1.

) Care este cascada de reacții biochimice și electrochimice prin care biosenzorul de glucoză
dezvoltat generează un semnal curent proporțional cu concentrația de glucoză din soluția în
care este imersată?

În general, măsurătorile de glucoză sunt bazate pe interacții cu una din trei enzime:
hexochinaza, glucozoxidaza (GOx) sau glucoz-1-dehidrogenaza. Proba de hexochinază
reprezintă metoda de referință pentru măsurarea glucozei prin intermediul spectrofotometriei
în cadrul multor laboratoare medicale. Biosenzori de glucoză pentru automonitorizarea
nivelului de glucoză din sânge se bazează de obicei pe două familii de enzime, glucoz-oxidaze
și glucoz-1-dehidrogenaze. Aceste enzime diferă în ceea ce privește potențialele redox,
cofactori, rată de turnover și selectivitate pentru glucoză. Glucozoxidaza este enzima standard
pentru biosenzori; prezintă o selectivitate relativ ridicată pentru glucoză, se obține ușor și
necostisitor, este rezistentă la extreme de pH, forță ionică și temperatură în comparație cu
multe alte enzime, permițând astfel condiții mai puțin stricte în procesul de fabricație și de
stocare.
Conceptul biosenzorului de glucoză se bazează pe faptul că glucozoxidaza imobilizată
catalizează reacția de oxidare a β-D-glucozei prin oxigen molecular, producând acid gluconic
și peroxid de hidrogen. Pentru a funcționa ca și catalizator, glucozoxidaza necesită un cofactor
redox - flavin adenin dinucleotidul (FAD). FAD are rol de acceptor inițial de electroni și se
reduce la dihidroflavin-adenin dinucleotidul (FADH2).

Glucoză+GOx −FAD +¿→ Gluconolactonă+GOx−FADH 2 ¿

Cofactorul se regenerează prin reacție cu oxigenul, conducând la formarea de peroxizi de

hidrogen.
GOx−FADH 2 +O2 → GOx−FADH 2+ H 2 O2

Peroxidul de hidrogen este oxidat la un anod clasic catalitic de platină. Electrodul recunoaște
cu ușurință numărul de transferuri de electroni, iar acest flux de electroni este proporțional cu
numărul de molecule de glucoză prezente în sânge.

+¿+O2+2 é ¿
H 2 O 2 →2 H

Se folosesc trei strategii generale pentru detectarea electrochimică a glucozei, prin măsurarea
consumului de oxigen, prin măsurarea cantității de peroxid de hidrogen produse de reacția
enzimatică sau prin folosirea unui mediator difuzibil sau imobilizat pentru a transfera
electroni de la GOx la electrod. Numărul și tipurile de biosenzori amperometrici pe bază de
glutamat dehidrogenază (GDH) au înregistrat o creștere recent. Familia GDH include
glutamat dehidrogenaza - pirolochinolină chinonă (GDH-PQQ) și GDH – nicotinamid adenin
dinucleotida (NAD). Reacția enzimatică a GDH este independentă de oxigenul dizolvat.
Elementul de recunoaștere a chinoproteinei GDH folosește PQQ ca și cofactor.
Glucoză+ PPQ (ox )→ Gluconolactonă+ PQQ(roșu)
Acest mecanism nu necesită oxigen sau NAD+. În particular, GDH-PQQ este un sistem
enzimatic deosebit de eficient, cu o rată ridicată de transfer de electroni, dar este o metodă
relativ costisitoare.
GDH cu NAD pe post de cofactor produce NADH în loc de H2O2. NAD este un acceptor
principal de electroni în oxidarea glucozei, proces în timpul căruia inelul nicotinamidei a
NAD+ acceptă un ion de hidrogen și doi electroni, echivalentul unui ion de hidrură. Forma
redusă a acestui a transportor generat în această reacție se numește NADH, care poate fi
oxidat electrochimic.

Glucoză+ NAD +¿→ Gluconolactonă+NADH ¿

+¿+ 2é¿

NADH → NAD+¿+ H ¿