CONCEPTE FUNDAMENTALE PRIVIND BILANŢURILE ENERGETICE1

1.1. Definirea generală şi scopul întocmirii şi analizei bilanţului energetic

1.1.1. Bilanţul energetic - fie sub formă de bilanţ energetic propriu-zis sau cantitativ, fie sub
formă de bilanţ exergetic sau calitativ şi, în special, sub ambele forme luate împreună - este
instrumentul de studiu prin care se analizează procesele de transformare a energiei, care au loc
în conturul unui proces de producţie materială sau în conturul unei părţi componente a lui.
Bilanţurile energetice se întocmesc pentru un agregat, o secţie, un proces tehnologic
sau o întreprindere în ansamblul său. Ele au scopul de a determina consumurile de energie din
cuprinsul conturului procesului analizat şi de a evidenţia detaliat aceste consumuri în
componente utile şi pierderi. Bilanţul constituie astfel un document tehnic fundamental,
respectiv suportul tehnic concret şi real de analiză a mărimii componentelor de pierderi şi a
posibilităţilor de eliminare sau de reducere la maximum posibil a acestora, în scopul obţinerii
unor indici tehnico-economici şi energetici optimi.
Întocmirea şi analiza bilanţurilor energetice cantitative şi calitative constituie cea mai
eficientă metodă de identificare a posibilităţilor de raţionalizare şi economisire a energiei de
toate formele şi, în acelaşi timp, baza reală de stabilire a măsurilor tehnico-organizatorice de
economisire a energiilor de orice formă, pentru creşterea randamentului de utilizare a
acestora, atât pe ansamblul agregatelor şi instalaţiilor procesului tehnologic cuprins în
conturul bilanţului, cât şi pe părţile lui componente.
Bilanţul energetic, ca metodă tehnico-ştiinţifică de investigaţie a procesului de
producţie materială, constituie o metodă particulară de analiză a valorii procesului de
producţie, respectiv de analiză a valorii produsului industrial realizat, în care conceptul de
„valoare” este înlocuit prin conceptul de „energie”.
Modelul matematic al bilanţului energetic propriu-zis exprimă principiul conservării
energiei, iar modelul matematic al bilanţului exergetic exprimă, pe lângă principiul
conservării energiei, şi pe acela al degradării energiei în transformările ireversibile.

1.1.2. Bilanţurile energetice servesc în principal la:

a) Proiectarea obiectivelor noi sau reconstruirea celor existente, şi anume pentru :
- fundamentarea alegerii celor mai raţionali purtători de energie, a parametrilor lor
optimi şi a sistemelor optime de alimentare cu energie de diferite forme ;
- determinarea cantitativă a resurselor energetice secundare şi fundamentarea alegerii
celor mai raţionale direcţii pentru recuperarea şi folosirea acestora ;
- preliminarea consumurilor specifice de energie de toate formele.
b) Ridicarea calitativă a nivelului de exploatare tehnică (energetică şi tehnologică) a
agregatelor şi instalaţiilor din obiectivele în funcţiune, prin :
- determinarea cantitativă şi analiza diverselor componente şi categorii de consumuri
utile şi pierderi de energie de toate formele, inclusiv a resurselor energetice secundare, pe
ansamblul instalaţiilor şi pe părţi componente ;
- fundamentarea stabilirii ansamblului de măsuri tehnico-organizatorice pentru
reducerea maximă a pierderilor - şi uneori a componentelor considerate utile - şi mărirea, până
la valoarea optimă, a randamentului de utilizare a energiei de toate formele, pe ansamblul
instalaţiilor şi pe părţile lor componente, inclusiv a alegerii celor mai eficiente direcţii de
recuperare a resurselor energetice secundare şi a valorilor optime ale parametrilor energetici şi
tehnologici ce trebuie realizaţi în exploatare ;
- fundamentarea, pe baza măsurilor mai înainte prevăzute, a normelor de consum
energetic.
1
Vezi şi [32, 51 şi 53]
 c) Omologarea şi recepţia instalaţiilor şi utilajelor de producere, transformare şi
utilizare a energiei de toate formele, prin punerea în evidenţă a diferitelor componente de
consumuri utile şi de pierderi energetice, în vederea stabilirii indicatorilor de consum
energetic şi a randamentelor de utilizare a energiei de toate formele, precum şi a comparării
valorilor efectiv realizate cu cele din proiect sau contractuale.

