rezultă că cele trei capacităţi C p sunt în paralel (fig. 2) şi valoarea curentului capacitiv
suplimentar de punere la pământ se obţine:
I p  3U f C p  3UC p
Deci curentul de punere la pământ este de trei ori mai mare decât curentul capacitiv la pământ al unei faze la
regimul normal.
Puterea reactivă corespunzatoare este:
Q  U 2C p ( capacitivă )
In aceste relaţii, Cp reprezintă capacitatea faţă de pământ a unei faze, a tuturor liniilor ce sunt conectate la
secundarul transformatorului sau la bornele generatorului.

1.2. Reţea cu neutrul legat la pământ

In cazul reţelelor cu neutrul legat la pământ, se disting:

-reţele cu neutrul legat efectiv la pământ, al căror coeficient de legare la pământ nu depăşeste 80%;
-reţele cu neutrul legat neefectiv la pământ, într-un loc determinat, caracterizate prin valori ale
coeficientului de lagare la pământ care depăşesc valoarea de 80%.
Dacă la o astfel de reţea, se stabileste o legatură la pământ (fig. 4), prin aceleaşi metode ca şi la reţeaua cu
neutru izolat, se pot obţine curenţii suplimentari ce iau naştere sub acţiunea tensiunii U’’f .

Fig. 4. Reţea cu neutrul legat la pământ şi cu legătură (punere) la pământ.

Se observă din figură că se formează două circuite închise (în cazul mai general se formeaza atâtea circuite
închise câte neutre sunt legate la pâmânt, în reţelele legate galvanic cu punctual K). Curentul ce ia naştere în
fiecare circuit este determinat de reactanţele de dispersie ale transformatorului si impedanţele liniei si ale solului.
Deoarece între neutrul transformatorului şi pământ există o legatură metalica, potenţialul neutrului este ţinut

3
riguros la potentialul pămăntului. Din acest motiv, potenţialul fazelor sănătoase faţă de pământ rămâne la
valoarea tensiuniide fază, iar faza cu legatură la pământ este practic la potenţialul pământului.
Valoarea curentului de scurtcircuit este mult influenţată de conexiunea şi construcţia transformatoarelor, care
determină valori diferite pentru reactanţele homopolare.
Uneori curentul de scurtcircuit monofazat este mai mare decât curentul de s.c. trifazat, pe baza căruia se aleg
majoritatea aparatelor din reţea. De aceea, pentru limitarea curentului de s.c. monofazat la valoarea celui trifazat,
nu se leagă toate neutrele transformatoarelor la pământ.
Valoarea curenţilor de s.c. poate fi mult micşorată dacă se introduce pe legătura neutrului la pământ o rezistenţă
potrivit aleasă.

2. Efectele curentului de punere la pământ

Valoarae curentului capacitiv de punere la pământ la reţelele cu neutrul izolat poate lua valori însemnate (sute
de amperi) în reţelele închise şi mai ales în reţelele în cablu.
Astfel, dacă se exprimă tensiunea între faze a liniei în kV şi lungimea totală a liniilor racordate la secundarul
transformatorului în km, se obtine curentul de punere la pământ:
U l
PentruLEA : I p  n  A si pentru LES : I p  U nl  A
350 10
- Dacă acest curent de punere la pământ are valori suficient de mari (mai mari de 5A pentru LEA şi 10A
pentru LES), el determină o ionizare puternică a spaţiului de arc şi ca urmare arcul nu se stinge definitiv la
trecerea spontană prin zero;
- Alt mare dezavantaj al curentului de punere la pământ este faptul ca la locul de punere la pământ el
determină căderi de tensiune periculoase pentru persoanele sau animalele din apropiere;
- Arcul determinat de curentul de punere la pământ poate distruge izolaţia cablului, putând duce la un
scurtcircuit trifazat sau poate distruge izolatorii la LEA prin conturnarea acestora;
- Mentinerea punerii la pământ determină suprasolicitarea izolaţiei fazelor sănătoase.
Toate aceste dezavantaje ale punerii la pământ, în reţelele cu neutru izolat, elimină complet avantajele acestuia,
din care motiv trebuie luate măsuri de eliminare a lor.

3. Compensarea curenţilor capacitivi de punete la pamânt

3.1. Utilizarea bobinei de stingere (bobina Petersen)

Pentru eliminarea dezavantajelor ce le prezintă curenţii de punere la pământ, s-a propus conectarea la neutrul
transformatorului sau al generatorului ce alimentează reţeaua de medie tensiune, a unei bobine de valoare potrivit
aleasă (fig. 5.)

(fig. 5) Retea cu neutrul izolat, compensată.

