Lucrarea nr.

Circuite serie şi derivaţie

în curent alternativ monofazat

1. Conţinutul lucrării
1.1 Se vor realiza circuite serie şi derivaţie cu R, L, C alimentate de la o sursă de tensiune
alternativă şi se vor nota valorilor tensiunii şi curenţilor din laturi.
1.2 Se vor determina parametrii elementelor de circuit, utilizând relaţiile de calcul
prezentate în lucrare, specifice fiecărui circuit.
1.3 Se vor executa, la scară, diagramele de fazori corespunzătoare ecuaţiilor stabilite cu
teoremele lui Kirchhoff aplicate fiecărui circuit realizat.
1.4 Se vor executa, la scară, triunghiul impedanţelor pentru fiecare circuit serie şi
triunghiul admitanţelor pentru fiecare circuit derivaţie realizat.

2. Consideraţii teoretice
2.1 Circuitul RLC serie
Se consideră un circuit compus dintr-un rezistor de rezistenţă R, o bobină ideală de
inductanţă L ( RB = 0 ) şi un condensator ideal de capacitate C ( RC = 0 ) legaţi în serie (fig.1).

Fig. 1 Circuit RLC serie - ideal

Aplicând la borne o tensiune sinusoidală de valoare instantanee u = 2U sin( t   ) ,

prin circuit va trece un curent sinusoidal de valoare instantanee i = 2I sin t , unde:
U
- U = max - valoarea efectivă a tensiunii [V];
2
I
- I = max - valoarea efectivă a curentului [A];
2
-  = 2f - pulsaţia tensiunii și a curentului [rad/sec];
-  - defazajul dintre tensiune şi curent [rad].
Conform teoremei a II-a Kirchhoff, valoarea instantanee a tensiunii aplicate circuitului
este egală cu suma algebrică a valorilor instantanee a căderilor de tensiune pe cele trei receptoare
legate în serie:
di 1
u = u R + u C + u L = Ri + L +  i dt
dt C

Relaţia se poate scrie şi asupra valorilor efective, vectorial sau simbolic, adică:

U = U R +U L +U C

U = U R + U L + U C = R I + jX L I − jX C I = I  [ R + j  ( X L − X C )] = I  Z
unde:
- X L = L - reactanţa bobinei [Ω];
Circuite serie şi derivaţie în ca monofazat

1
- XC = - reactanţa condensatorului [Ω];
C
U
- Z = = R + j ( X L − X C ) - impedanţa circuitului serie R, L, C sub forma simbolică.
I
Diagrama de fazori pentru un circuit serie este reprezentată în fig.2. Dacă împărţim
fazorii tensiunilor care formează triunghiul OAC, prin intensitatea curentului, se obţine un
triunghi asemenea numit triunghiul impedanţelor (fig.3) din care rezultă:

Fig. 2 Fig. 3

Deoarece în practică bobina prezintă rezistenţă ohmică şi rezistenţă inductivă, circuitul

echivalent utilizat în mod curent este un circuit RB, L serie (RB – rezistenţa ohmică a bobinei),
circuitul din fig.1 se modifică, obţinându-se circuitul din fig. 4.

Fig. 4 Circuit RLC serie - real

Diagrama de fazori pentru circuitul din fig. 4 este reprezentată în fig. 5, iar triunghiul
impedanţelor în fig. 6.

Fig. 5 Diagrama de fazori Fig. 6 Triunghiul impedanţelor

2.2 Circuit RLC derivaţie

Se consideră circuitul derivaţie din fig. 7.

Fig.7 Circuit RLC

2
Circuite serie şi derivaţie în ca monofazat

Aplicăm teorema I Kirchhoff, conform căreia suma algebrică a valorilor instantanee a

curenţilor ce converg într-un nod este egală cu zero:

i − (iR + iL + iC ) = 0

Relaţia se poate scrie şi asupra valorilor efective vectorial sau simbolic, adică:
I = IR + IL + IC
I = IR + IL + IC =
1  1 1 
 = U G − j ( BC − B L ) = U  Y
U U U
= + + = U   + j  −
R jX L − jX C R  X C X L 
unde:
1
-G= - conductanţa rezistorului [-1];
R
1
- BL = - susceptanţa bobinei ideale ( R B = 0 ) [-1];
XL
1
- BL = - susceptanţa condensatorului ideal
XL
I
-Y= - admitanţa sub formă simbolică [-1];
U

Diagrama de fazori pentru un circuit derivaţie este prezentată în fig.8.