1.2. Prevederi privind obligativitatea întocmirii şi analizei bilanţurilor energetice,

cuprinse în legi şi alte acte normative

1.2.1. În vederea folosirii cât mai raţionale a energiei de toate formele, prin art. 16
al legii nr. 14/1971 privind aprovizionarea tehnico-materială şi gospodărirea fondurilor fixe,
se prevede că toate unităţile economice sunt obligate să întocmească ,,programe anuale şi de
perspectivă, pe baza bilanţurilor energetice ce vor fi elaborate şi actualizate în fiecare an, atât
pe ansamblul unităţilor cât şi pe principalele procese şi instalaţii mari consumatoare” de
energie de toate formele. În sensul legii, prin „elaborare” a unui bilanţ trebuie înţeleasă întoc-
mirea sa completă, cu efectuarea tuturor măsurărilor aferente, iar prin „actualizare în fiecare
an” trebuie înţeleasă corectarea anuală a bilanţului elaborat, în funcţie de măsurile tehnico-
organizatorice de economisire a energiei de toate formele, nou stabilite pentru anul respectiv,
şi de noile sarcini anuale de producţie. Bineînţeles, „elaborarea” trebuie repetată cu o anumită
periodicitate, în funcţie de importanţa consumurilor energetice ale fiecărei unităţi economice,
ale fiecărui proces şi instalaţii mare consumatoare de energie.

1.2.2. În momentul de faţă, o precizare oficială a periodicităţii de elaborare a

bilanţurilor energetice şi a tipurilor de bilanţuri energetice ce trebuie elaborate există numai
pentru unităţile cu caracter industrial şi similar care depăşesc anumite consumuri energetice ;
ea este dată în „Normativul E(2-|-7)-70 privind metodica de întocmire şi analiză a bilanţurilor
energetice în întreprinderile industriale şi similare” emis de fosta „Inspecţie generală
energetică” din Ministerul Energiei Electrice 2, precum şi alte prescripţii [32-37] privind
elaborarea şi analiza bilanţurilor energetice pentru diverse tipuri de agregate, emise de acelaşi
for.
1.2.2.1. Prin Normativul E(2+7)-70 se prevede că dispoziţiile sale sunt obligatorii
pentru orice unitate industrială sau similară, care se încadrează cel puţin în una din
următoarele condiţii :
- are un consum anual de energie electrică — din exterior sau din producţie proprie —
de 2.000.000 kWh sau mai mare ;
- are un consum anual de energie termică — din exterior sau din producţie proprie —
de 1 000 Gcal sau mai mare ;
- are un consum anual de combustibil — din exterior sau din producţie proprie — de 1
500 t c.c. sau mai mare, inclusiv consumul centralelor electrice şi termice proprii, dar exclusiv
echivalentul consumului din resurse energetice secundare combustibile rezultate din producţia
proprie a unităţii ;
- are un consum anual cumulat de combustibil, energie termică şi energie electrică,
exprimat în echivalent de energie primară, de 2.000 t c.c. sau mai mare; acest consum cumulat
Wechiv se calculează pe baza relaţiei:

2
Azi „Inspecţia pentru controlul gospodăririi combustibililor şi energiei” din „Inspectoratul
General de Stat pentru controlul gospodăririi fondurilor fixe, combustibililor şi energiei şi pentru
verificarea instalaţiilor sub presiune şi de ridicat”, din cadrul Ministerului Aprovizionării Tehnico-
materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe.
 1 é Qet ext æ Eee ext Eee CHEp öù
Wechiv = B + ê + 860 × ç + ÷ú, t.c.c. (1.1)
ç ÷
7 × 10 6 êëh et ext è h ee ext h ee CHEp øúû
în care : B este consumul anual de combustibil al întreprinderii, exprimat în t.c.c, indiferent de
provenienţa combustibilului — din exterior sau din producţie proprie — inclusiv consumul de
combustibil pentru producerea energiei termice şi electrice în centrale termice şi electrice
proprii, dar exclusiv echivalentul resurselor energetice secundare combustibile rezultate din
producţia proprie şi consumate în unitate în orice scop sau vândute altor unităţi;
Qet ext şi Eee ext - cantităţile anuale de energie termică, în kcal, respectiv de energie
electrică în kWh, procurate din exteriorul unităţii şi consumate de unitatea respectivă;
Eee CHEp - cantitatea anuală de energie electrică în kWh produsă de centralele
hidroelectrice proprii ale unităţii şi consumată în unitatea respectivă;
ηee CHEp- randamentul mediu cu care se produce energia electrică în centralele
hidroelectrice proprii ale unităţii ;
ηet ext şi ηee ext - randamentele medii cu care se produce energia termică, respectiv
energia electrică, în sursele exterioare din care provine Qet ext respectiv Eee ext.
Conform Normativului E (2 + 7)-70 se ia convenţional ηee ext = 0,285.