Cei doi curenţi defazaţi faţă de tensiune cu 90˚ înainte, respectiv în urmă (fig. 6) se suprapun la locul de punere la
pământ , obţinându-se un curent rezultant (Ir) numit si curent rezidual:

4
 I r  Ib  I p ;
  

I 'f'
''
Ir  
 jU
f
3C

jL


Fig. 6. Diagrama fazoriala a curenţilor

Curentul rezultant prezintă urmatoarele caracteristici importante (fig. 6):

- este mult mai mic ca valoare decât curentul de punere la pământ, deci toate efectele neplăcute legate de
valoarea curentului (ionizarea puternică, distrugerea izolaţiei etc.) sunt diminuate;
- curentul rezultant (rezidual) este apropiat ca fază de tensiune, ceea ce favorizează în mare măsură
stingerea spontană a arcului (de aici denumirea de bobina de stingere) şi deci elimină pericolul reaprinderilor
repetate.
Pentru a micşora complet efectele curentului de punere la pământ, bobina se va alege astfel, încât curentul
rezultant sa fie nul:

Ur  I f 
 jU 3C p  0
''
1
de unde rezulta: L  X b  3C  X c
 f p
jL

După cum se observă, pentru aceste valori, s-a obţinut un circuit rezonant de curent pentru frecvenţa
fundamentală, între bobina de stingere şi sistemul celor trei capacităţi ale reţelei, în paralel.
Astfel frecvenţa proprie a acestui circuit este:
1
v  .
L3C p

Trebuie precizat că datorită rezistenţelor şi inductivităţilor prezente la diferite elemente ale circuitului nu se
poate obţine o compensare totală a curentului capacitiv, prin montarea bobinei şi astfel întotdeauna I r≠0 (a se
vedea şi fig. 6 şi tabelul următor).

Starea izolaţiei normala LEA: izolaţie poluată sau umeda

Tipul liniei LES: izolaţie îmbătrânită
LEA U=(15-35) kV 5% 10%
U=(60-110)kV 3% 10%
LES ( 2-4%) 10%

3.2. Avantajele folosirii bobinei de stingere

5
 Experienţa a arătat că cele mai serioase avarii pe liniile de medie tensiune au aparut în urma unei puneri la
pământ monofazate, care s-a extins ducând la scurtcircuite care cer deconectarea liniei. Daca neutrul reţelei este
tratat cu bobină de stingere si defectul este trecător, arcul se stinge imediat, linia putând funcţiona în continuare.
Prezenţa bobinei de stingere determină stingerea arcului electric atât la puneri la pământ accidentale cât si
la cele de durata şi astfel linia poate rămâne în funcţiune, chiar dacă una dintre faze ajunge la pământ. Pe langă
avantajul obţinut pentru consumatori, se micşorează numărul de ore de funcţionare ale întreruptoarelor şi deci şi
uzura lor.

3.3. Alegerea reactanţei bobinei de stingere

Dacă se urmăreşte anularea (teoretică) a curentului rezultant, se obţine un circuit rezonant. In regim
normal de functionare, dacă în circuitul rezonant L - 3C se aplică o tensiune, vor apare curenţi foarte mari
(limitaţi doar de rezistenţele din circuit) şi tensiunea pe fiecare element creşte foarte mult. Se obtine astfel o
deplasare a neutrului faţa de pământ, periclitând izolaţia liniei. In condiţii teoretice normale nu poate exista o
sursa de tensiune în acest circuit. In practică însă, din cauza inegalităţii capacitaţilor între faze, murdăririi inegale
a izolatoarelor, transformatoarelor de tensiune montate nesimetric etc. se poate produce o uşoară tensiune de
deplasare a neutrului faţă de pământ care poate genera curenţi foarte mari în momentul conectării bobinei de
stingere acordată la rezonanţă.
Din aceast motiv valoarea reactanţei bobinei se alege în aşa fel, încât curentul inductiv să nu compenseze
total curentul capacitiv de punere la pământ. Principial se poate funcţiona cu o subcompensare (I b<Ip) sau o
supracompensare (Ib>Ip).
Practic insă, se preferă o supracompensare iniţială de aproximativ (15-20)% din urmatoarele motive:
- curentul inductiv preluat de bobina de stingere se reglează în funcţie de curentul capacitiv de punere la
pământ al liniilor aflate în funcţiune;
- bobina de stingere se poate satura, ceea ce determină creşterea curentului absorbit. Dacă s-ar fi ales
I b  I p se putea ajunge la rezonanţă.
- în cazul când XL>XC, poate apare rezonanţa în momentul deconectării monofazate a liniei.
Din motivele aratate se va adopta:

1
X L  L  X c 
3C p
Pentru a nu apare curenţi prea mari în circuitul L-3C, înainte de conectarea bobinei la neutral
transformatorului, se va verifica dacă între neutru şi pământ nu există o tensiune prea mare.

