STUDIUL CIRCUITULUI SERIE RLC.

REZONANTA SERIE

1. Scopul lucrării

Se prezintă experimental circuitul RLC, cu rezonanta si fără rezonanta, punându-se in evidenta

relaţiile dintre tensiunile de pe elementele circuitului si curent, in special relaţiile de faza.

2. Consideraţii teoretice

In Fig. 1a sunt indicate tensiunile dintr-un circuit serie RLC pentru care se pot scrie relaţiile:

ub = u R + u L + uC ⇔ U b = U R + U L + U C (1 a, b)

di 1 1
ub = R ⋅ i + L + ∫ idt ⇔ U b = R I + jωL I − j I (2 a, b)
dt C ωC

Defazajul ϕ dintre tensiunea la borne ub si curentul i din circuit, poate fi pus in evidenta in
reprezentarea grafica a celor doua mărimi sinusoidale (Fig. 1b) sau in diagrama vectoriala a
circuitului (Fig. 1c).

ur = r ⋅ i di 1
uL = L ⋅
dt
uC =
C ∫ idt

i ub
I
− j =UC j ωL I = U L
ωC
ub
i

Ub
0 ωt
ϕ ϕ Ur =rI I=I
(b)

Fig. 1. Circuitul serie RLC: a) tensiunile; b) reprezentarea grafica pentru ub si i;

c) diagrama vectoriala
 Vectorii complecşi utilizaţi in diagrama vectoriala au proprietati asemănătoare fazorilor:
modulul vectorului complex si o axa de referinţa (axa reala sin planul complex) este egal cu faza
iniţiala a mărimii sinusoidale substituite.
Pentru simplificare, in Fig. 1b,c s-a luat faza iniţiala a curentului nula. Vectorul I , de modul I,
1
este in acest caz aşezat pe axa reala, astfel ca vectorii U L = jωL I si U C = − j I se obţin pe axa
ωC
imaginara.

Modulele tensiunilor din diagrama vectoriala conţin mărimile:

1
X L = ωL si X C = (3 a, b)
ωC

numite reactanţa inductiva, respectiv reactanţa capacitiva.

Daca se rezolva ecuaţia (2b) in raport cu I , se obţin pentru valoarea efectiva I a curentului din
circuit si pentru defazajul ϕ relaţiile:
1
ωL −
I=
Ub
=
Ub
; tgϕ = ωC = X (4 a, b)
1 2 R 2
+ ( X ) 2 R R
R + (ωL −
2
)
ωC

Se utilizează notaţiile:
1
X = ωL − pentru reactanţa totala a circuitului;
ωC
Z = R 2 + X 2 pentru impedanţa circuitului.

In aceste condiţii, reactanţa totala a circuitului RLC se anulează si odată cu reactanţa, se

anulează si defazajul. In aceste condiţii, se spune ca circuitul serie prezintă rezonanta serie sau
rezonanta a tensiunilor.
Deoarece la rezonanta X=X0=0, se obţin pentru impedanţa si curent valorile:

Ub
Z 0 = Z min = R; I 0 = I max = (5 a, b)
R

In aceste relaţii si in cele ce vor urma, valorile obţinute la rezonanta sunt marcate cu indicele 0.
La rezonanta suma tensiunile pe elementele reactive din circuit este nula, aşa cum rezulta din
relaţiile:
1 1
X 0 = ω0 L0 − = 0; jω0 L0 I 0 − j I0 = 0 (6 a, b)
ω 0 C0 ω 0 C0

Comparând relaţia (6b) cu relaţiile (1b), (2b) se observa ca s-a obţinut:

U L0 + U C0 = 0 ⇔ u L0 + uC 0 = 0 (7 a, b)

adică suma nula pentru tensiunile de pe elementele reactive.

 1
In circuitele serie RLC in care R << ω0 L0 = avem:
ω 0 C0

1
RI 0 << ω0 L0 I 0 = I ,
ω 0 C0 0
sau (8)
U b = U R0 << U L0 = U C 0

ceea ce pune in evidenta posibilitatea acestui circuit de a amplifica tensiunile.

Raportul:
U L UC
Q = 0 = 0 >1 (9)
Ub Ub

este numit factor de calitate al circuitului.

3. Scheme electrice

In Fig. 2 este prezentata schema electrica de montaj a circuitului serie studiat. In aceasta schema
s-au utilizat modulele MD1(modul de alimentare cu sigurante automate de 10 A), MV5 (voltmetru,
250 V c.a.), MT2 (transformator monofazat, 100 VA, 230/12 V), MA7 (ampermetru, 1 A c.a.),
MC1 (cosfimetru, 230 V, 5 A, 0.5 capacitiv – 1 – 0.5 inductiv), MV1 (voltmetru, 25 V c.a.).

MC1
MA7
MT2 R L C
A cos

MV5
230V

VL VC
V 12 V V1 MV1 MV5 MV5
MD1

Fig. 1. Schema electrică de montaj

4. Determinări experimentale

Se executa schema electrica de montaj din Fig. 2. Se asigura alimentarea prin închiderea
intreruptorul din MD1, se acţionează armatura mobila a bobinei cu miez de fier L, urmărindu-se
indicaţiile aparatelor de măsura. Deplasarea armaturii trebuie astfel efectuata încât curentul din
circuit (MA7) sa ajungă la valoarea maxima, respectiv in circuit sa se producă rezonanta.
Se deplasează in sens invers armatura bobinei cu miez de fier L, citind aparatele de măsura.
Rezultatele obţinute se trec in tabelul 1.
 Tabelul 1
Nr Ub I R=R0 U
Z= b X = Z −R2 2
XL = X +
1
L=
XL
ϕ = arctg
X UC UL P=RI2 Q=XI2
Crt. I ωC ω R
V A Ω Ω Ω Ω H V V W var
1
2 Daca XL<XC
3 rezulta
4 X<0 si φ<0
5
6 0 0 0
7
8 Daca XL>XC
9 rezulta
10 X>0 si φ>0
11
unde: C=20 μF, ω = 314; XC=159,235 Ω.