1.2.2.2. În ceea ce priveşte periodicitatea şi tipurile de bilanţ ce trebuie elaborate

de unităţile economice care se încadrează în una sau mai multe din condiţiile arătate mai
înainte la punctul 1.2.2.1, Normativul menţionat prevede :
a) Obligativitatea elaborării de bilanţ electric pentru :
- ansamblul fiecărei unităţi economice cu un consum anual de energie electrică de
500.000 kWh sau mai mare, indiferent dacă energia provine din exteriorul unităţii sau din
producţia ei proprie ;
- fiecare secţie sau instalaţie, respectiv pentru fiecare agregat, care are un consum
anual de energie electrică, procurată din exteriorul unităţii, secţiei sau instalaţiei ori
agregatului sau din producţia proprie a acestora de 300.000 kWh sau mai mare pe secţie sau
instalaţie, respectiv de 250.000 kWh sau mai mare, pe agregat.
b) Obligativitatea elaborării de bilanţ termic în toate cazurile analoage celor de la
punctul a, când consumul de energie termică este de 200 Gcal sau mai mare pe total unitate
economică, respectiv de 100 Gcal sau mai mare pe secţie sau instalaţie, respectiv de 75 Gcal
sau mai mare pe agregat.
c) Obligativitatea elaborării de bilanţ de combustibil, pentru :
- ansamblul fiecărei unităţi, când consumul său anual de combustibil, inclusiv cel al
centralelor electrice si termice proprii ale unităţii, indiferent de provenienţa combustibilului
(din exterior sau din producţia proprie), dar fără luarea în considerare a resurselor energetice
secundare combustibile din producţia proprie a unităţii, este de 250 t c.c. sau mai mare ;
- fiecare secţie sau instalaţie, respectiv pentru fiecare agregat, având un consum anual
de combustibil, din producţia proprie a secţiei sau instalaţiei, respectiv a agregatului, sau din
exteriorul acestora, inclusiv consumul pentru producerea energiei electrice şi termice prin
centrale electrice şi termice proprii, ale secţiei sau instalaţiei considerate, dar exclusiv
consumul din resurse energetice secundare combustibile rezultând din producţia proprie a
secţiei sau instalaţiei, respectiv a agregatului, de 200 t c.c. sau mai mare pe secţie sau pe in-
stalaţie, respectiv de 150 t c.c. sau mai mare pe agregat.
d) Obligativitatea elaborării bilanţului de aer comprimat ori de câte ori capacitatea
compresoarelor de aer comprimat este de 50 Nm3/min pe unitatea economică, secţie sau
instalaţie ori agregat.
e) Obligativitatea reelaborării bilanţurilor pe ansamblul fiecărei unităţi economice,
prevăzute mai înainte la punctele a-d, la următoarele intervale maxime :
- 2 ani pentru Wechiv depăşind 50.000 t c.c./an ;
- 3 ani pentru Wechiv cuprins între 15.000 şi 50.000 t c.c./an ;
- 5 ani pentru Wechiv mai mic de 15.000 t c.c./an.
f) Obligativitatea reelaborării bilanţurilor pe secţiile, instalaţiile şi agregatele
importante, prevăzute la punctele a-d, cu aceeaşi periodicitate ca bilanţurile pentru ansamblul
unităţii din care fac parte; excepţie fac secţiile, instalaţiile şi agregatele pentru care, prin
prescripţii specifice, se prevăd perioade mai scurte, în care caz reelaborarea bilanţurilor
respective trebuie făcută la aceste din urmă perioade. De exemplu, prescripţiile specifice
apărute până acum prevăd pentru cuptoare industriale consumând combustibil, 3 ani, când
consumul unui cuptor este cuprins între 100 şi 500 kg c.c./h şi 2 ani când consumul este mai
mare de 500 kg c.c./h.
g) Dacă în cadrul unei unităţi apar modificări principale (amplificări importante,
schimbări importante ale proceselor tehnologice etc.) între termenele prevăzute la punctele e
şi f pentru reelaborarea bilanţurilor, este obligatoriu să se elaboreze bilanţuri noi (pe
ansamblul unităţii şi pe părţile în care au apărut modificările) în termen de maximum un an de
la data apariţiei modificărilor.
h) La stabilirea tipurilor de bilanţuri ce trebuie elaborate şi a termenelor de actualizare
a lor, trebuie să se aibă în vedere şi problemele legate de stabilirea normelor de consum
energetic şi a consumurilor specifice energetice efectiv realizate.