2.4. Construcţia bobinei de stingere

Curentul care străbate bobina în timpul funcţionării ei este cu ceva mai mare decât curentul de punere la
pământ al reţelei la care e montată bobina. Puterea bobinei rezulta Sb≈Qb=Unf ∙ Ip.
Constructiv, bobina este asemanătoare unui transformator monofazat. Infăşurarea este executată pe un miez
introdus într-o cuvă şi răcit cu ulei de transformator.
Pentru a nu apărea armonici în curentul preluat de bobină, aceasta se dimensionează în cotul curbei de
magnetizare. Tot în scopul liniarizării caracteristicii tensiune-curent a bobinei miezul este prevăzut cu porţiuni de
întrefier. Deoarece bobina functionează un număr redus de ore, ea nu ajunge să atingă temperatura staţionară. Din
acest motiv se adoptă pentru înfăsurare o densitate de curent mult mai mare decat cea economică, în funcţie de
timpul cât se prevede ca reţeaua să funcţioneze cu punerea la pământ.
Astfel în unele reţele, odată cu semnalizarea punerilor la pământ, o echipă se deplasează pentru
remedierea defectului. Se admite funcţionarea în acest regim un timp mai lung sau mai scurt (0,5…2ore) după
importanta liniei, zona traversată etc. Dacă în acest timp nu se poate remedia defectul, reţeaua se deconectează.

6
 În alte reţele, cum sunt reţelele orăşeneşti, cu populaţie densă, nu se admite funcţionarea cu tensiunea
ridicată a fazelor sănătoase. În acest caz, după un timp scurt (ordinul minutelor), releele de timp comandă punerea
neutrului la pământ şi se deconectează reţeaua prin scutrcircuit fază-nul.
Lungimea reţelei în functiune se poate modifica; din acest motiv bobina este prevazută cu prize (7-10
trepte) ce permit modificarea curentului inductiv, în general de la simplu la dublu.
Pentru dimensionarea bobinei de stingere este necesar să se cunoască valoarea curentului de punere la pământ.
Din acest motiv, valoarea curentului capacitiv de punere la pământ trebuie determinată experimental. Pentru
determinarea experimentală a curentului capacitiv se folosesc diferire metode. Bobina de stingere trebuie
racordată la neutrul transformatoarelor cu reactantă homopolara mica (Y0/∆) pentru a putea realiza practic
condiţiile de compensare propuse. Puterea transformatoarelor si a generatoarelor la care se conecteaza bobina
trebuie sa fie destul de mare, astfel încat curenţii homopolari prin bobină să nu producă încalzirea exagerata a
înfaşurărilor.

2.5. Conectarea bobinei când neutrul nu este accesibil

In cazul când neutrul transformatorului (de exemplu la secundar are conexiunea în ∆) sau al generatorului
nu este accesibil, este necesar sâ se utilizeze montaje speciale pentru compensarea curenţilor capacitivi, ca de
exemplu utilizarea transformatorului Bauch. Acest transformator se bobineaza pe un miez cu cinci coloane.
Secundarul lui este în triunghi deschis şi alimentează o bobină de reglare. La regim normal de funcţionare în
circuitul secundar tensiunea electromotoare rezultantă este nulă şi nu există curent, chiar dacă bobina secundară
este în circuit. In cazul unei puneri la pământ sub actiunea tensiunii U’’ f (fig. 7) primarul transformatorului este
parcurs de un sistem de curenţi homopolari ce se închid prin locul de punere la pământ. In secundar se induc
tensiuni electromotoare şi dacă circuitul este închis, ia naşere un curent ce tinde să anuleze fluxul primar.
Valoarea curentului primar absorbit, şi deci şi a curentului inductiv la locul de punere la pământ, se poate regla în
limite largi cu ajutorul bobinei de reglare, la valoarea dorită.

Fig. 7. Folosirea conectarii prin transformator Bauch

Transformatorul Bauch prezintă dezavantajul că necesită consum mare de fier (miez cu cinci coloane);
dimensionarea miezului trebuie efectuată pe baza tensiunii între faze ce apare la o punere la pământ; consumul
suplimentar de fier pentru bobina de reglaj, cât şi consum mare de cupru datorită înfăşurării bobinei de reglaj.

7
Bibliografie:
1. Ovidiu Crişan - Sisteme electroenergetice. Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti, 1979