IR A U
φ G
0 φ
I C B L- B C
IC Y
IL

Fig. 8 Fig. 9

Dacă împărţim fazorii curenţilor care formează triunghiul OAC prin tensiune, se obţine
un triunghi asemenea, numit triunghiul admitanţelor (fig. 9), din care rezultă:

G
Y = G 2 + ( BL − BC ) 2 ; cos  =
Y
Deoarece, în practică, bobina prezintă rezistenţa ohmică RB şi rezistenţa inductivă,
circuitul echivalent utilizat în mod curent este un circuit RB, L serie (fig.10).

I IR U G
IR IL IC φ φb φ
B
Y
IL
IC

Fig. 10 Fig. 11 Fig. 12

Diagrama de fazori pentru circuitul din fig.10 este reprezentată în fig.11, iar triunghiul
admitanţelor în fig.12.

3
Circuite serie şi derivaţie în ca monofazat

3. Modul de lucru
3.1. Se va realiza montajul din fig. 13.

Fig. 13

3.2. Se plasează cursorul reostatului R1 pe poziţia de rezistenţă maximă.

3.3. Se realizează circuite serie: R1,R; R1,Zb; R1,C prin închiderea succesivă a
întrerupătoarelor K1, K2, K3.
3.3.1. Se citesc şi se notează în tabelul 4.1 valorile U (la voltmetrul V2 când K este
închis şi K1, K2, K3 deschise, iar R1 scurtcircuitat), U1, I şi U2.
3.3.2. Se calculează şi se notează în tabelul 4.1 valorile: R, Zb, Rb, Xb, C – pentru
fiecare circuit serie, dar şi cosφ, cosφb în cazul fiecărui circuit serie.
Formule de calcul pentru circuitul serie (Tabel 4.1):
U2 U U
R= ; Z b = 2 ; Rb = Z b cos  b ; X b = Z b sin  b ; X C = 2
I I I
U + U1 − U 2
2 2 2
U cos  − U 1
cos  = ; cos  b = ;
2U 1U U2
3.3.3. Se construiesc diagramele de fazori ale tensiunilor, pe hârtie milimetrică,
pentru fiecare circuit serie.
3.4. Se realizează circuite derivaţie: R și Zb; R și C; Zb și C, iar în final R, Zb și C prin
închiderea succesivă a câte două, respectiv trei întrerupătoare monopolare (conform Tabel 4.2).
3.4.1. Reostatul R1 rămâne fixat la poziţia iniţială.
3.4.2. Se citesc şi se notează în tabelul 4.2 valorile tensiunii U2 şi a curentului I
3.4.3. Se calculează şi se trec în tabelul 4.2. valorile curenţilor din fiecare latură, dar
şi admitanţa, conductanţele, susceptanţele şi unghiurile de defazaj în fiecare caz.
Formule de calcul pentru circuitul derivație (Tabel 4.2):
U2 U2 U 1 Rb 1
IR = ; Ib = ; IC = 2 ; G= ; Gb = ; Yb =
R Zb Xc R Z 2b Zb

Xb 1 I R2 + I 2 − I b2 Gb
Bb = ; Bc = ; cos  = ; cos  b =
Z b2 Xc 2I R I Yb
În relațiile de mai sus R, Zb şi Xc sunt valorile mărimilor calculate în tabelul 4.1.
3.4.4. Se trasează, la scară, pe hârtie milimetrică, diagramele de fazori ale curenţilor.
4
Circuite serie şi derivaţie în ca monofazat

4. Date experimentale
Tabelul 4.1
Nr. U I U1 U2 R Zb Rb Xb Xc Întrerupătoare
cosφ cosφb
crt. [V] [A] [V] [V] [Ω] [Ω] [Ω] [Ω] [Ω] care se închid
1 K1 (R1+R)
2 K2 (R1, Zb)
3 K3 (R1, C)

Tabelul 4.2
Nr U2 I IR Ib Ic G Yb Gb Bb Bc Întrerupătoare care
-1 -1 -1 -1 -1 cosφ
Crt [V] [A] [A] [A] [A] [Ω ] [Ω ] [Ω ] [Ω ] [Ω ] se închid
1 K1 şi K2 (R, Zb)
2 K1 şi K3 (R, C)
3 K2 şi K3 (Zb, C)
K1, K2 şi K3
4
(R, Zb, C)

5. Aparate şi echipamente electrice folosite

Se vor nota toate caracteristicile tehnice ale aparatelor şi utilajelor electrice folosite la
efectuarea lucrării.

6. Concluzii
Se va scoate în evidenţă aplicarea teoremelor lui Kirchhoff în curent alternativ.