1.2.3. În ceea ce priveşte elaborarea de bilanţuri energetice cu ocazia proiectării

de noi obiective sau de reconstrucţie a celor existente, Normativul E(2 + 7)—70 prevede
obligativitatea acestei elaborări în aceleaşi condiţii ca pentru obiectivele în funcţionare şi
enunţate mai înainte la § 1.2.2.2. a-d, iar pentru cazul în care în cadrul obiectivelor noi sau
care se reconstruiesc există procese energointensive în care au loc transformări termodinamice
importante sau reacţii exotermice importante, precum şi în cazul obiectivelor cu un consum de
combustibil (exclusiv consumul aferent centralelor electrice şi termice proprii şi exclusiv
echivalentul resurselor energetice secundare din producţia proprie consumate de unitate) mai
mare de 25 000 t c.c./an se prevede obligativitatea elaborării nu numai a bilanţurilor energe-
tice cantitative, ci şi a bilanţurilor exergetice, în condiţiile prevăzute la punctele a-d.

1.3. Noţiuni preliminare

1.3.1. Orice bilanţ energetic se referă la un anumit obiect de producţie sau la un anumit
sistem de producţie şi este caracterizat de un anumit contur.

1.3.1.1. Obiectul de producţie este un element al unei instalaţii productive care are o funcţie
independentă şi pentru care se poate elabora un bilanţ energetic aparte.
Sistemul de producţie este un ansamblu de obiecte de producţie legate prin
amplasament, funcţiuni şi timp de funcţionare şi care serveşte la realizarea unei sarcini de
producţie.
Delimitarea noţiunii de obiect de producţie de cea de sistem de producţie nu este
categorică, depinzând de unghiul de vedere în raport cu sarcina de producţie. În acest sens, de
exemplu, un agregat component al unei linii tehnologice constituie un obiect de producţie
când este privit în cadrul liniei tehnologice — care constituie, în acest caz, un sistem de
producţie — dar acelaşi agregat este un sistem de producţie în raport cu elementele
componente ale sale; analog, o linie tehnologică este obiect de producţie în cadrul secţiei sau
întreprinderii din care face parte — care constituie atunci un sistem de producţie — dar linia
respectivă este ea însăşi un sistem de producţie în raport cu agregatele care o compun, caz în
care aceste agregate formează obiecte de producţie, faţă de linia tehnologică considerată.
Rezultă, în sensul prevederilor din Normativul t(2+/>—70, expuse mai înainte la §
1.2.2, punctele a-c, că o unitate (întreprindere) poate fi considerată, fie un obiect de producţie
când nu este obligatorie elaborarea şi nici nu se elaborează vreun bilanţ energetic pentru nici o
secţie, instalaţie sau agregat component, fie ca sistem de producţie când există obligaţia — ori
se doreşte elaborarea — unuia sau mai multor bilanţuri pe secţii, instalaţii ori agregate
componente ale întreprinderii. În mod cu totul analog, o secţie sau o instalaţie poate constitui,
fie un obiect, fie un sistem de producţie.

1.3.1.2. Conturul unui bilanţ este suprafaţa închisă care cuprinde limitele faţă de care
se consideră intrările şi ieşirile de energie şi care închide în interiorul său întregul obiect sau
sistem de producţie la care se referă bilanţul şi numai acest obiect sau sistem. Conturul unui
bilanţ coincide deci cu conturul fizic al obiectului sau sistemului de producţie la care se referă
bilanţul.
La stabilirea obiectelor sau sistemelor de producţie pentru care se fac bilanţuri şi la
stabilirea contururilor acestora, trebuie să se ţină seama şi de problemele legate de stabilirea
normelor de consum şi a consumurilor energetice efectiv realizate.

1.3.2. Normativul E(2+7)-70 prevede că dacă un obiect sau un sistem de producţie

pentru care urmează a se elabora bilanţuri energetice, conţine centrale termice, centrale
electrice sau instalaţii de recuperare de resurse energetice secundare generate în cadrul obiec-
tului sau sistemului de producţie respectiv, atunci, în afara bilanţurilor pe ansamblul acelui
obiect sau sistem de producţie, este obligator să se elaboreze şi bilanţuri separate, pentru:
- ansamblul obiectului sau sistemului de producţie în cauză, dar exclusiv centralele
termice şi electrice şi instalaţiile de recuperare menţionate;
- după caz, în conformitate cu cele arătate mai înainte la § 1.2.2.2, punctele a-d, pentru
fiecare din centralele termice sau pentru ansamblul acestora şi, analog, pentru fiecare din
centralele electrice sau pentru ansamblul acestora ;
- pentru instalaţiile de recuperare de resurse energetice secundare generate de obiectul
sau sistemul de producţie în cauză.
Pentru crearea posibilităţii de adâncire cât mai mare a analizei unui bilanţ energetic —
şi deci pentru sporirea eficienţei acţiunii de îmbunătăţire a acestuia — este necesar ca
prevederile precedente să fie înţelese în mod larg, în sensul efectuării de bilanţuri pe contur
separate şi pentru instalaţiile în care o fostă resursă energetică secundară este utilizată pentru
creşterea randamentului însăşi al agregatului care a generat-o (cum este cazul instalaţiilor de
preîncălzire a aerului de combustie folosit de un agregat, prin gazele de ardere provenite din
acest agregat). Pentru aceleaşi considerente, şi întrucât la cuptoare bilanţul pe spaţiul de lucru
indică în mod direct consumul de energie şi factorii care îl influenţează, este util să se facă
bilanţuri separate pe conturul spaţiului de lucru, pe conturul recuperatorului preîncălzitor de
aer, pe conturul camerelor regeneratoare şi pe conturul cazanelor recuperatoare, precum şi pe
conturul mare care le include pe toate cele enumerate anterior.

1.3.3. În bilanţurile energetice se iau în consideraţie toate formele şi purtătorii de

energie care intră şi ies din conturul bilanţurilor respective.
Formele de energie principale ce intervin în bilanţurile energetice sunt: energia
chimică legată, energia nucleară, energia electrică, energia mecanică, căldura (din care cea
cuprinsă în abur şi apă caldă ori fierbinte poartă denumirea de energie termică) şi energia
electromagnetică radiantă (în principal energia luminoasă şi energia undelor electromagnetice
emise de posturile de radio, televiziune, telegrafie fără fir). Din aceste forme de energie cea
mecanică şi cea electromagnetică radiantă nu apar ca atare în bilanţuri ci, după caz, sub formă
de energie din care provin sau în care se transformă.
Purtătorii de energie care intervin în mod practic în bilanţurile energetice sunt:
combustibilii nucleari, toate celelalte feluri de combustibili (ca purtători de energie chimic
legată), orice materiale purtătoare de căldură (între care aburul şi apa caldă sau fierbinte, ca
purtători de energie termică), energia electrică, precum şi orice materiale care posedă energie
de presiune (de exemplu, aerul comprimat), energie cinetică ori energie potenţială.
1.3.4. De remarcat că în afară de purtătorii de energie care sunt introduşi în contur cu rol
energetic propriu-zis sau sunt special produşi în contur şi ies din contur ca atare, însăşi unele
materiale introduse în contur cu scop tehnologic (cum sunt: materiile prime, materia
lele auxiliare, semifabricatele) precum şi unele materiale ieşite din contur (ca rezultat util sau
ca rebut ori deşeu al procesului sau proceselor tehnologice ce au loc în conturul bilanţului
energetic), sunt, în multe cazuri, purtători de energie, cel mai adesea de căldură sensibilă şi
sub formă de energie chimic legată (prin elementele chimice intrate, care, în cadrul procesului
tehnologic din contur, dau naştere la reacţii chimice exoterme sau endoterme, precum şi — în
cazul materialelor ieşite din contur — sub formă de combustibili). Având în vedere acest
lucru este necesar ca în paralel cu elaborarea unui bilanţ energetic să se elaboreze pe acelaşi
contur şi bilanţul de materiale care reprezintă principiul conservării materiei şi se exprimă
prin relaţia:
S Mi = S Me (1.2)
in care ΣMi, respectiv ΣMe reprezintă suma greutăţilor tuturor materialelor intrate în contur,
respectiv suma greutăţilor tuturor materialelor ieşite din contur.
Această din urmă sumă se compune la rândul ei din două sume:
å M e =å M u + å M p (1.3)
în care ΣMu respectiv ΣMp reprezintă suma greutăţilor tuturor materialelor ieşite din contur
sub forma produselor utile ale procesului sau proceselor tehnologice ce au loc în contur,
respectiv suma greutăţilor materialelor ieşite din contur ca deşeu sau rebut (deci ca material
pierdut în raport cu cel util).
Ţinând seama de relaţia (1.3), relaţia (1.2) devine
å M i =å M u + å M p (1.4)
De remarcat că părţile componente ale termenului ΣMu pot fi purtătoare de energie
care în bilanţul energetic pot apărea după caz, între componentele de energie utilă sau în
componentele de pierderi de energie, în timp ce părţile componente ale termenului ΣMp pot
constitui purtători de energie care în bilanţul energetic pot să apară numai în componentele de
pierderi energetice.

1.3.5. Consumul total de energie (ca şi consumul total de materiale), precum şi

consumurile specifice de energie şi randamentele energetice ale unui obiect sau sistem de
producţie depind între altele :
a) De gradul de încărcare (productivitatea, sarcina) la care lucrează; variaţia cu gradul
de încărcare este întotdeauna foarte importantă.
b) De unii parametri interni sau externi procesului (obiectului sau sistemului) de
producţie considerat (cum ar fi: calitatea materiilor prime, temperatura mediului ambiant,
sortimentele de produs realizate în cadrul procesului etc.).
Din această cauză, în vederea determinării bilanţurilor anuale, apare necesitatea ca
bilanţurile energetice (cât şi bilanţurile corespunzătoare de materiale) să se elaboreze, aşa cum
prevede Normativul E (2 + 7)-70, pe de o parte pentru :
- sarcina nominală;
- sarcina maximă, precum şi sarcina minimă ce se realizează (sau se prevede a se
realiza) în mod curent în exploatare ;
- sarcina medie anuală ce se realizează (sau se prevede a se realiza) în perioadele de
funcţionare efectivă; sarcina medie anuală se calculează prin împărţirea producţiei anuale la
timpul de funcţionare efectivă din timpul unui an;
- sarcina zero (mersul în gol) ;
şi, pe de altă parte, pentru câteva mărimi caracteristice (mărimile limită, medie, normală etc.),
ale acelor parametri menţionaţi la punctul b care influenţează în mod sensibil consumurile
energetice.
Normativul E(2+7)-70 prevede că atunci când, la elaborare de bilanţuri reale nu se pot
crea condiţiile necesare executării lor la sarcinile nominală maximă, minimă şi medie anuală,
se efectuează bilanţuri pentru cel puţin trei mărimi ale sarcinii, în limitele normale de variaţie
a acesteia, cu excepţia cazului când obiectul sau sistemul de producţie lucrează cu sarcină
practic constantă, caz în care se admite ca bilanţurile în sarcină să se elaboreze numai pentru
sarcina menţionată.

1.3.6. Elementele bilanţurilor energetice se determină :

- pe bază de măsurări efectuate special;
- pe bază de elemente statistice rezultate din măsurări de exploatare curentă din
perioadele anterioare elaborării bilanţului;
- pe bază de calcule teoretice;
- pe bază de date din literatura de specialitate şi pe bază de oferte şi documentaţii
tehnice privind instalaţiile în cauză;
- pe bază combinată a căilor expuse mai sus.
Căile cele mai indicate pentru stabilirea elementelor diverselor categorii de bilanţuri
rezultă din indicaţiile date mai departe, în special în cap. 2.